The Salt Street Journal nr. 89



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 89 / 11 Februarie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Cristian Lucaci, Teofil Stanciu si Ionatan Pirosca

Cuprins: Editorial, Prima stire, Raftul de carti, Cinquecento, Perspective psihologice, Holograf exclusi din UE, Moara si vant, Tragic, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Ingerul cel mai scurt inspre maine, Despre tacere, ca arma, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Editorial

Domnul Brumarescu este un ambitios! Probabil dumnealui a auzit vorba filozofului care spune: "dupa o revolutie numai o evolutie poate desavarsi lucrurile". Asa ca epuizand toate mijloacele in lupta "revolutiei", numita generic, retrocedarea propietatilor nationalizate abuziv, a incercat o ultima batalie la Strasbourg, la Curtea Suprema a drepturilor omului.

Aceasta saritura peste frontiera, incapatanata si agera, a dus la "evolutia" finalizatoare a problemei sale: Statul roman este obligat la despagubiri consistente!

Domnul Brumarescu a devenit, prin cazul sau, un precedent legislativ pentru unii, iar pentru altii o migrena si o durere de cap. Nu stim insa daca vorba filozofului se aplica doar dincolo, ne intrebam asta pentru ca de 11 ani "evolutiile" si solutiile sunt posibile dincolo, iar pe aici revolutia e mereu proaspata, cu mainile stranse de baricada.

Surpriza neplacuta a guvernului roman produsa de Curtea din Strasbourg este mare, Domnul Adrian Nastase ascunde aceasta folosind o ironie spunand: "Tribunalul de la Strasbourg s-a transformat intr-o agentie imobiliara..."

Fiecare propietate confiscata abuziv are istoria ei trista, particulara si ireparabila. Destinele frante nu mai pot fi "reambalate". Fiecare chirias, in timp, a investit material si sufleteste in locuinta ce a ajuns sa o foloseasca. Uneori vinovatii sunt altii, iar plata li-se cere lor. Destinul lor locativ este acum zguduit... Cum se poate descalci o asemenea situatie, probabil ca nu foarte usor devreme ce timp de 11 ani nu s-a reusit adoptarea unei legi in acest domeniu.

Domnul Brumarescu stie ca nici macar legea, buna sau rea, n-ar mai fi fost o solutie intre Dunare si Carpati. Cum adica? Adica romani se pricep sa ocoleasca legea... Ramane de vazut daca si pe cea europeana. Ramane de aflat in cat timp vom putea spune: "Domnule Brumarescu, felicitari! Pentru dumneavoastra revolutia s-a sfarsit. Apropo, a invins..."


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Ai auzit? .... Altfel spus...



Prima stire

§ Actiunea care a pus pe jar opinia publica din Romania in aceasta saptamana este: "eutanasierea cainilor comunitari din Bucuresti". Coordonatorul principal e Traian Basescu. Apoi, "aproape fara importanta", avem decizia Procurorului general al Romaniei de a suspenda sentitele definitive prin care generalii Victor Stanculescu si Mihai Chitac au fost condamnati la 15 ani de inchisoare pentru evenimentele din decembrie 1989. Dar cea mai curioasa stire este ca vineri, 9 februarie, ora 3 PM, la Bucuresti era o temperatura de 17C, iar in tara maxima era de 19C, asta in iarna anului 2001.

Eduard Orasanu



Raftul de carti

Lloyd C. Douglas - Obstacole

John Wesley Beaven este crestin! Sustin aceasta desi ma contrazice chiar el: "Stiinta este Stapanul meu! Poate stiinta era tocmai acel nume care se cuvine adevaratului Dumnezeu". Este crestin chiar daca se insingureaza, nu are prieteni, iar orele toate si le dedica cunoasterii, experientelor si tratamentelor. Uitati-va ca are ochii obositi, dar nu lipsiti de stralucire, pare matur, dar nu epuizat, e un pivot si in el trebuie sa crezi, mainile lui pot interveni...

Crestin si nimic mai mult! Nu cedez nici un milimetru, chiar daca multe dintre aceste renuntari la placerile lumii pot fi puse si pe temelia unei vointe puternice, a unei daruiri extreme, lipsite de odihna si cedare. Crede, dar el inca nu stie... nu simte ca intr-o zi toamna lui se va preface in primavara, vor veni inapoi cele ce erau pierdute, "florile" din sufletul lui isi vor veni in fire, ele vor stii sa indrume pasi spre casa... pentru ca... invataturile mamei lui nu se pot dezlipi de "camara" inimii, iubirea ei nu se poate sterge...

John Wesley Beaven este un ucenic al Vietii! Sustin aceasta desi pare impasibil, glaciar si nesimtitor. Are in plus si iesiri ironice. Este un ucenic chiar daca se indragosteste de Lan Ying... si pentru ea este gata sa devina mai uman, mai cald si iubitor. Uitati-va ca are ochii obositi, dar nu razbunatori, pare inadaptabil, dar nu neplacut, e un descoperitor de drumuri, dupa harta lui trebuie sa mergi...

Crestin, da, chiar daca nu stie sa-si mobileze locuinta si sa pescuiasca. Chiar daca asculta prea putina muzica si nu citeste poezii, ba mai grav, a uitat aproape sa se roage... Crede, dar el inca nu o recunoaste... nu simte ca toamna cu secundele ei sunt pe sfarsite, curand, intr-o primavara eterna, va stii si vedea pe Mire si pe Mireasa... pentru ca... invataturile mamei lui nu sunt vindecate de o aspirina, nimic nu le-a dezmintit...

PS: "Andantescul" meu prieten mi-a facut o reala bucurie cu cele cateva randuri scrie despre Chopin in numarul trecut al revistei, in rest: allegro maestoso...

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Arta neolitica

Sculptura in acesta perioada cunoaste o mare dezvoltare. Apare acum sculptura monumentelor megalitice: menhirele (limba bretona, men - piatra, hir - mare, lung), dolmenele (limba bretona - men - piatra, taol - masa) si cromluhurile. Menhirele erau pietre uriase - 20 m, dolmenele formate de obicei din doua pietre verticale, peste acestea se aseaza o lespede lata, lespede din piatra. Amintesc acum din nou de Stonehege... pare a fi cel mai impresionant ansamblu de monumente megalitice; este format in special din cromlehuri constatindu-se ca aceasta realizare a preistoriei prezinta unele notiuni de baza ale arhitecturii cum ar fi: cercul, arhitrava, axa, antablamentul... Sa fie oare aici inceputul? Se pare ca da, acum in aceasta perioada luam contact cu ceea ce se poate numi acum arhitectuta - binenteles la nivel de super - inceput. Inceputul arhitecturii este marcat de aparitia monumentelor megalitice.

Tot o “realizare” a timpului neolitic este si aparitia ceramicii. Cunoscuta este aria Culturii Cucuteni, care se intoarce in timp cu cinci - sase mii de ani.

...

“imi cinta cerul sinfonii... se aud rafale de arma... se simte miros de mort... sunt un soldat ranit... printre cadavre ma tirii, crezind ca dincolo de aria frontului exista o nadejde. Sunt pe cale sa-mi inchid ochii si totusi... ma simt singura printre oameni care se simt ca mine: singuri. Ma lupt pentru tine si nici macar nu stii... obrazul meu e detinutul unor urme de apa si nu e apa. Ma lupt pentru un sentiment... voi muri pentru el, iar sculptat in sinele meu va dainui un zimbet, cel mai frumos dintre toate: ti-am aratat cea mai mare dovada de dragoste... ma tem ca e prea putin. Sa explodeze pamintul... sa inceapa lupta... sunt gata sa mai mor o data... si iar... si iar... si...”


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Invidia astazi…

Am auzit zilele trecute un tanar la televizor care in mod real simtea nevoia sa impartaseasca “trauma” lui intregii tari. Era trist, deprimat, ingrozit de invidia dintre clasele sociale, dintre prieteni, dintre oameni in general… El incheia cu: “in viata mea nu am fost atat de invidios”.

Intrebandu-ne sincer cum stam privitor la aceasta problema, imi vine greu sa cred ca exista printre noi cei care pot afirma in mod sincer ca sunt straini de acest sentiment. Lucrurile sunt crude astazi dar nu ne ocolesc… suntem din ce in ce mai rai unii cu altii, ne dorim ceea ce celalalt are si ni se pare ca acesta are mult mai mult decat avem noi.

Invidia nu se manifesta astazi doar fata de avere, case, masini, in general fata de situatia materiala, ci trece si dincolo de ea, in interiorul sufletului unde isi gaseste sentimente fragile pe care le transforma in “aliati” intr-un razboi contra propriei fiinte, contra celor apropiati pe care de cele mai multe ori dam vina pentru situatia noastra. Cautam raspunsuri la intrebari de genul “de ce are el mai mult?”, “cum a castigat banii?”, “de unde are bani pentru o noua masina?”…. si tot asa, fabricand noi raspunsurile si refuzand un eventual adevar care pare nefiresc si imposibil.

Suntem invidiosi astazi pe oamenii rari, dar fericiti, pe cei care tocmai au reusit prin fortele lor sa obtina o slujba buna, suntem invidiosi pe sanatatea cuiva, pe frumusetea fizica, pe sentimentele pe care le traieste si manifesta la exterior.

Exista in fiinta umana zone foarte fragile, subrede chiar, care daca gasesc un fond predispozant pentru insusiri negative transforma intregul nostru comportament, ne lasa sa actionam impotriva celorlalti, si in final, contra noastra, pentru ca cel care are mai mult nu va da brusc faliment ,ci poate si mai bogat, iar celui invidios ii cresc sentimentele de furie si angoasa, renuntand intr-un tarziu.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 89 / 11 Februarie 2001, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

Cristian Lucaci - Holograf exclusi din UE
Teofil Stancui - Moara si vant
M. P. - Tragic

Cristian Lucaci



Holograf exclusi din UE

Imi pare rau ca va supun la chinuri utile, dar va fi nevoie sa cititi aceasta istorioara de doua ori. In primul rand va trebui sa savurati, fabuland, pilda sederii de scurta durata in UE, gasind doar la sfarsit cheia, slefuita sub forma unei legende. In urma rezolvarii analogiilor veti relua lectura.

Atentie cititori: "Sa nu luati niciodata dragostea," fiindca ea este broasca in care cheia pildei se invarte cel mai bine. Dupa multe si lungi tratative, se pare ca in sfarsit suntem si noi recunoscuti pe plan international. Totul a inceput inca de la intrarea in sediul Uniunii Europene, unde gardianul public asculta, spre mirarea tutoror, o melodie de sorginte romaneasca, cu iz melancolic de butoi cu pulbere.

Fredona in continuu, ce-i drept cu volumul dat destul de tare, "Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea...," cantec scos de la naftalina de grupul Holograf. Nu dupa cateva minute intra pe usa cu amortizoare seful Afacerilor Interne (A.I.) La vederea acestuia, gardiana, - daca in UE se vorbeste despre Political Corectness - apasa butonul casetofonului inscriptionat cu un patrat. Se auzi linistea dinaintea furtunii...

Evident mustrarea veni imediat, din moment ce Holograful nu era inca omologat in UE. Intrebare, "Cum a patruns aceasta caseta dincoace de granintele UE? Cine a strecurat-o?" Fiindca in UE cinstea este produsa la fabrica de turnatorie, se afla instantaneu ca proba “A” -caseta- era imprumutata de la un coleg de breasla din sectorul T3, de altfel cel mai critic si important sector din cadrul UE. In urma cercetarilor se concluzioanase ca proba “A” apartinea de drept altui coleg. Astfel toti trei, de fapt nu se stie exact numarul, fusesera interogati - niciodata nu stii numarul interogatilor, iar uneori nici macar numele lor. Fiind o problema de maxima securitate, a fost nevoie de interventia presedintelui si vice-presedintelui UE, trecand apoi pe la comisia de disciplinare. Doua au fost victimele care au fost pusi pe liber, fiind eliberati din functii.

Deja povestea era bine mediatizata in cadrul UE, fiecare venind cu o versiune mai imbunatatita. Colegii din sectorul T3 au reactionat. Marti, 30 ianuarie, orele 19, a avut loc infatisarea. Subordonatii stiau ca se vor intalni doar cu presedintele. Dar, poate de dragul impresionismului aparu si vice-presedintele si seful A.I. Problema in opinia superiorilor nu mai era caseta, ci intregul sector T3. Toti aveau acum nevoie de a-si re-examina comportamentul.

Explicatie: "Stim ca v-ati intristat, dar este o intristare care duce la pocainta." Vice-presedintele, cu un ascutit sentiment anticipativ, i-a avertizat ca nu cumva sa promoveze ideea ca motivul infractiunii ar fi proba “A” - caseta. Atunci li s-au cerut adevaratele motive pentru care colegii lor au fost expulzati. Nu de alta, dar sa stie si victimele pentru ce sa (se) planga sau sa se pocaiasca. Nimeni nu stie nimic! Hartiile au fost tocate. Mitul JFK se repeta. Ca in orice corporatie doza de mister si intriga ramane scuzabila. Dar, sistemul si sacrificarea oamenilor...pentru o caseta?!

Legenda: UE - Universitatea Emanuel Oradea
T3 - Teologie Pastorala, anul III
Presedinte - Paul Negrut
Vice-presedinte - Doru Hnatiuc
Seful A.I. - comisia pastorala, Ilie Tundrea
Holograf - "Sa nu-mi iei niciodata dragostea"
Dragii mei, asa cum spune cantecul, „puteti sa-i calcati in picioare, sa-i faceti una cu pamantul”, dar sa le luati dragostea, asta nu!


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Cristian Lucaci – ‘...el a adus piperul’”, dar si in “Dosar SSJ nr. 02 – Holograf exclusi din UE")

Teofil Stanciu



Moara si vant

"a lupta cu morile de vant", "a se da in vant dupa...", "goana dupa vant", "vant din pupa", "cine seamana vant va culege furtuna", "cine se uita dupa vant...", dus de vant", cu-vant.

Sa-mi aleg vantul care mi se potriveste. Vantul care nu ma face moara si nu ma obliga sa lupt cu mine. Vantul care ma face sa ma simt folosit, trait. Mi-aduc aminte de Zorba, a trait in vant (zic eu). Dar nu a plans la final. Ci a dansat. Dupa ce si-a trait viciile pe toate partile. Dupa ce s-a impacat cu sine. Putea sa moara. Putea sa vant. Pentru el viata era frumosul. Trait si nepovestit. Daca nu te invata ceva, la ce bun sa citesti cartile? Sa te bati cu moara de vant a cuvantului?

Ma dau in vant dupa viata. Si daca raman in vant? Si el ma poarta? Moara ma invarte pe toate partile. De ce nu ar merita sa ma pun la dispozitia morilor de vant? M-as face morar ca sa cunosc bine procesul tehnologic. Riscurile se reduc simtitor astfel. Daca Don Q era morar de meserie, ar fi stiut unde sa atace. In punctul vulnerabil al morilor. In halucinatia lui ar fi lucit o amintire.

Cand am cu-vant imi pot permite sa nu am moara. Sau sa nu ma gandesc la ea. Sa o trec sub tacere. Ca am si eu morile mele, mai mici. Pe masura mea.

Dar de ce sa nu lupt cu morile de vant? Ca mi-e atat de lehamite cand nu o fac. Si atunci mai bine ma iau de o moara…


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”, dar si in “Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? 'iluzii si deziluzii'”)

M. P.



Tragic
(ultima parte)

Este situatia tragica compatibila cu ideea de crestin? Poate. Si totusi, pentru cei care considera statutul de om tragic ca fiind unul ravnit si de invidiat, vom spune ca da, crestinul poate fi tragic. Insa tragicul in spatiu crestin comporta alte nuante. Expresia "tragic crestin" suna ca un oximoron, insa cu toate acestea vom discuta acesta dimensiune.

Vorbim de un tragic care inalta, care da sens si continut crestinismuluui, care il scoate din mediocritate si il aseaza intr-o dimensiune a ecelentei spirituale.

Crestinul este tragic in masura in care viata lui este o continua lupta cu pacatul, cu limita impusa de pacat. Aceasta limita este depasibila de nedepasit, este relativa si absoluta in acelasi timp. In aceasta confruntare continua cu pacatul rezida situatia tragica a crestinului.

Observam in jur numeroase tentative de a optine statutul de "persoana tragica" insa care nu au nimic de-a face cu depasirea limitelor. Fara confruntarea cu propia limita nu exista tragic, dar exista oameni patetici, lacrimogeni, oameni carora li se intampla lucruri rele...

Alina Simion



Un bob de sare

M-am intrebat intodeauna daca ai primit...

Doar pana aici pot sa gandesc, mai departe sa continui propozitia, nu-mi permit. De-ai fi primit soarele si luna drept recompensa a ceva, atat de important ti s-ar fi parut incat cred ca le-ai fi pastrat exclusiv pentru tine. Cand ti-ai fi facut testamentul, cugetand lucid, ti-ar fi parut normal sa nu le lasi drept mostenire la nici unul dintre urmasii tai, pentru ca nici unuia dintre ei nu li s-ar fi cuvenit.

Si cum intodeauna iti doresti tot ce-i mai bun pentru tine, te-ai intristat adanc la primirea unei simple recunostinte. Nu aveai tu ce face cu asa ceva. Inca o data valoarea nu-ti fusese recunoscuta si te-ai simtit umilit. Ai crezut de cuvinta atunci ca merita sa-ti arati altruismul tau nemarginit si toata recunostinta primita din partea mea ai dat-o tuturor. Nu era pentru tine, asa credeai atunci.

Acum ai da si soarele si luna pentru cat de putin din ea.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

De ziua ta

Cu fiecare an ce trece te schimbi,
In fiecare an creste o noua petala,
In fiecare an o alta cade…
E petala cea mai frumoasa,
E petala care vrea sa te-anunte
Ca dincolo de anul acesta incepe altul
Pana cand te vei putea deschide
Sub mana celui ce te va culege…

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine (XIV)

Nu, nu pot dormi. Sunt atatea de vazut acolo, la malul gandului, ca inca se leagana goala barca somnului. Nu e nimic de lasat la o parte, nimic de tinut doar pentru mine. Cand voi putea duce cu totul rasaritul acesta in mainile altora, mai mult sau mai putin temuratoare, mai mult sau mai putin evident tremurul, si ce va vadi el, rasaritul, in pieptul fiecaruia...? Imprejurul, cum va arata cand noaptea va fi spulberata?

Se zbate ziua sa iasa din hora de ore, ma tine inca de mana ca pe un biet copil ratacit. Cineva smiorcaie trist in pridvoarele inimii. "Nu-i plangeti, domnule, de mila... Asa-i trebuie! A rupt podoabe, odoare de pret din templul luminii, a smuls cinteze, ciocarlii, granguri solari, are varsta unui sequoia despicat de furtuna..." imi suiera indoiala. "A sfasiat catifeaua cuvintelor…" Nu i se cade sa pipaie ziua de maine, sa-i mangaie pielea sentimentelor care o fac substanta sau iata, despre maine vorbesc, protapita la pupitrul, la amvonul, la carma durerii, misca din loc nemiscarea, o toarna in suflete ca pe o demagogie a verii, o alimenteaza cu ghiveci vrajitoresc, creier incins, buletine de vot cu neantul, care maine sau poate, sau nu poate sa dea de urma zilei de ieri...

Numai cine nu a gustat cat de bun este Domnul, numai cine nu a renuntat cu adevarat si cu totul la verdele din conditia ierbii, nu poate atinge albastrul. Piei, Satano! Valul alb trece, aduce alt val alb. Ziua se zbate sa iasa din hora de ore. Eu plec in graba sa mai prind ingerul cel mai scurt inspre maine, care maine va avea sau nu va avea degete sa pipaie florile, sa le aprecieze

Nu e nevoie de nici un alt pilot, doar sangele lui Isus, pasul Sau pe apa de la plamani, coltul hainei Sale pe hemoragia ta infinita.

Nu amestecati sufletul, totusi, cu pamant, cu alte celelalte carnuri la intamplare, doamnelor si domnilor! Dragostea, cu dragonii... doamnelor si domnilor! Nu e circ, spectacol cu gladiatori, panem et circenses, nu cireada, palc de putrede oase... Nu-i un lucru de apucat, doamnelor si domnilor! Mantuirea nu va e scrisa in frunte. Este ingerul cel mai scurt inspre maine.

(in numarul viitor vom publica partea a doua intitulata "Intrerupatorul")
© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)

Ionut Apostu



Despre tacere, ca arma

Este oare mai intelept sa taci cand trebuie? In multe cazuri, da!

Am vazut oameni care vorbesc din inertie, pentru ca nu stiu altceva a face. Vorbesc pentru a simti ca sunt in control cand de fapt nu controleaza nimic…

Am vazut oameni care nu vorbesc deloc, tocmai din cauza ca nu au nimic a spune. Si decat sa fii om, mai bine taci, ca sa nu deranjezi, sa fii linistit ca nu ai incomodat pe nimeni…

Am vazut oameni care vorbesc doar cand trebuie si stiu foarte bine a gestiona discutia, a o manevra. Acesta este un maestru in a rosti cuvinte, este maestru in a citi expresii, atitudini. De el imi e cel mai frica. Trebuie sa ma eschivez, sa nu poata citi nimic, sa fiu un altul. Si probabil ca acest lucru ma innebuneste, ma debusoleaza complet. Singura solutie ar fi sa invat a tace, sa invat a fi intelept. As deveni tocmai un astfel de personaj care citeste, care speculeaza, care este atent la cuvinte… Ei, da, asta dilema…

Dilema este ca trebuie sa fii toate aceste trei tipuri la un loc, sa taci, sa nu spui nimic, si in acelasi timp sa dai impresia ca participi intr-o discutie. Un cameleon modern, usor adaptabil si foarte atent la detalii.

Pai unde sa mai fie timp de depasit limite, unde sa mai fie timp sa te lupti cu morile de vant? Ei, bine, iata ca exista timp, timp suficient sa invarti moristi, sa sari peste obstacole, si de ce nu sa te mai preocupi si de limitele umane…



Din numerele viitoare: Articole semnate de Florin Betea si Lena Grigoroscuta

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail

Curier&Posta redactiei:

Beniamin Enache : Prea iubitilor, in fiecare dimineata un copil se scoala somnoros, inca se indreapta spre bucatariesi acolo gaseste totul pe masa... doar sa manince. Cineva s-a sculat mai de dimineata, cineva a trudit din greu sa fie cit de cit ceva pe masa.... acei cineva o fac dintr-o datorie sacra, dar din cind in cind, poate e bine venit un multumesc... un saru’ mina pentru masa. Am daruit odata cite o ciocolata la doi dintre nepotii mei (copii ai unuia dintr fratii mei). Unul nu era de fata si am lasat-o sa i-o dea cel mai mare. Cind ne-am intilnit a fost foarte bucuros si mi-a multumit intr-um fel orginal cum doar copii cei mici opot face: unchiu’ Mitica, mi-ai dat????
Domnul sa va dea inspiratie in continuare sa va pastreze mereu tineri ca sa pastrati tineri pe cei ce va citesc gindurile scrise...
SSJ, mi-ai dat????

Nota redactiei: Va multumim pentru frumoasele randuri trimise noua, psre incurajare. Stim ca mai exista si oameni care stiu a spune un “saru’ mina pentru masa”, care stiu a imbarbata cand este nevoie… Domnul sa va dea sanatate si intelepciune sa stiti a darui “ciocolata nepotilor dumneavoastra…”!!! Cu respect, noi, cei de la SSJ.

Epilog: “Multumesc Doamne pentru ca mi-ai dat sansa de a gusta in acesta scurta existenta, "acest soi de simtire" care se numeste dragoste...”

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion - studenta la Filosofie, UAIC, an II
Aretta Bazdara- studenta la Arte Plastice, Academia "G. Enescu" Iasi, an I
Daniel Grigoroscuta - student la Calculatoare, UTI, an II
Eduard Orasanu - redactor - sef
Ionutz Apostu- redactor-sef adjunct
M. P. - student la Litere, UAIC, an I
Sabina Dodan - studenta la Psihologie, UAIC, an III

Redactia poate fi contactata la: iapostu@

Adrese pentru corespondenta:

Alina: sidutza@
Aretta: aretta@
Daniel: cs992032@
Eduard: eduard_o@
Ionutz: iapostu@
Sabina: dodansabina@

grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara

corectura: Daniel Grigoroscuta & Ionut Apostu

Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.

The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: