The Salt Street Journal nr. 84



Saptamanal de cuvinte proaspete

Nr.84 / 24 decembrie 2000, Iasi - Romania

Numar de Craciun

La realizarea acestui numar au participat: Eugen Grigoroscuta, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Cristian Lucaci, Lena Grigoroscuta, Ionatan Pirosca.

Cuprins: De ce ninge?, Prima stire, Reflectii scripturale, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Iata vin colindatori, Perspective psihologice, Micile Sperante, Lacrimi de Craciun, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Ionutz, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

...

Eduard Orasanu

De ce ninge?

De ce ninge? Pe cine atinge focul viu? Cine aude imnul sublim? Valuri inspumate vin. Pentru cine pleaca cocorii? De unde vin randunelele? Meritam floarea albastra?
Parfumul portocalelor, sarbatoarea incepe? Ochii de copil nu le cuprind. Am uitat surasul, candoarea, bucuria marunta...
Am uitat cine suntem. Mai bate vantul, mai cad stele, mai sunt brazi. Se mai naste un prunc.
Pregatiti-i o iesle, fara rusine.
E atat de mic, nu isi va da seama. Nu isi va da seama ca nu aveti caldura, ca nu aveti lacrimi, ca-i sunteti straini.
Unde sunt ochii, ochii nostri de copil? Orbi? Ajunge!
Este cel mai tradat! Este cel mai vandut! In fiecare zi cineva il insulta. De prea multi ani.
Si totusi... De ce ninge? Pe cine atinge dansul alb? Cine aude imnul ingerilor? Spuma marii e acolo mereu. Si cocorii vin, tot vin. Si randunelele vin, zboara departe de noi. Si floarea albastra rasare. E mai frumoasa.
Portocalele sunt bune si parfumul lor, ca un obraz de copil.
Sarbatoarea incepe. Avem ochii de copil?


(Decembrie – 2000, al doilea Craciun petrecut impreuna, in poza: Eduard Orasanu, invitand pe toti la mamaliga cu smantana. Poza facuta in apartamentul din “Cantemir - sediul central al SSJ-ului”)

Laudati si cantati, si va bucurati!



...

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

O sarbatoare draga noua tuturor - Nasterea Domnului Isus! Craciun, Noel, Christmas...

A fost momentul cand, "la implinirea vremii" S-a intrupat pe aceasta planeta Fiul lui Dumnezeu implinind profetiile - Isaia 9.6, Mica 5.2, si, practic, tot Vechiul Testament.

Nasterea Copilului ce urma sa fie "randuit spre prabusirea si ridicarea multora" a generat trei reactii majore:

Cerul a laudat pe Dumnezeu, a fost efectiv sarbatoarea intregului univers - Luca 2.13,14 - nici o limba omeneasca nu contine cuvintele ce pot descrie evenimentul!

Pamantul a laudat pe Dumnezeu (pastorii din Luca 2.20) si s-a inchinat - Matei 2.11. Magii veniti din Rasarit au adus daruri Pruncului:

Aur, ca semn al regalitatii; venise in lume Imparatul imparatilor, Domnul domnilor si Printul pacii;

Tamaie, in sfarsit aparuse Marele Preot, Cel ce putea prin propria jertfa sa rezolve problema pacatului omenirii;

Smirna, Pruncul urma sa devina Medicul divin, care alina, vindeca orice suferinta.

Iadul nu putea ramane nepasator la un asemenea eveniment si Satan a facut ce stia - a ucis. Irod a omorat o generatie de copii de sex barbatesc, dar Cel vizat nu era printre ei, fiind protejat de Tatal Sau ceresc.

Acel Prunc minunat, pentru care atunci nu s-a gasit loc decat intr-o iesle, este acum Mantuitorul lumii, si al meu! Astazi staulul este gol, Pruncul este Imparat, si va reveni in glorie pentru a-i lua pe ai Sai. Vine si pentru tine?

Daca are loc in inima ta, daca Il astepti asemenea batranului Simeon, daca iubesti revenirea Sa, daca ai certitudinea mantuirii prin jertfa Sa, atunci vine pentru tine...

Pentru Biserica ce-si asteapta Mirele iubit!


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale")

...

Exercitii de intelegere XXXIX

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Danut Manastireanu

In ziua de 22 decembrie 1989, cred ca era in jurul pranzului, daca-mi aduc bine aminte, tocmai ieseam din casa, mergand inspre piata impreuna cu un prieten, si m-am intalnit la cativa metri de casa cu domnul Eugen Munteanu, conferentiar la Litere.



Dorin Popa: A fost si el invitat la emisiunea aceasta.

Danut Manastireanu: Eugen este un om remarcabil si un prieten foarte apropiat.

Dorin Popa: Da? Poate ne vedem candva in trei, atunci cand revine de la Paris.

Danut Manastireanu: Eugen este acum la Jena, in Germania, impreuna cu sotia si baiatul lui. Revenind la istoria noastra, imi amintesc ca Eugen a venit la mine foarte speriat, spunand ceva despre caderea lui Ceausescu. Ne-am dus imediat la el acasa, si am stat inmarmuriti in fata televizorului, care transmitea primele imagini cu revolutionarii intrati in cladirea televiziunii. Eugen era intr-o stare de exaltare, si spunea mereu: "Acuma, acuma, acuma trag cu tunul in ei. Ce se va intampla oare?". Mai tirziu l-am chemat cu noi, in cateva randuri, la intalnirile pe care le-am avut la mine acasa, in care ne rugam pentru ceea ce se intampla in tara. Vreau sa va spun ca in perioada aceea au fost alaturi de noi nu doar protestanti, ci si oameni de alte credinte. In acel moment diferentele dintre noi nu mai contau. De fapt, angajamentul religios ferm al cuiva este cel care ii determina modul in care reactioneaza la diverse evenimente. Daca este sa revenim la perioada dintre 16 si 22 decembrie 1989, impreuna cu prietenii mei cu care ne rugam in zilele acelea, am stat foarte serios in cumpana daca sa iesim in strada sau nu.

Dorin Popa: Aici in Iasi?

Danut Manastireanu: Da, aici in Iasi. Motivul pentru care nu am facut-o a fost acela ca nu am avut convingerea ca merita sa riscam viata altora intr-o asemenea actiune. Pentru ca eram totusi doar niste lasi. Ne spuneam atunci: "Vom organiza o demonstratie pasnica, vom impedica orice fel de manifestare de violenta, si atunci militia nu va avea nici un motiv sa intervina." Am realizat insa foarte repede ca ceea ce s-a intamplat la Timisoara este ca fortele represive au trimis provocatori intre demonstranti. Acestia au dat nastere tuturor tulburarilor de acolo, si au justificat interventia militiei. Am mai realizat apoi ca nu poti sa controlezi mase mari de oameni. Si ne-am intrebat atunci: "Merita sa avem pe constiinte potentialele victime? Este oare ceva ce trebuie sa facem, sau nu?". Nu pot sa va spun daca a fost o decizie buna sau rea. Asta cred ca numai posteritatea sau Dumnezeu o poate judeca. Am decis deci ca nu ne putem asuma aceasta raspundere si am ramas in casa, continuind sa ne rugam. Este adevarat, am facut si noi "revolutia la televizor", ca atatia altii, dar nu stand cu cafeaua in mana, ci rugandu-ne pentru tara. Cred ca acum, din nefericire, nu o mai facem atat de mult si de insistent cum am facut-o atunci. Tara noastra are insa nevoie de rugaciune astazi poate chiar mai mult decat atunci.


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

...

Eduard Orasanu

Raftul de carti

Soren Kierkegaard - Scrisoare catre un prieten

(Intre ghilimele sunt trecute citatele din carte)

Prea tanarul meu prieten, "fara curaj nu vad nimic din ce este etern si deci nimic frumos". Curajul ma ajuta sa aleg, ma ajuta sa fiu ceea ce am ales. Eternitatea este orizontul ce imi semnaleaza sa nu ma pierd pe mine, sa nu ma pierd in socoteli si in ezitari usoare, sa aleg mereu "la timp, cu forta, seriozitate si interes". Frumosul pare a tine de estetica, dar eu stiu ca a trai etic este cea mai buna alegere.

Prea tanarul meu prieten, "iti voi spune unde se afla ascunsa o comoara care te poate face mai bogat decat toata lumea. Este ascunsa in propria ta inima. Acolo se afla posibilitatea unei alegeri, un sau... sau... care face ca o fiinta sa fie mai sus decat ingerii”. Asadar porneste de la tine, prin implinirea ta, prin a fi tu insuti, si toate acestea prin participarea si medierea eticului. Dar nu te lasa inselat de frumusete, este lucrul suprem, dar trecator. Nu raspunde chemarii bogatiilor, onorurilor, nobletii, toate sunt in afara ta, departe de tine. Cat despre talent, el nu tine de vointa ta.

Prea tanarul meu prieten, "cel care este stapan pe sine intra in lume cand trebuie, iar cel care-si cunoaste valoarea lui etern valabila isi va gasi neaparat locul lui in viata". Si acum iti voi spune ca nu vei cunoaste importanta vietii daca nu ai gustat amaraciunea disperarii. "Alege deci disperarea; este si ea o alegere. Te poti indoi de ceva fara sa alegi sa te indoiesti; dar nu poti dispera fara sa fi ales sa o faci. Disperand, alegi din nou. Ce anume? Pe tine insuti. Nu in concretetea ta, nu ca pe un ins anume, ci in adevarul tau etern."

Prea tanarul meu prieten, "exista o anumita iubire pentru Dumnezeu; in limba, ea are o singura expresie: a se cai."


(Decembrie – 2000, al doilea Craciun petrecut impreuna, in poza: SSJ & amicii. Poza facuta in apartamentul din “Cantemir - sediul central al SSJ-ului”)

...

Aretta Bazdara

Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" (Pablo Picasso)

"Madonna con bambino" - Tintoretto.



Mama si copilul... imaginea perfecta. Bratul Fecioarei care prinde pruncul... si S-a nascut Mesia. Rosul invadeaza lucrarea. E Craciun, dar ce inseamna? Uitam asa de des de adevaratele semnificatii... ne prindem de idei trecatoare si trecem pe linga iesle grabiti. Poate nu am cunoscut niciodata valoarea Craciunului... "Fecioara cu pruncul"... acest timp e doar atit, e mama si pruncul... Nu mai exista nimic dincolo de acesta realitate, e tot ce ne trebuie ca sa intelegem sensul sarbatorii.

###

"Anul acesta nu am dorit nimic. Am visat ca fericirea in drumul ei spre infinit va trece si pe la mine. Am obosit fugind de oameni comuni, infirmi sufleteste... dar nu am uitat sa visez... sa las usa deschisa pentru vise. Am stiut ca fericirea e un dar... Fericirea e Hristos... darul desavirsit."


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)


(Decembrie – 2000, al doilea Craciun petrecut impreuna, in poza: Daniel Grigoroscuta si Marin Roman. Poza facuta in apartamentul din “Cantemir - sediul central al SSJ-ului”)

...

Daniel Grigoroscuta

Iata vin colindatori

Iata-ne ajunsi din nou, dupa un an, in plina sarbatoare a Craciunului. Sarbatorim, impreuna cu Biserica, cu prietenii, cu familiile noastre, nasterea Mantuitorului. In articolul din acest numar nu voi mai descrie o piesa muzicala, nu voi fi critic (cum, cu parere de rau o spun, sunt in majoritatea articolelor); va fi un articol scurt, cu cateva ganduri de Craciun.

Am observat cum lumea din jurul meu s-a concentrat in jurul Nasterii Domnului: magazine, posturi de televiziune, reviste, cantareti, inglobeaza intr-un fel sau altul, alaturi de activitatea obisnuita, acest eveniment maret. Desi majoritatea crestinilor spun: "toate acestea nu sunt bune atat timp cat oamenii nu realizeaza importanta Domnului Isus", eu as dori de aceasta data sa-mi exprim aprecierea si sa ilustrez unele din partile bune ale sarbatoririi "superficiale" a Mantuitorului. Am ascultat zilele acestea (tot la muzica revin) colinde interpretate de diferite formatii si cantareti, de la coruri crestine, pana la John Lennon, Boney M, Abba, Al Bano, Mariah Carey si altii. Nu m-am regasit in nici una din situatii gandind in genul: "Oamenii acestia poate nu au treaba cu Dumnezeu, poate canta doar pentru profit"; dimpotriva, cantecele au trezit in mine sentimente de profunda recunostinta pentru Mantuitor si de bucurie pentru evenimentul in sine, nasterea Sa. Ma gandesc ca s-ar putea aplica aici cuvintele apostolului Pavel: "Ce ne pasa? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toata inima, Hristos este propovaduit. Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura." (Filipeni 1.18) Desigur, perceperea adevaratului mesaj al colindelor depinde de relatia fiecaruia cu Dumnezeu, dar ar fi pacat sa lasam evanghelizarea (doar) in seama colindelor...

Craciun binecuvantat tuturor!


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

...

Sabina Dodan



Perspective psihologice

De Craciun...

Primii fulgi de nea au cazut de mult, iar cand vezi pentru prima data in an stratul de zapada asezat te gandesti la un singur lucru: vine Craciunul... Iarna este cea care transforma total natura, facandu-ne si pe noi mai retrasi in sine, mai tacuti, mai calmi, aducand timpul odihnei, hibernarii si lenei, al sarbatorilor, al reflectiilor, schimbarilor si innoirilor. Lasam in urma rutina anului ce-a trecut asteptand mai mult de la cel care vine, intrand intr-o atmosfera speciala, a casei, a intimitatii incarcata de ritualuri si semnificatii.

Febra pregatirilor de sarbatori ne bulverseaza facand sa treaca pe langa noi prea multa agitatie, forfota, cumparaturi, strazi misunand de oameni, fiecare cautand pe Mos Craciun, zgomote, lumini, brazi, emotii, cadouri, felicitari, bucurii, sunet de clopotei si muzica de colinde, miros de cozonaci si de sarmalute, de curatenie, intalniri cu cei dragi, cu prieteni, cu rude... dupa ce scade intensitatea acestora asteptam cuminti si nerabdatori Seara Sfanta de Craciun, mereu alta, mereu noua, sperand poate o minune, impresionati de frumusetea fiecarui lucru, obiect, gest, sunet, surpriza, totul magic si infasurat parca in beteala de argint.

Dincolo de toate acestea, noi resimtim urmele timpului prin presiunea intregului an, prin cadenta sfarsitului de secol si de mileniu, pe care il masuram prin proiecte si asteptari, pentru ca acum luam contact cu implinirile si neimplinirile, cu realizarile si esecurile, cu dorintele sau ranile nevindecate. Acum nevoia de iubire, de comunicare, de valorizare a sinelui si a celuilalt devine mai importanta decat nevoia de siguranta, de implinire sociala sau economica, adica avem mai mult grija de suflet, alinand si lasandu-ne alinati.

Este in acelasi timp un moment in care cei singuri isi pot resimti in mod acut singuratatea. Exista doua categorii de indivizi singuri: cei care aleg in mod voit aceasta situatie afirmandu-si individualitatea prin libertinaj avand propriul lor stil de viata si cei carora le este frica de singuratate. Statisticile arata ca in plan psihologic, mai ales femeile traiesc in singuratate ca o consecinta a emotivitatii lor crescute, a nevoii de securitate, a pasivitatii si predispunerii spre sentimentalism. De aici rezulta fuga de confruntari, inchiderea si trairea in propria lor carapace, idealismul exagerat, hipersensibilitate, toate asociate timiditatii, complexul unui om nesigur, neadaptat, ca raspuns impotriva expunerii la un eventual refuz. Astfel apar frustrari si neimpliniri afective din cauza fricii de a nu fi respins. Se creeaza un cerc vicios, dificil de desfacut, in care singuratatea se adanceste, in pofida dorintei de afectivitate.

Ce trebuie facut pentru a alunga aceste sentimente negative? Sa riscam sa traim pe deplin, sa alungam teama de nesiguranta, sa ne spunem ca vom putea reusi. Fiecare dintre noi trebuie sa-i acceptam pe ceilalti asa cum sunt, sa imbratisam lumea cu dragoste, sa daruim fara a astepta o rasplata imediata in schimb. Sarbatoarea este un prilej de bucurie, de iubire, si chiar daca nu exista un partener, o familie, un copi, exista prieteni, parinti, Dumnezeu...

Craciun fericit tuturor!


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Saptamanal de cuvinte proaspete, Nr. 84 / 24 decembrie 2000, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

Cristian Lucaci - Micile Sperante
Lena Grigoroscuta - Lacrimi de Craciun

Cristian Lucaci



Micile sperante

Ca daca nu altfel
Atunci cand de ce da
De-a lungul pentru cine
Unde la si mai
Desi intr-adevar acum
Niciodata altfel deoarece
Deasupra cumva care
Numai oricum nici
Dar totusi ca daca
De aceea nici cu pana ... He! He!

Sa fie aceasta exprimarea a ceea ce simtim de sarbatori? Anume sa fim niste conjunctii, adverbe, prepozitii carora le lipseste miscarea adica verbul?

Ceva nu vujeste! Ce oare?

Desi marile sperante se dovedesc intotdeauna mici in implinirea lor, totusi ne aventuram in cadere libera in visarea ca de data asta va fi altfel, ca vom putea stoarce must din lemnul usii. A venit Craciunul, ne-am imprastiat fiecare pe la familiile noastre asteptand nu cadouri ci sa fie liniste si pace, asteptand ca tata sa nu mai bea, mama sa nu mai fie imbufnata, fratele sa nu fie badaran, iar sora sa nu fie iritata.

Nu ne dorim decat o lingurita de zahar care intr-adevar este mai dulce decat un butoi plin cu otet. Vrem putin dar cu iz domestic. Vrem ca Isus Cristos sa cineze cu noi candid, sa avem un somn linistit, sa auzim o vorba dulce, sa simtim un sarut pe frunte si un verb... He! He! Dragii mosului… Problema este unde si cand ii vom gasi conjugarea.

Poate la Craciunul viitor. Mai sapati!


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Cristian Lucaci – ‘...el a adus piperul’”)

...

Lena Grigoroscuta



Lacrimi de Craciun

Toate imi spuneau ca va fi una din cele mai frumoase sarbatori de Craciun din viata mea.

Stateam in Biserica, asteptand sa incepem cantarile pregatite pentru mareata sarbatoare. Si deodata o veste m-a zguduit: una din prietenele mele cele mai bune a ramas fara tata. Prima intentie, primul gand a fost: "Doamne, de ce de Craciun? Doamne, de ce tatal ei?"

Bucuria imi disparuse, tristetea ma coplesise, lacrimile nu mai puteau fi stapanite. Cum aveam sa mai cant, cum aveam sa mai duc bucuria nasterii Lui? Ce va insemna de acum Craciunul pentru familia prietenei mele si chiar si pentru mine?

Un lucru stiu sigur: Craciunul ramane sarbatoarea nasterii Domnului Isus, iar Acest Isus este Domnul ei, este Mantuitorul prietenei mele.

Nu i-am privit inca ochii, dar stiu ca sunt plini de lacrimi. Sunt convinsa insa ca in aceste lacrimi se rasfrange curcubeul care ii da speranta, care o mangaie si care ii spune ca Pruncul sarbatorit deja l-a primit pe tatal ei.

Nu stiu ce sa-i spun, nu stiu cum s-o alin, dar El o poate face, si ii poate da pacea si linistea de care are nevoie.


(acest text se poate citi in “arhiva de aur” – Lena Grigoroscuta)


(Decembrie – 2000, al doilea Craciun petrecut impreuna, in poza: Sabina Dodan, Lena Grigoroscuta si Ionut Apostu . Poza facuta in apartamentul din “Cantemir - sediul central al SSJ-ului”)

...

Sabina Dodan

Un alt bob de sare

Simteam maretia zilei,
Printre fulgii de nea
Prin lumina magica,
Priveam minunea:
In suflet se nastea prima lumina
Sclipind ca un fulg,
Topindu-se inainte sa inteleg
Ca totul dureaza o secunda,
Ca pana totul se transforma in vesnicie
Vor cadea mii de fulgi
Si se vor topi inainte sa pot rosti
Cuvantul magic: "e Craciun".


(Decembrie – 2000, al doilea Craciun petrecut impreuna, in poza: Eduard Orasanu si Ciprian Moisuc. Poza facuta in apartamentul din “Cantemir - sediul central al SSJ-ului”)

...

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (X)

Nu te mira, nici n-ar fi timp suficient sa te miri: pana sa-ti ridici o sprinceana, cealalta si-a si inchipuit ca a inteles cate ceva. Pana sa inalti un umar, celalat a si simtit greutate de cruce... Domnul meu, de cate ori lovim pragurile de sus ale ierbii, frunzele dau sa infloreasca rosu, ca milioane de coroane de spini. Eu pot fugi usor pana la primul cuvant intalnit, zidit de Dumnezeu ca o cetate de scapare, ca un refugiu pentru ucigasii fara voie, pentru cei vinovati de insomniile lumii cuvintelor.

Chiar daca multi din semenii mei intind cu mine painea in acelasi blid al durerii, ei nu mai stiu bine drumul de la mana la gura. Poate ca nu-i intereseaza. Si ce fascinanta-i durerea, cand te pronunta pe litere! Dar n-o luati in seama, contrafacuta-i ca si fericirea. Intre ele scartaie acelasi carucior de invalid: ori te chinuiesti sa ajungi la closet, ori spargi zidurile Ierihonului cu el. Deosebire de credinta. Nu vorbeam noi mai devreme? In rest, buzele soptesc din cand in cand aceeasi cadere de frunza uscata in reavanul prund.

L-am deranjat. Scuza-ma. N-ai dreptate. Oare? si gandesc:...ca pe niste oi in mijlocul lupilor...

Si cat de putin as dori sa te deranjez! Poti intelege oare vreodata ca te iubesc? La micul dejun ma ascund in albastrul fetei tale de masa, in portelanul cestii de ceai, in prajitorul de paine. Nici nu mai stiu daca sunt eu, sau numele meu care nu ti-a facut nici un rau. De ce acum iti ramane in gat? De ce acum te ineci si tusesti si-mi scuipi discret initialele in servetele? Poti fi sigur ca n-am de gand sa fiu tocmai eu tebeceul dumitale fatal.

Poti spune ca aerul se opreste din plans doar o clipa, atunci cand te nasti, apoi nu-l mai auzi fiindca plange o data cu tine. Poti spune si ca nimeni nu va daltui vreodata in aer lacrima lui curgatoare, fosforul cetii spargandu-se-adesea atat de aproape, ca cioburi iti trec prin sira spinarii pana la cer. Apoi, secole dupa secole de nostalgii, intrigarii, nterese, razboaie religioase, de nu mai auzi plansul aerului care plange o data cu tine la ignatul istoriei, mai bleg ca un caine batut. Nu il mai auzi.

Nu rade! Acolo nu-i sirena salvarii. Fiindca auzul ti-a fost mancat. Acolo este plansul istoriei! Secole dupa secole, tarcoalele duhorii Pandorei calca apasat in orice baltoaca, de-ti trec stropii cioburi prin sira spinarii pana la cer... Si-ntr-un tarziu te auzi strigand din mijlocul malului dialectic: Ajuta-mi, Doamne! Trupul meu trebuie dus la reanimare, fiinta mea trebuie data la curatat, trebuie sa fiu transportat cu totul si cu totul la inviere, cu totul si cu totul din altceva... Fii Tu masina salvarii, tot Tu telefonul, numarul din infinite cifre si apelul fara sfarsit, al meu, disperat, cu ecou si alo salvator la acel capat de fir unde esti...

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)

...

Ionut Apostu

Nostalgie

Sa fie oare Craciunul doar un mod de exprimare a bucuriei, a prieteniei sau o alta ocazie de a multumi? Se prea poate sa fie toate trei, insa timpul parca se comprima de la an la an, totul trece tot mai repede incat abia daca realizezi ca a fost Craciunul.

In toata aceasta goana, nu ramane de facut decat un singur lucru. Sa te retragi in amintiri, sa traiesti in timp demult trecut. Sa traiesti cu nostalgia unor vremuri ce erau mai largi, aveai timp sa observi schimbarea, sa traiesti minunea Craciunului, sa te bucuri de caldura prietenilor...

Sau poate ca aceasta sarbatoare s-a pierdut in lumina becurilor, s-a pierdut sub recea lapovita ce ne cuprinde pe toti. Ar fi mai bine daca ne-am intoarce la lumanarile noastre si am astepta linistiti sa ninga! Sa ninga pentru a tempera avantul nostru, pentru a transforma aceasta sarbatoare zgomotoasa intr-una a smereniei, a umilintei... Poate percepem total diferit semnificatia Craciunului insa se prea poate sa am dreptate...

Traim cu nostalgia anilor precedenti, ne pierdem in labirintul amintirilor, fara a iesi insa sa vedem daca ninge sau nu! Asteptam sa vina iarna, sa acopere totul, sa acopere amintiri, frustrari, dezamagiri si sa aseze un strat nou, alb, imaculat. Dar se pare ca iarna intazie, fulgii ratacesc in alte parti iar noi nu ramanem decat cu nostalgia acestora.

As vrea sa ninga, sa vad ca totul este alb. As vrea sa prind un fulg de nea, sa il tin in palma mea si totusi sa nu se topeasca... Sa ii ofer caldura mea si totusi sa nu dispara... As putea sa reusesc sau nu! Nu imi raman decat amintirile, sa ma ratacesc in acest labirint infinit si intortocheat al memoriei... Se prea poate sa ma ratacesc in el si sa nu imi dau seama ca a nins, ca a trecut sarbatoarea aceasta a umilintei si sa vad doar aroganta si indiferenta.

Nu as avea decat sa traiesc cu nostalgia ca a nins candva, iar in inima fiecaruia a existat odata o lumanare...


(Decembrie – 2000, al doilea Craciun petrecut impreuna, in poza: Alina Simion, Sabina Dodan si Ionut Apostu. Poza facuta in apartamentul din “Cantemir - sediul central al SSJ-ului”)



Din numerele viitoare: Urmatorul numar al revistei va aparea, cu voia lui Dumnezeu, in data de 14 ianuarie 2001

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail

Curier & Posta redactiei:

"Am primit" la redactie:

"Draga mosule,
in inima mea am ramas inca un copil, de aceea iti mai scriu inca, in fiecare an aceeasi scrisoare. Stiu ca nu sunt singura care-si doreste sa treci sa lasi cate ceva sub bradut. Eu nu-mi doresc decat putina iubire, pace, fericire. Dar mi-e teama ca-ti va fi prea greu sa faci rost de ceea ce eu imi doresc, ma tem ca oamenii au devenit prea materialisti si cer lucruri care nu-ti incap in sac. Eu vreau lucruri simple, sau poate un... Cu toate astea mosule, m-as bucura daca ai gasi in sacul tau putina savoare, mireasma, pofta de Craciun, un pic de culoare rosie in obrazul copiilor care inca n-au uitat sa se dea cu sania, un pic de fericire celor ca inca mai pretuiesc prietenia, un pic de iubire celor singuri.

Daca mai existi inseamna ca vei trece si pe la bradutul meu, daca nu inseamna ca oamenii te-au alungat din mintea lor inainte de a se intreba "unde esti?"

Chiar Mosule, mai existi?

Craciun fericit tuturor!

Sabina (&SSJ)

Multumim tuturor celor ce au trimis mesaje de felicitare echipei redactionale: Dupu Adrian si Viorel (Iasi), Adina & Alice Niculita (Botosani), Florin & Ofelia Faur (Deva), Petrica Moisuc (Botosani), Daniel Olteanu, Nelu Paul (Oradea), SMR (Oradea), Liceul Penticostal (Oradea), Nicu Vandici (Bucuresti)

Epilog: Stiu, rasul nu e potrivit in fata destinului, si apoi nu stim cine pandeste din camera alaturata. A, nu ti-am spus, Cosmosul este invecinat cu noi!


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:

The Salt Street Journal

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu (redactor sef – adjunct)
M. P.
Sabina Dodan

"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: