The Salt Street Journal nr. 85



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr.85 / 14 ianuarie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Eugen Grigoroscuta, Dorin Popa & Danut Manastireanu, Teofil Stanciu, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Reflectii scripturale, Exercitii de intelegere, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Perspective psihologice, Raspuns pentru morile tale de vant, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Ionutz, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Aceasta revista se citeste cel mai bine pe hartie, fosnetul paginii si inscriptii ca "sent", "only text", o fac mai exotica. Aceasta revista este adresata oamenilor prea putin grabiti, care nu se uita mereu la ceas si care nu stiu aproape nimic despre calculatoare. Dupa 84 de numere pot spune ca ecranul monitorului poate lega stranse prietenii, dar, foarte bine poate pastra totul in fad si virtual. Monitorul nu seamana nici pe departe cu o moara infuriata de vant. Nu trebuie sa ai 20 de ani ca sa-ti placa electronica, “internetica”, “virtualica” revista SSJ, si nici 40 ca sa vezi ca unele fraze si rubrici sunt inca puerile, nelucrate si oarbe. Dar in acelasi timp nu e nevoie cu orice pret de sediu (redactie), regulamente, salarii si calculatoare ca sa se faca o revista. Nu e nevoie de prea multa si prea clara "viziune", de aprobarea comitetului si de aprecierile pastorului. E nevoie de un monitor, pardon, de o foaie de hartie, pardon, de o moara de vant!

Timp de 84 de numere au fost aproape 200 de persoane (adrese) care nu s-au "acomodat" (unsubscribe) cu noi, probabil ca nu au vazut armura, coiful si spada noastra, nu au vazut morile de vant. Pare trist, dar desi astazi difuzam la 600 de adrese, avem in "banca de date" pregatite pentru start, surpriza: peste 2.000 de adrese! Care sunt morile noastre de vant?

Le spuneam colegilor mei ca dupa aproape doi ani de activitate am devenit mai inteligenti, dar nu mai buni, mai maturi, dar nu mai frumosi, mai precisi, dar nu mai curati. Pare trist, dar numai langa ei am trait gesturi de generozitate maxima, sinceritate desavarsita si bucurie meritata.

Care sunt morile noastre de vant?


(textul acesta se poate citi si in: "Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? 'iluzii si deziluzii'")


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Morile de vant



Prima stire

- Sambata, 27 ianuarie 2001, va avea loc o noua serata "Oameni si carti arzand", la care este invitat poetul Ionatan Pirosca. Subiectul seratei va fi legat de opera si personalitatea lui Ioan Alexandru. Este posibil sa se vizioneze si cateva materiale video cu (si despre) Ioan Alexandru, materiale puse la dispozitie de Cristi Tepes. Serata este organizata de biserica penticostala Strajerul din Iasi.
- In data de 15 ianuarie, agentia Associated Press, care citeaza surse din cadrul comisiei ce se ocupa cu studierea dosarelor fostei securitati, transmitea stirea conform careia Patriarhul Teoctist ar fi avut, in timpul miscarii legionare o atitudine puternic antisemita si pronazista, asistand la jefuirea si incendierea unei sinagogi. Aceasta informatie a fost descoperita de catre istoricul Dorin Dobrincu, intr-un dosar ascuns de agenti speciali inca din 1941, undeva in nordul Iasului. Vom incerca sa il contactam pe Dorin Dobrincu pentru mai multe detalii...

Eugen Grigoroscuta



Reflectii scripturale

La inceput...

… de an, secol, mileniu, cu totii ne-am propus cate ceva. Am facut planuri, promisiuni - noua insine sau altcuiva, intentii bune ce se vor concretizate.

"La inceput", asa incepe si prima carte a Scripturii, Geneza. La inceput Dumnezeu; aceasta este ordinea fireasca in orice, aceasta este prioritatea absoluta.

Omenirea insa a cautat mereu altceva, o anume noutate si, cand nu a gasit nimic, a schimbat incercand adaptari. Unde s-a ajuns!

"…intr-un sicriu in Egipt" - asa se incheie aceeasi prima parte a Bibliei. Este drumul logic al fiecarui pamantean pentru care "la inceput Dumnezeu" nu reprezinta punctul de plecare. Un drum care se inchide, un drum fara nici o alternativa, un drum care are o unica (si cu atat mai dramatica prin finalitate) consecinta - pacatul.

"…ca nu cumva, la venirea Mea, sa lovesc tara cu blestem." Asa se incheie prima parte a Scripturii - Vechiul Testament - prin cuvintele de la Maleahi 4.6.

Daca nu este "la inceput Dumnezeu" urmeaza - sa retinem - "sicriu" si "lovit de blestem".

Vestea buna la acest inceput de 2001 este ca Dumnezeu are solutia: mesajul plin de dragoste al crucii, jertfa Fiului Sau, mormantul gol, timpul Vietii si promisiunea ca numele ne sunt scrise in Ceruri. Despre cine e vorba? De mine si de tine, de oricine care a adoptat: "la inceput Dumnezeu… si permanent in El, prin Fiul".


(recomandam a se vedea "Eugen Grigoroscuta - Galeriile de reflectii scripturale")

Exercitii de intelegere (ultima parte)

Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999



Dorin Popa

Multi spun acum ca nu a fost revolutie. Parintele Galeriu imi spunea ca din punct de vedere teologic revolutia din 1989 a fost mult mai importanta decat cea din 1948.



Danut Manastireanu

Este greu sa fac aceasta comparatie, pentru ca amestecam aici doua planuri: pe de o parte cel social - politic, iar pe de alta parte cel religios, si cred ca lucrurile se judeca diferit in cele doua planuri. Nu stiu daca am competenta de a discuta lucrurile din acesta perspectiva. Am de asemenea rezerve fata de utilizarea termenului de revolutie, pentru ca acesta este un termen de sorginte stangista, si eu refuz in mod fundamental stangismul, chiar daca sunt in principiu tolerant fata de stingisti. Deci, cred ca pot exista stangisti inteligenti la ora actuala. Am avut foarte mari rezerve asupra acestui lucru pana nu de mult.

Dorin Popa: Dupa ce l-ati ascultat pe Tony Blair, va trecut.

Danut Manastireanu: Da, Tony Blair m-a fascinat pur si simplu. Apoi, am cunoscut indeapreape colegi de-ai mei, care sunt buni crestini si totusi de stanga. Atunci am realizat ca se poate si asa ceva. Pana in acel moment am fost absolut sceptic cu privire la acest lucru. Am crezut ca un crestin nu poate fi decat conservator, sau, in orice caz, de dreapta. Dar, desi refuz termenul de revolutie, pentru ca este un termen stangist, ca a fost o revolta populara este absolut sigur, dincolo de orice indoiala. Mai mult de atat nu stiu... Cred ca in mare masura nenorocirile care ne bantuie acum se datoresc confiscarii acestei miscari si faptului ca noi am incercat sa facem abia in 1996, si dupa cum se vede nu am reusit prea bine, ceea ce ar fi trebuit sa facem in 90, adica sa votam cu dreapta. Imi amintesc cat l-am 'injurat' pe Brucan cand a spus ca romanii au nevoie de 20 de ani ca sa invete democratia. Vreau sa va spun ca acuma il consider un naiv. Cred ca avem nevoie de cel putin doua generatii ca sa invatam democratia. Am avut atunci naivitatea sa cred ca Romania se poate schimba peste noapte. Mentalitatile se schimba insa foarte greu. Romania are nevoie de o nastere din nou! De o convertire! Asta nu s-a intamplat inca. Uitati-va la nostalgiile comuniste, la portretele dictatorului si asa mai departe. Avem nevoie de o schimbare radicala. Lucrul acesta nu s-a intamplat si probabil ca nu se va intampla peste noapte. Tanjim uneori dupa faptul ca Dumnezeu sa-si indrepte fata catre noi. Spun si eu insa, asa cum spunea cineva zilele astea: poate ca mai important este ca noi sa ne intoarcem fata catre Dumnezeu.

Dorin Popa: Cu aceste cuvinte, eu va multumesc domnule Danut Manastireanu foarte mult pentru ca am fost in seara aceasta impreuna.

Danut Manastireanu: Cu placere.

Dorin Popa: Sper ca am fost cel putin trei...

Danut Manastireanu: Daca nu cinci...

Dorin Popa: Va multumesc foarte mult, si sper sa reveniti in studiourile noastre, pentru ca ati deschis foarte multe porti pentru alte posibile conversatii. Va urez sarbatori fericite si la multi ani!

Danut Manastireanu: Acelasi lucru vi-l doresc dumneavoastra si ascultatorilor.

Dorin Popa: Si eu va urez stimati ascultatori: Craciun fericit! Si sa ne auzim saptamana viitoare sanatosi si mai bucurosi. Noapte buna! La revedere!


(textul integral in “Exercitii de intelegere”)

Teofil Stanciu



Raftul de carti

F.M.Dostoievski - Crima si pedeapsa

(prima parte)

Invierea e o renastere. E o nastere la care "nou-nascutul" asista constient. Nu e vorba de a incepe o "noua viata", ci de a trai altfel. Si totul se intampla in dragoste, in multa si neinteleasa, inutila - ar putea spune unii - si ciudata dragoste.

Si dragostea aceasta sufera mult. Dar e frumoasa, nespus de frumoasa. Atat de frumoasa incat imi permit sa intreb - retoric desigur - cum de estetica nu are ca obiect de studiu dragostea care se sacrifica (moare) pentru altii. Si mai imi permit ceva: sa impart frumosul in lucruri placute la privit si lucruri nascute din iubire si suferinta ei. Pentru a le deosebi e neaparata nevoie de contextul mai larg al vietii creatorului de frumos.

Stiu ca distinctia pe care am facut-o e usor demontabila, dar o las ca pe un joc "de-a oamenii mari".

Frumusetea lumii lui Dostoievski vine din suflet. Mintea e doar ispititoare, nu neaparat frumoasa. Intelegerea adevarata si intreaga e cea cu inima. Dragoste la prima vedere? Intre oameni ca Raskolnikov si Sonia cred ca nu are nimic din superficialitatea acelei "love at first sight" cu care se joaca si se justifica in fuga de suferinta contemporanii.

Intuitia sufletului de la prima vedere poate ca ar suna mai aproape de ce se intampla intre eroii dostoievskieni. Anticiparea frumusetii interioare potentiale.

"Cata suferinta cumplita, cata fericire nemarginita!"


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Peter Ilitch Tchaikovsky (1840-1893) - Concertul nr.1 pentru pian si orchestra

Tchaikovsky a scris trei concerte pentru pian, dar doar primul, in si bemol minor op.23, a devenit faimos. Concertul respecta forma obisnuita, trei parti - doua mai rapide incadrand una lenta, parti care nu sunt insa caracterizate de un singur tempo: Allegro non troppo e molto maestoso - Allegro con spirito, Andante semplice - Prestissimo - Tempo, Allegro con fuoco.

Muzica acestui concert este linistitoare, creeaza o atmosfera de vis, facandu-l pe ascultator sa uite pentru moment de grijurile si necazurile de peste zi, si sa-si "reimprospateze" sufletul cu frumusete, tihna, optimism. Orchestra este cea care deschide piesa, pianul preia apoi tema si o dezvolta, in timp ce orchestra isi asuma rolul acompaniator. Combinatia pian-orchestra este bine realizata, avand in vedere si cele cateva "schimburi" intre pian si orchestra in ceea ce priveste expunerea temei.

Desi au existat voci care au contestat valoarea concertului, considerandu-l "nedemn de a fi interpretat, cu unele pasaje banale, compozitia insasi fiind fara valoare si triviala", piesa ramane o valoare in domeniul muzicii, fiind indragita chiar si de cei care nu asculta frecvent muzica clasica. O dovada in acest sens poate fi transpunerea concertului si pentru nai si orchestra, transpunere care, desi suna atat de diferit datorita diferentei timbrului celor doua instrumente (pian - nai), produce in ascultator efectele de mai sus cu o cel putin aceeasi intensitate cu care reuseste sa o faca varianta originala


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Asa suntem noi.... (?)

Oameni... plini de sentimente, secati poate de ele, tristi sau veseli, razbunatori sau altruisti, mult prea complicati iar uneori incredibil de simpli, plictisiti sau plini de viata, puri, pacatosi, inteligenti, stupizi, fara speranta, luptatori, prieteni, dusmani, criminali, oameni ai Lui Dumnezeu, abia nascuti, singuri, dezorientati, plini de sine, educati, eroi, ignorati, necajiti, saraci, bogati, regi, sclavi, copii, batrani, femei, barbati... oameni.

Ne privim ochi in ochi: oameni. Dincolo de sentimente, dincolo de trairi, dincolo de vise, acolo unde ele se sfarsesc sau abia incep, ne ciocnim unii de altii, ne facem loc cu coatele, ne inghesuim dar ne ferim unul de altul. Oare Dumnezeu stia ce va ajunge Adam? Oare noi ne pretuim indeajuns de mult sa nu ne distrugem intre noi? Ne suntem indiferenti?

Suntem oameni intre oameni, suntem vesnic nemultumiti si cautam fericirea departe de locul ei real, ne luptam pentru locul celuilalt de langa noi si ne formam aspiratii mult prea mari pentru inzestrarea fizica si psihica reala. Si daca n-am fi fost oameni? Ce-a fost dat asa ramane... uitam insa ca dincolo de viata ne-am fi dorit sa fi fost altfel de oameni. Fiecare sa indrepte dar tot ce-i gresit in viata lui, sa nu se creada mai mult decat un om, sa caute ce-i cu adevarat fericirea pentru el.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 85 / 14 ianuarie 2001, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

Ionatan Pirosca - Raspuns pentru morile tale de vant

Ionatan Pirosca



Raspuns pentru morile tale de vant

Chiar imi place joaca asta, am impresia ca tu trebuie sa treci pe aici macar pentru ca sa ma faci pe mine sa-mi amintesc de unde am plecat si sa-mi pun intrebari...

Iubeam enorm sa citesc si sa scriu. De fapt, nici nu prea faceam altceva. N-am fost niciodata un om de actiune, unii se nasc pentru virtual. Visarea, contamplarea, au si ele rostul lor.

Morile de vant macina totusi, chiar daca se hranesc cu aer. Sunt si ele acolo, in economia divina, poate doar pesimismul e de condamnat, dar si asta poate fi convertit in ceva pozitiv prin credinta. Nu ti-a cerut nimeni sa schimbi lumea, nici n-ai avea cum altfel decat schimbandu-te pe tine, modul tau de viziune. Lumea e a lui Dumnezeu si a celui rau, care tinde in permanenta sa uzurpe autoritatea Lui in vietile noastre.

Nu spun ca e cineva scutit de lupta care se da in el insusi, eu am fost unul din cele mai incercate astfel de campuri, pana am inteles ca trebuie sa ma decid de partea cui sunt. Apoi am putut privi si suporta sangerosul razboi aproape impasibil, uneori total nesimtitor la pierderile de element vital care era absorbit de pamantul care eram, doar pentru a curge iarasi, la o noua confruntare...

Am fost nefericit cat timp am observat amanuntele... Realitatea, esenta este dincolo de ele. Fata mea care are 15 ani ii spune admirativ surorii ei mai mici: "Ce ochi albastri ai!" Ea observa amanuntele. Amanuntele incep sa o devoreze.

Cel rau ascunde cel mai usor in el, amanuntele. Important e cum vezi si ce vezi, nu ce culoare au ochii!

Fac si un pic de literatura acum, un pic de "proza" cum spunea monsieur J., dar numai fiindca stiu ca-ti place. Iar mie imi place pentru ca ma provoci.

M-as bucura sa continuam joaca asta. Vremurile sunt ale lui Dumnezeu. Noi doar le traim. Intram in ele si acolo aratam ce suntem si cum devenim. Dumnezeu asta vrea sa vada, si fie credem, fie nu, acolo suntem obligati sa ne manifestam. O facem zi de zi, ceas de ceas, sub ochii lui, "cu inima de mana", cum spuneam intr-o poezie.

Da, poate ai dreptate sa te ingrijoreze mersul spre dezastru al lumii, dar nu e nimic confuz decat atunci cand confuzia stapaneste ochii nostri. Crede-ma, am ajuns sa nu mai pun pret pe multe lucruri, iar ultimul lucru la care am renuntat a fost acela ca eu as insemna ceva sau ca as mai putea face ceva... Bine, vei spune, dar la tine e o situatie speciala.

Asculta-ma bine, toti avem, ba nu, toti suntem situatii speciale, inaintea lui Dumnezeu. Fiindca "toti oamenii au pacatuit", fiecare in felul lui. Trebuie sa faci asa cum face Dumnezeu, este singurul lucru cu putinta: treci peste, cum spunea Wurmbrant, de cand a murit Hristos, adica din vesnicii, pacatul tau nu mai exista. Altfel, in moartea ispasitoare a lui Isus crede Dumnezeu, dar tu nu, facand-o astfel doar o vina in plus pentru tine...

De aici se trag singuratatea, lipsa de comunicare... Fiecare este apasat, redus de pacat la un sine hidos in care se oglindeste. si acolo fiecare vede oglindindu-se, vremurile. Adica pacatul lui si al altora. Fiindca lumea reala este altfel, lumea reala este una singura, aceea facuta de Dumnezeu, care a creat si apoi a vazut "ca toate lucrurile erau bune". Sa fi reusit Satana sa strice bunele intocmiri ale Domnului? Da, atata timp cat ele vor fi vazute prin subiectivitatea omului. Pentru ca astfel a ales el sa atace. El e tatal minciunii. Adica tot ce ne prezinta el, realitatea a carui stapan este el, este o minciuna.

Sa luam ceea ce framanta cel mai tare pe tineri: sexul. Dumnezeu a creat o pereche de oameni, nu de ingeri. Adam si Eva au avut aceleasi caracteristici si inainte de caderea lor in mreaja Satanei si dupa. Tot ceea ce a facut acesta a fost sa intoarca privirile omului de la Dumnezeu catre sine. Asa au vazut cei doi ca erau goi... Da, acuzi dezgolirea din zilele noastre si ai perfecta dreptate. Creata de Dumnezeu, goliciunea era "buna", arata spre slava Creatorului. Cand a intrat in mana Satanei, ea a devenit instrument de tortura.

Instinctul sexual, atat de necesar, in economia crearii omului, "coasta" comuna, elementul determinant al apropierii si uniunii procreatoare a devenit arma de temut. Setimentele, trairile cerute de existenta familiei in vederea implinirii planului divin au fost deturnate. Nu e de mirare ca astazi lumea e plina de "posedati". Iar apropiera sfarsitului vremurilor amplifica eforturile Satanei. Noi, mantuitii, trebuie sa intelegem clar: Satana e in criza. Venirea Domnului, care se apropie si care va duce la inlaturarea lui, este trambitata de ingeri. Imparatul se pregateste sa vina! Satana a intrat in criza de timp, iar ce vedem noi sunt racnetele lui spasmodice. Nu incepe o epoca noua acum. Ne apropiem de implinirea vremii, atata tot. Goliciunea trupeasca si sufleteasca si toate suferintele adiacente sunt rasuflari de efort ale tatalui minciunii.

Secolul XXI, ca intreaga istorie este, si este al Domnului, indiferent ce zic celebrii. Fiindca "Frumusetea nu va salva", ci a salvat lumea! Da, eu m-am invins pe mine si am reusit sa patrund in cea mai ascunsa tainita a inimii mele, dar cand am ajuns acolo am vazut ca luptasem degeaba, doar ostenisem si imbatranisem inainte de vreme. Ma invinsese Hristos cu mult inaintea mea! Te las in mana Lui!


(textul acesta se poate citi si in: "Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? 'iluzii si deziluzii'")

Alina Simion



Un bob de sare

An de an am incercat sa intuiesc. Sa intuiesc timpul clepsidrei. Eram inauntru sau in afara lui? Nu realizam ca izvoraste din mine. La un moment dat incepusem chiar sa ma indentific cu el. Abia atunci m-am regasit.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Pasarile plecau...
Odata cu ele, treceau zilele.
Inainte sa se-ntoarca
Trecuse inca un an,
Copacii dezgoliti le asteptau,
Cerul astepta cantecul lor
Dincolo de vazduh,
Dincolo de mirosul ciresilor
Se-adunau pentru ultima oara.
La anul vor veni altele,
La anul ciresii vor fi trecuti.

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (XI)

Stelele golesc indiferente orice noapte, oricat ar fi de murdara, de intunericul ei, de necesitatile ei. Baia de seara a noptii e pentru ele ceva obisnuit. Numai ca greierii stiu acum alte povesti despre cele spuse de mama demult, cu ingerii care vin sa tamaie mila, umila, dupa ce aerul se oprise o clipa din plans.

"Doamne, ajuta-mi! Furca-ntelegerii s-a intepenit cu un dinte in capita realului. Macar de ar fi o corabie cu un catarg de care sa-mi leg secunda caderii. Dar totul nu mai e decat acest aer care plange o data cu mine... Si nu mai pot distinge nimic cu adevarat."

La cata omenire se imparte razboiul acesta? Voi nu-l vedeti? Impotriva domniilor, stapanirilor, ierarhiilor efemere... Nu va inspaimanta? Lasati, lasati... Lasati odata carnea si sangele, lasati-le sa-nfulece-n liniste carnea si sangele, iar lui Dumnezeu dati-I ce este al Lui!

Cu ce ingandurari as putea sa vin inaintea Ta, Doamne? Cu ce mirari pe care sa nu le stii? De ce, de fiecare data cand Te strig pari surprins ca inteleg intrucatva ceea ce vreau sa-Ti spun? Ca nu ma tem de nimic altceva decat de Tine, ca nu iubesc altceva asa de mult cum Te iubesc pe Tine, ca n-am voie, alta, decat voia Ta, ca nu e inima mea nici pe departe cel mai frumos dar pe care l-ai primit vreodata, astea le stim amandoi. Dar Tu stii mai bine scormonirea frunzarelor moarte cand ma cautam pe mine insumi, ghiveciul dogmatic zburdandu-mi in loc de seva prin trunchiuri, anii la rand extenuati de asteptare in fata portii iluziei, acolo, ca-ntr-o inertie fatala, peretele vertical al somnului peste prapastia trudei diurne, cheagul valorilor nedezlegat, neierarhizat, blocand circulatia euharistiei in natura... Tu stii mai bine. Dar ce mai conteaza acum vuietul sumbru al marii din scoica strivita sub talpi? Iarba din verdele humii, ce mai conteaza?

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)

Ionut Apostu



15 Ianuarie

Cati dintre noi isi mai amintesc semnificatia zilei de 15 ianuarie? Sau daca ne amintim de aceasta, cati mai stam sa meditam la existenta unui geniu, la existenta unui permanent si incurabil indragostit de natura, de frumusetea naturii inca nedescoperite…

Cati dintre noi ne mai oprim din goana nebuna pentru a medita la semnificatia frumosului, pentru a ne indragosti de tot ce semnifica frumosul… sa descoperim genialitatea Celui ce ne-a creat sa ne indragostim nebuneste, precum Eminescu, de natura, de frumos…

E drept ca zilele trec cu o mai mare repeziciune, insa intr-un tarziu ne putem aminti ce inseamna 15 Ianuarie. Este ziua in care Mihai Eminescu s-a nascut, iar eu nu vreau sa fac apologetica operei lui, nu vreau decat sa starnesc acele nostalgii dupa poeziile eminesciene, dupa versurile lui de o sensibilitate si gingasie aparte. Sunt poezii ce starnesc, poezii ce displac unora, insa cred ca fiecare poate gasi cel putin o poezie care sa il “atinga”. Este imposibil sa ramai impasibil la zbuciumul lui de a reda frumosul prin versuri…

Cati dintre noi mai avem rabdarea si timpul de a medita?

Este stiut faptul ca Eminescu este apreciat si nu in acelasi timp. Nu am idee cati constientizeaza importanta aparitiei lui pe scena romaneasca. Ori poate acest lucru nu ar trebui sa conteze ci ar trebui sa ramana doar genialitatea lui, ecoul versurilor lui. Si atunci nu ar mai ramane decat un 15 ianuarie ce trezeste nostalgii, ce indeamna la meditatie si de ce nu, la a ne indragosti nebuneste de frumos, care nu este altul decat Hristos.

Stau si ma intreb cum a trait el, cum e sa fii indragostit asa tare de tot ceea ce te inconjoara, incat aceasta sa devina o boala… boala de a fi nebun, de a avea curaj sa lupti, sa lupti chiar si cu morile de vant…



Din numerele viitoare: Articole semnate de Cristian Lucaci si Lena Grigoroscuta

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail

Curier&Posta redactiei:

Camelia Luncan (Oradea): Draga redactie, m-am bucurat din nou sa citesc revista SSJ (Ionutz, mersi pentru mesaj). Mi-a placut citatul din P.Picasso: "Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal". Cred ca e adevarat; cred ca ceea ce scriem sau facem in general arata cine suntem; cred ca un tablou pictat de cineva poate spune multe despre autorul lui; cred ca ceea ce vorbim si chiar felul in care ne comportam, umblam, spune cate ceva despre noi. Problema e doar sa privim. Cu drag, Cami

Nota redactiei: De multe ori ne oprim la imagine, desi ea poate fi imperfecta, de multe ori ne oprim la fapte desi ele nu sunt tocmai caracteristice… Ce s-ar intampla daca am trece de imagine, de fapte? Cu siguranta am “gusta” substanta… frumosul din fiecare! Permitandu-mi sa parafrazez: “Opera noastra ramane un jurnal… un jurnal de idei, de lupte cu morile noastre de vant…” Cu bine Camelia, si iti multumim pentru ca ai timp sa citesti SSJ-ul, ca iti faci timp pentru el…

Robert Martiniuc (Los Angeles): Ma bucur ca am trecut in noul an si ca am prins trecerea dintre milenii. As vrea sa va multumesc pentru anul trecut, pentru eforturile deosebite pe care le faceti sa apareti in fiecare saptamina. Si mai ales ca o faceti bine, profesional. Prin asta ne mai ostoiti si noua dorurile, lipsurile... Mai ales ca pentru noi, pentru ieseni, fiecare pagina din SSJ are o aroma deosebita, pe care incercam in fiecare week-end sa o adulmecam mai aproape, mai real, sa va simtim linga noi; si cred ca o particica din fiinta voastra, din inima voastra ni se transmite cu caldura. Cred ca sunteti o echipa faina, inchegata, si lucrul asta se vede. Se vede si de la multe mii de kilometri si, in sensul bun, va invidiez pentru trainicia relatiilor dintre voi. E si o frumusete, un elan caracteristic virstei si lucrul asta e cu atit mai deosebit cu cit e pus in slujba lui Hristos. Domnul sa va binecuvinteze in noul an, in noul mileniu (atit cit vom prinde noi din el) cu toate cele trebuincioase voua. Si rivna sa va fie rasplatita. Cu multa dragoste, Robert M.

Nota redactiei: Draga Robert, tu vezi ceea ce noi nu vedem, poate de asta SSJ-ul trebuie sa existe… Caldura ta face sa dispara distanta si frigul, tu faci ca SSJ-ul sa fie mai trainic… Noi iti multumim pentru randurile tale, ne incurajezi! Multa sanatate la ai tai pe acolo… Iti multumim pentru urari si daca ne permiti am vrea sa le returnam voua! Spor la citit!

Hangea Silviu(?): As dori sa primesc si eu revista d-voastra. Eventual numerele precedente si cele care vor aparea.Va multumesc pentru slujirea d-voastra si sper sa beneficiez si eu de ea; adresa mea: hangea@

Nota redactiei: Buna Silviu! De acum inainte vei beneficia si tu de revista noastra. Despre numerele precedente… sunt cam multe dar speram sa reusim a le trimte (eventual zip-ate)… Ne mai auzim noi!

Epilog: Prea tanarul meu prieten, "fara curaj nu vad nimic din ce este etern si deci nimic frumos". Curajul ma ajuta sa aleg, ma ajuta sa fiu ceea ce am ales.

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion - studenta la Filosofie, UAIC, an II
Aretta Bazdara- studenta la Arte Plastice, Academia "G. Enescu" Iasi, an I
Daniel Grigoroscuta - student la Calculatoare, UTI, an II
Eduard Orasanu - redactor - sef
Ionutz Apostu- redactor-sef adjunct
M. P. - student la Litere, UAIC, an I
Sabina Dodan - studenta la Psihologie, UAIC, an III

Redactia poate fi contactata la: iapostu@

Adrese pentru corespondenta:

Alina: sidutza@
Aretta: aretta@
Daniel: cs992032@
Eduard: eduard_o@
Ionutz: iapostu@
Sabina: dodansabina@

grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara

corectura: Daniel Grigoroscuta & Ionut Apostu

Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.

The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: