The Salt Street Journal nr. 87



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 87 / 29 ianuarie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Teofil Stanciu, Cristian Lucaci, Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Perspective psihologice, Mori de vant, Tragic, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Ionutz, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

"Asa beau oamenii buni, de sambata pana luni!", versul unui cantec specific romanesc, care imi "irita" creierul. In prima instanta ma intreb: cum si in ce zile beau oamenii rai? Nu am aflat, dar am indoieli cu privire la vrednicia oamenilor buni, care se pare ca la sfarsit de saptamana se solidarizeaza, zgomotos si iubaret, in preajma unei sticle. De obicei acest cantec este intonat in cor de niste voci ragusite si clatinate. Efectul psihologic de sudare a grupului se produce, fiecare isi doreste sa fie plasat printre cei buni, printre cei petrecareti, fericiti, tari la alcool. Totul e ca un test de accedere in maturitate.

Mai dura e trezirea si mahmureala, confruntarea cu realitatea uscata si saracita. Atunci cand trebuie sa mergi la serviciu si durerile de cap nu te lasa, in plus afli ca iar nu sunt comenzi, nu se da salariu, nu mai e nimic de furat.

***

In ultimile trei saptamani am mers cu trenul de doua ori pe ruta Iasi - Barlad, este incredibil ce multi calatori merg cu "Nasul". Dar mai incredibil mi s-a parut corectitudinea "Supra-Controlului" care nu a ezitat sa faca procese verbale la toti gasiti fara bilet. Printre ei, si un politist. Semnul celor 11 ani de tranzitie se vede tulburator de limpede privind pe geam. Pamantul in paragina, depozite de cereale cu toate ferestrele sparte, vagoane dezmembrate, ferme agricole parasite, gari si halte nevaruite... Valorile si bunurile comune sunt de nefolosit, de nerevendicat. Totul e ca intr-un film care nu se mai termina. Coloana sonora e sustinuta de voci ragusite si clatinate. Efectul psihologic de eludare a realitatii se produce, fiecare vrea sa traiasca in Germania.

***

"Oamenii buni" au vandalizat si stricat aproape tot. "Oamenii buni" merg cu "Nasul", de luni… pana luni…


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

autenticitate



Prima stire

Iata fraza care a pus pe jar opinia publica din Romania in aceasta saptamana: "Propietatea privata este un moft...". Autorul ei este Ion Iliescu. Desi presedintele statului sustine cele de mai sus, un cetatean din Bucuresti reclama disparitia, furtul, unui bilet loto in valoare de un milion de dolari. Despre "anonimul" milionar vorbeste toata lumea, de la generali de politie la Marius Tuca Show, emisiune la care a fost invitat presupusul castigator. Peste tot circul aflam ca salariul minim lunar va fi majorat incepand cu 1 martie 2001 de la un milion de lei la un milion patru sute. Si cand te gandesti ca pe 26 ianuarie era ziua de nastere a lui Nicolae Ceausescu...

Teofil Stanciu



Raftul de carti

Micul print - Antoine de Saint Exupery

A fost odata un print care era mic... "Lucrul cel mai pretios ramane nevazut" Poate de aceea e vorba de un Print si poate de aceea e mic. "Copii! Fiti atenti la baobabi!"

"... daca nu veti fi ca niste copliasi, cu nici un chip..." Asa ca, fiti atenti, copii, la baobabii care va ameninta casa si Floarea.

"Ei bine, da, te iubesc, zise floarea. N-ai banuit nimic, din vina mea" "Trebuie totusi sa rabd doua-trei omizi, daca vreau sa vad cum arata fluturii." Dar de ce sa rabzi si sa SUFERI, tu, floare? Iti aratam noi fluturii la TV.

"Intr-o zi, am vazut cum apune soarele de patruzeci si trei de ori." Si nu te-ai plictisit?

Ca soarele rasare si apune la fel, stie TOATA LUMEA. "Nu se stie niciodata." Dar, tu, Printule, nu te temi de viitor? Cum adica? Vrei sa spui ca planurile mele s-ar putea sa...? Fii serios.

"...e singurul care nu mi se pare caraghios. Poate fiindca se ingrijeste de altceva decat de sine insusi." Asta se cheama fraier, nu caraghios. Si de ce altceva decat de mine sa ma ingrijesc?

"Singur te simti si printre oameni, zise sarpele." Micutule Print, nu pot sa te contrazic. Cred ca imi vine sa plang (am niste amintiri triste), dar nu da bine la imagine si e un semn de slabiciune. "Sa plangi" nu are nimic inteligent. "Si tacura amandoi." Asta e buna. Sa-ti spun cum stau lucrurile pe la noi: linistea e... o tehnica folosita in filmele de groaza pentru a spori suspansul si a induce frica. Pricepi ce vreau sa spun, Printule?

"-... Ce inseamna "a imblanzi"? - Inseamna "a-ti crea legaturi".[...] daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume." Sa am nevoie de cineva? Si independenta mea? Sa zicem totusi ca e asa, dar nu e cazul sa o spunem public.

Si Micul Print a trebuit sa plece. Pe planeta lui cea mica. Si la floarea lui. Daca vreti sa-l cautati, nu incercati sa gasiti floarea fiindca poate ca a mancat-o oita. De parca ar conta asta. Mai bine totusi sa va dau niste semnalmente precise (stiu ca asa va plac) sa aiba ROST cautarea. Incercati asta: un print mic, trist, iubitor, fidel, responsabil, frumos, cu voce senina si singur... sau nu e singur?

Ascultati stelele noaptea. "Limpede nu vezi decat cu inima."


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Preistoria artei

Pictura din aceasta perioada are ca subiect pricipal animalele vinate de omul preistoric, foarte rar apare omul, putem spune ca este aproape inexistent in arta preistoriei. Pictura... unde era executata? Pe peretii grotelor. Putem vorbi aici de celebra descoperire a arheologului Santuola (1879) in pesterile din N. Spaniei - Altamira. La Altamira gasim o opera colectiva si apare aici prima preocupare a omului primitiv de-a organiza spatiul in rapot cu dimensiunile reale. Altamira - "Capela Sixtina a Preistoriei", aici sunt pictate in jur de 25 animale, unde bizonii ocupa spatiul cel mai larg.

Nu mai putin importanta este Pestera Lascaux (Franta); scena de vinatoare, unde vinatorul este ucis de un bizon, turma de reni - toate acestea ne vorbesc de un "artist" preistoric sensibil...

...

"Sensibilitatea e un dar care multi il nesocotesc. Si totusi ce este...? Lumea noastra sufera din cauza unor suflete prea insensibile... sau poate prea sensibile. Am vazut cum mindria a rastignit sensibilitatea si noi oamenii am mers mai departe mai prosti si mai limitati ca niciodata. M-a lovit o lipsa de sensibilitate a unor oameni care se cred sensibili... m-am retras in mine... traim intr-o lume a intunericului, o lume de care mi-e frica... Cite lacrimi trebuie oare plinse pentru a nascoci din "animalic" un gind frumos...? Prea multe?!"


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Greensleeves - Anglia sec. XVI

Aparuta in partituri si ca "piesa anonima din Anglia secolului XVI", Greensleeves este o piesa specifica artei medievale muzicale a Angliei. Tema piesei este destul de cunoscuta (multi ascultatori intrebati fiind: "Ai ascultat Greensleeves?" raspund: "Nu", dar la audierea piesei exclama: "Aaa! Asta era piesa? O stiu, am mai auzit-o!") si a fost transcrisa pentru diferite instrumente, sau prelucrata de diferiti interpreti sau formatii. Astazi, circula diferite variante ale piesei, unele cu versuri, altele doar instrumentale, nu toate prelucrarile sunt de bun gust, dar... fiecare cantaret isi cam cunoaste ascultatorii si gusturile acestora.

Ascultatorul piesei este imediat dus cu gandul in lumea secolului XVI, si introdus in atmosfera legendara a menestrelilor (trubadurilor, truverilor... cum vreti), a povestilor de dragoste din acea perioada. O prelucrare de exceptie a piesei apartine formatiei Blackmore's Night, care interpreteaza piesa in doua variante: una doar instrumentala, cealalta si cu versuri. Atmosfera medievala este excelent sugerata, prin acordurile folosite, prin vocea solistei... este ce as numi eu o prelucrare facuta cu mult bun gust.


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Mai mult decat oameni...

Presupunand ca am invatat sa fim oameni, ma gandesc ca putem sa ne autodepasim, ma gandesc ca limitele noastre nu sunt restranse, ma gandesc ca o stare de multumire n-ar trebui sa ne fie de ajuns. "Omul cauta mereu sa se intreaca pe sine", la fel cum trebuie sa-si cunoasca propriile posibilitati, sa nu le exagereze, sa nu se compare cu cel mai bun ca el.

Omul e om, si nimic mai mult, dar barierile lui trec dincolo de real, il transforma in "omul cel mai bun", asta inteleg eu prin "dincolo de oameni". Sa fii omul cel mai bun e lucrul cel mai greu si putini sunt cei care se pot numi astfel. E starea suprema in care fiecare din noi am simtit sau vom simti ca ne-am atins scopul, ca sufletul, trupul si mintea noastra au dat tot ce-i mai bun din nou, ca suntem desavarsiti.

Dincolo de uman, e desavarsirea, dincolo de limitele noastre incepe perfectiunea, dincolo de viata aceasta, putem sa afirmam ca suntem pregatiti pentru alta. Aceasta inseamna sa fii multumit de tine, sa te autodepasesti si sa fii pregatit. Ca om ti-ai indeplinit menirea, dincolo de viata, cine stie, ce te asteapta?


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 87 / 29 ianuarie 2001, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

Cristian Lucaci - Mori de vant...
M. P. - Tragic

Cristian Lucaci



Mori de vant

Morile mele erau asteptate in vuietul episodului trecut. Dar probabil ca sunt ca si coada vacii, adica intotdeauna la urma, aceasta doar ca sa nu ma dezmint de romanismul meu. Am fost intrebat despre morile cu care ma lupt in viata mea. Incerc o tentativa de raspuns si ma aventurez sa afirm ca nu sunt inca un Don Quijote care sa fi ajuns sa aiba halucinatii si maladii oculare cauzate de lupa sau binoclul purtat de oamenii mai in varsta care au daruitorul dar de a tragediza si de a armasariza tantarimea baietasilor de cartier.

Probabil ca sunt in cautarea Dulcineei pe care sa o impresionez cu eroismul si viziunea mea. Sau/si probabil ca sunt in stadiul alegerii unui ucenic demn de piticismul lui Sancho Panza, caruia sa-i dezvalui misterele vietii, care sa fie in stare sa se gudure pe langa mine, sa doarma sub otelul stelelor si sa-mi gadile mandria. Cine stie unde sunt? Poate eu sunt doar Sancho in cautarea unui Don.

In nici un caz nu ma lupt cu morile de vant. Nu! Pe cine sa inving? Pe cei care, desi manati de vant, produc totusi ceva, fie si faina de cal. II?

Problema ramane cu categorisirea vantului - atentie, nici o aluzie la mediul evanghelic. Desi suna a lasitate, nu as vrea sa ma aventurez in definirea acestor influente sau insuflari, deoarece "vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge." Nu! Nu vreau sa ma bat! De ce? Pentru ca eu iubesc morile. Fie ele si singure.

Asa ca cel mai bun sau rau lucru pentru moment ar fi sa ma definesc pe mine insumi ca moara de vant sau in vant. Sunt de piatra, sunt inalt, cu paleltele largi si zdrentzuite, varuit pe dinafara si pe dinauntru, sunt solitar si totusi am o mica portita, dar as vrea sa fiu solidar.

Totusi cu cine? Cu morile care stau aliniate in bataia aceluias vant? Traim intr-o lume fragmentata, in care fiecare isi vede de moara lui, niciodata incalcand Normandica celuilalt. Ne simtim bine izolati si singuri. Nu ne dam apa la moara unul altuia, ci murim incet de dorinta a ceea ce am visat sa fi avut. Cand moara imi va fi daramata voi fi tanjind dupa cineva care sa-mi fi deranjat moara.

De fapt, ce incerc eu aici? Sa storc vin din tocul usii? Nu! Vreau doar sa spun ca imi este dor de multime.

In ciuda a toate stau si ma consolez cu versul inscribalit de poetul englez Jon Donne, "No man is an island, entire of itself..." Parafrazarea - nici o moara nu moare de una singura - ma face chiar sa ma dau in vant dupa exuberanta. Asa ca ajung la incheiere doar sa ma rog ca anul acesta sa bata cel putin un vant, sa vad si eu miscare, doar asa ca sa nu-mi fi uitat menirea. Sper ca Dolcineea sa ma creada, iar Sancho sa ma insoteasca.

Daca nu mori in vant, mori singur, iar de ce-am sau ce-ai macinat nu se va bucura nimeni. Nu vreau sa fiu insula, vreau peninsula!

Unde esti comunitate?

P.S. Caut vant, caut mori, caut Dolcinee, caut Sancho original. Ofer "Aventuri..." Cel putin nu vei 'mori' in vant, vom muri impreuna...


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Cristian Lucaci – ‘...el a adus piperul’”, dar si in “Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? 'iluzii si deziluzii'")

M. P.



Tragic (II)

Daca am stabilit ca tragicul rezulta din confruntarea omului constient cu limita, este momentul sa stabilim in ce masura putem vorbi de existenta tragicului in spatiul crestin. Plecam de la intrebarea: Crestinul isi forteaza limitele?

Gabriel Liiceanu ne spune ca existenta tragicului este relativa, aceasta relativitate tinand de modul in care individul uman se raporteaza la limita. Astfel discipolul lui Noica indentifica cateva masuri de anulare a tragicului.

Asadar, tragicul poate fi anulat prin estomparea limitei. In acest caz individul nu isi constientizeaza limita. El isi traieste viata la nivelul "senzorialitatii pozitive". Daca ideea de limita exista pentru el, atunci o poate indentifica, cel mult, in aproapele lui. Deci orice om care se afla in aceasta ipostaza, crestin sau necrestin, nu poate fi tragic.

Un alt mod de anulare a tragicului este prin "obedienta la limita". Aici persoana isi cunoaste limita, dar si-o accepta. Este vorba de acea existenta cuminte, pasnica, care se complace intre hotarele primite si nedobandite. In acest caz limita este perceputa ca dar, iar libertatea capata nuanta hegheliana de: "necesitate inteleasa"; limita este o necesitate inteleasa.

Urmatoarele doua moduri de anulare a tragicului vizeaza atitudinea de limita absoluta - moartea. Vom vedea…

Alina Simion



Un bob de sare

Nu vreau nimic. Ba nu, as minti daca nu as adauga exprimarea dorintei de a fi pedepsita. Sunt nemultumita. De mine, sunt nemultumita. Am devenit ceea ce am vrut sa fiu de mult, dar n-am putut. Credinta nu m-a lasat sa fiu ceea ce azi incerc sa fiu. Inca mai cred in Dumnezeu, il iubesc. Presupun ca-L iubesc minicinos, pentru ca altfel n-as face face totul contrar vointei Lui. Nu mai ascult freamatul lumii. Sunt in totala inertie. Acum toate ma plictisesc. Chiar si eu ma plictisesc. Gandirea mea e imbacsita. Miroase. Daca o spal s-ar putea sa nu mai ramana nimic din ea. Supletea gandurilor mele nu mai reprezinta o enigma nici pentru mine. Originalitatea s-a evaporat si orice forma de atasament fata de mine sau de ceea ce ma reprezinta imi creeaza repulsie. Sunt prea multi care imi vor binele, si asta ma exaspereaza... doar pentru un moment, caci apoi imi voi reveni.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

As fi dat orice sa te intorci,
speram sa ma vezi asa cum sunt,
cu vise si doruri pierdute,
cu freamatul gandurilor din mine,
cu inima cazuta la picioarele tale
acolo de unde o poti zdrobi
fara sa vezi, fara sa tingi, doar sa calci..

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (XIII)

Innourarea cade ca un diapozitiv sters, ca o geana de pasare galbena, dupa care incepe ploaia, turtind frasinii de ferestre. Acum pot sa scriu. Credeam ca nu va ploua. Va pot spune deschis cat de mult am iubit seninul cald, peisajele impresioniste, plain airul, dulcea molcomie de piele bine tabacita a lenei cuvantului dezmierdator. Abia tarziu, foarte tarziu am inteles inrolarea ca voluntar in coroana de spini, abia tarziu am invatat sa devin davidul de nesters al laudelor mele pentru Imparatul. Cand numai genunchii mai oglindesc o palma de loc, sunt sigur de eternitatea luminii. Si cat de mult am iubit seninul cald, amagitor de cald, dupa care vine inexorabil ploaia, ca un diapozitiv sters.

A adormit. Are o mana pe piept si sforaie. Este tarziu. Inca ploua, dar cred ca nu va dura prea mult. Ploaie de vara. Ma rog si intru sub patura. E cam racoare. Ma ridic din nou: el nu-i invelit cu nimic. Ii trag incet patura pana peste piept, apoi ingenunchiez langa patul lui. "Ce faci?" aud. Ma rog. "Bine...", mai zice. Cand ma ridic de pe genunchi, doarme. Sau se preface. Ma bag si eu la loc in pat. Oricum, nu voi putea dormi. Afara ploaia a stat. Se aude doar robinetul stricat: pic, pic, pic.

Ca trupul de Iov eram noi. Eram unu, eram doi, eram toti. O societate de invalizi cu perne de cenusa capatai, dezbracati cu forta de nevoi elementare, numai durere de care nu se stia cum nu se stie frunza uscata din stejarul de la marginea parcului, sau praful molatic de pe mobile seara, pe care visul mazgalea peste noapte cu degetul si citeam dimineata "sterge-ma".

Atunci nu aflasem inca despre trupul de Iov, numai visul, care nu se stia.

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)

Ionut Apostu



Vis versus Realitate

Visam ca realitatea este cu totul alta… O realitate poate normala, poate naiva. Insa, in aceasta realitate eu nu fac decat sa pierd vremea, ma ratacesc in labirinturi ale imaginilor, amintirilor, sentimentelor. Nu fac decat sa creez lumi ireale si inexistente…

Se facea ca visul e realitate, sau poate realitatea era un vis. Depinde acum, cum viseaza fiecare, ce viseaza, etc. Am realizat ca visand cat mai frumos nu faci decat sa creezi o realitate cat mai dura, mai greu accesibila si aproape imposibil de trait. Oare nu suntem maestri in a visa frumos, ori cati isi permit "luxul" de a avea cosmaruri??? Nu facem decat sa visam frumos, ignorand realitatea de zi cu zi; ne cladim ziduri si ca totul sa fie cat mai complet asezam in varful cladirii o morisca mare, care sa se invarta cat mai repede ca nu cumva sa se vada in dosul lor…

Ce s-ar intampla daca realitatea ar fi un vis? Probabil nu am sti cum sa iesim din vis, sau poate ca ne-am mula perfect pe cadru…

Realitatea e ca visam frumos, ne construim lumi in jurul nostru, batatorim drumuri pe care le vom rataci candva, pierdem vremea aiurea cautand alte si noi drumuri pentru a le explora. Insa de cele mai multe ori uitam ca sunt si unii care se lupta cu moristile noastre, se chinuie sa exploreze o cladire, si atunci obosesc si incep sa viseze realitatea… O realitate ce nu exista nici macar in visurile noatre cele mai frumoase.

Visam ca realitatea este cu totul alta. Si aceasta realitate nu e decat un alt vis frumos. Of, iar m-am ratacit in labirinturi demult inchise si explorate. Iar visez, desi realitatea nu imi mai permite acest lucru… Nu imi permit decat sa vad realitatea asa cum este ea…


(textul acesta se poate citi si in “Ionut Apostu – Sunt tanar ‘alte texte’”, dar si in “Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? 'iluzii si deziluzii'")



Din numerele viitoare: Articol semnat de Lena Grigoroscuta

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail.

Curier&Posta redactiei:

Ionatan Pirosca (Braila): Dragi prieteni, ingaduiti-mi sa va aduc la cunostinta deschiderea unei liste de discutii pe tema literaturii crestine de limba romana si sa va invit cu bucurie la a participa impreuna cu alti iubitori ai textului literar scris la dezbaterile ce vor avea loc asupra diverselor lucrari literare prezentate chiar de noi, participantii. Personal, cunosc atmosfera din cenaclurile literare care au constituit si constituie adevarate scoli de literatura unde fiecare poate fi profesor si elev, creator si critic literar. Stiu cat de importante pot fi opiniile altora in formarea unui stil original. Si mai stiu ca este cu atat mai mult nevoie de cizelare si innobilare a lucrarii noastre artistice, cu cat intentia noastra este ca ea sa fie pusa in slujba Domnului nostru Isus Hristos. Lista se numeste "Cuvinte la schimb" si ii invit pe toti doritorii unei apropieri de valorile Cuvantului lui Dumnezeu pe drumul acesta al creatiei literare sa se inscrie.
Addresses:
Trimite grupului: cuvintelaschimb@egroups.com
Subscriere: cuvintelaschimb-subscribe@egroups.com
Retragere: cuvintelaschimb-unsubscribe@egroups.com
List owner: cuvintelaschimb-owner@egroups.com
URL to this page: http://www.egroups.com/group/cuvintelaschimb

Va asteptam cu toata dragostea!
Ionatan Pirosca - ionatanp@hotmail.com
co-moderator "Cuvinte la schimb"

Nelu Albu (Timisoara): Buna! Va multumesc mult pentru consecventza voastra si pentru faptul ca sunt si eu pe aceasta lista. M-as bucura mult daca ati putea sa-mi trimiteti revista in format HTML asa cum ati facut-o mai de mult, deoarece nu ma deranjeaza dimensiunile mari ale e-mail-urilor si este mult mai usor de citit. Continuati! Faceti o treba foarte buna! Fiti binecuvantati de Dumnezeu!

Nota redactiei: Pentru noi este o onoare sa va avem de cititor… Noi va multzumim pentruconsecventa cu care ne cititi. Domnul sa va binecuvinteze, si fiti fara grija de acum in colo veti primi revista in format Html. Cu respect…

Epilog: S-a stins lumina, oamenii au intrat in apa pana la brau!

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion - studenta la Filosofie, UAIC, an II
Aretta Bazdara- studenta la Arte Plastice, Academia "G. Enescu" Iasi, an I
Daniel Grigoroscuta - student la Calculatoare, UTI, an II
Eduard Orasanu - redactor - sef
Ionutz Apostu- redactor-sef adjunct
M. P. - student la Litere, UAIC, an I
Sabina Dodan - studenta la Psihologie, UAIC, an III

Redactia poate fi contactata la: iapostu@

Adrese pentru corespondenta:

Alina: sidutza@
Aretta: aretta@
Daniel: cs992032@
Eduard: eduard_o@
Ionutz: iapostu@
Sabina: dodansabina@

grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara

corectura: Daniel Grigoroscuta & Ionut Apostu

Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.

The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: