The Salt Street Journal nr. 88



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 88 / 4 Februarie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Lena Grigoroscuta si Ionatan Pirosca.

Cuprins: Editorial, Prima stire, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Perspective psihologice, Pretul platit, Tragic, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Ati vazut vreodata un prunc dormind? Isi ridica pieptul incet si linistit, si uneori misca un deget. Parca cheama... oare pe cine? Pe mama? Dar ea este aproape, cu parul inca negru si parfumat, cu obrajii proaspeti si calzi. Poate cheama zilele, nestiute si albe, sa le zambeasca... Poate cheama orele, neprevazute si intunecate, sa le planga.

Doarme, buzele se incordeaza intr-un cuvant numit viata si minune. Nu a rostit nici o minciuna, inca nu a amenintat pe nimeni si nu a promis nimic. Mama il poarta in brate, dar viata - labirint il asteapta. Mama il tine la san, dar viata - capcana il pandeste. Mama il leagana bland, dar viata - himera il vrajeste. Cine va castiga, cine va pierde?

Doarme, pleopele onduleaza si ascund doi "licurici". Ochii lui sunt adanciti in sufletul mamei. Inca nu s-au asprit, iar mama nu a iesit la pensie si nu o dor picioarele. Irisul jucaus nu priveste ca si cum ar pandi, nu cauta ca si cum ar avea ceva de ascuns, nu se lipesc de forme si vant. Lumea vazutelor si nevazutelor si-a deschis ferestrele. "Vazutele si nevazutele" vor fi straluciri de stea, dar si miros de noroi. Unde va sta cel mai mult? Ce va privi cu intensitate?

Doarme intr-o profunda odihna si aparenta nepasare, inca nu a cucerit Everestul si n-a ajuns pe steaua polara. E om in intregime, dependent de dragoste, mai nou, e genetic programat spre diferite aptitudini si boli. Va invata versete biblice si jocuri pe calculator, va face istorie, sau poate doar o va cunoaste...

Doarme, hainele sunt de obicei caraghioase, ori cum l-ai privi e un "dulce de tot", dar intr-o zi va purta blugii taiati, sau poate fusta prea scurta...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

numai cateva cuvinte



Prima stire

Iata fraza care a pus pe jar opinia publica din Romania in aceasta saptamana: "Plata energiei electrice se va scumpi cu 25%". Autorul ei este un secretar de stat din guvernul Adrian Nastase. A doua zi nefericitul functionar a fost aspru sanctionat. Gest de inteles pentru ca ultimul sondaj de opine dat publicitatii arata ca persoana publica in care romanii au cea mai mare incredere este premierul Adrian Nastase, urmeaza Ion Iliescu. Cu privire la biletul loto in valoare de 1 milion de dolari: un cetatean care (surprinzator) este angajat la SPP (Serviciu de Protectie si Paza) s-a prezentat cu acest bilet si a intrat in posesia premiului... Unde esti Caragiale cu biletul tau cu tot?

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Lloyd C. Douglas - Obstacole

Iata un roman pe care il caut de multa vreme. Citindu-l, ceva vreme in urma, pastram in amintire sentimentul de fortificare si prospetime. Desi este tiparit de Editura Medicala, cred ca are de transmis cate ceva si celor care nu sunt preocupati de acest domeniu restrans.

Am perceput, la prima lectura, cateva tuse crestine, ca apoi sa descopar ca autorul Lloyd C. Douglas este celebru prin scrierea cartii: “Camasa lui Hristos”. Iata ca cenzura comunista si-a dat acordul doar pentru "Obstacole", impedicandu-se de "Camasa lui Hristos".

"Tusele crestine" se remarca in primul rand prin atribuirea personajului central o educatie strict religioasa si un nume graitor John Wesley Beaven. Tanarul "cu privirea de otel" este pe rand, boboc la facultatea de Medicina, absolvent, asistent, doctor si profesor. Stabilind acesta traiectorie profesionala, cu siguranta vor aparea cateva intrebari de natura religioasa: trup - suflet, creatie - Creator, act medical obisnuit - slujire si compasiune, ciopartirea cadavrelor - invierea mortilor? Raspunsurile sunt vii si inteligente, lasa loc altor intrebari, asa cum alimenteaza suficiente certitudini.

Tanarul Beaven se ciocneste din prima zi de personalitatea, dura si neprielnica, a cinicului profesor Milton (Tubby) Forrester. Renumit profesor de anatomie, dar renumit si pentru insociabilitatea sa. Intre ei incepe o cursa de durata pe o pista stramta.

O alta "tusa crestina" este relatia discipol - invatacel, cu farmecul si sinusoidele sale. Beaven ucenicul lui Tubby, pana unde il urmeaza si copie, de unde se desprinde si "bate singur din aripi"? Relatia aceasta este fermecatoare prin darzenia si "corectitudinea" sa.

(va urma)

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Arta neolitica

Nu exact in timp, neoliticul acopera perioada intre anii 8000 - 3000 i.e.n. Ce se intimpla in aceasta perioada? Are loc o certa dezvoltare: uneltele se perfectioneaza, este inventat olaritul, oamenii reusesc in aceasta perioada sa se organizeze in comunitati mai mari, se trece de la vinat la practicarea agriculturii, se cresc animale. Este o perioada in care se intimpla multe lucruri care traseaza evolutia omului... Pot vorbi acum de lucruri care par mistere si care trezesc interesul nostru chiar si acum... Ati auzit de Stonehenge (Anglia)? Sau... complexul de la Carnac (Franta)? Stonehenge... "cuib de practici magice"... simpla realizare artistica... inventie extraterestra...?



Intre mit si legenda, complexul format din patru cercuri concentrice este amplasat intr-o cimpie si are o singura deschidere pentru calea de acces... si sa nu uitam ca in ziua solstitiului de vara soarele isi face aparitia exact in prelungirea axei drumului de acces... Si inca se pot spune multe de Stonehege...

...

" azi am constientizat ce inseamna prietenie... si pot spune acum ca e mai mult decit fapte... e o atitudine interioara care te face mai real de valoarea dragostei... simt ca am pierdut asa mult timp departe de acest "soi de simtire"... acum ma rog neincetat sa o merit. Realizez ca nu merit nimic... nestiind raspunsuri la intrebari, am ales sa spun multumesc... Multumesc Doamne pentru ca mi-ai dat sansa de a gusta in acesta scurta existenta "acest soi de simtire" care se numeste dragoste..."


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Frederic Chopin (1810-1849)

Cine este Chopin si ce are muzica sa atat de special de m-a atras intr-atat?

Frédéric Chopin - pianist si compozitor polonez (rezonanta pur frantuzeasca a numelui se datoreaza faptului ca tatal sau a fost francez), ce a trait intre anii 1810-1849.

Compozitiile sale (mazurci, valsuri, nocturne, poloneze, preludii etc.) avand un caracter tandru, dar si pasional, adesea melancolic, au reinnoit stilul pianistic in domeniul armoniei si al ornamentatiei.

Ascultand Chopin, de multe ori uit ca se canta la un simplu pian, atat de profunda si de bine realizata este melodia; cateodata, acompaniamentul da impresia unei orchestre, piesa in ansamblu avand un aspect maret, impunator, dar si jucaus cateodata si, cel mai important, usor de urmarit.

In creatia lui Chopin, accentul nu cade pe aspectul tehnic, ceea ce face muzica sa accesibila majoritatii ascultatorilor (chiar de muzica neclasica), ci pe cantabilitate; la Bach, cantareste foarte mult si tehnica, ceea ce face muzica sa (nu numai pentru pian) mai dificil de inteles, dupa un timp devenind oarecum "obositoare", chiar pentru cei ce o inteleg.


PS: “Bibliotecarul de serviciu” este ascultator Chopin, fapt pentru care cred ca acest articol ii va aduce oarecare multumire…


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Examene...

S-a terminat sesiunea!!! Poate sa vina vacanta cu trenul de Constanta! A fost ultimul examen, a fost a cincea sesiune, dar va fi oare un 10? Am indosariat ultimele cursuri, ma rog sa nu fiu nevoita sa le scot din nou pentru restante, ma rog sa iau note bune si la celelalte examene ce-au trecut, ma rog sa termin facultatea!

Era dimineata devreme, examenul era la ora opt, a trebuit sa ma trezesc mult mai devreme ca de obicei. Duminica dimineata…si Dumnezeu s-a odihnit in ziua aceasta. Oamenii dorm, nici macar cateii nu s-au trezit, pe langa gara ce mai vad cate un om si pe masura ce ajung la facultate imi dau seama ca nu sunt singura care sufera. Adormiti, mancand un covrig, cu mapele sub brat, se grabesc sa mai "prinda un loc". Ajung cu zece minute inainte de-a veni profesorul. Singurele locuri libere sunt in primul rand. Ma bucur ca ma pot aseza.

Ma simt obosita si ma gandesc ca se termina totul curand, ca trebuie sa ma mai mobilizez o singura data si gata…

Subiectele sunt mari, ma gandesc ca daca nu-mi pot aminti totul, tot voi avea ce sa scriu. Ma gandesc sa incep cu o fraza frumosa: "universul deficientului de vaz este un univers limitat…" ma cuprinde mila, trebuie sa vorbesc despre o categorie de persoane cu nevoi speciale, ma gandesc sa-I multumesc Lui Dumnezeu ca m-a facut cum m-a facut…

Scriu o ora aproape fara oprire, mai am una, ma gandesc sa mai fac o pauza. Sunt racita si am nevoie de un servetel. Vad cursurile. Sunt atat de aproape… Imi dau seama si unde se afla subiectul dat. Atat de aproape… nu, le iau si le pun in mapa, le dau deoparte, astept sa treaca ispita…

Seminaristul gaseste cativa colegi care incercau sa copie, se simteau prost, ma gandesc ca e bine ca m-am oprit. Mai scriu putin si plec. A inceput sa apara lumea pe strazi... ma duc acasa, am de scris pentru revista! Ramane aceiasi intrebare: va fi un 10?


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 88 / 4 Februarie 2001, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

Lena Grigoroscuta - Pretul platit
M. P. - Tragic

Lena Grigoroscuta



Pretul platit

Stateam si eu ca Petru la un foc. Cautam caldura, doream avantaje, chiar si atunci cand acestea nu se potriveau unui copil de Dumnezeu. Nu rare au fost situatiile cand nu ma diferentiam cu nimic de colegii de scoala, pentru ca ma inspaimanta gandul izolarii si al marginalizarii.

Pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic, dar m-am trezit la o granita, in fata unei alegeri: caldura, deci avantaje, sau un climat rece, aproape de gheata, care - am realizat prea tarziu - oricum nu ar fi stins flacara partasiei cu Domnul. Nu voiam sa aleg pentru ca nu voiam sa renunt nici la focul ispititor, nici la partasia cu Domnul. Credeam ca inca sunt in lupta, dar deja o pierdusem, ma credeam inca la granita, dar, de fapt, din flacara partasiei cu El mai ramasesera doar carbunii.

Nu m-a intrebat nimeni nimic… dar El S-a intors si S-a uitat tinta la mine. Stia tot si fara sa ma priveasca, dar eu trebuia sa-I prind privirea ca sa-mi fie rusine, ca sa ma umilesc, ca sa ma caiesc, ca sa plang, ca sa nu-mi mai pese de focul lumii, ca sa trec de partea cealalta a granitei, ca sa-I cer sa reaprinda El carbunii.

Pacatuisem si nu meritam atentia nimanui, cu atat mai putin a Fiului lui Dumnezeu. Dar El S-a uitat tinta la mine ca si la Petru, iar cand L-am vazut mi-au dat lacrimile. Am plans si eu cu amar, iar printre suspine am rostit: "Multumesc pentru ca Te-ai uitat si la mine!" I-am mai multumit si pentru lectia primita si I-am cerut sa ma ajute sa accept marginalizarea celor din jur, pentru ca se merita sa platesti pretul atunci cand Insusi El iti spune: "Pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea." (Ioan 15.19)


(acest text se poate citi in “arhiva de aur” – Lena Grigoroscuta)

M. P.



Tragic (III)

Modul in care crestinii se raporteaza la infricosatoarea si absoluta limita - moartea, difera de atitudinea pe care o adopta cei necrestini. Pentru crestin moartea nu semnifica sfarsitul inexorabil al existentei vii. Moartea este vazuta ca "prag" spre o alta lume; Blaga numeste moartea "marea trecere" - adica o trecere de la un fel de existenta la un alt fel de existenta.

Crestinul nu vede moartea ca pe o nenorocire, ci, ca pe un "castig". Pentru el viata este o datorie ontologica conjuncturala, iar trupul nu este altceva decat "sicriul in care ne murim viata". Asadar prin transformarea limitei absolute in "prag" se anuleaza tragicul, se diminueaza frica si respingerea, sporeste credinta in cele care inca nu se vad.

Despre moarte si vinovatie vom arata cateva perspective necrestine: Shopenhauer a formulat doctrina melancoliei universale, "ceea ce ispasim noi mai intai prin viata, apoi prin moarte, este faptul de a fi fost nascut". Continuatorul lui Shopenhauer, F. Nietzsche spunea, "sanctiunea pentru felul in care ne-am definit nascandu-ne, este plata pentru tradarea indefinitului".

Ce vor sa spuna cei doi filosofi? Probabil ca urmatoarele: Moartea este pedeapsa simplului fapt ca ne-am nascut. Si este pedeapsa pentru ca suntem definiti, avem contur, pe cand suntem inconjurati de materie, indefinita, abstracta, iar prin aceasta s-a tradat o anumita armonie universala.

Un alt filosof, Hegel, spune ca: "nu existenta este vina" ci "orice actiune e vina". Nu faptul ca existam ne face vinovati, ci faptul ca actionam. In conceptia lui orice actiune este aducatoare de vina.

Vom concluziona nu inainte de a observa ca gandirea necrestina spune, "moartea este plata pentru o vina", iar crestinismul o defineste contrar si surprinzator: "un castig".

Faptul ca spui: "Sunt vinovat si trebuie sa mor" exclude orice lupta, orice fortare a limitei. Tragic...

Alina Simion



Un bob de sare

Dar n-ai ajuns pana acolo unde ti-ai fi dorit, nu te-am lasat eu. Ai vrut sa ma feresti de nesiguranta gandurilor tale, chiar tu te ascundeai in ele ca sa fugi de ele. Iti era groaza de singuratate si totusi alergai ca un bezmetic spre ea. Tin minte cum strigam dupa tine sa ma astepti iar tu imi spuneai ca nu ai timp, ca totul e calculat, totul se face cu precizie si trebuie sa ajungi neaparat primul. Nu stiai ca trofeul va fi… singuratatea. Mi-ai promis ca, dupa ce primesti trofeul, te vei intoarce pe acelasi drum si ma vei lua, abia atunci ma vei astepta. Eu obosisem de atata alergatura si tipat disperat. Cand insa te-ai intors cu trofeul, m-ai gasit tot in acelasi loc unde eram si cand mi-ai promis ca vei veni dupa mine. Pentru o clipa te-ai oprit, trebuia sa respiri si sa te linistesti. Abia atunci cand eram unul langa celalalt si aveam nevoie atat de noi, s-a auzit ecoul rugamintii mele de a ma astepta. L-am ascultat amandoi, acum linistiti, dar am sperat ca si ecoul promisiunii tale sa se auda. Dar nu...

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Pana-n ziua de azi,
Mor visele noastre…
Am trecut podul,
Am mers dincolo de nori,
Dincolo de fereastra,
Acolo unde sa vezi cerul
Trebuie sa sari podul,
Sa depasesti trenurile,
Sa ajungi primul
Acolo unde visele se nasc…

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (XIV)

Pe cine nu doare pecinginea urii, a pacatului, atunci cand se pare ca nimeni nu mai este in stare sa ridice pe nimeni, iar privirile sunt moi in sordidele cinematografe launtrice, , masti suprapuse naparlind pe rand una cate una sau mai multe odata, ca sarpele cel vechi? El se amesteca peste tot, isi smulge barbisonul de docent in inferne, isi inghite ochelarii cu imagini cu tot, el n-are nevoie, adulmeca ura cu porii si hop! ca tantarul dupa vreo respiratie, dupa vreun bioxid de carbon, dupa vreo transpiratie profanatoare si inteapa, Doamne, inteapa...

Numai postul si rugaciunea sunt singurele arme, numai sa poti cadea pe genunchi si sa lovesti cu putere, sa zboare din vatra-i fierbinte toata durerea, amaraciunea, taciunii incinsi ai mizeriei omenesti. Si trupul de Iov, cat era el de trup durea tot, cu sufletul nepriceput, mai ales, plin de bube. Ce ar fi fost lumea fara ele? Numai ca sus este altfel, in carlinga mantuirii, vreau sa zic, in nacela credintei cu flapsuri ingeresti, dusa de susur bland si subtire... Bietul Iov! Ce aviator bun era el, tintuit de mucegaiuri si bube in tromba cenusii buna la scarpinat. El zbura. Pilotul automat al marii sale credinte ii ghida aterizarea in Dumnezeu, cu flapsuri ingeresti, sub pavilionul neprihanirii.

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)



Din numerele viitoare: Articol semnat de Cristian Lucaci.

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail.

Curier&Posta redactiei:

Beniamin Enache : Va multumesc pentru revista, este foarte "meseriasha" si as dori, daca se poate, sa o trimiteti si catorva prieteni de ai mei...

Nota redactiei: Noi iti multuimim pentru reclama care o faci la SSJ. Speram sa nu te dezamagim nici pe tine nici pe prietenii tai… Iti multumim si pentru adrese totodata, fii fara grija, o vom trimite. Numai bine!

Cornel Fedor (Mun. Gherla, Cluj): Multumesc frumos! Este o bucurie, o onoare si, de ce nu, un har ca si astazi citesc revista voastra. De pe undeva din judetul Cluj, mai exact din municipiul Gherla, cu multa bucurie va descopar si va citesc cu destul interes de cite ori am ocazia. Astazi, cind mori sunt destule si multe din ele si-au pierdut parca si putinii admiratori cuceriti cu greu, simtim tot mai frecvent vintul ametitor si descurajant al macinarii in vant.... Ce bine ca la voi regula nu se confirma! SSJ e o revelatie binefacatoare, cel putin pentru mine si cei de prin preajma. Urarea si dorinta mea e de a continua lupta si nu uitati: si-aici cineva va citeste si va indrageste. Si daca "din El, prin El si pentru El" sintem si traim, noi vom continua sa-L rugam sa va tina si sa fiti cit mai mult si mai sus, atit pentru El dar si pentru noi. Cu apreciere si respect…

Nota redactiei: Uau… Ce sa mai spunem? Multumim pentru randurile dumneavastra si pentru sprijinul care ni-l acordati. Sunt tot mai putin acei care stiu a multumi, care stiu a aprecia efortul de a lupta cu "macinarea de vant". Poate de asta trebuie sa existati dumneavoastra acolo… Cu stima…

Daniel Patru: Buna, dati-mi voie sa va felicit pentru treaba buna pe care o faceti, cred ca sunteti valorosi, si "The Salt Street Journal" este o oglindire naturala a ceeace sunteti... pentru mine, lectura este un "balon de oxigen"... avind in vedere ca sunt constrins sa supravietuiesc intr-un context caracterizat de "ingustime" si "tipare", de dragul de a face ce mi-am dorit o viata intreaga sa fac… insa va rog a-mi da voie sa nu va spun mai multe despre asta... ca semn al aprecierii mele, va rog, sa livrati cu aceeasi consecventa jurnalul pe adresa mea. Multumesc…

Nota redactiei: Va multumim pentru felicitarile dumneavoastra… "Ingustimea si tiparele" sunt prezente pretutindeni, depinde numai daca suntem gata de a le observa si de a avea curajul sa ne luptam cu ele. Daca noi am inceput demult acest lucru nu inseamna ca am reusit in totalitate dar traim cu nadejdea ca acest jurnal ne reprezinta intru-totul… Va multumim inca o data! Domnul fie cu dumneavoastra…

Epilog: "...e singurul care nu mi se pare caraghios. Poate fiindca se ingrijeste de altceva decat de sine insusi." Asta se cheama fraier, nu caraghios. Si de ce altceva decat de mine sa ma ingrijesc?

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion - studenta la Filosofie, UAIC, an II
Aretta Bazdara- studenta la Arte Plastice, Academia "G. Enescu" Iasi, an I
Daniel Grigoroscuta - student la Calculatoare, UTI, an II
Eduard Orasanu - redactor - sef
Ionutz Apostu- redactor-sef adjunct
M. P. - student la Litere, UAIC, an I
Sabina Dodan - studenta la Psihologie, UAIC, an III

Redactia poate fi contactata la: iapostu@

Adrese pentru corespondenta:

Alina: sidutza@
Aretta: aretta@
Daniel: cs992032@
Eduard: eduard_o@
Ionutz: iapostu@
Sabina: dodansabina@

grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara

corectura: Daniel Grigoroscuta & Ionut Apostu

Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.

The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: