The Salt Street Journal nr. 86



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 86 / 21 ianuarie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Teofil Stanciu, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Perspective psihologice, Tragic, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

"S-a stins lumina!" Zumzetul calculatoarelor a tacut. Tastele, programele si ecranul sunt inerte. Ridic ochii, pentru prima data vad si cunosc ca in jurul meu sunt oameni. Se percepe respiratia, putin nelinistita si incurcata, prin incaperea lipsita de 220 de volti.

Internet-café. Ma uit pe furis la chipurile celor din jur, doar acum ele au capatat importanta. E inca intuneric, dar nimeni nu se ridica, nu pleaca, nu spune ceva. Suntem "prizonieri" ai tehnicii, iubitori de ciber-spatiu, adastam pe niste scaune... Acum ne lipseste "seva" informationala, asa ca ne simtim impovarati si goi, cineva ne-a parasit...

Stam inutili in fata unor masinarii inutile. Doar timpul trece, e viu, iar tot ceea ce era "conectat" cu si la noi s-a sters. In tacerea acestei incaperi observ ca am naufragiat rau de tot, corabia era virtuala. Unde o fi tarmul? Care este numele si soarta celui mai apropiat port? Nu suport sa fiu conectat la serverul numit realitate.

Patronii "cafenelei" se straduiesc sa schimbe o siguranta, dar niciodata nu vor putea lumina aceasta trista singuratate, nu vor putea inlocui "sigurantele" arse din noi. La lumina unor brichete se simt neputinciosi, sunt posesorii unei averi care pentru cateva minute se dovedeste a fi doar tabla, plastic, sticla, ceramica...

***

Raul Siret a fost poluat cu cianura, se pare ca nu accidental, ci dintr-o crasa indiferenta. Tone de peste au fost ucise, iar satenii, ce au gospodariile aproape de mal, strang "infectia", o manaca sau o vand. Copiii sunt deja printre victime. Saracia a sters orice urma de precautie, de normalitate si igiena.

Ce inseamna dragostea de natura, ingrijirea si protectia mediului? Ce inseamna o situatie de criza ecologica?

Iata un fragment dintr-un ziar iesean: "Taranii au mancat peste cu cianuri pana s-au saturat. Dupa ce si-au umplut burtile cu peste intoxicat, zeci de locuitori de pe cursul raului Siret au ajuns la spital...

"Am luat-o la fuga pe ogoare ca sa ajung la peste. M-am speriat ce am vazut acolo. Aproape 100 de oameni incarcau peste in caruta, masini sau in saci. Unii s?au incaierat de la pestii mai mari. Toata lumea era agitata sa culeaga cat mai mult peste... Incaltati in cizme de cauciuc, oamenii au intrat in apa si pana la brau..."

***

S-a stins lumina, oamenii au intrat in apa pana la brau!


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Un print viteaz porni la drum sa fie...



Prima stire

Miercuri, 17 ianuarie, in urma unor operatiuni, neautorizate, de golire a rezervoarelor cu compusi chimici ai Fabricii de detergenti din Falticeni, raul Somuzul Mare si Siret au fost poluate. Probele luate imediat dupa incident au revelat o concentratie de cianuri de peste 150 de ori mai mare. Joi concentratia era mult mai scazuta in dreptul orasului Pascani. Desi din raul Siret nu se alimenteaza cu apa nici un oras, in aval de Falticeni, pericolul il reprezinta consumul de peste.

Raftul de carti



Teofil Stanciu

F.M.Dostoievski - Crima si pedeapsa

"Actiunea" e simplu de povestit. Raskolnikov, un student sarac din Petersburg, ucide o camatareasa si, din intamplare, si pe sora acesteia care apare la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. El isi va recunoaste fapta si va fi trimis in Siberia. Am facut aceasta introducere pentru conformitate cu adevaratele cronici de carte.

Inteligenta este arma lui Raskolnikov. Dar el nu e constient decat in mica masura de aceast lucru. Si chiar daca ar fi, are la indeamana doar "instructiunile de folosire" nu si lista "efectelor secundare" (fiindca arma lui e... biologica). Ii lipseste bunul-simt comun oamenilor ca Razumihin sau Avdotia. De aceea oamenii cu bun-simt nu-l cred in stare de crima.

Familia sporeste drama lui si tragismul situatiei in care se afla. Sonia nu-l intelege pe Raskolnikov, dar, mult mai important, de cate ori vorbeste el, ea "intelege ca...". Ea simte cu sufletul zbaterea altor suflete. Si mantuieste cu iubirea raceala inteligentei. Si-i ingenuncheaza (fara cuvinte) orgoliul pe care nu l-a putut frange sentinta judecatorului.

Cred ca pe nedrept Marmeladov este considerat un personaj "recuperat" dintr-un proiectat roman ("Betivii") si cu o viata scurta. Sub semnul intalnirii lui cu incrancenatul Raskolnikov sta intreaga viata ulterioara a acestuia din urma. Marmeladov e un fel de "Isus" ciudat si la o scara infinit mai mica, dar exista o scanteie in el care, transmisa eroului principal, se lipeste de memoria lui involuntara.

De citit neaparat capitolul in care isi incepe Raskolnikov marturisirea in fata Soniei.

Se cheama ca am inceracat sa caracterizez si personajele. E mai mult o schita. Sentimentul cu care o fac e... teama. Teama de a ajunge la pretentia ca am inteles omul fie si ca personaj.

Sentimentul cu care am ramas dupa lectura e... mirarea(?!).

Si mie mi-a fost de ajuns pentru inca o zi ALTFEL.

*****



Eduard Orasanu

De ce-or fi strazile din Petersburg atat de prafuite? Acum chiar si peste Neva s-a lasat arsita. Si apoi, la ce bun atatea idoieli?

Cum se poate ca o parte din mine ma minte, iar o alta parte imi spune adevarul? Cum de-am ajuns sa cantaresc daca mai de pret e viata ori moartea?

Nu imi este mila, poate pentru asta trebuie o anume vocatie. Nu stiu daca praful este o provocare, dar stiu ca multe se pot face praf. Arsita aceasta ma invaluie, poate este teama ce vrea sa danseze cu ochii mei. Ultimul vals? O, nu! Ultima privire, cine poate uita o ultima privire, iar atunci aveam un topor in mana...

Cineva ma cheama... sigur nu esti tu. Constiinta si vinovatia sunt doar aspectele care complica aceasta poveste. Si nu pot sa uit ca mama mea ma privea ca pe o icoana, Doamne, niciodata nu va cunoaste adevarul!

Strazile acestea sunt prea lungi, toti trecatorii au sa observe. Am sa las cu siguranta urme, dar poate ca nu... Ca si in iubire, urmele care nu se sterg sunt cele mai importante. Dar eu voi ucide... Si iubirea ucide, dar sa lasam asta.

Pasiunea mea era sa discut despre viata si moarte. Si totusi nu sunt chiar atat de rau, nici nu am pornit bine sa pipai mugurii vietii. Acum incerc doar sa nu ma tradez, sa nu strig: "Vedeti oameni buni, sunt vinovat! Arestati-ma! Pedepsiti-ma! Sunt un criminal...

De ce strazile din Petersburg au rascruci? Poate pentru ca in semnul acesta de cruce sa ma nasc. Nu-i asa, Sonia? Doar tu ai stiut sa-mi spui: "Du-te la rascruce de drumuri, inchina-te in fata oamenilor, saruta pamantul fata de care ai pacatuit si spune cu glas tare, lumii intregi: "Sunt un ucigas"


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Iata-ma din nou aici... la inceputul unui drum... Ce sa va spun ? Cum a inceput totul? Inainte ca arta sa aiba idealurile estetice de care se bucura acum, nu a fost mai nimic... De fapt a fost nevoia omului primitiv de a face ceva insemnari. Aceste insemnari au evoluat si avem azi timpuri ca Renasterea, Barocul, Arta Moderna. Desenele din prima faza se caracterizeaza prin stingacie si timiditate. Animalele (erau reprezentate pe peretii pesterilor) erau redate sub forma de contururi, bine marcate, corecte sub raportul formei. Sculptura apare ca o prelungire a inciziilor pe piatra si os - subiectele sunt tot reprezentari animale.

...

Si incep iar sa visez... un inceput de stare neexplicata de mine inca. E un iarasi... si nu am obosit sa vreau... pe tine...


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Johann Sebastian Bach (1685-1750) - Preludiu & Fuga nr.1 in C

Piesa arhicunoscuta in lumea muzicii clasice, dar si in cea a muzicii neclasice, Preludiul & Fuga nr.1 in do major, deschide primul din cele doua "caiete" scrise de Bach, purtand titlul de "Clavecinul bine temperat 1 (respectiv 2)". Este stiut faptul ca pana la Bach, clavecinul era (ca si vioara, violoncelul si alte instrumente) netemperat - cele mai mici intervale nu erau semitonurile, ci comele; de exemplu, spre deosebire de cum se canta acum, do diez nu era aceeasi nota cu re bemol. Bach este cel care a temperat clavecinul si a compus apoi piese de marca pentru acest instrument, dandu-i noi valente si punandu-i mai mult in valoare sunetul.

O greseala foarte frecvent intalnita este identificarea acestei piese ca fiind Ave Maria de Johann Sebastian Bach. Total eronat! Bach a fost protestant (lutheran), ca atare inchinarea la fecioara Maria i s-ar fi parut ridicola; ca altii au pus versuri si au adaugat inca o tema melodica acestei piese, este foarte adevarat, dar aceasta s-a intamplat dupa Bach, si exagerand putin, as spune fara acordul acestuia.

Piesa este urmata de alte 23 de piese in primul caiet, si de alte 24 in al doilea, toate preludii si fugi. De ce cate 24? Pentru ca sunt 24 de game de baza, iar pentru fiecare, Bach a scris Preludiu & fuga in ...

PS: La Multzi Ani, Ionutz!!!


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Asa ar trebui sa fim noi... (?)

Plini de dragoste, smeriti, fericiti, buni, luptatori, veseli, mereu aproape de ceilalti, cu inima deschisa, cu suflet de copil, curati... oameni. Putem sa fim toate acestea dar putem sa traim momente in care uitam ce suntem, de unde am venit si pana unde ne este permis sa mergem. E ca si cum am intra in sufletele celorlalti cu papucii plini de noroi – in puritatea sufletului de copil, odata ce creste, apar pete urate de murdarie care ajung sa dea sufletul la o parte.

Va veti intreba ce-am vrut sa spun, vi se par fraze ciudate... personal, sunt socata de omul de astazi. Cantaresc totul, ma uit imprejur, caut sa inteleg, sa-mi explic tot ce vad, sunt aspra in judecatile pe care mi le fac despre oameni, tanjesc dupa un model si dupa chipuri fericite. Vad doar suparare, ura, ignoranta, suflete pierdute. Ma caut printre ele si evit cat pot sa nu ma identific cu unul din ele.

Vreau sa aleg, vreau sa gasesc, vreau sa ajung sa fiu fericita de mine, vreau sa nu-i mai critic pe ceilalti, vreau sa traiesc.

Dincolo de tot ce-i negativ, ar trebui sa invatam ca suntem oameni... ar trebui sa trecem dincolo de fiinta noastra, sa ne vedem din exterior, sa ne placem, sa ne iubim, sa-I multumim Domnului pentru fiecare secunda ce trece, sa fim buni cu noi, si poate astfel vom invata sa fim buni si cu ceilalti.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 86 / 21 ianuarie 2001, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

M. P. - Tragic

M. P.



Tragic (I)

Tratarea problemei tragicului, chiar si la modul general, intampina o serie de dificultati motivate de absenta unui concept riguros al tragicului.

Iata mai multe pareri despre tragic: tragic, inseamna, in conceptia celor mai multi, o calamitate, o nenorocire, "ceva foarte rau". Aristotel in Patetica, definea tragicul in felul urmator: "fenomenul care trezeste in noi mila si spaima". Pentru Schopenhauer tragicul "da spectacolul unei mari nenorociri". El reprezinta in esenta "latura teribila a vietii" si este legat de "hazard si eroare".

In conceptia lui Gabriel Liiceanu continutul specific al tragicului se refera la faptul ca "tragicul nu este orice rau, ci raul asumat prin infruntarea constienta a limitei". Tragicul nu apare fara "tentarea limitei absolute".

Desi fenomenul tragicului este mult prea complex pentru a putea fi prins intr-un concept, vom lua ca punct de referinta conceptul oferit de Liiceanu. Ce vom cerceta? Valente ale tragicului in spatiul neoprotestant iesean.

(va urma)

Alina Simion



Un bob de sare

Am smuls inca o sansa. Nu stiu a cata este, le-am uitat numarul. Poate sa fie a n-a sansa, dar mai probabil este a x-a sansa, pentru ca x reprezinta mai mult decat n. Asa am invatat la mate. Cand am smuls sansa eram in vazul tuturor, acum toata lumea stie de sansa mea si nu ma mai rusinez ca alta data. Prin ea am descoperit toata splendoarea si rafinamentul unui gest amar. Poate ca totul este in gandirea mea, poate doresc sa cred ca intr-adevar el a procedat asa cum mi se dezvaluie acum evenimentul. Totul e atat de limpede si clar, atat de bine ma simt cand retraiesc din nou acel moment. Acum nu am nevoie de confirmare iar daca ar veni si mi-ar spune ca nimic din ceea ce cred nu este adevarat eu nu l-as crede. Nu l-as crede pentru ca tin prea mult la aceasta sansa si vreau prea putin s-o dau la altcineva. Si poate din acest motiv, meschinaria mea, sa n-o pot fructifica cum se cuvine, ca de altfel si cu celelalte sanse.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Cu fiecare clipa ce trece
Pierdem un gand,
Cu fiecare minut castigat
Pierdem un vis.
Dintre viata si moarte
Vroiam sa aleg.
Fugeam de himere,
Cautam singura cale
Departe de sufletul tau.

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (XII)

Dumnezeu stie de ce m-a gasit tocmai pe mine. De ce m-a gasit tocmai pe mine sa torn gaz peste realitatea incinsa... De ce nu mi-a intins mana direct, "Buna ziua, mai omule, iata, esti mantuit prin sangele Fiului Meu, bucura-te cu frica si sa nu mai pacatuiesti."

Stie El de ce, aceasta democratie a durerii desavarsita pe Capatana. De ce, aceasta revolutie a sacrificiului universal de care nu cantitatea realitatii depinde, cum nu depinde decorul de spectatorul infierbantat.

Dumnezeu stie cum se rasteste litera la mine cand vreau sa fug, cum priveste trist, ca ochii Domnului la Petru in noaptea cantarii de cocos. El stie de ce, trebuinta suferintei. Poate ca sa inteleg... Sa Il pot intelege, mai intai...

Imi cere o cana cu apa. Il doare iar. I-o dau si tac. Ma intorc la patul meu. El da din mana. Cred ca a vrut sa insemne ca-mi multumeste. Sau lehamite. Cu placere, ii spun. Afara s-a innorat. S-a innorat si peste fruntile oamenilor... Sa apas, sa nu apas pe clanta usii? Incertitudinea isi roteste ochii dupa tantarii din incapere. O intreaga felina de nesiguranta parca sare din tavan in carceii calzi de lacrimi. (Existentialismul, cand plangi nu valoreaza nici cat plosca, sau cand tii regim si-ti e mereu foame, atat de foame ca l-ai manca si pe Sartre.)

Si apas pe clanta usii, orice-ar fi, orice-ar fi, ma sprijin pe ea ca pe toiagul lui Moise, ca pe cocosul armei de vanatoare de prepelite si mana in pustiurile Arabiei. Osciland cat secunda in pendulul unui viraj spre imponderabil, spre cuibul maslinului sub care lacrima se transforma organic in sange… As vrea sa intru. Sa apas, sa nu apas pe clanta usii? De dincolo, Cineva deschide incetisor, atat cat sa patrund pe un drumeag ingust, pe o cale cat fulgul unui ochi de papadie ars de soare, cat urechea unui ac infipt in pernita vesniciei.

Cineva deschide incetisor, chiar daca nu sunt prea sigur, chiar daca ma apropii de clanta usii tremurand de incordare... Eu, tu, el... Cineva deschide incetisor de dinauntru, exact de dinauntru si exact in dreptul pieptului. Al inimii...Exact in dreptul gandurilor.

"Nu sta, domnule, cu fata la perete!" "Care perete?" "Dar cati pereti are inima ta...?"

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)



Din numerele viitoare: Articol semnat de Lena Grigoroscuta

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail.

Curier&Posta redactiei:

Ionatan Pirosca (Braila): Dragi prieteni, ingaduiti-mi sa va aduc la cunostinta deschiderea unei liste de discutii pe tema literaturii crestine de limba romana si sa va invit cu bucurie la a participa impreuna cu alti iubitori ai textului literar scris la dezbaterile ce vor avea loc asupra diverselor lucrari literare prezentate chiar de noi, participantii. Personal, cunosc atmosfera din cenaclurile literare care au constituit si constituie adevarate scoli de literatura unde fiecare poate fi profesor si elev, creator si critic literar. Stiu cat de importante pot fi opiniile altora in formarea unui stil original. Si mai stiu ca este cu atat mai mult nevoie de cizelare si innobilare a lucrarii noastre artistice, cu cat intentia noastra este ca ea sa fie pusa in slujba Domnului nostru Isus Hristos. Lista se numeste "Cuvinte la schimb" si ii invit pe toti doritorii unei apropieri de valorile Cuvantului lui Dumnezeu pe drumul acesta al creatiei literare sa se inscrie.
Addresses:
Trimite grupului: cuvintelaschimb@egroups.com
Subscriere: cuvintelaschimb-subscribe@egroups.com
Retragere: cuvintelaschimb-unsubscribe@egroups.com
List owner: cuvintelaschimb-owner@egroups.com
URL to this page: http://www.egroups.com/group/cuvintelaschimb

Va asteptam cu toata dragostea!
Ionatan Pirosca - ionatanp@hotmail.com
co-moderator "Cuvinte la schimb"

Samuel (Deva): Har si pace! Am din nou adresa voastra. puneti adresa mea la lista de subscribe. Am ramas fara nici un numar de la revista, dar sper sa le pot lua din nou cand voi pleca in Austria. Va voi scrie cand anume voi pleca. Domnul sa fie cu voi! Cu drag, Benza Samuel

Nota redactiei: Buna Samuel... Ne bucuram sa auzim iar de tine... Nu stim cum o sa facem cu celelate numere ale revistei, dar speram sa se rezolve! Poate ne dai un semnal inainte de a pleca in Austria... In rest, cum e Deva iarna?

Adrian George (Anaheim, California): Chiar de m-am trezit intr-un tirziu incerc sa va urez un an nou si fericit si plin de impliniri iara toate cu sanatate. Repet, nu stiu daca v-am trimis urarile cuvenite pina acum dar imi asum responsabilitatea de a nu fi trimis inca cele de bine - asa ca va rog sa primiti urarile de mai sus. Numai de bine.

Nota redactiei: Multumim pentru urarile dumneavoastra, nu e nici o problema ca au ajuns mai tarziu. Ne bucura sa stim ca avem cititori atenti la detalii si amanunte...

Epilog: "Cata suferinta cumplita, cata fericire nemarginita!"

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion - studenta la Filosofie, UAIC, an II
Aretta Bazdara- studenta la Arte Plastice, Academia "G. Enescu" Iasi, an I
Daniel Grigoroscuta - student la Calculatoare, UTI, an II
Eduard Orasanu - redactor - sef
Ionutz Apostu- redactor-sef adjunct
M. P. - student la Litere, UAIC, an I
Sabina Dodan - studenta la Psihologie, UAIC, an III

Redactia poate fi contactata la: iapostu@

Adrese pentru corespondenta:

Alina: sidutza@
Aretta: aretta@
Daniel: cs992032@
Eduard: eduard_o@
Ionutz: iapostu@
Sabina: dodansabina@

grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara

corectura: Daniel Grigoroscuta & Ionut Apostu

Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.

The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: