The Salt Street Journal nr. 97



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 97 / 8 Aprilie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Teofil Stanciu, Lena Grigoroscuta si Ionatan Pirosca

Cuprins: Limpezire si flori, Prima stire, Raftul de carti, Cinquecento, Perspective psihologice, Fiica mama, Romeo si Julieta, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Intrerupatorul, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Eduard Orasanu



Limpezire si flori

Am spalat ferestrele camerei unde locuiesc. Aveam nevoie de claritate, de o anume calda si rascolitoare lumina, asa ca, poetic si melancolic, mi-am suflecat manecile, meticulos si tandru am inmuiat carpele in detergent, strasnic si energic am privit spre geam, stiam ca voi reusi...

Vin sarbatorile de Paste si o uriasa nevoie de limpezire razbate. Locuintele incep a fi rascolite si reasezate. Ce poate fi mai placut decat sa remodelezi universul tau, sa redescoperi amintiri si foi uitate, sa zabovesti un pic asupra unui bibelou? Ce poate fi mai multumitor decat zambetul celor dragi cand la sfarsitul zilei toate par proaspete? Pentru ca se pregateste ceva, si pentru ca se asteapta ceva, am zice ca fiecare gospodina depaseste transcendentul si deseneaza o alta granita razelor de soare, invitand lumina in casa.

Dar hai sa nu ne amagim; de cele mai multe ori, fiecare gospodina imita banal si egoist pe vecina sa. Nici vorba de transcendent; cat despre lumina, ei bine: iar s-a scumpit!

Da, fiecare casa este rascolita, in plus se scoate in spatiul comunitar cate ceva, dar nu o invitatie de regasire catre vecini, ci un alt prilej de diferentiere si separare. De dimineata pana seara la batut covoare se scutura praful. Cine are "zestre" mai aratoasa isi permite sa zaboveasca mai mult, sa mai schimbe o vorba, dar cine abia are ce intinde pe batator termina inainte de a incepe. Oricum, praf sa fie, praf sa iasa!

Ce tainic exercitiu spiritual: spre limpezire sa pornesti inconjurat de praf. Praful fiecarei familii se ridica in sus, se lasa pe frunze si pe geamuri. Praful fiecarei familii intra in ochi.

Ce ciudat ca limpezim doar aparentele, curatam impecabil tot pana la presul de la usa; dincolo de el: neantul, pustia, zona crepusculara...


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Osana! Binecuvantat este Cel ce vine in numele Domnului!



Prima stire

Stirea care poate da de gandit vine din Republica Moldova, si anume: Vladimir Voronin, fost general, presedintele partidului comunist, a depus juramantul de investitura in functia de presedinte al Moldovei, republica Moldova devenind singura tara din Europa in care partidul comunist revine la putere. Vladimir Voronin este pentru introducerea limbii ruse ca a doua limba oficiala; de asemenea, doreste strangerea relatiilor cu Rusia si Belarus.

Teofil Stanciu



Raftul de carti

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche

Firul epic e aproape inexistent. E o carte de atmosfera. Cei trei crai sunt de fapt patru: Pasadia, Pantazi, Pirgu si naratorul (care, nu este exclus, poate fi considerat insusi autorul). Craii isi petrec noptile in vagaunile Bucurestiului de la inceput de veac XX. Se cufunda in dezmatul mahalalelor. Dar sunt multumiti cu viata lor.

Naratorul ii cunoaste cu incintare pe Pasadia si Pantazi, dar are aversiune fata de obscenul Pirgu. Pasadia paseste cu gratie prin istorie fiind o calauza misterioasa, placuta de urmat. Viata sa pastreaza mereu o ceata cu parfum de noapte si taina funerara.

Pantazi e ghidul pe mari aproape incredibil de frumoase si grele de poezie. Cu corabia strabunilor lui - care i-a ramas in singe - ne poarta pe tarimuri demne de visat. Se si indragosteste Pantazi. Probabil ca nici nu se putea altfel. Dar Wanda, femeia iubita, il inseala. Iar copia fizica a acesteia, Ilinca, va muri inainte de casatorie. Pirgu e intunecimea necesara. Necesara pentru ca cei trei crai au nevoie de un rau exterior, vizibil. Altfel ar trebui sa-l poarte in ei insisi. Aristocratia lor e frumoasa, e fermecatoare, dar decade.

Se prabuseste o epoca. Sau poate numai niste oameni ca toti ceilalti. Prabusirea se face insa cu stil, pe cinstite. Efortul pentru o viata traita pe toate laturile (mai mult pe cele putrede, s-ar putea spune) se continua cu efortul pentru o moarte de aceeasi masura. Pirgu urca pe caderea unora ca Pantazi si Pasadia. Se interfereaza doua lumi: una care apune in desfriul mahalalei si una care aici se naste.

Cu trasaturi de vamesi si pacatosi, dar liberi (isi zic ei) – cu siguranta insa, originali - Craii nu au de mers la Betleem, ci trebuie sa puna un punct, sa ajunga la o fraza de incheiere. Aici, in Balcani. Doar tradatorul, raul in esenta, face introducere. Pasiunea si inteligenta, viciul si poezia, obscenul si taina, puritatea si incintarea, melancolia si noaptea, istoria si exotismul calatoresc dintr-o coperta in alta si ti se strecoara in suflet. Fara antiteze. Poate ii judeci, poate ii iubesti, dar indiferent nu ramii la trecerea Crailor.


(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Va eliberez de India... si tot ce gindesc acum e insemnatatea saptaminii ce vine. As vrea sa stiu cit de departe e Dumnezeu de mine... de noi... sau cine stie cit de aproape... Uneori cred ca L-am pierdut... ma inspaimint... dar aud batai de cuie si ceva nu ma lasa sa renunt. Acum e liniste pe Golgota dar in scurt timp se vor auzi glasurile noastre rastignindu-L pe El a nu stiu cita oara... An de an Dumnezeul nostru accepta crucea... an de an noi acceptam compromisul cu pacatul... E trist cind ma uit la mine... e trist... ne pierdem in compromisuri... fiecare compromis ne departeaza cu un pas de cruce. Am asa multi pasi de facut inapoi... sunt obosita... am asa multi pasi de sapat si din nou va trebui sa-L rastignesc cu mina mea...

Am in fata un tablou de Titian (1485 - 1575) care e, de fapt, un detaliu, si-L prezinta pe Isus carind crucea: "Christ carrying the cross".



Am fata in plin plan si se vede masivitatea crucii. Coroana de spini e la locul ei... singe ii saruta fruntea. Ma simt inutila si mai mult ma simt ca si cum eu l-am vazut carind crucea si tot ce am putut face e sa spun: Si ce daca... La inceput poate ne mustra ceva... pe urma mustrarea devine din ce in ce mai slaba... poate o ucidem. Ma intreb ce a gindit pictorul cind i-a lucrat fata... ochii asa de expresivi, fruntea strinsa de durere. E trist Isus, sa stiti, si fiecare an ni se arata mai trist. Din punct de vedere al artei, compozitia e o capodopera, dar nu vad de ce as vorbi de maiestria penelului... e prea adinca jertfa... prea indiferenti oamenii... prea trist Isus. Regele a inceput sa care crucea in momentul in care a intrat in Ierusalim pe acel magar... sa nu uitam ca a facut-o pentru noi.

...

"As vrea sa am credinta ca El mai poate sa-mi accepte dorinta mea de a-L avea mai aproape... mai aproape ca niciodata. Uneori visez sa-L vad o clipa sa ma ia in brate si sa ma tina strins, sa-mi zica: “Hai sa mincam impreuna...” sa ne trezim oameni... avem in mina piinea si vinul... tot ce trebuie sa facem e sa gustam smeriti... Ce ne opreste?"


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Schimbarea

Oamenii se schimba in mod inconstient, nu-si propun decat foarte rar acest lucru, viata insasi si ceea ce li se intampla ii face altfel, aceste schimbari sunt uneori atat de brutale sau numeroase, caci e imposibil ca persoana sa ramana aceeasi.

Schimbarea e diferita de maturizare, cea din urma se bazeaza pe schimbare dar reprezinta un fenomen mult mai complex, pe cand schimbarea nu inseamna neaparat si o maturizare. Chiar daca oamenii se schimba mult, nu trebuie neaparat sa se si maturizeze; ei devin mai vulnerabili, mai tematori, mai sensibili, dar nu maturi. Maturizarea cere un timp mai indelungat si o anumita intensitate a situatiei de schimbare.

Oamenii schimba metodele de abordare, comunicarea, isi schimba parerile, devin altii, dar nu-si schimba niciodata ceea ce simt in mod real despre ei – isi dau seama de schimbare dar in cea mai mare masura sentimentele si trairile lor raman aceleasi.

Si oare schimbarea e buna? Atat timp cat schimba omul dar nu-l transforma total, cu siguranta ca ea aduce dincolo de sentimentul noului, sentimente mai ferme, pentru ca, daca unele din ele se schimba, altele raman statornice si fidele, impartasite in mod vehement si cu siguranta.

Schimbarea poate insemna siguranta, la fel cum poate insemna si nesiguranta – oamenii care se schimba sunt in general nesiguri pe ei si pierduti in propriile lor idei. Sa speram doar ca generatia noastra nu e total schimbata, ca celelalte generatii ce vor urma vor provoca shimbari, dar nu radicale.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 97 / 8 Aprilie 2001, Iasi - Romania

Va propunem in continuare:

Lena Grigoroscuta - Fiica mama
Mircea Paduraru- Romeo si Julieta

Lena Grigoroscuta



Fiica mama

Privind in urma la anii care au trecut, descopar printre prietenii mei o fetita cu ochi negri, cu par lung si negru si cu un zambet fantastic. Era foarte frumoasa, dar nu aceasta te atragea la ea, ci veselia si buna ei dispozitie, care o faceau foarte indragita si iubita. In ciuda aparentelor, nu avea o viata usoara: avea patru surori si un frate, toti mai mari, si se descurcau greu cu banii. Problema ei cea mai mare insa nu era aceasta, ci conflictele cu mama ei; daca stateai sa o asculti, te cuprindea mila. Uneori era certata pentru ca era neascultatoare, alteori pentru ca nu face treaba, desi facea treaba prea mult pentru varsta ei si, nu de putine ori, lipsea din grup pentru ca trebuia sa stea cu nepotii ei.

Anii au trecut fara a schimba ceva din frumusetea ei fizica si morala. Dar s-au schimbat alte lucruri in viata ei...

Prima schimbare a fost cea a nasterii din nou, a acceptarii Domnului Isus in inima ei ca Mantuitor si Domn personal.

Apoi, o alta persoana i-a tulburat linistea sufletului. Era printul ei, un baiat la fel de chipes ca si ea, care, putin mai tarziu, avea sa-i devina sot. Deja avea motive suficiente sa caute o relatie mai buna cu mama ei. Devenise crestina si, dupa casatorie, in ochii celei care o crescuse avea alt statut... Lucrurile mergeau din ce in ce mai bine.

De putin timp prietena mea este mama; da, in viata ei a aparut o alta persoana foarte importanta, un copilas atat de dragalas si de dulce... Iar acest copil i-a schimbat total atitudinea fata de mama.

Mi-a povestit, cu lacrimi in ochi, momentul in care a pasit pragul casei parintesti, intorcandu-se de la maternitate. Cand a intalnit privirea mamei ei, i-a fost rusine. Si-a plecat capul si a inceput sa planga. Deja incepuse sa inteleaga cat e de greu sa ai un copil, sa-l cresti, sa-l ingrijesti. Statea cu copilasul in brate in fata mamei ei, era fiica si mama in acelasi timp si, din momentul urmator, a devenit si prietena pentru cea care o nascuse si o crescuse.

Gandindu-ma la povestea ei si la vorbele pe care mi le-a spus, ma tot intreb: de ce trebuie sa afli ca mama e bolnava ca sa o ajuti mai mult si sa o ingrijesti, de ce sa astepti pana devii parinte ca sa o intelegi si sa o asculti, de ce sa regreti cand nu mai e si sa o pretuiesti, de ce sa crezi ca ti se cuvine sa ai mama si sa nu o consideri o binecuvantare...? Si nu gasesc raspuns.


(acest text se poate citi in “arhiva de aur” – Lena Grigoroscuta)

Mircea Paduraru



Romeo si Julieta

Este, desigur, o pierdere de timp in a vorbi despre Romeo si Julieta la modul dulceag, iar despre cei doi protagonisti in termenii eroilor totali, cum de asemenea ar fi o pierdere de timp sa vorbim despre relatia lor perfecta, ideala, in sensul ca amandoi se implica cu totul si total. Fara indoiala ca si povestirea subiectului ar fi o pierdere de timp si, in acelasi timp, o prea mare ofensa adusa distinsului cititor. Imi propun, asadar, sa precizez, in maniera cat se poate de subiectiva, cateva lucruri ce tin de semnificatia, de intelesurile capodoperei lui Shakespeare. Imi propun sa spun ce este Romeo si Julieta si nu cine este, sau cum este Romeo si Julieta.

Conflictul dramei, vazut de la o oarecare inaltime este unul de gandire. Rivalitatea si dusmania dintre clanurile familiilor lor nu este altceva decat forma pe care o imbraca conflictul dintre gandirea conservatoare, feudala si gandirea revolutionara, umanista.

Coborand la un alt nivel, aflam ca iubirea lor este interzisa de o instanta supraindividuala, alta decat divinitatea: societatea sau "gura satului" sau, freudian, "inconstientul colectiv" sau, spus incendiar si arogant: cei prosti si multi...

Ce era de facut: cei doi, una si la fel, apartineau unor lumi diferite social, dar identice in gandire. Solutia? Fuga de societate, izolarea, simularea mortii, pentru ca, in final, cei doi indragostiti sa se refugieze in moarte, intr-o alta forma de existenta, departe de canoanele unei societati marginite. Societatea este abstractul absolut. Nu vreau sa insist asupra aspectului soartei, a tonului de tragedie greaca, ci sa ma intorc asupra ideii de societate care se traduce, aici, in conformism, in rigiditate, prostie, impasibil sau aproape imposibil de schimbat. Avem, totusi, voie sa confundam vointa societatii cu vointa instantei divine? Putem spune ca in "vox populi" e "vox Dei"?

Este individul masura societatii sau societatea ii e masura? Poate ca vreun crestin dintr-acela ultra evlavios va gasi de cuviinta sa spuna ca "cei doi s-au injungat la un jug nepotrivit"? Jug nepotrivit? Dar relatia dintre un crestin iudeu si o crestina romana e o injugare la un jug nepotrivit? Dar aceea dintre un crestin si un necrestin?

Dar iata intrebarea: oare cate iubiri nu sugruma societatea din sec. XXI?


(textul acesta poate fi citit si in "Mircea Paduraru - Cuvantul")

Alina Simion



Un bob de sare

Teoria mea nu sta in picioare si totusi am dorinta de a incerca o mica, sumara expunere a ei. Ma tot framanta problemele legate de comunicare, si ma refer in special la comunicarea verbala. La un prim aspect mi se pare foarte importanta si complexa, dar analizand-o in profunzime am putea descoperi simplitatea si banalitatea ei. Nu fac decat sa emit o idee pe care nici macar nu am verificat-o, dar fac lucrul acesta in virtutea faptului ca fiecare avem dreptul de a ne exprima liber opiniile, mai mult chiar, avem datoria, pe cat ne sta in puteri, de a le argumenta.

Cand comunic verbal am sentimentul ca ma aflu pe un teren miscator. Nu pot avea certitudinea ca cel cu care discut, mai precis cel caruia ii adresez mesajul meu ma recepteaza corect. O parte din valoarea mesajului ramane nedescoperita, fie ca nu e receptata, fie ca interlocutorul nu poate analiza in totalitate semnificatia ei. Tocmai aici sta marea problema. Nu ne facem destul de intelesi si nu avem suficient timp pentru a incerca sa gasim realul mesaj transmis. De cele mai multe ori primim doar influenta cuvintelor pe care le analizam in sensul lor uzual, dar nu vom incerca, cred, niciodata sa vedem ce se ascunde sub nuanta obisnuita a cuvintelor. Nu ne ramane decat sa traim in obscuritatea luminii care reuseste sa reliefeze doar o anume parte a dorintelor noastre exprimate prin cuvinte.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Acolo unde e inima mea
E si sufletul meu
Stors de trecut
Impovarat de prezent.
Acolo unde am pasit ultima data
Am lasat o parte din mine
Plina de vise,
Fara dorinte.
Acolo unde am privit cerul
Am lasat o usa deschisa,
Am golit o parte din mine.

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine

Intrerupatorul (VIII)

Cei mai multi au pierit numai pe dinafara. Societatea e mutilata de urmele lor. Suciti in gauri de glont ca in somn, in sangerande rani de pumnal, ei sunt ventrilocii pietelor publice, ai veceurilor publice, magnatii carnii de traficat, ai cartierelor de inchiriat... Si-mi aluneca scrisul intre doua perechi de intelegere, de nu mai stiu din care parte venea linistea. Il mai stii? Iti mai aduci aminte de el? Mai simti izul cepelor pe care le aducea de la camp?

Tramvaiul duhnea pana in statia noastra, apoi o lua repede din loc, cu usile fluturand. Si ii spuneam „domnule" chiar si atunci cand era atat de beat, ca nu mai reusea sa raspunda. Rezema un zid al blocului de alaturi numarand oameni, zile, pietre, asezandu-le in ordinea sticlelor de pe rafturile bodegii pe geamul careia, spre strada scria „Aici o zi platesti una nu", iar pe dinauntru „Azi se plateste!"

Aseza constiincios oameni, zile, pietre, cu mortarul mainilor moi ale mintii lui de bun tinichigiu intr-un perete ca ecranul unui cinematograf cand s-a rupt filmul. Unii ii clinteau brusc realitatea aceea cu multe noduri, cand treceau pe langa el. Altii nu treceau. Noi i-am fi zis. I-am si zis-o, de cateva ori.

Sub lopata, mistria, ciurul social, pe deasupra ori culcandu-le pe toate la pamant, sub pamant, trece o flacara, mestere, inhaleaza totul, iarba, caramizile, pietrele, poate nu ma credeti, domnule, una dupa alta... De ce nu pe stanca, intr-o casa, cu Domnul la masa?

Dau din maini supravietuitorii, dau din toate, valurile trec peste tot, ca-ntr-un tablou cu maimute in fruntile baobabilor... Trece o flacara si nu poti sa o stingi cu nimic, mestere. Stai putin si priveste. Zi si tu, na, zi si tu. De ce nu pe stanca, intr-o casa, cu Domnul la masa?

Prea mult. E prea mult. Am ajuns la capatul preamultului. Cuvintele sunt prabusite in sinea lor ca niste elefanti trasi in fluturi cu prastia. „Aiureli", zici. Dar iti place. Si mie. Pare absurd.

Multe par absurde, cand le socotesti dupa tropait!

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)



Din numerele viitoare: Articole semnate de Lena Grigoroscuta si Cristian Lucaci.

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail

Curier&Posta redactiei:

Sarbatori fericite si un Paste fericit tuturor cititorilor The S@lt Street Journal!

Epilog: Spinii trec peste tot, infruntand istoria...

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion - studenta la Filosofie, UAIC, an II
Aretta Bazdara- studenta la Arte Plastice, Academia "G. Enescu" Iasi, an I
Daniel Grigoroscuta - student la Calculatoare, UTI, an II
Eduard Orasanu - redactor - sef
Ionutz Apostu- redactor-sef adjunct
Mircea Paduraru - student la Litere, UAIC, an I
Sabina Dodan - studenta la Psihologie, UAIC, an III

Redactia poate fi contactata la: iapostu@

Adrese pentru corespondenta:

Alina: sidutza@
Aretta: aretta@
Daniel: cs992032@
Eduard: eduard_o@
Ionutz: iapostu@
Sabina: dodansabina@

grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara

corectura: Daniel Grigoroscuta & Ionut Apostu

Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.

The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: