Daniel Bud





Daniel Bud



Edi, Am pus aici o nota personala despre SSJ. La inceput am perceput SSJ ca un simbol protestant, un drapel evanghelic inaltat intr-o cultura ortodoxa, care in manualele pentru seminariile teologice inca trateaza protestantismul la rubrica"sectologie." Acuzati de lipsa de cultura in general si de cultura teologica in particular, pentru mine SSJ a aparut ca un ajutor pentru ridicarea stindardului protestant in Romania. SSJ nr. 61 cred ca a fost primul numar sosit in casuta mea de email. Pe linga articolele semnate de catre redactorii de atunci ai revistei, am citit rinduri semnate de nume ca M. Cruceru, Eugen si Lena G., D.Manastireanu, I. Pirosca, T. Stanciu. In paginile SSJ se gaseau ginduri dedicate muzicii, literaturii, artei in general, note de analiza politica si sociala, stiri, interviuri, poezie si proza, scrisori, jurnal de calatorie, si - nu mai putin important - un bogat dialog cu cititorii de pretutindeni. Imi amintesc de un cititor aflat pe un vas misionar care naviga catre Africa de Vest. La aceeasi rubrica, "Curier & Posta Redactiei," in SSJ nr. 101, Danut Manastireanu scria urmatoarele: "Dragilor, felicitari pentru implinirea primelor 100 de numere! Curajul vostru de a produce ceva de calitate, aproape fara mijloace materiale, este un exemplu demn de urmat in veacul acesta meschin si mercantil. Se vede ca sunteti moldoveni. Altfel nici ca se putea..."



(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Daniel Bud, pe toata perioada colaborarii sale la SSJ a fost o prezenta stralucita, profunda si generoasa.

Titlurile textelor de mai jos:

. C. Rusu si o reclama
. Profeti contemporani
. America (11 septembrie 2001)
. Eros in America
. SSJ in America
. Birfa in America
. 11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana
. Pastorul meu american
. Librarie si carte.
. Polemici cordiale
. Hristos, Pastele nostru
. Stimata redactie
. "Facatura" haitiana pentru un presedinte american
. La un an dupa atac
. Taxele si dobinzile
. Armata sau programarea timpului pierdut
. Intilnire in adincuri
. Octombrie 31
. Cuplu insingurat: Nicu si Elena
. Sens si traire
. Stimata redactie
. "Adolescentii, o minoritate bisericeasca in tranzitie"
. Pocaitii romani – o incercare de identificare
. Cristos si cultura: cinci tipuri de relatii
. Iubirea de bani - “Momente” de pe la noi

Linkuri:

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

...

C. Rusu si o reclama
(debut in SSJ nr. 108)

Draga redactie,

Editorialul interesant despre C. Rusu si presa romana mi-a adus aminte de o reclama intr-un ziar local, „Bihoreanul“. In reclama era o masina Peugeot 307 si un tinar zimbitor care se intreba cam asa: „Care femeie o sa imi mai reziste acum?“. Nu ma leg de faptul ca in acelasi ziar era si o reclama a revistei Playboy linga un articol lung despre maicile de la un schit manastiresc recent infiintat in Bihor. Ramin la ceea ce exprima o cultura in care bunul material (proprietatea individuala sau bunastarea) e folosit pentru a face cuceriri amoroase. In cel mai bun caz, tinarul din poza e un burlac in cautarea unei partenere de viata (femeie necasatorita), si atunci reclama se adreseaza doar burlacilor in cautarea unei prietenii serioase cu perspective de viitor. In cazul de fata aceasta reclama facuta de firma Peugeot (sau de firma care face vinzari la autorurismele Peugeot) imi transmite citeva lucruri.

1) Produsul firmei, automobilul Peugeot 307 este creat cu scopul de a ma tranforma, in cazul in care o cumpar, in cuceritor de femei. Si asta indiferent de statutul lor (casatorite, necasatorite, divortate, separate de sot, etc.).

2) Firma Peugeot nu are valori morale crestine, si aici ma refer la valorile crestine fundamentale acceptate de toate marile biserici crestine, care afirma ca Dumnezeu a creat casatoria pentru o oferi cadrul uman ideal pentru o relatie intima intre un sot si o singura sotie.

3) Firma Peugeot si ziarul in care apare, promoveaza promiscuitatea sexuala si adulterul, relatiile intime cu orice femeie care imi cade in plasa cind ma vede la volanul unui Peugeot 307.

4) Firma Peugeot si ziarul in care a aparut reclama au o parere preconceputa, falsa si degradanta despre femei: sexul feminin este caracterizat de o admiratie atit de puternica pentru barbatul cu bani incit fie ca are alte angajamente sau nu, puterea banului (si a unui anumit nivel de trai/autoturismul francez cel mai ieftin pe piata din Vest, in acest caz) corupe orice valori.

5) Peugeot si ziarul cred ca relatiile sexuale se cumpara cu bani, si au dreptate, asta e de multe ori realitatea romaneasca.

6) Peugeot si ziarul nu numai ca nu cred in iubire, in familie, in devotament fata de partener si fata de copii, dar cred ca valorile morale se masoara in bani.

7) Peugeot si ziarul instiga la incalcarea poruncii ultime din Decalog: sa nu poftesti... nevasta aproapelui!

8) In final, trag concluzia ca Peugeot (firma sau distribuitor) si ziarul „Bihoreanul“ nu respecta Biblia si valorile fundamentale ale crestinismului istoric, refuzind invataturile traditionale ale Bisericii. In alte cuvinte, reclama denota respingerea valorilor morale fundamentale pe care Biserica Ortodoxa Romana afirma ca le pazeste la romani de doua milenii. Sau sa fie reclama adresata numai maghiarilor sau sasilor care au fost increstinati mai tirziu decit noi? Iar daca valori imbratisate verbal de majoritatea romanilor sunt crestine, cum de apare aceasta reclama la noi?

Pot spune ca aici a ajuns morala noastra dupa cei atit de mult repetati 2000 de ani de crestinism. Morala se cumpara! Francezii, care nu se declara crestini, poate ca au o asa morala amorala. De ce oare odata cu automobilul Peugeot suntem nevoiti sa imprumutam si valorile lor (a)morale? Presa reflecta de multe ori, foarte bine insa, societatea. La asa valori, asa masini. Sau invers? Nu! Cred ca morala nu se masoara in lucruri! Daca ar fi asa, ce sa mai zica un proprietar al unui automobil de serie mica si de valoare mult mai mare, de exemplu un Lamborghini, cind cu un Peugeot 307 ai orice femeie in Romania? „Care femeie o sa imi mai reziste acum?“ se intreba tinarul din reclama. Ei bine, FEMEIA care ii rezista e fiinta umana care se defineste prin ceva mai mult decit bunuri materiale, si care nu se arunca in bratele „boierului“ cu bani, ci care, daca ar avea sansa sa traiasca intr-o societate normala (nu la noi insa), ar putea sa isi cumpere singura acea masina dintr-un salariu mediu, si ar fi casatorita cu cineva care o iubeste pentru ceva mai adinc decit pielea. Reclama se adreseaza barbatilor, si numai acest lucru ar trebui sa ne puna pe ginduri. Oare femeile nu pot sa isi cumpere un Peugeot 307? Ce ar ispiti barbatii? O femeie cu un BMW?

Cred ca reclama in discutie functioneaza numai la noi, la romani, si poate la alti est-europeni. Cu siguranta, Peugeot 307 nu ar ispiti femeile din Germania, Japonia sau SUA.

De ce la noi? Ei bine, ne-am dat seama, si prin aceasta reclama ne reamintim de realitatea de la noi. Politica are reclame si mai clare prin care se oglindesc valorile noastre morale. Aceste reclame slogan sunt adresate strainilor cu bani sau firmelor internationale, conduse atit de barbati cit si de femei: „Investiti in Romania! Cumparati un parlamentar!“ Cu un Peugeot 307, ma intreb, oare mai poti cumpara azi un parlamentar? Poate ca da, ar spune reclama, daca parlamentarul este o femeie! Barbatii parlamentari prefera masinile de lux sau de teren. Reclama asta imi aduce aminte de presa care ne oglindeste atit de bine. Cu presa plina de asemenea reclame, articolul despre C. Rusu e doar un alt exemplu viu al valorilor noastre etice si morale.

...

Profeti contemporani

Profeti contemporani: un diletant bate profesionistii

Exista astazi profeti? S-au oprit profetiile odata cu semnarea ultimei scrisori a apostolului Ioan? Poate cineva sa ne spuna cu siguranta daca România va intra in NATO sau in UE? Datele oficiale nu se potrivesc totdeauna cu informatiile primite de la persoane aflate in afara sistemului. Poate cineva sti care va fi starea bisericii din România in anii 2040? Poate ca da sau poate ca nu. Unii profeti se hazardeaza sa prezica pina si data revenirii lui Cristos… Fara sa intru in acest subiect important, am sa redau mai jos un caz concret de clarviziune al unui important lider crestin român. In jurul anului 1985, ginditorii occidentali incercau sa raspundeau la o intrebare pe care cei mai multi dintre români nici nu indrazneau sa si-o puna: citi ani va mai rezista sistemul comunist? Un baptist din România a vazut raspunsul la aceasta intrebare mult mai clar decit profesionistii occidentali. Ceea ce urmeaza este o adaptare a unei sectiuni din articolul „Allies?“ scris de Mark Noll, publicat in revista Books and Culture, sept./oct. 1999.

„Pe la mijlocul anilor ‘80 am intilnit un român baptist care a fost expulzat din tara lui si care aduna fonduri pentru România in Statele Unite. Fondurile strinse erau destinate traducerii cartilor teologice din limba engleza in limba româna. Care, am intrebat inocent, sunt sansele de a distribui vreodata aceste carti in România? In acea vreme era mai greu sa faci contrabanda religioasa in România decit in Uniunea Sovietica. Raspunsul a venit zimbitor: „Comunismul e mort! Ceausescu este istorie. Caderea comunismului se poate intimpla oricind“.

Am crezut atunci ca prietenul meu este nebun. …In cazul meu, am crezut ca românul era dement nu pentru ca fusesem in Europa de Est si cunosteam situatia la fata locului, ci pentru ca citeam regulat opinia „grupurilor de competenta“ care scriau recenzii de carte in importante jurnale, in New York Times sau in alte publicatii, unde afirmau durabilitatea sistemului sovietic si vorbeau de multele decenii necesare regimurilor din Europa de Est pentru a ajunge la libertate. In acest caz, nebunul [baptist român] impingea adevarul ca pe un glont, in timp ce „grupurile de competenta“ nu aveau nici cea mai vaga idee cu privire la ceea ce se intimpla. Prin urmare, o persoana exclusa cu desavirsire din rindurile celor „competenti“ a avut dreptate atunci cind aproape toti cei „competenti“ au gresit.“

Noll scrie acest articol din perspectiva unui istoric crestin, si in articolul sau se foloseste de exemplul de mai sus pentru a sublinia faptul ca un român a dat dovada de clarviziune, dezvoltind inca de atunci editura Societatii Misionare Române (azi Editura Cartea Crestina). Noll subliniaza faptul ca in timp ce profesionistii occidentalii zaceau in ceata, un lider român vedea viitorul ca in lumina zilei. Inca din 1985, liderul baptist prezicea inmormintarea comunismului din România. Cu toate acestea, el a fost considerat nebun chiar in rindurile prietenilor apropiati.

Mesajul sectiunii de mai sus este ca profesionistii nu sunt de fiecare data mai competenti sau nu reprezinta totdeauna vederi mai corecte decit cei care sunt diletanti. Adevarul acesta a fost reafirmat mereu in istorie. Un astfel de caz e prezent in cartea lui Amos din Vechiul Testament. Acolo, un cioban aduce un mesaj profetic autentic, in vreme ce sute de profeti „de meserie“ aveau pe limba numai minciuni. Acestia din urma mincau la masa imparatului si isi primeau „solda“ de la „scaun“. Exemplul suprem de profet respins de catre masele de preoti si prelati religiosi, asa numitii profesionisti, il gasim in Mesia, profetul mult asteptat de cei care pina la urma nu au rezistat adevarului si l-au crucificat.

...

America (11 septembrie 2001)

Pe linga groaza determinata de evenimentele catastrofice la care am participat in direct, am fost uimit inca o data de intoarcerea Americii spre rugaciune si spre Dumnezeu. Presedintele G. W. Bush a chemat marti poporul la rugaciune si actiune, iar miercuri dimineata a citat din Psalmul 23, facind referinta la mingiierea gasita in cel care detine o putere absoluta, si care ne tine de tovarasie cind trecem prin valea umbrei mortii.

Agentiile mari de stiri incearca cu mari eforturi sa scoata limbajul crestin din relatari si evita sa vada evenimentele prin ochelarii credintei, lentile prin care o mare parte din Americani privesc evenimentele. Si totusi, cind insusi presedintele vorbeste de rugaciune, de credinta, de Dumnezeu si de mingiierea gasita in cuvintele din Psalmul 23, cind multi din liderii politici din Washington D.C. citeaza din Isaia si deschid sesiunea in senat sau in camera cu rugaciune, e greu sa editezi aceste marturii ale credintei din stirile transmise. Mai mult, e greu sa nu tragi concluzia ca in America crestinii sunt implicati in toate sferele de viata, si e usor de inteles ca la foarte multi Americani credinta se dovedeste tare bine in practica.

Bisericile au organizat seri de rugaciune si au indreptat oamenii spre cozile unde se dona singe, cozi la care chiar si in orase aflate la mare distanta de locul tragediei se astepta mai bine de trei ore. America a raspuns unita la acest atac, si multi crestini si-au inteles inca o data rolul de sare si lumina, de agenti ai pacii si iubirii umane.

Crestinii care nu sunt implicati in structurile guvernamentale fie ca pling cu cei care pling si sufera cu cei care sufera, fie ca isi ofera timpul si pregatirea pentru a arata dragostea si compasiune umana fata de toti cei afectati de atac. Crestinii aflati la mare distanta incearca sa reintre in programul normal, slujind pe Suveranul lor prin tot ceea ce fac, fie ca golesc containerele de gunoi sau fie ca predau religia sau geografia in scoli.

Crestinii implicati la nivel politic sau militar vor raspunde pe masura chemarii si responsabilitatilor lor.

America e declarata o tara seculara, insa acest tragic eveniment ne-a adus aminte inca o data de forta dragostei si solidaritatii crestine, si de izvorul nesecat de incurajare gasit in poporul lui Cristos.

...

Eros in America

(text publicat in SSJ nr. 120, numarul cu tema: “Dosar SSJ nr. 06 – Dragoste / Eros / Erotic)

Sexul in America este considerat o binecuvintare daca este limitat la relatia erotica intima realizata in cadrul casatoriei. Contrar conceptiei catolice conform careia relatia sexuala este rezervata exclusive procreerii, protestantii americani considera ca sexul conjugal este o relatie rezervata de Dumnezeu pentru sot si sotie. Relatiile sexuale premalitale inca sunt o exceptie, desi de multe ori presa si filmul vor sa portretizeze o realitate diferita. Fidelitatea in casatorie si abstinenta pina la casatorie este puternic incurajata de majoritatea bisericilor si organizatiilor religioase.

Democratia inseamna printre altele alegerea oamenilor reprezentativi in conducere. Persoana care aspira la o functie politica in stat trebuie sa reflecte ideea si modelul de "om politic" gasita la majoritatea alegatorilor. Asadar, ceea ce nu e posibil in Rusia sau in Romania este posibil in SUA: hartuirea legala a unui presedinte pentru adulter. Bill Clinton a fost la un pas de asi pierde pozitia politica din fruntea piramidei din pricina unei tainuite aventuri erotice extraconjugale. In tara se punea intrebarea de ce cu Monica? Nu a gasit o tinara mai draguta?

Adulterul presedintelui american a fost sanctionat de catre alegatori mai ales din pricina modelului moral si etic gresit pe care il inspira generatiei tinere, aflat in functia politica suprema in stat. Standardul moral inalt era acelasi pentru oricare alt presedinte. De regula un profesor este concediat daca are o relatie erotica cu o eleva. Americanii se intrebau cu rusine: "Ce poate invata copilul meu de la acest presedinte imoral?", "Sa stau in familie cu mina pe telecomanda pentru ca nu ne mai putem uita cu totii nici macar la stiri?"

Ziarele si presa sunt in general decente, fara scene erotice explicite. Inca nu am vazut publicata o poza cu un continut erotic indecent intr-un ziar American de mare circulatie. Nici la canalele nationale de televiziune nu am vazut scene erotice indecente. Daca un film contine scene erotice indecente de obicei sunt editate cind sunt transmise pe micul ecran. Pe cit posibil mass-media este curatita de indecenta erotica. Este adevarat ca sunt publicatii erotice specializate, insa acestea nu sunt gasite pe orice stand de carte sau in orice chiosc de ziare. Sunt atit de bine ferrite de ochiul marelui public incit in ultimii patru ani singura publicatie indecenta asupra careia mi-a cazut privirea a fost pagina unui cotidian local romanesc si programul TV din tara. Au fost aduse de un prieten din Romania.

Si totusi, industria care se hraneste din pofta erotica are sedii importante in Statele Unite. Aceasta este parte din realitatea unei democratii unde morala nu poate fi legislata pina la ultimul detaliu. Clinton nu a incalcat o lege scrisa atunci cind a folosit erosul in afara casatoriei. Insa nu a reprezentat cu cinste asteptarile morale ale alegatorilor, si apoi standardele etice, mintind cu privire la relatia erotic si redefinind termenii pina la indefinit.

Erosul pe internet este filtrat in majoritatea scolilor crestine cu filtre special create pentru a stopa accesul la o pagina care contine nuditati sau elemente erotice. Cluburile erotice de noapte nu au geamuri, sau au geamuri acoperite de scinduri groase astfel ca imaginea erotica ramine numai sub privirea celui care o cauta.

In Statele Unite hartuirea sexuala e luata in serios. Un sef nu poate face avansuri sexuale unei angajate fara ca sa poate fi hartuit legal de catre avocatii acesteia. Un medic isi poate pierde licenta daca este gasit vinovat de hartuire sexuala. Controlul si tratamentul ginecologic se face in prezenta a doua persoane medicale pentru a evita orice acuzatii nefondate. Chiar si fluieratul sau comentariile erotice facute unor persoane necunoscute pe strada sau in tramvai pot cadea sub incidenta legii. Orice relatie sexuala in afara casatoriei in care un partener a rostit "nu" chiar si in soapta este definita ca viol. In urma cu citeva luni un tinar a platit o amenda usturatoate pentru ca a injurat in prezenta unei mame cu un copil. Chiar daca decenta poate fi legalizata in Statele Unite, pofta erotica ramine o mare ispita pentru omul secolului XXI. Casatoria ramine insa cadrul optim si binecuvintat pentru exercitarea acestui intim privilegiu: relatia erotica intre barbat si femeie.

...

SSJ in America

(text publicat in SSJ nr. 124, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...")

La inceput am perceput SSJ ca un simbol protestant, un drapel evanghelic inaltat intr-o cultura ortodoxa, care in manualele pentru seminariile teologice inca trateaza protestantismul la rubrica "sectologie." Acuzati de lipsa de cultura in general si de cultura teologica in particular, pentru mine SSJ a aparut ca un ajutor pentru ridicarea stindardului protestant in Romania.

SSJ nr. 61 cred ca a fost primul numar sosit in casuta mea de email. Pe linga articolele semnate de catre redactorii de atunci ai revistei, am citit rinduri semnate de nume ca M. Cruceru, Eugen si Lena G., D. Manastireanu, I. Pirosca, T. Stanciu. In paginile SSJ se gaseau ginduri dedicate muzicii, literaturii, artei in general, note de analiza politica si sociala, stiri, interviuri, poezie si proza, scrisori, jurnal de calatorie, si - nu mai putin important - un bogat dialog cu cititorii de pretutindeni. Imi amintesc de un cititor aflat pe un vas misionar care naviga catre Africa de Vest.

La aceeasi rubrica, "Curier & Posta Redactiei," in SSJ nr. 101, Danut Manastireanu scria urmatoarele: "Dragilor, felicitari pentru implinirea primelor 100 de numere! Curajul vostru de a produce ceva de calitate, aproape fara mijloace materiale, este un exemplu demn de urmat in veacul acesta meschin si mercantil. Se vede ca sunteti moldoveni. Altfel nici ca se putea. Putini naivi, si mai mult visatori, dar pasionati si plini de avint, oarecum sagalnici, dar si taiosi... " Va doresc avint si progres catre un SSJ de calitate. Imi amintesc cum isi indemna studentii un profesor protestant: "sa scrieti astfel incit sa va citeasca si Andrei Plesu." Indemnul lui se referea la lucrarile de diploma si nu la jurnalistica. Insa in istoria noastra exista un jurnalist care dupa ce publica un articol cadea un guvern sau era schimbat un ministru.

In SSJ nr. 61 Aretta se intreba daca se citeste rubrica ei "Cinquecento." Nu stiu cit din SSJ se citeste. Cititorul este selectiv si isi indreapta privirile spre ceea ce il pasioneaza. Nu stiu daca vom ajunge la reviste protestante specializate, insa cred ca jurnalistica protestanta trebuie sa isi continue drumul si prin SSJ.

...

Birfa in America

(text publicat in SSJ nr. 126, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa")

Birfa este un fenomen intilnit peste tot. Pe cit de des practicat, pe atit de greu de definit. In general insa, birfa are loc cind sunt indeplinite urmatoarele doua conditii: absenta persoanei despre care se vorbeste si motivatia rea a persoanei care trasmite informatia. Nu orice informatie despre o alta persoana este neaparat birfa.

In ultima vreme, in societatea americana, unele voci au lansat ideea birfei pozitive, a birfei bune. Prin urmare, exista programe mass-media, in care informatia transmisa poate veni sub forma de birfa. De exemplu, o agentie de "birfe" de pe web, "Gossip Flash", relateaza ca Jennifer Lopez a oprit pentru doua zile filmarile la noul ei film, pentru -si gasi inelul de logodna. Pentru a nu fi afectata relatia dintre ea si logodnic, Jennifer a dorit ca incidentul sa ramina secret. Evenimentul ar putea fi clasificat sub forma de birfa buna, cu aspect functional pozitiv, pentru ca trasmite o informatie care nu stirbeste reputatia sau imaginea deja creata a starului.

Tot in epoca contemporana se vehiculeaza ideea ca societatea occidentala refuza adevarul organizat sistematic si formal, si se prefera adevarul incidental, aflat poate la cafenea, in discutii amicale, la televizor sau pe internet.

Exista si ideea ca birfa uneori, chiar si intre persoane respectabile, e folosita ca refugiu. Birfa poate fi indreptata catre cei puternici, bogati, sau faimosi, pentru "a-i reduce la dimensiuni normale." Birfa ofera o rezistenta pasiva in fata formelor puterii. Soldatii isi birfesc superiorii, prizonierii birfesc gardienii, studentii isi birfesc profesorii. Acest aspect al birfei explica, pentru unii, de ce sunt femeile angajate in birfa mai frecvent decit barbatii, teza respinsa insa de altii.

Unii analisti au gasit paralele intre birfa si umor, oprindu-se asupra efectelor umorului asupra birfei. Accentul cade pe maniera in care se birfeste, nu numai pe subiectul ei. Cind birfa este insotita de umor, avem tendinta de a nu infiera birfitorul, astfel ca birfa e rascumparata de umor.

Birfa insa reprezinta o invazie in viata privata a altei persoane. America legisleaza birfa cind aceasta ajunge la nivel de calomnie. Daca birfa nu ajunge in presa, ci ramine in curtea casei, in jurul mesei, la cafenea sau pe strada nu poate fi sanctionata de lege. Biserica condamna birfa pe baza Scripturii. Cel mai adesea birfa infloreste in comunitatile mici de la sate, unde cei din biserica se cunosc atit de bine incit e greu sa mai existe secrete. In schimb, in orasele mari, societatea americana individualizata inlatura o buna parte a birfei odata cu destramarea comunitatilor in care biserica e un fel de centru geografic si membrii locuiesc in proximitatea ei. In orasele mari multi crestinii locuiesc la distante mari de biserica.

Individualismul american focuseaza energiile si interesele unei persoane catre sine, curiozitatea pentru ce face vecinul fiind o comoditate lasata pentru cei care nu au ambitii personale. In plus, ceea ce face vecinul nu este ceva ce intereseaza, decit daca acesta nu este un competitor in aceeasi cursa ori un aspirant la aceeasi cariera. Insa si atunci, informatia intima e folosita pentru a devansa competitia, nu pentru a o transmite la colt de strada. A propos, in America discutia de la colt de strada e aproape inexistenta, si daca e, se reduce la "Ce mai faci vecine? Bine mersi, sa fii sanatos!" Dupa opt ore de munca americanul parcheaza masina in garajul atasat de casa. Contactul cu vecinul e inexistent de cele mai multe ori. In plus, pozitivismul si optimismul american descurajeaza negativismul sau fatalismul cu care unele culturi privesc viata.

Din nefericire, comunitatile romanesti din America pastreaza caracteristica noastra culturala, birfa. Fenomenul afecteaza prietenii, comunitati, biserici, si in final, de multe ori, diminueaza realizarea potentialului existent in spiritul si neamul romanesc.

...

11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana

(text publicat in SSJ nr. 127 - 128, numerele cu tema: "Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?”)

1. Biblia nu se refera specific la emigrare. Intreg pamintul este al Domnului.

2. Crestinul este caracterizat de o istorie care ii defineste identitatea si ii stabileste prioritatile.

3. Crestinul are datoria de a cauta bunastarea patriei pamintesti.

4. Crestinul are datoria de a-si sustine si ingriji familia si propria persoana.

5. Crestinul are datoria si dorinta de a se dezvolta si implini social si profesional.

6. Cind datoria nu se poate realiza in tara natala, emigrarea ofera o noua sansa.

7. Emigrarea poate fi optiunea unui crestin fericit in tara de bastina.

8. Legaturile de familie ajuta mult in procesul de emigrare.

9. Cazuri de emigrare temporara sau permanenta intilnite pe paginile Bibliei, in paginile cartilor de istorie, sau in prezent.

10. Emigrarea costa mult, insa cei mai multi emigranti platesc costul fericiti.

11. Oare ne vor strainii la ei in tara?

1. Biblia nu se refera specific la emigrare.

Intreg pamintul este al Domnului. In consecinta, emigrarea devine o chestiune de alegere si preferinta personala, la fel ca si decizia de a locui la tara sau la oras, insa cu consecinte mult mai complexe. Desi biserica nu e chemata sa impuna reguli cu privire la emigrare, odata ce un membru al bisericii a luat decizia de a emigra, biserica mama este chemata sa ajute membrul emigrant la plecare, iar la sosire biserica din tara de destinatie are datoria de a facilita integrarea lui in noua societate. Normal ar fi sa existe o strinsa legatura intre aceste biserici. Oriunde am trai suntem chemati sa traim cu intelepciune biblica!

2. Crestinul este caracterizat de o istorie care ii defineste identitatea si ii stabileste prioritatile.

Istoria personala este legata de familia, cultura, societatea, tara, asezarea geografica, religia sau comunitatea in care s-a nascut si a crescut. In calitatea de cetateni ai unei patrii eterne suntem chemati sa Il slujim pe Dumnezeu cu toata inima, cu toata puterea si cu toata intelepciunea. Aceasta o facem ca cetateni ai unei patrii pamintesti unde avem datoria de a fi cetateni responsabili si activi in procesul de dezvoltare a societatii. Binele nostru fizic este legat de binele tarii in care traim. Binele nostru etern este legat de harul mintuitor al lui Dumnezeu aratat prin biserica.

3. Crestinul are datoria de a cauta bunastarea patriei pamintesti.

Contributia noastra la dezvoltarea tarii se face prin bunastarea creata din excelenta serviciului oferit prin vocatie (ca medic, profesor, sudor, zidar, contabil, pastor, misionar, casnica), prin platirea de taxe, prin implicarea in cadrul organizatiilor voluntare de tot felul (biserica, organizatii caritabile, asociatii profesionale, organizatii misionare, orfelinate, cluburi), si prin participarea responsabila la vot sau la conducerea administrativa si legislativa a tarii. Crestinul are datoria de a reprezenta valorile Imparatiei lui Dumnezeu (de a fi sare si lumina) in toate sferele vietii.

4. Crestinul are datoria de a-si sustine si ingriji familia si propria persoana.

Grija pentru familie implica atit a dori si urmari necontenit binele familiei, cit si a evita sau elimina sursele care ii produc suferinta nejustificata. Siguranta fizica, hrana, caminul cald, asistenta medicala adecvata, educarea in spirit crestin si echilibrul emotional al familiei sunt obiective esentiale pentru parintele crestin.

5. Crestinul are datoria si dorinta de a se dezvolta si implini social si profesional.

Fiinta umana este predispusa la realizarea unui vis intilnit in general in toate societatile umane. Acest vis universal cuprinde cel putin urmatoarele patru aspecte: a) inchegarea unei familii sanatoase din toate punctele de vedere (exceptie fac cei care nu se casatoresc), b) asezarea familiei intr-o locuinta decenta, c) realizarea pe plan profesional (implinirea chemarii sau a vocatiei), si d) practicarea credintei in biserica si in toate sferele de viata si activitate umana in deplina libertate.

6. Cind datoria nu se poate realiza in tara natala, emigrarea ofera o noua sansa.

Multi devin emigranti pentru ca nu au putut realiza total sau partial datoria sau visul uman in tara natala. Procesul in care crestinul analizeaza varianta emigrarii implica o considerare atenta si o asumare responsabila a consecintelor urmate de aceasta decizie. In primul rind, este afectata familia, iar apoi comunitatea sociala in care traim. Emigrarea poate fi permanenta, cind se decide parasirea definitiva a patriei natale, sau temporara, cind emigrantul revine in tara de origine dupa o anumita perioada de timp. Spre exemplu, cetatenia Australiana se obtine la numai doi ani de rezidenta. Obtinerea pasaportului australian poate determina un imigrant sa se reintoarca in patria natala fie ca afacerist, turist, sau misionar.

7. Emigrarea poate fi optiunea unui crestin fericit in tara de bastina.

In acest caz, decizia de a emigra poate fi motivata de dorinta de a sluji pe Dumnezeu in alta tara (cariera misionara), din dorinta de a cauta aventura sau de a pune la incercare propriile forte (spirit aventurier sau afacerist), din dorinta de a cunoaste si experimenta viata in alte culturi, din dorinta de a intemeia o familie cu un partener din alta cultura sau din multe alte motive si preferinte. Pe linga alegerea voluntara de a emigra, exista alte doua categorii speciale. "Refugiat" este persoana care si-a parasit casa si/sau tara fortat (vezi exemplul refugiatilor din Kosovo), si care au ajuns in taberele sau pe listele de refugiati ale unor organizatii internationale. Prin aceste organizatii se ajunge in legatura cu tarile occidentale care primesc refugiati. "Azilant" este persoana care a intrat legal intr-o tara unde cere azil. Azilul se obtine daca se poate dovedi ca a fugit de persecutie religioasa, politica, sau de alt fel, si ca daca se intoarce in tara natala va fi expus la acelasi tratament. Multi romani care au fugit din tara inainte de 1989 au trecut prin lagare de azilanti inainte de a se stabilit in Occident. In 2001 un ofiter de politie roman a cerut azil politic in Ungaria dupa ca a pus pe rol dosarele unor persoane "protejate" de catre superiori. Raminerea lui in tara insemna intrarea sigura in puscarie pe baza unor inscenari. Catre sfirsitul anilor '90 un grup de peste 200 de lideri ortodocsi au semnat cererea de expulzare a unui misionar protestant. Evenimentul a avut loc dupa citiva ani in care misionarul roman a fost ranit fizic in mai multe ciocniri cu prelatii ortodocsi. SUA, liderul libertatii mondiale, a oferit cetatenia americana misionarului roman, insa pentru ca dorea sa continue lucrarea misionara in tara, oferta americana a fost refuzata.

8. Legaturile de familie ajuta mult in procesul de emigrare.

Legaturile familiale stau la originea fenomenul numit "emigrare in lant." Cind o persoana dintr-o familie emigreaza intr-o tara pe care o gaseste atractiva si primitoare, si cind biserica din acea tara imbratiseaza imigrantii cu caldura si suport, ceilalti membri ai familiei pot ajunge sa aleaga emigrarea. Prin casatoriile dintre imigrantii deveniti cetateni si cetatenii altor tari lantul emigrarii pe baza legaturilor de familie continua la nesfirsit. Obtinerea cetateniei sau chiar a rezidentei permanente ofera dreptul la intregirea familiei.

9. Cazuri de emigrare temporara sau permanenta intilnite pe paginile Bibliei, in paginile cartilor de istorie, sau in prezent.

Avram a fost chemat sa emigreze, Iosif emigreaza fortat in Egipt, iar tatal sau si familia largita emigreaza in aceeasi tara din motive economice. Estera si familia ei este aflata in exil. Rut emigreaza din atasament fata de Naomi, iar Iosif si Maria emigreaza in Egipt pentru a proteja viata pruncului Isus. Pavel are cetatenie dubla, fapt care nu numai ca il scapa de la un linsaj, ci ii da dreptul sa ceara audierea cazului in fata Cezarului. Daca nu ar fi existat migratia popoarelor nu aveam astazi granita cu Ungaria. In secolele XVII si XVIII o mare parte din protestantii din Europa de Vest au emigrat in America. Motivul primordial al emigrarii a fost fuga de persecutia religioasa din Europa de Vest. America reprezenta pentru ei paradisul libertatii. Astazi sunt milioane de imigranti arabi, africani, asiatici si est europeni in Uniunea Europeana. Australia e o destinatie cautata de emigrantii din tari asiatice ca India, China, Indonezia si Malaezia. America de Nord, cuprinzind Canada si Statele Unite este destinatia preferata de emigrantii din Mexic, din America Centrala si din America de Sud. Cu exceptia populatiei bastinase, adica indienii americani, toata populatia Americii de Nord isi are originea in emigratie.

10. Emigrarea costa mult, insa cei mai multi emigranti platesc costul fericiti.

In afara de emigrarea prin legaturi de familie, mutarea intr-o tara dezvoltata necesita trecerea unor obstacole financiare, emotionale, culturale, etc. Limba, educatia si experienta profesionala sunt motive pentru care multi parinti emigranti ramin "generatia de sacrificiu" chiar si in noua tara. Pentru unii parinti sacrificiul emigrarii pare un lucru normal, pentru ca au emigrat cu scopul de a oferi un viitor mai bun copiilor. Ei au sansa de a se integra perfect in noua tara. Exceptie fac unele tari Europene cu accent nationalist. Emigrarea necesita cheltuieli financiare serioase, astfel ca persoanele care au un venit decent in Romania emigreaza mult mai usor. Odata ajunsi in lumea libera, adaptarea la noua cultura nu se face usor, si cere multa flexibilitate. Dorul dupa cultura natala, dorinta de a investi in tara de origine sau esecul adaptarii ii determina pe unii imigranti sa revina in tara de bastina. In ciuda tuturor greutatilor intimpinate in pregatirea emigrarii si apoi in adaptarea in noua tara, majoritatea covirstitoare a imigrantilor trec cu bucurie si cu speranta peste problememe si umilintele situatiei de imigrant. La majoritatea persoanelor care ies din Romania pentru o perioada mai lunga de timp, chiar daca nu cu intentia de a emigra, le este greu sa se intoarca la anarhia din tara. Prin urmare, multi romani cu viza turistica sau cu viza de student decid sa ramina in Occident, desi in tara erau hotariti sa nu emigreze. Contactul real si adevarata experienta a lumii libere are un efect suprinzator asupra mentalitatii si a gindirii. Sloganul, "Dupa cinci ani la rusi nu mai poti gindi ca Bush" exprima o realitate vie. Cei care totusi se intorc in tara dupa ce traiesc citiva ani in occident, fie ca au fost la studii sau la munca, sunt motivati de o chemare si misiune specifica, sau de o slujba buna la o corporatie sau organizatie internationala. Exista si exceptii, cazuri de emigranti care spun ca ar fi fost mai fericiti daca ar fi ramas in tara.

11. Oare ne vor strainii la ei in tara? Multi romani isi pun aceasta intrebare.

Pe de o parte, calvarul intimpinat in obtinerea unei vize ne face sa credem ca Occidentul nu ne vrea. Pe de alta parte, este clar ca Occidentul tinjeste dupa cei mai destepti, educati si talentati oameni! Ai o medalie olimpica? Ai luat un premiu Nobel? Ai bani multi de investit? Esti o somitate academica? Ai informatii importante despre teroristi? Cei care pot raspunde pozitiv la oricare din aceste intrebari au prioritate, pot emigra linistiti in America de Nord! Pentru noi, oamenii de rind, pentru a emigra sau vizita occidentul trebuie sa trecem prin filtrele normale, filtre prin care fiecare tara se protejeaza de "persoane problema." Intr-un fel trebuie sa ii intelegem pe occidentali. Ei au grija sa nu ofere viza oricui. Este stiut ca, si asta mai ales in tarile deschise emigrarii, orice turist este un potential imigrant. Sansa de e emigra este deschisa tuturor turistilor, nu numai elitelor. Firma X din SUA poate angaja temporar sau definitiv persoana Y din Romania, la fel si firmele din Uniunea Europeana. Acelasi lucru se practica in bisericile romanesti din SUA, care isi aduc pastor sau dirijor din tara. In general insa, Occidentul cauta emigrantul cel mai promitator si mai potrivit pentru munca de care are nevoie. Un astfel de emigrant se va integra in societatea adoptiva si curind va contribui la dezvoltarea ei. Tarile deschise emigrantilor au economii superioare si guvernele occidentale (SUA, Canada, Australia) recunosc rolul pozitiv al emigrantilor la progresul societatii.

Cred ca nu a fost nici o problema in obtinerea vizei de lucru in SUA pentru softistii care au avut un contract de munca de la firma Microsoft. Stim cu totii ca la centrul Mircrosoft din Seattle romana este a patra limba vorbita. Asta inseamna ca scoala noastra stie sa pregateasca softisti rivniti de liderul mondial Microsoft. Aproape acelasi fenomen ar putea exista in alte domenii daca scoala romaneasca ar reusi sa ne pregateasca la acelasi nivel in agricultura, zootehnie, chimie etc. La scara firmei Microsoft se poate observa faptul ca succesul unei corporatii depinde de folosirea celor mai buni "muncitori" din lume: americani, rusi, indieni, romani, etc. Acesti muncitori din diferite colturi ale lumii devin americani odata cu obtinerea cetateniei. Probabil ca si acum Microsoft face angajari, si cauta softisti in toata lumea. Oare ne vrea occidentul la ei in tara? Depinde.

...

Pastorul meu american

(text publicat in SSJ nr. 129, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 14 - Pastorul, vila si piscina)

Cum a ajuns Ed in pozitia de pastor la aceasta biserica?

Cariera pastorala in care a slujit in sapte biserici asezate in patru state ale SUA se va termina in aceasta biserica de 250 de membri. Dupa o slujire de 10 ani intr-o biserica de 1000 de membri, Ed a ajuns la biserica noastra in 1996. Procesul de cautare a unei noi biserici a inceput in 1994, cu doi ani inainte de expirarea contractului. Si-a anuntat expirarea contractului in vara lui 1996, si si-a depus dosarul de pastor la biroul comunitatii. Dosarul pastorului contine pregatirea teologica, filozofia lucrarii, experienta, hobby-uri etc. A primit mai multe invitatii de la bisericile care erau in cautare de pastor. Odata cu invitatia, biserica includea un dosar in care era prezentata biserica. Dosarul contine istoria bisericii, pastorii anteriori, numarul de membri, filozofia lucrarii, viziunea bisericii, modul de inchinare, structura de conducere, si - foarte important - descrierea detaliata a responsabilitatilor pastorului, salariul aproximativ si beneficiile oferite (asigurare medicala, fondul de pensie, fond pentru transport, casa pastorala cu sau fara intretinere platita, concediu de studiu, concediu de odihna etc.). Ed a semnat un contract de patru ani cu biserica. Contractul asigura biserica ca pastorul nu paraseste postul, iar pastorul este asigurat ca biserica nu il poate destitui decat pentru abatere doctrinara sau morala.

Care este responsabilitatea primordiala a pastorului?

Misiunea primordiala a pastorului este slujirea bisericii. In primul rand, Ed trebuie sa tina doua predici in fiecare duminica. Pentru aceasta ii sunt alocate intre 16 si 24 de ore pe saptamana. Desigur ca pastorii incepatori au nevoie de mai mult timp de pregatire, pe cand pastorii experimentati muncesc la o predica noua si refac o predica mai veche. Schimbarea pastorului la cativa ani elimina repetarea predicilor sau a exemplelor. In cinci ani nu l-am auzit pe Ed repetand un exemplu. Apoi, Ed are responsabilitatea de a conduce un studiu biblic cu barbatii miercurea seara. Mai mult, trebuie sa participe la intalnirile saptamanale in care se discuta forma si continutul inchinarii, si trebuie sa isi anunte temele predicilor cu cel putin o luna inainte, pentru a oferi timp organizarii unei inchinari adecvate. Participa la intalnirile comitetului de batrani si la orice alta intalnire importanta a bisericii, la serile de tineret, la misiunile sau taberele bisericii. In al doilea rand, daca e cineva bolnav sau in spital, Ed are datoria de a face o vizita scurta. In afara de aceste vizite, Ed trebuie sa fie la birou opt ore pe zi, desi in cateva seri are intalniri cu diferite comitete ale bisericii.

Cum este relatia dintre pastor si membri? Ca sa se aproprie de membrii bisericii, Ed este implicat in diferite activitati. El si sotia sunt invitati in diferite familii la cina sau la ocazii speciale. De multe ori isi foloseste pauza de pranz sau micul dejun pentru a sta de vorba cu unul sau mai multi membri din biserica. Cand vreau sa vorbesc cu el ne intalnim la micul dejun intr-un restaurant, vinerea dimineata la 7:30 si stam de vorba cam o ora. De multe ori imi povesteste despre articolele din ziare, reviste sau carti unde gaseste cate ceva despre Romania. Micul dejun costa 4$ pentru amandoi. Plateste el si cere chitanta pentru a deconta "intalnirea" din fondul bisericii destinat relatiilor pastorale. Cele mai grele ii sunt intalnirile de consiliere in cazurile care evident se indreapta spre divort. Dupa o discutie preliminara indreapta cuplul spre un birou de consiliere crestina unde nota de plata este calculata in functie de venitul familiei. La terminarea bisericii este prezent la una din iesiri pentru a saluta membrii. La fiecare iesire din sala este cate un batran al bisericii, care saluta membrii. Ed, diaconii care duc cosurile pentru darnicie, batranii care saluta biserica la iesire, si toti cei care participa la inchinare se intalnesc pentru rugaciune 15 minute inainte de program. Dupa rugaciune Ed are timp de discutat cu membrii care sunt pe hol, sau saluta musafirii. A facut o prioritate din a sta de vorba cu orice roman care a vizitat biserica impreuna cu noi.

Cum este asigurata sanatatea relatiei pastor-membru? Biserica are un comitet de diaconi care au grija de finantele bisericii, astfel incat pastorul nu stie cati bani da cineva la biserica. Biserica procedeaza asa pentru ca pastorul trebuie sa trateze toti membrii in mod egal. Desi darnicia este confidentiala (la noi stabilita de comun acord la cam 8% pentru functionarea buna a lucrarii din biserica - asta fara darnicia pentru lucrari din afara bisericii, misiune etc.) salariul pastorului este publicat in fiecare bilant anual. Fiind la sfarsitul carierei, Ed are un salar de circa 45.000$ pe an, plus 15.000$ beneficii. Locuieste in casa pastorala de langa biserica si anumite cheltuieli de intretinere sunt acoperite.

Cum este apreciata munca exceptionala a pastorului? In 2000 a expirat contractul lui Ed incheiat pe patru ani. Biserica a fost impresionata de profesionalismul dovedit si de cresterea spirituala a bisericii. Inainte de a expira contractul, biserica a decis sa ii faca o noua propunere, de data aceasta un contract pe cinci ani, adica pana la pensie. In plus, activitatea lui a fost premiata cu 2.500$. Ed a acceptat si, la vara, merge intr-un tur pe urmele lui Pavel in bisericile din Grecia si Cipru, ocazie cu care va cheltui cei 2.500$ oferiti in 2000, cat si concediul de studiu de trei saptamani oferit de noul contract.

...

Librarie si carte

(text publicat in SSJ nr. 130, numarul cu tema: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti")

Primul roman citit in copilarie avea pe coperta chipul unui indian american. Karl May mi-a captivat imaginatia si mi-a deschis apetitul pentru citit prin romanele cu eroi ca Winnetou si Old Shatterhand. Am trecut apoi prin seria romanelor de razboi din secolul XX, prin paginile fascinante din Contele de Monte Cristo, prin romanele politiste ale Agathei, si, in limita posibilitatilor, prin literatura crestina aparuta clandestin in tara. Aici trebuie sa amintesc Umpleti vidul de R. Wurmbrand, Graiul martirilor cresitini din primele secole, Lumini peste veacuri, si foarte important - Leul, vrajitoarea si dulapul de C. S. Lewis. In anii 1982-88 am inregistrat predicile tinute in fiecare duminca la Radio Europa Libera, majoritatea de Iosif Ton, pe care in lipsa de alte carti crestine le-am reascultat de nenumarare ori. In liceu m-au fascinat cronicarii moldoveni, Creanga, Eminescu, Sadoveanu chiar. Am gasit in biblioteca unitatii militare din Roman pe M. Eliade, romanele mai ales, Nunta in cer si Maitreyi, iar in librariile din aceeasi localitate pe M. Cartarescu si pe inca citiva din generatia lui.

A urmat apoi Jurnalul Fericirii al lui N. Steinhard, citita si rascitita, si in limita posibilitatilor cite ceva din literatura romana de inceput pina aproape in prezent. Azi nu mai am timp de beletristica, insa citesc din Institutele si din comentariile biblice ale lui Calvin, din lucrarile lui John Gill, primul baptist care a scris o teologie sistematica; citesc pe T. Aquinas, Augustin, K. Barth, studiez chiar acum Fragmentele filozofice ale lui Kierkegaard, incerc sa apreciez munca lui Kant, Hegel, apoi lucrari de Al si Neal Plantinga. Printre lecturi ma inspir din rodul bogat al muncii depuse de Richard A. Muller si H. Oberman in domeniul teologiei istorice. Nu am o carte preferata, dar probabil ca Pastorul Reformat de Richard Baxter ar lua medalia de aur de la mine.

...

Polemici cordiale

Stimata redactie,

Multumesc pentru deschiderea cu care acordati dreptul la opinie in cadrul SSJ. Mai mult, sint incintat ca articolul meu "11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana,"* publicat in SSJ 127 si 128, a stirnit reactia d-lui Teofil Stanciu, aparuta in SSJ 131 sub titlul "Pledoarie."** Felicit autorul pentru optiunea raminerii in tara, optiune frumos argumentata in articol. Sunt convins ca daca “Pledoarie” aparea in numerele dedicate de SSJ emigrarii, articolul ajuta in mare masura la echilibrarea optiunilor. Am insa si o observatie cu privire la metodologia folosita in “Pledoarie.” Este evident ca articolul imi este adresat mie, ca autor al celor “11 pasi.” “Pledoarie” incepe cu “Domnule Daniel,” si in final afirma, “Concluzionind, nu va acuz ca ati plecat. Dar edificiul pe care l-ati construit e subred.” Fara a intra aici in detalii sau demonstratii, afirm ca din punct de vedere metodologic, aceasta concluzie din “Pledoarie” este “non sequitur” demonstratiei (adica, concluzia nu se bazeaza pe demonstratie). Cind spun asta ma refer strict la metodologia articolului. Repet, "Pledoarie" ofera un argument frumos pentru cei care opteaza pentru raminerea in tara, insa, nicidecum nu demonteaza optiunea emigrarii, asa cum afirma. Am speranta ca T. Stanciu va nota faptul ca observatia facuta de mine este evidenta, si ca nu cere o demonstratie. Inchei cu primele rinduri din “11 pasi”: “Biblia nu se refera specific la emigrare. Intreg pamintul este al Domnului. In consecinta, emigrarea devine o chestiune de alegere si preferinta personala, la fel ca si decizia de a locui la tara sau la oras, insa cu consecinte mult mai complexe.” De ce se muta oamenii (temporar sau definitiv) de la tara la oras, sau invers? Pentru ca miscarea in plan geografic reprezinta o optiune umana permanenta. Va multumesc mult!

* Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?

** The Salt Street Journal nr. 131 sau Teofil Stanciu - Teofilisme (un bihorean pe strazile de sare...)

...

Hristos, Pastele nostru

(text publicat in SSJ nr. 133, numarul cu tema: “Dosar SSJ nr. 17 - "Sarbatoarea Pastelui")

Exista vreo diferenta intre Pastele romanesc si cel canadian? In ancest an, evenimentul a fost sarbatorit in 31 martie in Occident, si in 5 mai in Romania, Rusia etc. Desi exista aceasta discrepanta calendaristica, in general semnificatia Pastelor este aceeasi pretutindeni.

Inca din antichitate, in perioada formarii poporului evreu in sclavia egipteana, Dumnezeu a poruncit sarbatoarea Pastelor prin Moise si Aaron. A zecea plaga, ultima din seria de confruntari dintre Faraon si Dumnezeul lui Moise, reprezinta cea mai zguduitoare lovitura primita de egipteni: trecind prin strazile Egiptului, Dumnezeu aducea moartea primului nascut, fiinta umana sau animal. Astfel Dumnezeu pedepsea pacatul prin varsarea de singe, singura metoda prin care se poate rascumpara pacatul si urmarile lui. Pedeapsa divina a lovit Egiptul pina la virful piramidei, unde a pedepsit pacatul prin moartea primului nascut al faraonului.

Mielul pascal era fizic perfect, si nu mai batrin de un an. Era ales si izolat de turma din data de zece a lunii nisan (prima), si dupa patru zile de pregatire era injunghiat. Singele si carnea mielului au o imporanta cruciala. Singele era stropit pe usiorii si pragul usii. Carnea si organele interne erau fripte si mincate cu piine nedospita (pasca) si ierburi amare. Oasele mielului nu puteau fi rupte. Ceea ce raminea din miel se ardea. In functie de numarul si virsta persoanelor dintr-o familie se formau grupuri de familii asa incit mielul sa poata fi consumat la o singura masa. Prin mielul pascal se facea ispasirea sau rascumpararea primului nascut al evreilor. Pastele evreilor reprezenta pedepsirea pacatului uman in mielul pascal. Din ziua de Pasti incepea sarbatoarea azimilor (piine nedospita) si tinea sapte zile. Toate erau considerate zile de sabat.

Cum implineste Hristos Pastele? Scriptura ne spune ca Hristos este “Pastele nostru.” El a suferit pedeapsa suferintei si a mortii in locul nostru. Evreii care nu vad pe Hristos ca Miel Pascal continua celebrarea Pastelor dupa traditia iudaica. Insa Biserica Crestina sarbatoreste Pastele implinit in moartea si invierea Mintuitorului. Injunghiera Mielului Pascal pe cruce si invierea Mintuitorului asigura ispasirea bisericii.

Asadar, moartea lui Hristos reprezinta implinirea si abolirea a cel putin doua elemente. In primul rind, Pastele crestin reprezinta sfirsitul sacrificiilor animale in templul evreiesc din Ierusalim. Templul (ca si constructie fizica in Ierusalim) este inlocuit de biserica, adevaratul templu si trup al lui Hristos in care crestinii sunt pietre vii. In al doilea rind, Pastele crestin reprezinta sfirsitul mesei pascale in stil iudaic. Poporul lui Dumnezeu, incepind cu evreii din vechime, se hraneau din mielul pascal. Dupa venirea lui Hristos, Pastele nostru, poporul lui Dumnezeu se hraneste din Mielul lui Dumnezeu prin sacrament: “Luati mincati, acesta este trupul meu!” ne porunceste Hristos. Intinzindu-ne paharul ne porunceste “Beti toti din el, acesta este singele Meu!” Carnea si singele Mintuitorului sunt Pastele noastre, jerfta necesara pentru ispasirea pacatelor noastre. Masa pascala iudaica este inlocuita de Hristos cu Cina pascala.

Obiceiul romanilor de a minca carne de miel la Paste reprezinta continuarea unui element din Pastele iudaic, dezbracat insa de semnificatia religioasa. In general, Biserica de Apus pune accent deosebit pe inviere si pe rascumpararea de pacate prin jertfa Mielului divin. In Ortodoxie accentul major se pune pe intruparea si nasterea Mintuitorului, sarbatorita la Craciun (de unde si accentul pe ‘indumnezeire’).

Biserica americana a intrat in adventul de Paste cu citeva saptamini inainte. Comunitatea este pregatita printr-o liturghie adecvata. Predicile si imnurile folosite reflecta evenimentele premergatoare Pastelui. In Saptamina Mare ne intilnim la rugaciune si meditatie in fiecare dimineata, iar in Joia Mare atentia este indreptata catre suferinta Mintuitorului, semnificatia mortii lui fiind reafirmata prin celebrarea ‘Cinei Pascale.’ La iesirea din biserica a fost montala o scena, o cruce imbracata in noapte reface atmosfera de pe Golgota si inspira la meditatie si rugaciune. In duminica de Paste scena este schimbata cu stralucirea ingerilor de la mormintul gol si odata cu lumina diminetii reinvie speranta unei noi vieti. Hristos a inviat! Bucuria invierii lui ne penetreaza trupul prin imnuri de inviere, ne incalzeste inima prin inchinare si ne motiveaza mintea prin Cuvint si predicare.

Cele mai multe familii americane se aduna in jurul unei mese de Pasti, la amiaza, insa fara carne de miel. De multe ori, asemeni evreilor la primul Paste, familia se bucura de ispasirea oferita de Mielul care a fost junghiat inainte de intemeierea lumii. Este umilitor sa fim fata in fata cu incapacitatea noastra de a nu pacatui, cu nevoia de ispasire prin singe si moarte. Pastele ne reaminteste de intruparea Fiului lui Dumnezeu cu scopul de a plati prin moare pentru pacat. Nu era alta cale. Intruparea in sine (sarbatorita la Craciun) nu ne salveaza. Era necesara moartea Mielului lui Dumnezeu, caci numai prin sacrificiul ispasitor se realizeaza mintuirea.

...

Stimata redactie,

Vreau sa fac citeva remarci pe tema din SSJ 137. Chestiunile enuntate au potentialul de a naste discutii la nesfirsit. Imi exprim insa citeva ginduri cu speranta de a clarifica doua puncte. Am sa incerc sa raspund la urmatoarele intrebari:

1. Daca presa crestina nu este intr-o situatie diferita fata de presa seculara din Romania, ce aduce nou SSJ?
2. Se poate anatemiza o persoana care si-a exprimat parerea in chestiuni secundare credintei crestine?

1. Daca presa crestina nu este intr-o situatie diferita fata de presa seculara din Romania, ce aduce nou SSJ?

Libertatea de exprimare (LE) si libertatea presei (LP) in Romania. Pina in 1989 erau ambele cenzurate (prin pirghii conduse de ideolgia statului), fie in presa seculara, fie in presa crestina. De atunci incoace, LP exista atit cit exista (depinde mult de ideologia surseri financiare), iar LE isi are pretul ei, pret pe care unii il platesc - si azi - cu ani grei de inchisoare. Aceasta este situatia in Romania. Presa crestina evanghelica din tara este supusa acelorasi reguli. Dar SSJ vine cu ceva nou pentru ca este o revista electronica (cheltuieli financiare reduse) unde ideile sunt comunicate mai liber (redactia nu aplica o cenzura ideologica ingusta). Financiar, LP este mult mai usor dobindita in spatiul electronic. SSJ este mai independent decit orice alta revista crestina tiparita. La capitolul LE manifestata in SSJ, pretul opiniei exprimate aici este aproximativ acelasi cu opinia exprimata in jurnalele tiparite. Oriunde, oricind si in orice societate, LE are un anumit pret. O opinie manifestata in scris va fi cu siguranta evaluata. SSJ este deci un loc unic in peisajul crestinismului evanghelic roman.

2. Se poate anatemiza o persoana care si-a exprimat parerea in chestiuni secundare credintei crestine?

Persoana care origineaza opinia este evaluata odata cu opinia, de obicei. Evaluarea poate duce la stigmatizare, asta in cel mai rau caz.
A. Din punct de vedere crestin, opinia diferita in chestiuni secundare esentei credintei nu ar trebui sa provoace reactii puternice, si nu ar trebui sa duca la concedieri, stigmatizari, anatemizari etc. De ce? Pentru ca persoana cu pricina (sau cu opinia diferita de seful X/centru/institutie) nu si-a abandonat credinta. Ea si-a exprimat parerea pe o tema secundara, fapt care nu o transfera dintr-o imparatie in alta. Prin opinia exprimata persoana nu a incalcat un principiu biblic sau o doctrina capitala.

B. Aici insa e bine sa facem distinctia intre "opinie" si "credinta."
Propozitia (A) Eu "cred" in Dumnezeu, Tatal, Fiul si Spiritul Sfint.
Propozitia (B) Sunt de parere (sau am opinia) ca un presedinte cu morala lui G. W. Bush ar ajuta mult tranzitia din Romania.

Daca imi alterez credinta exprimata in (A), si nu mai cred in divinitatea lui Cristos, ies din cercul crestin si devin eretic. Pentru o astfel de pozitie pot fi exclus din comunitatile care tin la aceasta propozitie, insa voi fi primit intr-o biserica liberala, daca asta doresc. Daca imi alterez opinia (B), in urma unei decoperiri - sa zicem ca G.W. Bush este condamnat pentru incest - nu am facut decit sa imi schimb opinia, si am abandonat o parere prin care admiram caracterul moral al unui om, imbratisind o alta parere prin care pun la indoiala caracterul sau moral. Pentru o astfel de pozitie nu pot fi anatemizat pentru ca ea nu tine de esenta credintei crestine. Anatemizarea in acest caz denota intelegerea gresita a libertatii de opinie/exprimare, cit si prezenta unei forme de legalism exagerat prin care pareri/opinii/incredintari/recomandari devin principii capitale si definitorii pentru un credincios.

C. Problema devine spinoasa in momentul in care o persoana este anatemizata si exclusa din anumite cercuri pe baza unei opinii (nu credinta), desi aceasta opinie nu contravine intereselor majore ale cercului/institutiei. In acest caz grupul/institutia a comis un act de nedreptate impotriva unei persoane, si sunt (sau ar trebuie sa existe) cai legale de rezolvare a conflictului in cadrul institutiei, si daca se doreste, se poate trece (trist dar adevarat) la rezolvarea conflictului prin instanta judecatoreasca.

D. Insa e bine sa stim ca orice institutie privata are dreptul la intocmirea unui cod cu principii sau credinte la care orice persoana angajata (cu sau fara raspundere in institutie) trebuie sa adere. Calcarea unui principiu din aceasta categorie poate duce la concedierea persoanei, fara ca acest act sa reflecte negativ imaginea institutiei.

Vezi: The Salt Street Journal nr. 137 , Dosar SSJ nr. 20 - Libertatea de expresie

...

"Facatura" haitiana pentru un presedinte american

(text publicat in SSJ nr. 140, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 23 - Destin, Fatalitate, Noroc")

Oare a cistigat Clinton alegerile pentru ca a facut o vizita la muntele vrajitorilor din Haiti? Cit din ceea ce se intimpla este destin, si cit este lucrarea miinilor noastre? Exista cu adevarat o creatura, forta sau fiinta numita "destin"? Daca da, este acesta implacabil? Cit din ceea ce sunt imi este dat de soarta si cit pot sa imi atribui mie? Poate un bucatar sa devina profesor universitar? Poate ajunge un sarac prin mijloace cinstite in posesia unei vile? Se poate casatori gradinarul cu fiica de imparat? Cita putere are un vrajitor sau un ghicitor? Poate un prooroc prezice viitorul? A prevazut cineva tragedia din 9/11? Poate deveni un corigent la limba romana un scriitor? Exista oare un agent numit "noroc" sau altul "intimplare"?

Mi-ar placea sa ascult o predica sau sa citesc un articol care sa raspunda la toate aceste intrebari. Raspunsul difera nu numai de la persoana la persoana, dar si de la cultura la cultura. Cred ca SSJ face o treaba buna ridicind probleme serioase cu care crestinul si biserica se confrunta zilnic.

Rindurile care urmeaza se vor rezuma la o singura intrebare care, impreuna cu raspunsul se gaseste pe paginile unei carti de invatatura crestina.

"Intrebare: Care este singurul tau alin in viata si in moarte?

Raspuns: Faptul ca nu sunt al meu, ci apartin - trup si suflet, in viata si in moarte - credinciosului meu Mintuitor Isus Cristos.

El a platit pentru toate pacatele mele cu singele Sau cel scump, si m-a eliberat de tirania celui rau.

El de asemenea vegheaza asupra mea astfel incit nici un fir de par nu poate cadea din capul meu fara voia Tatalui din ceruri: de fapt, toate lucrurile trebuie sa lucreze impreuna pentru mintuirea mea.

Pentru ca Ii apartin Lui, Cristos, prin Spiritul Sfint ma asigura de viata eterna si ma face ca, cu tot ce sunt, sa doresc si sa fiu gata sa traiesc pentru El de acum inainte."

Prin urmare, Biblia afirma ca destinul meu etern este in mina lui Dumnezeu. Vrajitoria, horoscopul, demonii si norocul nu au nimic de spus in acest sens. Mintuirea mea este executata de puterea lui Dumnezeu, si ea se realizeaza in conformitate cu planul stabilit inainte de intemeierea lumii, atunci cind nu era nimeni care sa rosteasca termenii de noroc, soarta, sau destin, si cind intimplarea de fapt nu era.

...

La un an dupa atac

Ce simt americanii cu privire la atacul din 9/11?

Cei care au pus la cale lovitura terorista de o magnitudine fara precedent trebuie sa fie pedepsiti. Administratia americana face tot ce poate in aceasta directie. Intre cei 2801 de morti au fost cetateni din peste 30 de tari. Pe ecranele TV americanii au vazut un numar de 62 de copii care s-au nascut orfani.

Cum este privita politica preventiva si ofensiva a presedintelui G.W. Bush?

La un an dupa atac America nu mai are cuvinte care sa explice imaginile. Presedintele a tinut trei discursuri pline de emotie la locurile unde au cazut victime multe vieti umane. Multi americani nu sunt inca convinsi ca presedintele are o justificare clara pentru o interventie militara in Iraq. Pentru altii insa, eliminarea lui Saddam inseamna prevenirea unor eventuale atacuri teroriste mult mai devastatoare. Cu sansa reala a unui astfel de scenariu - un atac terorist cu arme de distrugere in masa fabricate si oferite de Saddam - nimic nu este prea radical.

Cum este privit Islamul?

Multi incearca sa creada ca Islamul este o religie pasnica. Din aceasta perspectiva, gruparile radicale islamice nu reprezinta corect religia. Altii cred ca este vorba de o religie violenta, care inca de la origini are citeva caracteristici constante: violenta, lupta si teroarea.

Tensiunea creste si datorita faptului ca in lumea araba copiii sunt invatati ca America este dusmanul de moarte al Islamului. Ei cresc cu ideea ca toti sunt angajati intr-un razboi sfint, "jihad."

Multi americani nu pot intelege cum este posibil ca unii din arabii care locuiesc in SUA au celebrat atacul terorist chiar in ziua de 9/11/01.

Cit de patrioti sunt americanii?

In general americanii isi iubesc tara si libertatea de care se bucura. Daca ar fi nevoie de ei intr-un razboi, foarte multi americani ar fi dispusi sa isi apere tara cu propria viata. Libertatea - pentru ei - este "ceva" pentru care si-ar da viata.

...

Taxele si dobinzile

Taxele si dobinzile – o importanta sursa a mizeriei nationale

De ce este saracia coplesitoare in Romania? Din mai multe motive. Amintesc citeva: guvernare totalitara chiar si dupa 1989; legislatie comunista; nesepararea puterilor in stat; tergiversarea tranzitiei spre economia de piata; coruptia generalizata a tuturor institutiilor de stat; nerespectarea drepturilor omului; nerespectarea proprietatii private; birocratia dezarmanta; etc. Toate acestea sunt ratiuni care mentin romanul in saracie. Exista doua ratiuni care pe undeva sunt incluse in “legislatia comunista” dar la care merita sa ne oprim: taxele si dobinzile.

1. Taxele de stat.

Romania are un nivel prea ridicat de taxe pe profit si nu numai. Un principiu economic de baza afirma cresterea economica odata cu reducerea taxelor. Exemplu: daca se face profit din vinzarea unui imobil in SUA, acesta nu este taxat daca se reinvesteste intr-un alt imobil in acelasi an fiscal. Scutirea de taxe pe profit incurajeaza economia si pompeaza bani nu numai in buzunarul investitorului, ci si in cel al chiriasului/firmei care va inchiria imobilul. Avind o oferta mai mare pe piata (adica mai multe imobile de inchiriat), pretul inchirierii de locuinte/spatiu comercial va fi mult mai scazut.

2. Dobinzile bancare.

Romania are nu nivel mult prea ridicat al dobinzilor bancare. De exemplu, cum poti sa cumperi o locuinta in Romania daca ai un venit mediu pe economie? Va las sa raspundeti d-voastra la aceasta intrebare. In SUA, posibilitatea cumpararii unei case/locuinte ii este deschisa oricarei persoane care are o slujba, adica un venit constant. In momentul de fata, se poate cumpara o casa/apartament in SUA cu zero avans, si cu o dobinda anuala cuprinsa intre 5.9-6.3 %/an pe termen de 15 sau 30 de ani. Aceasta inseamna ca la un imprumut de 50.000$ pe un termen de 30 de ani cu 6.25% dobinda pe an, rata lunara va fi in jur de 300$. Un alt exemplu: daca o persoana (de la 18 ani in sus) doreste sa cumpere un camion (25-50.000$) pentru a deschide o afacere proprie, banca ofera in citeva minute un imprumut cu do dobinda de 5%/an. La automobile pentru uz personal dobinda poate fi chiar si de 0%/an.

Cind privim diferenta de sistem, este elocventa diferenta intre sistemul capitalist si cel comunist/socialist. Ea este foarte sugestiva, cred eu, si daca ne referim numai la domeniul taxelor impuse de stat si al dobinzilor bancare.

...

Armata sau programarea timpului pierdut

(text publicat in SSJ nr. 144, numarul cu tema: “Dosar SSJ nr. 25 - Hai liberare!")

1. Ianuarie 1989. Oradean baptist trimis la Roman la o unitate militara de tancuri. Prima data cind am revenit in Oradea a fost in august. La prima intrebare: cine este "pocait"? am descoperit ca aveam in unitate si un crestin dupa evanghelie.

2. Mai 1989. Au fost incorporati mai multi crestini in aceeasi unitate, baptisti, penticostali, crestini dupa evanghelie, adventisti.

3. Primavara 1989. Se formeaza fanfara unitatii cu o majoritate de fanfaristi crestini.

4. Il descopar pe M. Cartarescu si Virgil Ierunca in libraria din oras. In biblioteca unitatii il descopar pe Eliade ca romancier. Un prieten penticostal planuieste fuga din unitate si din tara, destinatia Austria. Amina planul pina dupa liberare.

5. Toamna 1989. Colonelul de contrainformatii ma acuza de raspindirea credintei intre camarazi. Ca dovada imi ofera o copie a unei scrisori adresata familiei, pusa de mine din discretie la posta din oras. Amenintarea: "Daca continui te degradez si te trimit in batalion disciplinar." Urmeaza o perchezitie personala si a valzei in care confisca tot ce era foaie, carte, Biblie, scrisoare sau jurnal.

6. Radio Europa Libera imi infuza sporadic doza de normalitate, mai ales prin emisinea religioasa a lui Iosif Ton.

7. Decembrie 1989 - lovitura de stat. Au fost zvonuri cum ca teroristii vin sa atace unitatea, insa nimic serios nu a avut loc. Iliescu a fost recunoscut de camarazii moldoveni ca fostul prim secretar din Iasi, daca nu gresesc, oricum, un cunoscut nomenclaturist.

8. Primavara 1990. Revin la Oradea dupa ce ma opresc in Iasi. Am dorit sa vizitez marele oras inainte de a ma intoarce la orasul din extrema de vest a tarii. Ziarul iesean "Opinia studenteasca" - daca nu gresesc - publica un interviu cu un "terorist" arestat. Din interviu inteleg foarte clar ca a fost o lovitura de stat in Romania. FSN si Iliescu sunt de fapt o grupare comunista care nu dorea libertate si democratie, ci doar instalarea lor in locul ocupat de Ceausescu. Teroristii si mortii au fost comenzi ale noii puteri (FSN) cu scopul de a-si legitima ascensiunea, oferind ideea "emanatiei populare" naturale.

9. Armata romana a fost locul de macinare a sanatatii fizice si morale a multor tineri. Imi aduc aminte de un slovac aradean, trompetistul unitatii. A venit in armata un tinar inocent, proaspat iesit de pe bancile liceului, crescut intr-un sat de slovaci cu o morala stricta. A rezistat 10 luni, dupa care a intrat in seria iubitorilor de alcool si sex.

10. Timpul e programat dupa un orar in care fiecare minut isi are obiectivul particular in contextul unui scop general. In Korea de Sud in prezent armata de doi ani e obligatorie, insa e cu mult diferita de situatia de la noi.

...

Intilnire in adincuri

Michael Williams, azi profesor de ebraica la Calvin Theological Seminary l-a cunoscut pe Dumnezeu intr-un submarin nuclear echipat cu rachete balistice, in timpul unei misiuni militare executate in adincurile oceanului. Iata marturia lui.

Am crescut intr-o familie de catolici nominali. Parintii m-au trimis la o scoala catolica pina in clasa a treia, cind din motive financiare m-au mutat la o scoala de stat. La atit se reduce educatia mea religioasa. Pe cind am ajuns la liceu parintii erau divortati. Nu aveam o viziune clara cu privire la viitor, la ce as vrea sa fac in viata. Pina la urma m-am inscris in scoala militara navala (U.S. Navy).

La inceput am facut noua saptamini de pregatire militara generala dupa care am trecut la doi ani de specializare. Mi-am ales electronica si forta nucleara. Dupa o perioada de pregatire teoretica am trecut la instructia pe un simulator, un submarin prototip aflat pe uscat, copie fidela a submarinului nuclear unde urma sa lucrez. Dupa cei doi ani de pregatire am fost recrutat pentru a fi instructor pe acest prototip, timp care mi-a luat alti doi ani. Abia dupa patru ani am ajuns pe un submarin nuclear.

Fortele militare navale au doua tipuri de submarine: un submarin de atac echipat cu torpile, folosit in general pentru misiuni secrete; si un submarin echipat cu rachete nucleare balistice. Unul din scopurile principale ale acestui submarin este descurajarea altor forte militare care ar planui atacarea Statelor Unite. Mesajul transmis de aceste submarine este urmatorul: nu atacati S.U.A. pentru ca noi suntem mereu pregatite de retaliere, si o facem cu rachete nucleare balistice din interiorul unor submarine care nici macar nu stiti unde se afla.

Prin urmare, pentru a-si indeplini acest scop este esential ca submarinul nuclear sa ramina nedetectat pe toata durata misiunii. Doua echipaje opereaza pe rind submarinul. Ele se rotesc la fiecare 3 luni, odata cu iesirea submarinului la suprafata. Submarinul iese la suprafata la fiecare trei luni pentru ca are nevoie de doua saptamini de reincarcare, intretinere, reparatii si verificari.

Asadar, mi-a venit rindul sa intru intr-un submarin nuclear unde stateam zece saptamini pe fundul oceanelor, zece saptamini in care nu mai vad luminia soarelui sau a lunii, si nu mai vad nici o planta sau o floare. Imediat dupa iesirea din doc si iesirea de pe placa continentala marina, submarinul executa o scufundare la adincime maxima pentru a testa sistemele. In acest prim exercitiu se leaga o coarda de otel de zece metri intinsa la maxim intre doua puncte din interiorul submarinului intr-un loc unde se poate executa acest exercitiu. Cind submarinul se afla in adinc, coarda de otel se destinde si formeaza o bucla, semn ca corpul submarinul este incovoiat sub presiunea apei. E o senzatia unica, si pentru mine provocatoare.

In acele momente de plutire in abis am inceput sa ma gindesc la eternitate pentru prima data. Imi spuneam ca daca exista o viata eterna, viata paminteasca pare atit de scurta si nesemnificativa. Impreuna cu mine aveam un coleg care distribuia testamente tiparite de organizatia Ghedeoni. Am luat testament si am inceput sa citesc pentru prima data Scriptura. Am gasit textul fascinant. In Romani am citit ca mintuirea se primeste prin marturisirea cu gura si prin credinta din inima. Acolo am inceput sa cred in Isus Cristos. Totul parea atit de logic si de real.

Dupa cele zece saptamini de abis a urmat o pauza. In timp ce lucram in gradina mi-am zis ca trebuie sa aflu mai mult despre crestinism. Nu stiam care e diferenta intre a fi catolic, penticostal sau baptist, dar doream sa aflu adevarul. M-am gindit ca voi lua cartea de telefon si voi suna citeva biserici, fara sa stiu cui sa ma adresez si cum: domnule pastor, preot, reverend?

In aceeasi zi un vecin se apropie de mine si se prezinta: sunt pastorul cutare si locuiesc in apropiere. Era exact persoana de care aveam nevoie. Pastor intr-un cult numit Biserica Crestina, mi-a aratat ca trebuie sa fiu rebotezat, si acum inteleg ca pentru el botezul era legat de regenerare. Asa ca m-am botezat. Au urmat apoi citiva ani in care am invatat mai mult dspre Dumnezeu de la mai multe biserici evanghelice: baptisti de sud, baptisti independenti, evanghelici de tot felul, biserici care nu apartineau de un cult anume si carismatici.

Dupa opt ani de munca in cadrul fortelor navale am avut optiunea de a studia la o universitate fiind sponsorizat de U.S. Navy. Doream sa cunosc mai multe despre religie si despre Dumnezeu, dar pentru ca nu stiam inca care este o biserica sau un cult echilibrat nu doream o scoala atasata numai de un singur cult crestin. In final am fost student la Columbia Bible College in Carolina de Nord. A fost un loc potrivit pentru ca am intilnit tot felul de profesori: dispensationalisti, penticostali, reformati.

De la inceput am avut impresia ca dispensationalismul impune ceva artificial, o structura nenaturala asupra Scripturii. Am avut insa parte si de profesori reformati care mi-au deschis ochii carte pentru o privire narativa universala, o perspectiva generala a lucrarii de rascumparare a lui Dumnezeu. Viziunea reformata acoperea toate sferele vietii umane. La un anumit curs am avut posibilitatea de a scrie o lucrare despre o carte aleasa de mine. Auzisem ca exista un mare teolog reformat numit John Calvin, care a scris o carte extrem de importanta. Profesorul mi-a aprobat proiectul si asa am ajuns sa citesc The Institutes of the Christian Religion. Lectura lor m-a fermecat. Calvin era autorul care vorbea cu convingere despre fiecare subiect. Discutia lui teologica cuprindea viata umana in general, si tot ce spunea era cit se poate de firesc. Am simtit impreuna cu Calvin si am fost in foarte multe lucruri de acord cu el.

Sotia era studenta la acclasi colegiu cind ne-am intilnit. Ne-am mutat in statul Pensilvania si am dorit sa merg la un seminar teologic unde sa imi satisfac setea de cunoastere. In apropiere era Seminarul Westminster, un seminar reformat unde am inceput un program de masterat. Apoi m-au acceptat la doctorat. Mentorul meu, T. Longman mi-a sugerat ca daca doresc o cariera in invatamint ar fi bine sa ma mut la o scoala cu renume mult mai mare. I-am urmat sfatul si am trimis mai multe cereri la diferite scoli. Intr-o seara un profesor de la Universitatea Pensilvania imi spune la telefon ca imi platesc studiile daca fac doctoratul la ei. Accept invitatia bucuros.

La un curs Ph.D. am scris o lucrare pe care profesorul a recomandat-o pentru publicare. A aparut intr-o publicatie de renume in domeniu, Journal of Biblical Literature. Ceva mai tirziu evenimentul mi-a adus o nominalizare pentru pozitia de lector in ebraica la Calvin Theological Seminary in 1995. Nu stiam nimic despre Calvin sau despre Biserica Crestina Reformata, insa am inceput sa citesc citeva carti scrise de ei si despre ei. Un autor spunea ca acest cult este "cel mai puternic bastion al teologiei reformate in America de Nord." Am citit citeva carti despre modul lor de organizare, despre credinta lor, si nu am gasit nimic contrar sau adaugat Scripturii. Am acceptat invitatia lor si azi sunt profesor de ebraica la aceeasi institutie.

...

Octombrie 31

Engleza: In campus
[Romana: in spatiul destinat dormitoarelor studentesti] Ziua copiii s-au jucat impreuna. Noaptea se lasa de cu seara. Blana de tigru si lina de miel le ascund chipurile vesele. Iesim cu doua galeti iluminate, pictate cu un zimbet stirb pe forma rozalie de bostan. Conturul aleii e trasat de luminari fixate intr-un pumn de nisip presarat pe fundul unor pungi albe de hirtie. Ne inscriem la cortul imbracat intr-o ceata feerica ancorat intre dormitoarele studentesti: nume, biserica, numar de copii. Primim harta comorilor ascunse. Tabara pieilor rosii e in dormitorul Kappa, corabia piratilor in Sigma, aventurile din tunelurile vesele in Lambda, vinatori interstelari in Phi si padurea adormita in Omega. Traim clipa intr-un mozaic de chipuri si culori, lumini si umbre, uniforme de celofan si masti de aluminiu, palarii si pelerine medievale, ingerasi si zine fermecatoare, vrajitori, popi si umbre de vampiri alunecind prin tuneluri macabre, intunecate pesteri sau orbitoare colturi de rai. Ateliere si concursuri exista in citeva demisoluri: nimereste piratul din corabie, picteaza-ti bostanul, minigolf cu premii caramelate. Culoarele reflecta decorativ tema fiecarui dormitor. Antreul apartamentelor deschise sunt acum dughene sau stufarisuri impodobite cu dulciuri pazite de trubaduri sau cosinzene. In spatiul dintre dormitoare ne odihnim la o ciocolata calda in racoarea dintre luni. Copiii iau un baton de ciocolata din galeata.

Salutare Ion! Ai trei copii frumosi! Cum iti merge lucrarea in biserica? Gatit ca-n basm campusul fermeca toti copiii. Doua ore mai tirziu tintim spre casa carind galetile pline de dulciuri. A doua zi copiii se joaca impreuna. Zaresc in iarba un balon spart. Isi aduc aminte de zine si vor sa le revada. Suntem la inceput de noiembrie. Le spun sa astepte un an.

...

Cuplu insingurat: Nicu si Elena

(text publicat in SSJ nr. 147, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi")

In ce sens a fost cuplul prezidential afectat de singuratate? In 26 mai 1987, intr-un dialog intim in fata semineului dintre N. Ceausescu si Mihail Gorbaciov, aflat in vizita la dictator, ii spune urmatoarele: “Ceea ce pretinzi in tara dumitale ca ar fi o societate a bunastarii si a umanismului nu are, in opinia mea, nici o legatura […], ca sa nu mai vorbim de democratie: in realitate tii tara intr-o stare de frica si teroare, dupa ce ai izolat-o de restul lumii.”

Singuratatea si izolarea tarii a reflectat perfect singuratatea in care zacea Ceausescu inca de atunci, stare in care si-a gasit sfirsitul doi ani mai tirziu. Elena si Raisa au participat la discutii.

Presedintele rus incearca sa penetreze blocajul care il infasura strins pe N. Ceausescu, insa “m-am convins” scrie Gorbaciov, “ca Ceausescu pur si simplu nu era in stare sa porneasca pe drumul democratizarii, al deschiderii, al innoirii. Chiar si primii pasi pe acest drum ar ridica probmema desprinderii de regim si a propriei sale pozitii. Cred ca a inteles asta perfect, dar tocmai de aceea refuza cu atita incapatinare sa ia cunostinta de realitati.”

In octombrie 1989, intr-o discutie la Moscova Ceausescu afirma ca “daca procedam solidar, vom reusi sa instauram socialismul nu numai in tarile noastre, ci si in intreaga lume.” “Am inteles atunci,” continua Gorbaciov, “ca in spatele inflacararii lui pentru solidaritate se afla de fapt panica.” Ii era frica ca Romania nu va putea ramine izolata, neafectata de restul schimbarilor care aveau loc in statele din cadrul Pactului de la Varsovia. La 4 decembrie 1989 Gorbaciov s-a intilnit pentru ultima data cu Ceausescu, la Moscova. Reprosindu-i ca a pierdut ani de zile in reformele impuse in Romania, Ceausescu “abia daca avea ce sa riposteze” lui Gorbaciov. “Toata ziua Ceausescu a ramas extrem de tensionat si, ca intotdeauna cind era agitat, vorbea cu dificultate. Nu se putea sa nu i se observe bilbiiala. Ii venea greu sa-si duca frazele pina la capat, fata i se schimonosea. Cu putin timp inainte de incheierea discutiei, Ceausescu m-a intrebat: Iti place sa vinezi?”
Retroactiv, Gorbaciov spune ca “Ceausescu personal simtea desigur ce il ameninta si recunostea ca doar cu greu va putea sa fie iertat. Pina si persoane din imediata sa apropiere nu puteau sa nu vada dezastrul iminent.” Finalul cuplului prezidential infiereaza singuratatea in care au trait o buna parte din ultimul lor sfert de veac.

Citatele au fost luate din Memoriile lui M. Gorbaciov, 1995. Vezi traducerea din numarul 31 al revistei Memoria.

...

Sens si traire

Obiceiurile traditionale ale Craciunului exprima esenta evangheliei si pot ramine relevante daca le folosim ca simboluri ale evenimentelor si invataturilor scripturale. Organizarea obiceiurilor si a simbolurilor se poate face in functie de structura invataturii biblice a vinovatiei, harului si multumirii.

(I) Vinovatia este rezultatul pacatului. Istorica culoare liturgica folosita este purpuriul, semn al pocaintei de pacate si al pregatirii pentru venirea (advent) Imparatului (Ioan 19:2; Marcu 1:1-5). Trandafirul mesianic isi are originea in Vechiul Testament (Isaia 35:1).

(II) Harul este binecuvintarea divina nemeritata prin care Dumnezeu ne sterge pacatul si vina. Ieslea simbolizeaza nasterea in umilinta a lui Cristos (Luca 2:7). Teologic, ieslea este initierea starii de umilinta, a robului slujitor si suferind care a venit in natura umana (Filipeni 2:6-11).

Luminarile simbolizeaza lumina adusa de Isus (Ioan 8:12); parintele Ieronim, traducatorul Bibliei in latina (Vulgata), spunea ca luminarile reprezinta bucuria crestina. Culoare verde reprezinta viata oferita de Cristos celor morti in pacat (1 Cor. 15:22). Rosul reprezinta singele lui Cristos varsat pentru iertarea pacatelor (Col. 1:20). Coroana de ramuri verzi simbolizeaza viata eterna (Ioan 11:25-26), si ne aminteste de coroana de spini a lui Cristos, cu acele roscove portretizind singele oferit ca dovada a iubirii dumnezeiesti (Luca 22:44, Rom. 5:6-11).

Pomul de Craciun a fost multa vreme asociat cu nasterea lui Cristos. Multi atribuie lui Martin Luther introducerea bradului in casa (1483-1546). Bastonasele de zahar ne amintesc de toiagele pastorilor care s-au inchinat la copilul care este Marele Pastor (Evrei 13:20). Puritatea lui Cristos este vazuta in alb, iar linia rosie trimite la singele varsat.

Steaua e simbolul luminii spirituale cristice patrunzind in lumea intunecata de nascultarea omenirii (Mat. 2:1-12). Ingerii sunt mesagerii cerului in ajunul Craciunului (Luca 1:11-20).

(III) Multumirea este totdeauna raspunsul biblic al credinciosului in fata harului divin. Colindele sunt numele antice folosite de poporul lui Dumnezeu in exprimarea bucuriei, laudei si multumirii pentru inestimabilul dar in Cristos Isus.

Cadourile reflecta cadoul suprem trimis de Dumnezeu, singurul Sau Fiu, cit si cadourile oferite de cei trei magi. Ele ne amintesc de cel mai mare cadou primit vreodata, Isus Cristos Domnul. Daruim fara gindul dobindirii, mai ales al dobindirii de merit. Mintuirea nu se poate cistiga, este un cadou nemeritat si gratuit, este cadoul dragostei si al justitiei divine. Ascultarea si generozitatea noastra reflecta multumirea unica intilnita in cadrul crestinismului. Toate celelalte religii sunt autosoteristice, adica ofera diferite cai prin care oamenii se pot mintui. Cadourile de linga brad si familia adunata pentru desfacerea lor pot reprezenta bucuria daruirii, fiecare persoana aflindu-se in fata cadourilor pe care le daruieste si in fata celor pe care le primeste.

Nu trebuie sa ne fie frica de incercarea unora de a “seculariza” pe Cristos si de a-L scoate in afara Craciunului. Este imposibil. Capcanele culturale pot fi trasformate in sensuri reale ale Craciunului. Ele pot sa ne aminteasca de vina noastra si de harul lui Isus Cristos, si pot transforma intelegerea in experiente prin care ne exprimam multumirea pentru tot ce a facut Dumnezeu pentru noi. Deci putem trai bucuria Craciunului.

...

Stimata redactie,

Numarul 149 ne indeamna la citit si evaluat, criticat si reactionat. SSJ e o revista inedita si cu potential, insa, asa cum se afirma, are nevoie de o continua refacere. Are nevoie de teme de mare interes, cit si de o gama variata de autori.
Citeva ginduri personale:

(1) Revista ar avea nevoie de o rubrica continua in care cititorul sa poata sa isi exprime gindurile, si ele sa apara in numarul urmator. "Curier si Posta Redactiei" este un titlu bun, insa are nevoie de o adresa email afisata imediat sub titlu.

(2) In cuprins ar fi bine sa apara o provocare, un fel de rubrica permanenta, ceva de genul: "Audienta raspunde", unde cititorul sa fie indemnat atit la o evaluare critica a numarului, cit si la propuneri de teme noi. Este important sa se faca un sondaj prin care sa se determine care sunt temele de interes major.

(3) Apoi, ar fi bine sa reapara o rubrica permanenta de stiri, sa se continue traditia initiala intr-o noua forma. Stirile a fie deschise cititorului astfel incit oricine sa poata anunta un eveniment din toata lumea. Se poate preciza de exemplu, "stirea transmisa sa nu fie mai lunga de 30 de cuvinte." Aceasta rubrica ar stringe unitatea cititorilor si ar crea sentimentul unei audiente existentiale SSJ.

(4) In plus, la cuprins ar trebui, cred eu, inceputa practica listarii titlurilor de articole si apoi a autorilor. Asta ar mari atentia autorului in formularea unui titlu atractiv si reprezentativ continutului, si ar creste interesul nascut din primul impuls al cititorului din contactul initial cu SSJ.

(5) E necesar, cred, sa fie un anunt special care sa deschida usa tuturor celor ce doresc sa contribuie cu articole in SSJ. Ceva de genul: SSJ primeste articole pe adresa email X. Mesajul trebuie sa fie cuprins intre 100-400 de cuvinte, sa aibe titlu, sa nu contina limbaj ..., si sa ..... SSJ isi rezerva dreptul de a selecta mesajele pentru publicare fara (sau cu) a da explicatii autorului in cazul in care materialul nu este publicat. Materialul trimis spre publicare trebuie sa reflecte tema unui numar propus, ... Parerile expimate in SSJ nu exprima vederile revistei ci ale autorului. Materialul publicat ramine copyright ... O citare completa are nevoie de permisiunea in scris a redactiei SSJ (sau a autorului).

(6) SSJ trebuie sa isi propuna sa invite si a insiste pe linga acele persoane care ar putea contribui in mod semnificativ la o anumita tema. O planificare facuta pe termen mai lung, de citeva luni, ar asigura timp in organizarea numerelor mult mai eficace. Cu alte cuvinte, daca pentru nr. 10 al SSJ din iunie, tema este "Omul in fata cu moartea," articolele trebuie sa soseasca la redactie pe 10 mai, sa zicem. Exemplele de aici exprima opinia mea ca organizarea numerelor revistei ar imbunatati calitatea.

(7) Instinctul cititorului nu e format spre a raspunde unor articole. Daca in mod specific si real revista/ziarul cere parerea cititorului, si numai daca realmente cititorul se convinge ca este curtat de redactie, probabil ca va raspunde. Altfel, reflexul ne spune sa ne vedem de treaba.

(8) SSJ trebuie, zic eu, sa se deschida lumii careia i se adreseaza. E greu insa sa isi formeze o audienta noua, in cazul in care ar dori sa se adreseze unei alte audience. Asa cum stau lucrurile, ca cel mai simplu este sondarea adreselor existence, cca. 700, si sa descopere virsta medie si alte caracteristici importante ale cititorului pentru a avea un portret robot. Temele trebuie sa fie relevante pentru acest tip de cititor, si contributiile trebuiesc indreptate spre acest timp de cititor.

(9) Financiar, revista ar trebuie sa isi largeasca spatiul virtual de inmagazinare, si sa fie in stare sa construiasca o arhiva virtuala a tuturor numerelor. Daca are nevoie de sprijinire financiara, are nevoie de un cont in lei, cel putin, unde sa poata aduna donatii.

Toate aceste lucruri sugerate aici ar schimba revista substantial, si aici intervine factorul cheie, care este viziunea redactiei SSJ cu privire la revista?

Libertatea de expresie si dialogul cu cititorii poate incepe in SSJ numai daca redactia in mod intentionat isi deschide paginile catre cititori. Intr-un fel, mingea ramie in terenul SSJ, si niciodata ea nu trece la cititor, cel putin nu atita vreme cit SSJ ramine "blocat" in pozitia in care actualmente se afla: (a) temele sunt alese de SSJ fara un prealabil sondaj al celor 700 de adrese email, si (b) cititorul nu stie daca poate contribui cu o idee, cu o tema (chiar daca SSJ crede ca poate, cititorul nu are informtia), nu stie daca ideea sa va fi citita de redactie cu atentie, si nu stie daca SSJ cauta cu adevarat noi autori. Daca mesajul SSJ nu e comunicat constant si clar, prin rubrici specifice, cititorul nu are de unde sa intuiasca bunele intentii ale SSJ.

Cu speranta ca SSJ va lua o decizie strategica, si care va crea un echilibru practic intre viziunea redactiei si nevoile cititorilor, Daniel Bud

...

"Adolescentii, o minoritate bisericeasca in tranzitie"

(text publicat in SSJ nr. 151, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea")

Adolescenta este perioada in care fiinta umana se afla intr-o etapa psihologica critica, insa tranzitorie. Adolescentul este copilul crescut inca nematurizat. A fi adolescent nu este o vocatie, nu este o stare permanenta, si nu este faza dezvoltarii umane de cea mai lunga durata. Toti copiii vor fi adolescenti si toti adultii au fost adolescenti. Adolescentii sunt fosti copii ce vor deveni adulti. In afara de schimbarea nemaiintilnita experimentata de persoana aflata in tranzitie, nu e nimic nou sub soare.

In societate adolescentii formeaza un segment minoritar tocmai pentru ca "starea de adolescent" este tranzitorie, si in mod normal, in citiva ani cei mai multi sfirsesc cu adolescenta si devin adulti. Nu am devenit adolescenti la cerere si nu putem ramine adolescenti la nesfirsit.

Tema adolescentului debusolat si plictisit (inclusiv de biserica) nu e noua, la fel cum e si acuza de irelevanta eclesiastica. "Racolarea" adolescentilor nu este si nici nu trebuie sa fie sarcina primordiala a bisericii! Inainte de a vorbi de racolare ar trebui sa stim unde sunt "ascunsi", de cine se ascund, si din ce motive. Racolarea presupune o dezertare. Adolescentul abandoneaza biserica din anumite motive, rationale, emotionale sau pur si simplu circumstantiale.

Daca ne referim la copilul bisericos transformat in adolescent rebel, intrebarea "De ce nu vine la biserica?" are un raspuns simplu: din cauza parintilor. Daca adolescentul are parinti crestini care doresc participarea la biserica, adolescentul participa la inchinarea din biserica pentru ca NU are de ales. Datoria de a fi parinti nu e cu nimic mai mare decit datoria de a fi ascultator de parinti! In starea de adolescent, traiul pe spinarea altora (a parintilor) implica supunere. Adolescentul este supus parintilor nu numai in inchinare, dar si in filmele vizionate, in cartile sau revistele citite, in preteniile intocmite, si asa mai departe. Numai faza urmatoare - in care adolescentul devine persoana matura si responsabila "aflata pe propriile picioare" - implica libertatea pe care unii adolescenti o pretind nejustificat inainte de vreme.

Daca ne referim la adolescentul crescut de la stadiul de copil in afara bisericii protestante, atunci in limita posibilitatilor, biserica poate crea forme de inchinare destinate interactiunii cu acest grup. Este evident faptul ca nu exista o biserica formata exclusiv din adolescenti, pentru ca mai devreme decit mai tirziu adolescentii ajung la maturitate.

In concluzie, adolescentul crescut de copil intr-o familie crestina nu are de ales, indiferent de relevanta bisericii el trebuie sa participe la inchinare cu intreaga familie. Cine pune piinea pe masa decide cum traieste cel care se infrupta din ea. Punctul din care adolescentul poate abandona biserica incepe doar atunci cind ajunge sa traiasca pe propriile picioare, adica - in principiu - la faza maturitatii responsabile. In mod normal, biserica ar trebui sa gaseasca forme de inchinare adecvate fiecarei etape din cadrul dezvoltarii psihologice, fiind extrem de sensibila la oscilatiile si impulsurile contradictorii ale stagiului adolescentin.

...

Pocaitii romani – o incercare de identificare

(text publicat in SSJ nr. 152, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?")

Cine sunt pocaitii? O intrebare simpla la prima vedere. Aproape orice definitie va fi socotita de unii, partizana. Un crez general suficient de larg ca sa fie acceptat de cei mai multi si suficient de specific ca sa diferentieze protestantismul de catolicism sau ortodoxism, ar putea fi sumarizat prin trei devize folosite in perioada Reformei: sola fide, sola gratia, si sola scriptura. Intelegerea doctrinei despre credinta, har si Scriptura este una din cheile care pot defini un pocait roman.

Se afirma ca Reforma protestanta a inceput in oraselului Wittenberg din Germania in ziua de 31 octombrie 1517, prin raspindirea celor 95 de teze ale calugarului augustinian Martin Luther. Trebuie amintit faptul ca protestantii Reformei nu au dorit sa creeze o ruptura in sinul Bisericii Catolice, ci au dorit sa o reformeze. Majoritatea continutului doctrinar al reformatorilor nu era original. Ideile lor au fost cladite pe traditia teologica patristica si medievala.

Protestul reformatorilor a fost indreptat in special impotriva directiei de atunci a teologiei Bisericii Catolice. Aceasta, printre altele, promova un fel de “neprihanire dobindita si prin fapte.” Protestul lor elimina orice merit in mintuire si o fixeaza in harul divin si a darului oferit de Dumnezeu, credinta. Ei au cimentat doctrina protestanta a mintuirii prin har si prin credinta in solul Scripturii, ca autoritate suprema.

Protestantii au tradus Scriptura in limbile nationale. Erau constienti ca citirea Scripturii trebuie sa devina o practica religioasa intilnita in casele credinciosilor. Din pacate, inca si astazi istoricilor romani le este greu sa recunoasca influenta protestanta in traducerea Noului Testament in limba romana. William Tyndale, cel care a tiparit Noul Testament in limba engleza in 1525, a sfirsit prin a fi strangulat si ars pe rug de catre Biserica Catolica in 1536. In acelasi an tinarul de nici treizeci de ani, John Calvin, tiparea prima versiune a “Institutelor Religiei Crestine,” lucrare capitala reprezentativa pentru gindirea reformata.

La scurt timp Reforma a patruns in Transilvania pe doua linii etnice, adica intre saxonii si maghiarii catolici. Prin cartile aduse in Transilvania de catre negustorii veniti de la tirgul de carte de la Frankfurt, in 1520, Saxonii au fost expusi ideilor lui Luther. Prin urmare, saxonii catolici din Transilvania au devenit luterani. Maghiarii ajung sub influenta ideilor calvine, si astfel au devenit reformati.

Romanii ordodoxi din Transilvania au reprezentat tinta eforturilor misionare luterane si reformate cel putin 150 de ani, pina spre sfirsitul secolului al XVII-lea, timp in care pentru prima data a fost tradus Noul Testament in limba romana, iar preotii romani au fost sprijiniti in organizarea Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania. Dupa toti acesti ani de eforturi misionare, nu a ramas, si cred ca de fapt nici nu a fost infiintata, nici macar o biserica reformata sau luterana romanesca. Romanii convertiti la protestantism s-au integrat din punct de vedere cultural, lingvistic si social printre maghiari sau saxoni.

In anul 1856, daca bine imi amintesc, a fost infiintata prima biserica baptista de limba germana din Bucuresti. La scurt timp doctrinele baptiste s-au raspindit in Transilvania si intre romani, iar la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX au fost infiintate si solidificate cultele protestante romanesti. De data aceasta, contextul in care a luat fiinta protestantismul romanesc a fost definit de Biserica Ordoxa Romana, biserica fortificata in Transilvania de catre protestantii Reformei.

In perioada Reformei ideile protestante au fost raspindite atit cu ajutorul “cartilor de invataturi”, adica a catechismelor, cit si cu ajutorul “marturisirilor de credinta.” Aceste carti si marturisiri nu au fost folosite de catre protestantismul romanesc tirziu.

Protestantismul romanesc din prima parte a secolului XX a fost puternic influentat de ideile liberalismului german. Noua generatie de protestanti contemporani sunt, deocamdata, sub influenta nord-americana a fundametalismului si a evanghelicalismului. Astazi, la fel ca peste tot pe mapamond, bisericile penticostale au o crestere dubla fata de celelalte culte protestante.

...

Cristos si cultura: cinci tipuri de relatii

(text publicat in SSJ nr. 153, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura")

Subiect pe cit de interesant pe atit de inedit. Chestiunea propusa trimite fara echivoc la modelul sociologic propus initial de Ernst Troeltsch si dezvoltat apoi de R. Niebuhr in celebra sa carte, “Christ and Culture” [Cristos si cultura]. Modelul poate fi folosit ca punct de pornire in discutia cu privire la relatia dintre “protestant si cultura.”

In definitia lui Niebuhr, Cristos reprezinta comunitatea crestina, poporul lui Dumnezeu care recunoaste domnia lui asupra vietii umane. Cultura este definita ca tot ceea ce produce fiinta umana in sfera limbii, a organizarii sociale, a realizarilor umane, a valorilor.

Relatia Cristos-cultura este privita prin prisma a cinci tipuri majore.

1) Cristos impotriva culturii.
2) Cristosul culturii.
3) Cristos superior culturii.
4) Cristos si cultura in paradox.
5) Cristos transformatorul culturii.

Sa le luam pe rind:

1. Cristos impotriva culturii.

Opozitia impusa de acest tip de relatie ofera o solutie necesara si pe undeva inconvenienta, in care organizarea civilizatiei umane este privita ca organizare a coruptiei si devastarii produse de pacatul lui Adam si Eva. Modelul este oglindit in biserica primara in relatia acesteia cu Roma, gindire prezenta la Tertulian, Tolstoi, in gindirea menonita si anabaptista, cit si in pozitia lui Yoder, The Politics of Jesus [Politica lui Isus]. E o pozitie pacifista, antiguvernamentala, eclesiastic antiinstitutionala, interzicind seviciul militar. Amintesc citeva din problemele majore ale acestui tip: legalismul, intelegerea incompleta a harului, si accentuarea exacerbata a pacatului la nivel cultural in detrimentul pacatului prezent la nivel individual.

2. Cristosul culturii.

Tipul culturalismului protestant intilnit la ginditori de renume ca J. Locke, E. Kant, Leibnitz, F. Schleiermacher . Cristos este acomodat culturii, proces infaptuit initial de gnostici si reliefat in incercarea lui Abelard de a-l creiona pe Cristos ca un simplu invatator, punct in care filozofia si crestinismul cinta aceeasi simfonie. Normele culturale ale momentului impun directia interpretarii lui Cristos. Crestinismul devine o pozitie intelectuala respectabila vis-à-vis de detractorii intelectuali. Pericolul acestei pozitii consta in diluarea doctrinelor esentiale ale crestinismului si crearea unei credintei culturale. Cristosul Noului Testament este distorsionat si doctrinele sunt deduse rational.

3. Cristos superior culturii.

Cultura si Cristos se afla in acelasi ton, insa crestinismul este zidit pe temelia naturii. Proiect intilnit la T. Aquinas, ginditor care ingemineaza filozofia cu teologia, insa revelatia ramine superioara. Modelul este intilnit in gindirea Bisericii Catolice, si pe linga Aquinas trebuie amintit Papa Leo al XIII-lea. In acest tip, puterea politica este subordonata guvernarii spirituale. Desi la conducerea politica se poate afla monarhul, este nevoie si de capul spiritual, pentru ca, aminteste Lordul Acton, “Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut.” Problemele majore ale acestui tip: institutionalizarea lui Cristos si a evanghliei, temporalizarea eternului si unanizarea divinului, ignorarea efectului noetic produs de pacat in structura creatiei si a culturii.

4. Cristos si cultura in paradox.

O forma de dualism, acest tip detroneaza omul care se afla pe tronul lui Dumnezeu. Crestinul este omul culturii, insa el exista intr-un paradox intre lege si har, minie si mila. Legea divina in mina omului devine un instrument al pacatului, insa in slujba lui Dumnezeu devine un instrument al milei. Modelul afirma separarea bisericii de stat. Luther accentua faptul ca imparatia lui Dumnezeu a fost lansata de intruparea lui Cristos, dar nu a fost implinita inca in dimensiunea escatologica. S. Kierkegaard propune izolarea individuala. Modelul contine tendinte ale conservatorismului si izolationismului cultural, diminuarea importantei supunerii fata de lege si accentuarea relatiei spirituale subiective cu Dumnezeu.

5. Cristos transformatorul culturii.

Acest tip dezvoltat de Augustin si de Jean Calvin face distinctia intre guvernul spiritual si autoritatile politice. Domnia lui Cristos se manifestata in Imparatia sa universala, umbrela care include tot ceea ce exista. Guvernantii sunt agenti lucrativi ai Imparatiei chiar si in domeniul spiritual, pentru ca scopul puterii guvernamentale este educatia cetatenilor si dezvoltarea responzabilitatilor corespunzatoare. Guvernul civil are responsabilitatea de a aplica continutul ambelor table ale legii. Prin urmare, guvernul supravegheaza inchinarea la adevaratul Dumnezeu, corecta relatie cu semenul si familia, si are grija de pedepsirea ereticilor. Organizarea civilizatiei umane este o ordine corupta de pacat, pozitie in contrast cu primul tip, in care organizarea civilizatiei era vazuta ca ordine a coruptiei cauzate de pacat. Intruparea este elementul teologic suprem, cheia prin care Cuvintul a venit ca sa transforme cultura umana in care a locuit. Cultura trebuie readusa la conditia edenica initiala prin repunerea societatii sub domnia lui Cristos. Acesta este un ideal rivnit insa nerealizat perfect pina la final. Modelul este preferat de Niebuhr, insa nu este prezentat ca fiind singurul tip corect.

6. Discutiile recente au propus un al saselea model, Cristos rascumparatorul culturii. Accentul cade pe rascumpararea ordinii din cadrul civilizatiei si a societatii umane ravasite prin caderea omului in pacat. Este o pozitie care nuanteaza ultimul model.

Paul Negrut in lucrarea “Biserica si Statul” analizeaza modelul “simfoniei” bizantine prezent in relatia Bisericii Ortodoxe Romane cu statul, ateu chiar. Care ar fi pozitia protestantismul romanesc? Parerile vor fi impartite in functie de directiile luate de diferiti lideri, scoli, etc. Cred ca ne-ar fi mult mai usor daca Alianta Evanghelica sau congresele diferitelor culte protestante ar fi oferit un raspuns formulat in consens la o astfel de intrebare.

SSJ-ul merita apreciat pentru alegerea unei teme cruciale.

...

Iubirea de bani - “Momente” de pe la noi

(text publicat in SSJ nr. 155, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 30 - Pocaitii si bani")

La masa

Scena: Doi prieteni stau de vorba la masa, in casa la Petre si Leana.

Petre: “Stii ceva Mitica, am cinci copii si o duc bine. Mie imi place America.”

Ion: “Si mie. Uite ca desi am fost pe somaj doua luni, am gasit un loc de munca frumos. Adevarat, iau doar $8.50 pe ora … dar … nu e munca grea. La anu sper sa ajung la $12 pe ora.”

Petre: “Ramine intre noi ce iti spun. Legal, eu am divortat de Leana. Nu mai cautam de lucru pentru ca statul o plateste bine daca are cinci copii si nu e casatorita! Spune si tu … nu am suferit noi destul in comunism?”

Mitica: “Prea mult … prea mult…”

##

La schi

Scena: Doi prezbiteri intr-un weekend la schi. Stau de vorba dupa ce au ajuns la baza pirtiei.

Petre: “John, stii ce ma deranjeaza cel mai tare la crestinii americani?”

John: “Ce?”

Petre: “Faptul ca se dau cinstiti si curati la suflet, insa la taxe cauta cum sa o taie cit mai scurt. Uite ce … citiva colegi de munca americani … mi-au spus de un program care te invata cum sa faci ca sa platesti cit mai putin in taxe pe venit.”

John: “Da? Eu cred ca nu trebuie sa dam Cezarului mai mult decti ceea ce e a lui. Hai sa mergem din nou la teleschi.”

Petre: “Stii ce, ne intilnim in fata la teleschi.” Isi spune in minte: “O iau printre brazi ca sa nu mai platesc pentru teleschi. Ce, am platit o data! Nu le ajunge?”

##

Bacsis sau “Nu dai milaaaa?”

Scena 1: La un restaurant ieftin se afla John si cu Petre. John este liderul unei organizatii misionare straine si discuta cu un posibil angajat roman, persoana ce detine o diploma de grad universitar in teologie.

John: “Organizatia noastra are cheltuieli enorme. Peste $20,000 merg anual doar pe transport. Avem cheltuieli cu …”

Petre: “Da, stiu, mi-ai aratat graficele.”

John: “Cind iti ofer $50 pe luna nu ofer chiar nimic. Nu pot sa iti dau mai mult, mai am inca trei angajati la misiune … cheltuieli….”

Petre: “Adica imi oferi $1.6 pe zi!…?”

John: “Iti spun un secret. Stii bine ca vin pe la noi multi misionari. Daca tu ii traduci si te ocupi de ei … le mai spui cu cit traiesti pe luna si fiecare iti mai lasa un $20 sau un $50 bacsis. Asa se aduna mai mult la luna, nu?”

Petre: “Am auzit ca la Fundatia Sfinx Twinx se da pe foaie slarul minim, si apoi un bonus in valuta, cash.”

John: “Petre, la noi se merge cu bacsisul, exact cum ti-am spus. Cu cit esti mai atent cu clientii, cu atit iei mai mult dupa ei. Noi te platim … cu banii lor si … ne asiguram ca oferim servicii ireprosabile…”

Scena 2: Petre e pe drum spre casa, intr-un compartimentde tren unde mediteaza la oferta strainului. Nu e nimeni cu el in compartiment. Se deschide usa compartimentului si un baiat se opreste in usa intinzind o mina inspre Petre:

Baiatul: “Nu dai mila?” Intinde mina catre Petre.

Petre: “Baiete, vino inauntru te rog. Citi bani vrei de la mine?”

Baiatul, zimbind: “Asa, o mie … doua.”

Petre: “Iti dau cinci daca imi spui cam cit faci pe zi din cersit.”

Baiatul: “Intr-o zi buna fac pina in 170,000… cam atit … depinde. Dar sa stii ca lunea imi iau liber. Duminica … merg si eu la biserica.”

Petre, izbucnind in hotote: “Ce sa fac pentru a fi si eu un cersetor neautorizat?” Ies din compartiment brat la brat…

##

Baiatul mamii

Scena: Mama aflata in bucatarie serveste baiatul asezat la masa cu o farfurie de ciorba.

Mama: “Baiatul mamii, da nu ti-e tie bine acasa? Nu am eu grija de tine, nu ai ce minca sau cu ce te imbraca? … De ce sa fugi in Occident? Dupa bani? Nu ai auzit predica de duminica? … Iubirea de bani e radacina tuturor relelor!”

Baiatul: “Mama, sa fie clar. Eu nu merg in Occident dupa bani. Ma duc sa le curat toaletele! Nu e nici un pacat ca vreau sa muncesc!”

Tata, din camera alturata: “Mama, de ce nu lasi baiatul in pace? Saracia impusa, nu cea voluntara ca si la calugarii lui Asisi, … adica saracia din Romania, este o injustitie pe care Dumnezeu o condamna! Simplu .. biblic vorbind, nu e corect sa fii harnic si sarac!”

Mama: “Stiu tati, dar ce sa ne facem? Rabdam cum putem! Asta-i crucea noastra.”

Tata: “Nu ii cere Domnul sa rabde impreua cu noi daca in alta parte e mai bine. Stii ca luna asta asociatia este aproape cit pensia? … Cum sa traim o luna din cit ne ramine? Din 450,000 de lei? Am vindut deja toate tablourile din casa… Si nici salarul baiatului nu e mare lucru.”

Baiatul: “Mami, …am auzit ca guvernul incurajeaza bancile care inlesnesc transferul de bani din strainatate. Putin ajutor din strainatate face viata de aici mai usoara, si romanasul suporta mai usor jugul saraciei. … Plec deci… deseara! Ma scot pe mine si va ajut cumva si pe voi.”

Mama: “Vai de mine!… raminem singuri! Da pleci singur?”

Baiatul: “Nu mama. E aranjat… Ioana vine cu mine … a vorbit cu parintii ei si o lasa. In doi ne va fi mai usor, … si aici oricum nu ne putem casatori, ca nu avem unde sa stam.”

Mama: “Mai baieteee! … voi doi … asaaaa … haiduci prin lume…?”

Baiatul: “Lasa mama! … ca va trimit bani sa veniti la nunta in Venetia! O sa mergi si tu cu gondola…”

Tata, sosit in usa de la bucatarie: “Sa nu uiti, ziua lui Nastase e pe 22 iunie. Daca gasesti un tablou fain pe acolo sa il trimiti ca si cadou pentru colectia lui de arta… Eu l-am vindut pe ultimul joi … in piata … ca sa iau carnea de porc din ciorba. E buna ciorba?”

##

Amenzi
(practicate de biserica in perioada Reformei)

1546 – Geneva – Biserica Protestanta

Cu privire la predici

1. Toti membri unei familii vor fi la biserica duminica, afara de cazul in care este necesar a lasa pe cineva acasa pentru a avea de grija de copii sau de animale. Amenda stabilita este de 3 sous (curenta locala).

2. Daca in timpul saptaminii este un serviciu organizat de catre autoritatea stabilita, cei care pot participa si nu au o scuza legitima, trebuie sa participe. Sub pedeapsa amintita mai sus, cel putin un membru din fiecare familie trebuie sa fie prezent.

3. In timpul predicii fiecare participant trebuie sa fie atent si sa nu aibe un comportament nepotrivit sau scandalos.

4. Nimeni sa nu paraseasca biserica inainte de rugaciunea de la sfirsitul predicii, sub pedeapsa amintita mai sus, afara de cazul in care exista o scuza legitima.

1558 – Geneva – Biserica Protestanta

Cu privire la convertirea salarului primit de lucratori:
Domnii si superiorii au hotarit ca fiecare lucrator al Cuvintului lui Dumnezeu sa primeasca suma de 300 de florini mici. Prin aceasta masura se inlocuieste plata lucratorilor in griu.

Niciun comentariu: