Ioan Ciobota







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Ioan Ciobota



"Draga Edi, ma bucur tare mult sa ne "intalnim" din nou. De fapt debutul meu la SSJ a fost si "debutul" meu pe Internet -:) De atunci am mai incercat sa mai trimit in stanga si dreapta cate ceva" (Ioan Ciobota 2007)

Ioan Ciobota, pe toata perioada colaborarii sale la SSJ a fost o prezenta plina de suflet, inteligenta si creativitate.

Titlurile textelor de mai jos:

. Iehova iire
. Are cineva nevoie de mass-media crestina?
. Cine este cel mai mare?
. Un alt fel de Pygmalion
. Ce s-a intamplat de fapt de Pasti?
. Vieti transformate (I)
. Despre RVE - Timisoara
. Vieti transformate (II)
. Mie nu mi se-ntampla nimic niciodata
. Ce-i aia "serica"?
. Nebunia lui Pavel?
. Batalia pentru suflete


Linkuri:

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

http://ioanciobota.wordpress.com/

http://www.rve-timisoara.ro/

...

Iehova iire
(debut in SSJ nr. 110)

Povestea lui Isac sau examenele de la „Muntele unde Domnul va purta de grija“

Locului unde Domnul i-a încercat credinta, Avraam i-a pus numele „Iehova iire“ sau „Domnul va purta de grija“.

Pe 26 februarie 2001 s-a nascut baietelul nostru, ISAC-DANIEL CIOBOTA. La doua luni si jumatate a râs prima data. Probabil de bucurie. De fapt, ISAC înseamna în ebraica „el râde“. Cum i-a purtat Domnul de grija? Si cum ne-a încercat noua credinta? Povestea lui Isac începe în noiembrie 1999. Într-o seara, Rodica Paul – sotia pastorului nostru Gelu Paul – ne-a adus acasa cu masina. Rodica stia ca Anca, sotia mea, a pierdut 5 sarcini, de-a lungul celor 10 ani de casnicie, datorita problemei genetice de pe cromozomul nr. 1, pe care analizele au scos-o în evidenta la tata si datorita careia geneticienii ne spuneau ca nu vom putea avea copii. Mai mult decât atât, chiar daca vom avea vreodata copii, copilul ar putea fi malformat.

Rodica ne-a reamintit ca Biblia da autoritate pastorilor si prezbiterilor sa se roage pentru cei bolnavi. Noi ne-am gândit la solutia propusa si am acceptat-o.

Au venit, s-au rugat si Domnul a facut atunci 2 minuni. Rodica a ramas însarcinata si a nascut-o pe Ioana – si aceasta dupa ce ei au asteptat timp de 15 ani un copil din partea Domnului.

Câteva luni mai târziu a ramas însarcinata si Anca. Dar în luna a treia de sarcina, în timp ce eu eram plecat la o evanghelizare în Republica Moldova, Domnul a început sa ne încerce credinta. Având unele dureri, Anca s-a dus la ecograf la doi profesori renumiti din Timisoara, dintre care unul i-a pus diagnosticul de „sarcina patologica, placenta praevia centrala“, iar celalalt diagnosticul de „mola“. Recomandarea a fost de internare urgenta pentru avort. Noi nici nu ne-am gândit la avort, iar pe parcursul sarcinii diagnosticul de placenta praevia a fost reconfirmat ecografic de cel putin 10 ori. Pâna în luna a 7-a, când placenta arata absolut normal. Placenta praevia poate migra spre o pozitie mai buna pâna în luna 4-5, dar nicidecum dupa aceasta vârsta a fatului.

În viata noastra Dumnezeu si-a aratat bunatatea si mila Sa de neînteles, dar se pare ca ne-a trecut si prin examenele „Muntelui unde Domnul v-a purta de grija“.

Pentru ca vindecarea placentei a fost prima minune. A doua minune este ca placenta praevia duce la sângerari, putându-se ajunge pâna la necrozarea uterului, care ar fi implicat histerectomie totala (scoaterea prin operatie a întregului aparat reproductiv al mamei). Dar pe parcursul sarcinii, Anca a avut doar o mica sângerare. Dumnezeu ne trecea din nou prin examen, ca sa ne încerce credinta. A fost o perioada foarte grea pentru noi, încât am ajuns chiar sa ne întrebam daca Dumnezeu mai este în controlul acestei situatii. Am cazut la acest examen.

ISAC-DANIEL s-a nascut sanatos, vioi si binecuvântat de Tatal nostru ceresc. Dumnezeu ne da copii pentru o vreme, sa-i crestem în frica de EL, în dragoste si bunatate, pâna îsi vor purta singuri de grija. Pentru ca am înteles minunile lui Dumnezeu, pe ISAC-DANIEL l-am închinat Domnului înca din pântecele mamei lui. Si dorim ca fiecare clipa din viata lui sa o traiasca doar pentru Creatorul si Ziditorul lui si toata viata sa si-o investeasca doar în lucrarea Domnului. Noi îi dorim sa traiasca în frica de Domnul, în întelepciune, în dragoste, în bunatate si în sfintenie.

Multumim Domnului pentru darul acesta minunat si de asemenea tuturor celor care s-au rugat si au fost alaturi de noi în tot acest timp.

...

Are cineva nevoie de mass-media crestina?

Zilele trecute am fost intrebat daca este nevoie de mass-media crestina in Romania. Cineva spunea ca in spatele fiecarei institutii de media exista o anumita religie. Sau ca fiecare institutie de mass-media transmite o anumita religie. Si nu e vorba despre ortodoxie sau catolicism, despre baptisti, penticostali, crestini dupa evanghelie sau altele.

Ci este vorba de ceva mult mai profund, de un fel de mesaj subliminal, sugerat intr-un mod foarte parsiv telespectatorului, ascultatorului sau cititorului. De exemplu, sexul, sau libertatea sexuala. Aproape orice ziar deschizi, o vezi acolo. Peste 95 % dintre filme contin o secventa "fierbinte", altfel nu s-ar vinde. Multe dintre melodiile actuale se refera mai mult sau mai putin explicit la sex, chiar si daca nu luam in considerare manelele.

Ce religie sau idee transmit toate acestea? Ca libertatea sexuala nu e nimic rau. In fiecare telenovela sau alt film de acest gen, cineva inseala pe altcineva, sotul curveste cu secretara, sau sotia se incurca cu antrenorul de nu stiu ce. Pe de alta parte, exista un fel de atractie erotica din partea privitorului fata de eroul preferat din telenovela.

Dar asta e putin, fata de alte posibilitati intre ghilimele ale mass-mediei. De catva timp Olanda si Republica Moldova au interzis desenele animate Pokemon la televiziune. De ce? Pentru ca si-au dat seama ca in spatele acestor desene animate Pokemon exista un mesaj satanic, diavolesc, care-i indeamna pe copii sa faca lucruri incredibile intr-o lume normala. De fapt, un om obisnuit poate vedea intr-un an mii de scene de violenta, sex, sange, imoralitate, etc.

Unde pot duce toate acestea? Americanii se confrunta din plin cu efectele culturii si civilizatiei ultimelor 4 decenii de la ei. Copii de liceu pun mana pe arma si-si impusca profesorii. Sau profesori alaturi de elevi iau impreuna o priza de "iarba" - marijuana. Totul a inceput cu Beatles sau cu muzica anilor '60. Atunci a avut loc la ei revolutia sexuala. De atunci familia nu mai are valoare, biserica nu mai are valoare, ci doar principiul: If you like it, just do it. Daca-ti place, fa-o. Si nu doar la ei situatia este catastrofala. Olandezii au legalizat eutanasia - persoanele care doresc sunt ajutate sa moara. In Germania au loc casatorii intre homosexuali sau lesbiene.

Unde duc toate acestea, sau de unde vin toate acestea?

Mass-media este a patra putere in stat, spun unii, dar de multe ori este principalul formator de opinie al unei natiuni. Platon, de exemplu, spunea: "Lasati-ma sa fac cantarile unei natiuni, si nu ma intereseaza cine face legile."

Cineva care urmarea constant stirile de la ora 5 de pe un anumit post de televiziune, cand a vazut catastrofa de la New York, a spus: "In sfarsit, am vazut si eu o catastrofa ca lumea." Va puteti imagina nebunia pe care o poate induce mass-media?

Eu cred ca este o nevoie disperata de mass-media crestina in Romania. Visul meu este un post crestin national de televiziune, un post crestin national de radio, un ziar national crestin si o retea nationala de librarii crestine. Eu cred ca este o nevoie disperata - asa cum spunea poetul Ionatan Pirosca - de un curent cristic in cultura romaneasca si, as adauga eu, si in mass-media romaneasca. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Radio Vocea Evangheliei este un succes, dar cred ca este prea putin inca. Cel putin la Timisoara au fost oameni care ne-au spus: "Dupa o zi de nebunie, abia astept sa merg acasa si sa ascult postul dvs. de radio". Sau altii, ale caror relatii in familie au fost vindecate, datorita ascultarii cuvantului lui Dumnezeu. Si as incheia cu un exemplu cutremurator: Radio Vocea Evangheliei Timisoara a produs aproape 200 de morti frumosi cu ochii vii, parafrazandu-l pe Eminescu. Este vorba despre aproape 200 de copii nascuti in ultimii ani, ai caror parinti declara ca acesti copii erau sortiti avortului, deci implicit crimei, erau destinati mortii. Dar auzind mesajele de la Radio, parintii au fost cercetati de Duhul lui Dumnezeu si au renuntat sa mearga la spital si sa transforme pantecul in sicriu.

Eu cred ca este o nevoie disperata de mass-media crestina in Romania.

...

Cine este cel mai mare?

Oamenii sunt ciudati de-a dreptul! Ganditi-va la ucenicii Domnului. Au fost martorii minunilor dumnezeiesti pe care Domnul nostru le-a facut. Au vazut marea linistindu-se - la porunca LUI, au vazut indracitul eliberat - la porunca LUI, au vazut ologii umbland, surzii auzind, orbii capatandu-si vederea, multimile saturate. L-au vazut pe EL. Au umblat cu EL, au stat de vorba cu EL, L-au vazut fata in fata. Trei dintre ei au vazut chiar si "Schimbarea la fata", cand Domnul Isus Cristos statea de vorba cu Moise si Ilie (Legea si Proorocii), iar Dumnezeu spunea din cer: "Acesta este Fiul meu preaiubit, de El sa ascultati". "ACESTA ESTE FIUL MEU, DE EL SA ASCULTATI".

Ucenicii sunt atat de uimiti, incat Petru - cu stilu-i caracteristic - le propune sa imortalizeze acel moment (din existenta universului creat "Din El, prin El si pentru El") si sa-l inchida in 3 colibe.

Daca n-ati sti continuarea, ce ati spune? "Cu siguranta oamenii acestia - ucenicii LUI - au ajuns la sfintenia pe care o pretinde Dumnezeu de la orice om. Cu siguranta ca ei nu mai sunt interesati de cele materiale, de micile "rautati" ale vietii." Asa credeti ca gandeau ucenicii? Da de unde! Stiti ce-i durea pe ei cel mai tare? Stiti ce-i framanta pe ei? CINE ESTE CEL MAI MARE?

Cine este cel mai mare era problema lor. Abia dupa ce L-au vazut rastignit - in locul lor, din dragoste pentru ei - au priceput... CINE este cel mai mare.

Cine este "cel mai mare" in viata ta? Serviciul tau, cariera ta, scoala ta, masina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tau, argintul tau, bogatia ta? "Arunca dar aurul in tarana, arunca aurul din Ofir in prundul paraielor! Si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau, argintul tau, bogatia ta. Atunci Cel Atotputernic va fi desfatarea ta." Iov 22:24-26

Daca L-am vazut pe EL in toata splendoarea si frumusetea LUI, in desavarsirea si sfintenia LUI, si totusi... ma lupt ca "EU" sa fie raspunsul la intrebarea "Cine este cel mai mare?", cred ca este bine sa-mi amintesc ce spune Ioan Botezatorul: "Trebuie ca EL sa creasca, iar eu sa ma micsorez."

Mai mult decat atat, daca Il vad pe EL in fiecare din fratii mei, atunci inteleg clar fata de cine trebuie ca eu sa ma micsorez, iar El sa creasca. Ei sa creasca - fratii mei, pentru care a murit Cristos, iar eu sa ma micsorez.

Atunci voi intelege ca "celor smeriti, El le da har", atunci va fi "Cristos in voi - nadejdea Slavei", iar cei din jurul meu vor pricepe ca L-am vazut, ca Il vad in fiecare zi si stau de vorba cu EL in fiecare zi, si ca "mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa" (Iov 42:6).

Vor intelege toti ca "nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine".

Conluzie-intrebare: Ucenicii au avut toate atuurile, au participat la toate "lectiile", si totusi...

Stie Apostolul Pavel de ce zice: "Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada."

Daca ei, care au fost muritorii cei mai apropiati de VIATA, au avut aceste experiente, cum oare ar trebui sa fim noi? Cat timp am petrecut azi, ieri, alaltaieri cu EL, stand de vorba cu EL, in rugaciune si adorare, studiind Biblia? Si cat timp am cheltuit pentru "restul"...? Daca raportul este 15 ore pe zi cu "restul" si 10 minute cu EL... atunci cine este cel mai mare?

...

Un alt fel de Pygmalion

"Viata fara Dumnezeu este ca o caricatura nereusita"

Radu Cletiu, caricaturist de renume, are 45 ani si o multime de diplome nationale si internationale.

A debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze caricaturi la emisiunea "Duminica in familie" de Mihaela Radulescu. A colaborat la Jurnalul National, cu Marius Tuca si Dan Diaconescu. In cotidianul local "Renasterea Banateana" a avut, timp de mai multi ani, serialul de benzi desenate "Hominid" (un personaj evolutionist, cam nedezvoltat si cam ciudat, inventat de el, care se dezvolta si devine om).

Se considera un artist neinteles de oameni si de familie. Isi "ineca in bautura" amarul pe tema "geniului neinteles", uneori singur, alteori cu prietenii prin carciumi, unde "puneau tara la cale".

Era un fumator inrait, a obtinut legitimatie de fumator de la Compania de tigari WINSTON datorita numarului mare de pachete fumate intr-un interval scurt de timp.

Era in pragul divortului. Ii placea literatura stiintifico-fantastica, credea in farfurii zburatoare, mai ales ca si in casa lui "zburau farfurii" - cum se exprima el - in urma certurilor conjugale. Sotia lui - Violeta - a facut specializare pentru propaganda vizuala comunista (lozinci, picturi, bannere, etc.) la cea mai inalta academie comunista din Romania - "Stefan Gheorghiu" din Bucuresti.

In caricatura, Radu Cletiu nu se multumea doar sa scoata in evidenta o anumita trasatura de caracter, ci dorea sa jigneasca omul, sa-l distruga - dupa cum marturiseste el.

Fiind foarte mult timp aplecat asupra lucrului, nu putea urmari emisiuni TV, ci asculta posturi de radio.

A gasit Radio Vocea Evangheliei si i-au placut foarte mult emisiunile "Cu bratele deschise" si "Vieti transformate". Din emisiunea "Cu bratele deschise" se documenta din punct de vedere teologic, iar la "Vieti transformate" ramanea uimit si cam neincrezator ca oamenii se mai pot schimba in bine.

A decis sa mearga la biserica, dar sotia l-a atentionat: "Pana acum te-am impartit cu munca si cariera ta, iar acum vrei sa te mai si pocaiesti? Ne despartim!"

In 3 Martie 2001, Radu a participat la serbarea de 5 ani a postului de radio Vocea Evangheliei - Timisoara, iar dupa acest eveniment s-a hotarat sa se pocaiasca. I-a explicat sotiei lui ca prin pocainta il va avea pentru ea si doar pentru ea, pe totdeauna.

In ziua urmatoare - Duminica 4 Martie - a venit si sotia sa cu el la biserica si s-au hotarat amandoi sa-si schimbe viata. S-au botezat si sunt membri activi in biserica.

Acum s-a schimbat si orientarea lui in caricatura. Organizeaza cursuri de caricatura si pictura pentru copiii din biserica, intentioneaza sa scoata o revista de benzi desenate pe teme crestine. Viata lor de familie s-a schimbat complet in bine, iar acum ei se roaga si pentru fetita lor Andreea, ca si ea sa se intoarca la Domnul.

O intamplare interesanta: era in masina cu unul dintre vechii prieteni, care ii spunea: "Radule, ai innebunit. Cum ai putut sa te pocaiesti? Ma simt murdar, chiar si numai prin faptul ca stau langa tine. Ce biserica este aceea la care mergi tu si care nu are moaste la temelie?" La care Radu Cletiu i-a raspuns: "Daca te simti murdar, inseamna ca Duhul Sfant lucreaza la inima ta..., cat despre moaste la temelia bisericii noastre, noi nu avem nevoie de oase de morti la temelie, deoarece Il avem pe Domnul Isus care este viu"

Viata lui Radu s-ar putea asemana cu legenda lui Pygmalion. Personajul inventat de el - Hominid, cel care devine om - poate fi o paralela cu viata lui. Radu Cletiu a devenit om - un om dupa voia lui Dumnezeu, un om dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

...

Ce s-a intamplat de fapt de Pasti?
- documentar -

Reporter: Crestinii isi aduc aminte de moartea si invierea intemeietorului religiei crestine - Isus Cristos. Toate marile religii ale lumii, cu exceptia a patru dintre ele, se intemeieaza pe simple presupuneri filozofice. Dintre cele patru care au la baza o personalitate mai degraba decat un sistem filozofic, doar crestinismul pretinde ca mormantul fondatorului sau este gol. In urma cu aproape 2000 de ani, pe un deal din Orientul Apropiat, langa Ierusalimul de astazi, erau rastigniti 3 oameni. Am intrebat un medic chirurg, specializat in operatii pe cord deschis, care este cauza mortii prin rastignire.

Prof.Dr. Ion Socoteanu: Moartea prin rastignire se facea prin ceea ce noi numim pe de-o parte un soc traumatic - durere, pe de alta parte un soc hemoragic, determinat de sangerarea, de pierderea de sange care se petrecea. De ce aceasta prelungea durerea? Pentru ca moartea nu se producea propriu-zis prin socul traumatic sau socul hemoragic, ci se producea - si asta au constatat medicii - prin ceea ce noi numim insuficienta respiratorie. Condamnatul nu putea sa respire, intrucat mulsculatura respiratorie accesorie era blocata, intrucat trebuia sa sustina greutatea corpului.

Rep: Dar cum a murit rastignitul Isus Cristos?

Din nou profesorul Socoteanu: El a murit prin cu totul alt mecanism si acest mecanism este unic: El si-a dat viata, nu I-a fost luata viata. Avea putere sa-si dea aceasta viata, era porunca pe care o primise de la Tatal. El a spus: "Am putere sa-mi dau viata si am putere sa-mi iau viata." Din pricina aceasta, moartea Lui este o moarte de buna voie, este o moarte voluntara, care da valoare sacrificiului Sau. El nu a fost omorat, El Si-a dat viata.

Rep: L-am intrebat pe profesorul Ernest Valea, specialist in religii orientale si istoria religiilor, daca ideea jertfei in locul altuia, din dragoste pentru altul, este specifica crestinismului.

Prof. Ernest Valea: In perioada interbelica s-a emis ipoteza ca crestinismul s-ar fi format sub influenta unor religii initiatice a vremii respective, in care exista aceasta idee a unui zeu care a murit si a inviat. In ultimul timp istoricii religiilor au stabilit ca influenta a fost de fapt inversa. Crestinismul luase o amploare deosebita in primele secole si aceste religii ale misterelor, pentru a putea supravietui, au adaptat in structura lor ideea invierii zeului lor. De exemplu, invierea lui Atis dateaza de la jumatatea secolului al II-lea, a lui Adonis din secolul al IV-lea; versiunea finala si completa a invierii lui Osiris - egipteanul - este relatata de Plutarh abia in secolul al II-lea dupa Cristos.

Rep: Care este de fapt baza acestor invieri si a invierii lui Cristos?

Prof. Ernest Valea: Toate aceste invieri sunt de fapt legende, lipsite de orice baza istorica. Cristos - dupa cum stim - a fost o persoana istorica. El a murit si a inviat la o data istorica precisa, in anul 30. Semnificatia mortii si invierii altor zei este diferita. Moartea lor nu are un rol mantuitor pentru om, iar adeptii lor nu depindeau de acest zeu inviat pentru a fi mantuiti. Concluzia mea este ca moartea si invierea lui Cristos nu are egal in alte religii.

Rep: Invierea lui Cristos este un eveniment de care depinde adevarul sau falsitatea religiei crestine. Daca scoti invierea din crestinism, acesta se prabuseste. Dar inainte de inviere Isus Cristos a trecut printr-un proces, s-a dat o sentinta, a fost condamnat la moarte si executat. Din punct de vedere al justitiei, cum poate fi apreciat procesul lui Isus Cristos?

Avocat Angelica Romascu: Pentru aceasta nu pot sa nu-mi imaginez odaia de sus si seara, acea atmosfera sfanta, plina de smerenie si dragoste, in care Isus isi petrecea ultimele momente impreuna cu ucenicii, dandu-le cea mai minunata lectie de umilinta, de slujire si de dragoste. Deodata, linistea noptii este tulburata prin patrunderea in forta a trupelor speciale, cu scopul de a-L prinde, de a-L aresta pe Isus, fara insa a avea un mandat de arestare.

Rep: Ce spune textul biblic in Evanghelia dupa Matei despre acele momente? "Isus a zis gloatelor: 'Ati iesit ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege, ca sa ma prindeti. In toate zilele sedeam in mijlocul vostru si invatam norodul in Templu si n-ati pus mana pe Mine'. Cei ce au prins pe Isus L-au dus la Marele Preot Caifa, unde erau adunati carturarii si batranii."

Avocat Angelica Romascu: Imi imaginez aceasta adunare ca fiind in fata organelor de cercetare penala, Politie, Procuratura si cred ca nu gresesc daca il aseman pe Caiafa chiar cu Prim-Procurorul. Aici trebuia sa fie cercetat Isus, trebuia sa se intocmeasca actul de acuzare, adica Rechizitoriul, ca sa poata fi trimis in judecata. Astfel, pe marturia a 2 martori mincinosi si prin recunoasterea lui Isus ca este Fiul lui Dumnezeu, I se intocmeste rechizitoriul, cu verdictul: "Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea". Si este trimis Isus in judecata si astfel ajunge in fata marelui judecator Pilat. Acesta studiaza dosarul, citeste, reciteste rechizitoriul si constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii ca invinuitul, inculpatul Isus sa fie condamnat.

Rep: Guvernatorul roman Pilat avea pozitia, functia si puterea de pronunta verdictul: "Nevinovat" in cel mai celebru proces, al Celui mai celebru inculpat. Cum se raporteaza Pilat la acest caz?

Avocat Angelica Romascu: Pilat este convins de nevinovatia lui Isus, dar datorita presiunilor realizate atat din partea fortelor puterii, cat si din partea multimii aflate in strada, care toti solicitau condamnarea la moarte a lui Isus, Pilat cedeaza. Isi spala mainile inaintea norodului si Il da pe Isus sa fie rastignit, adica sa fie executata sentinta de condamnare.

Rep: Exista implicatii sociale majore ale evenimnentului de la Pasti.

Sociolog Ioan Bugnaruc: Pastele inseamna relatii noi, un model de reconciliere, de impacare in familie, intre natiuni. Si modelul acesta nu este modelul impunerii fortei, nu este modelul dominarii ci este modelul jertfirii. Pastele inseamna in acelasi timp o intrare intr-o familie noua. Ne-a oferit Dumnezeu fiecaruia dintre noi privilegiul sa-L consideram Tatal nostru, iar pe cei care sunt de asemenea copii Lui sa-i consideram fratii nostri.

Rep: Dincolo de modificare relatiilor sociale la nivel personal, modelul lui Isus Cristos, care culmineaza cu sarbatoarea de pasti, reverbereaza si la nivel de natiuni.

Sociolog Ioan Bugnaruc: Acele natiuni care au adaugat la perspectiva economica a vietii si perspectiva morala, au avut binecuvantari, au avut parte de prosperitate. Sociologi remarcabili vorbesc despre geneza capitalismului si etica protestanta de exemplu, aratand ca moralitatea este o premisa foarte importanta in propasirea economica. Daca ne gandim la libertatea constiintei, la dreptul la libera asociere, la respectul proprietatii, la separarea bisericii de stat - acestea sunt principii pe un temei crestin.

Rep: Dar Pastele inseamna si moarte, chiar daca este urmata de o inviere. Ce-a fost in inima de mama a Mantuitorului Isus Cristos, ce-a fost in inima de Tata a lui Dumnezeu atunci cand Isi vedea Fiul murind? Ce este in inima unor parinti care-l conduc la mormant pe fiul lor? Familia Cosman a experimentat acest gen de sentimente cand l-au pierdut pe fiul lor cel mai mare, in varsta de 21 de ani.

Gigi Cosman: sentimentul unei rupturi imense, a unei despartiri de tine insuti, prin separarea de o relatie pe care ai zidit-o cu atata migala si cu truda si cu drag timp de 21 de ani, era coplesitor. Sunt momente in care intelegi ca trebuie sa faci o delimitare clara intre valori. Dintr-o data realizezi nebunia rasului, desertaciunea mancatului; caracterul vremelnic a tot ceea ce te inconjoara devine atat de pregnant si valorile se leaga de eternitate, de vesnicie. Simti povara unei dureri imense. Atunci treci prin realizarea a ceea ce inseamna sa te usture inima, sa te “doara sufletul de durere”. Am trait experienta unei parasiri, oamenii nu stiau ce sa spuna, stateau deoparte. Eram singuri in aceste momente, am simtit ce inseamna sa fii singur cum Cristos era cand era pe cruce, desi Tatal era in El.

Rep: In desfasurarea evenimentelor de la Pasti, puterea religioasa a unei natiuni a influentat si manipulat puterea politica, in scopul obtinerii condamnarii la moarte a unui personaj incomod. Marii preoti de atunci ai natiunii Israel l-au influentat pe Pilat - reprezentantul imperiului roman - sa-L condamne la moarte pe Isus Cristos, deoarece acesta devenise incomod pentru ei. De fapt ideea de separare a bisericii de stat a fost lansata chiar de Cristos. Am stat de vorba cu Lector - Doctor Silviu Rogobete, seful catedrei de stiinte politice de la Universitatea de Vest din Timisoara, despre evolutia de-a lungul istoriei a acestei tensiuni mocnite intre politic si religios.

Lector-Doctor Silviu Rogobete: S-a vazut in mod constant aceasta lupta, aceasta dialectica intre puterea religioasa si puterea politica, intre imperium si sacerdotium. Odata cu aparitia statului natiune, lucrurile se separa, politicul ia o anumita traiectorie, se desacralizeaza. Partea religioasa ramane in zona religiosului. Viata politica ar trebui sa fie separata de viata religioasa, insa iata ca si astazi inca lucrurile nu sunt foarte clare si aceasta tensiune dintre imperium si sacerdotium continua sa ne macine. Din perspectiva crestinismului religia nu este politica si politica nu este religie. In momentul cand spunem "religia este politica", automat riscam sa cadem in extrema fundamentalismului.

Rep: A avut oare remuscari de constiinta Pilat, guvernatorul roman, cel care sub presiunea maselor a pronuntat sentinta de condamnare la moarte a Mantuitorului?

Avocat Angelica Romascu: Nu stiu daca Pilat a avut remuscari in suflet cand a pronuntat sentinta de condamnare, dar stim cu totii ca a tradat adevarul in schimbul confortului material si social. A preferat sa pronunte o sentinta nedreapta, sa dea la moarte un om nevinovat, in care nu a gasit nici o vina. Numai ca sa nu-si atraga dizgratia clasei politice de atunci, balanta s-a inclinat spre iubirea de sine, si nu in apararea adevarului. Procesul a fost un proces nedrept, cu multe vicii de procedura si unul din aceste vicii a fost si faptul ca Isus nu a beneficiat de aparare. Nu avusese nici un avocat, nici macar unul din oficiu.

Rep: Bineinteles ca nu poate lipsi perspectiva teologica din aceasta incercare a noastra de a afla ce s-a intamplat de fapt de Pasti.

Doctorand in teologie, Beniamin Faragau: Raspunsul este direct si simplu: Cristos a inviat. Cristos a inviat! Un eveniment cu implicatii cosmice. Ca sa intelegi evenimentul in sine, imagineaza-ti ca tocmai te-ai intors de la cimitir, de la inmormantarea unui prieten drag. In zilele ce urmeaza iti vin in minte imagini legate de momentele pe care le-ati petrecut impreuna nu de putine ori. A treia zi, te pomenesti cu prietenul inmormantat cu doua zile in urma in pragul usii. Te freci la ochi, iti dai palme ca sa te asiguri ca nu visezi. Prietenul, intelegandu-ti nedumerirea, te priveste zambind, dupa care iti spune: "Pace tie. Eu sunt". Ce s-a intamplat de fapt de Pasti? Intrupatul Fiu al lui Dumnezeu S-a lasat rastignit in locul meu si al tau, pentru a plati plata pacatului nostru, al tuturor. El a implinit astfel dreptatea lui Dumnezeu, facand astfel posibila refacerea relatiei mele cu El. Mai este ceva care face ca invierea lui Isus Cristos sa nu se confunde cu celelalte invieri din morti. Toti ceilalti au inviat ca sa moara din nou. Imaginati-va un transplant de inima, de ficat, de rinichi. Pacientilor li se prelungeste doar viata. Isus Cristos a inviat si este viu in vecii vecilor. Invierea lui Isus este semnalul si garantia multor altor invieri din morti de acelasi fel care vor urma. Credinta sau necredinta in Cristosul inviat din morti imparte lumea in doua: in mantuiti si in pierduti. Cristos a inviat! Daca spui din toata inima "Adevarat ca a inviat!", ai inteles esenta Pastelui.

Documentar radio realizat de Ioan Ciobota pentru Radio Vocea Evangheliei.

...

Vieti transformate (I)

Numele meu este Adriana Branza si vreau sa va spun cum mi-a schimbat Dumnezeu viata. In Martie 1998, fiind studenta in anul I la Timisoara, o colega m-a invitat sa lucrez timp de o saptamana ca translator pentru un grup de americani. Acest grup era implicat intr-un proiect de refacere a unor orfelinate si scoli speciale din judetul Arad. Fiind acolo cu acel grup de crestini, am putut compara cum traiau acei oameni spre deosebire de ceilalti prieteni ai mei. In primul rand vedeam cum se tratau unii pe altii, cum se respectau, cum isi aratau dragoste unii altora. In al doilea rand, ei citeau zilnic Biblia si aveau o dorinta sincera sa traiasca dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Pana atunci, n-am stiut niciodata ca exista pe acest pamant oameni care doresc intr-adevar sa traiasca asa cum cere Dumnezeu in Biblie.

Pentru mine Biblia era o carte pe care nu o puteam intelege, o carte foarte veche, pe care doar filozofii si istoricii ar putea sa o inteleaga, dar nu oamenii simpli. Am inceput punandu-mi intrebari despre Dumnezeu si despre oamenii din acel grup, care erau atat de diferiti de toti prietenii mei si toti cei pe care ii cunoscusem inainte. Intr-o zi, in timpul acelei saptamani, cineva m-a intrebat: "Esti crestina?". Am raspuns cu o alta intrebare: "Ce inseamna sa fii crestin?" Nu am primit nici un raspuns, asa ca am cautat singura raspuns.

Cand ne-am intors la Facultate in Timisoara, colega mea Anca mi-a dat o carte: "Mai mult decat un simplu tamplar" de Josh McDowell. Intr-o dupa-masa de vineri, mergand cu trenul de la Timisoara spre Arad, citeam din cartea pe care mi-a dat-o colega mea si am ajuns la un loc in care autorul prezenta o istorisire. Era vorba despre o domnisoara care conducea masina pe o autostrada undeva in California si a fost oprita de politie pentru depasirea limitei de viteza. Ea este dusa la tribunal si i se cere sa plateasca amenda pentru ceea ce a facut. Nu a avut bani sa plateasca si prin urmare trebuia sa fie dusa la inchisoare. In acel moment, judecatorul care prezida cazul, a venit la ea, si-a scos roba de judecator, a platit amenda si in felul acesta ea a scapat de inchisoare. Apoi in carte urma o intrebare si probabil in mintea fiecarui cititor: "De ce a platit judecatorul amenda in locul fetei?" Raspunsul: pentru ca era tatal fetei. Josh McDowell spune ca aceasta este o intamplare adevarata, care a avut loc in California. Cand am citit acest pasaj, am inteles, pentru prima data in viata mea, o intamplare care a avut loc in Israel cu aproape 2000 de ani in urma. Datorita acelei intamplari din California istorisite de Josh McDowell in cartea sa, am inteles de ce a fost nevoie ca Dumnezeu sa vina pe pamant de pe tronul sau ceresc, sa-si scoata roba Sa glorioasa, sa renunte la puterea Lui de judecator si sa fie Tatal meu iubitor si iertator. Am auzit de multe ori fraza "Dumnezeu a murit pentru pacatele tale" dar n-avea absolut nici un sens pentru mine pana in acel moment in tren.

Am inteles ca nici un om nu poate plati vreodata pentru pacatele sale indiferent cat de mici sau de mari ar fi acestea. Dumnezeu este sfant, este un judecator perfect care nu poate sa uite sau sa puna deoparte pacatele noastre. Daca ar face asa ceva, sistemul sau de justitie nu ar mai fi corect. Parea o problema fara solutie, dar Dumnezeu, in intelepciunea Sa, a gasit solutia: El a ales sa plateasca si sa sufere pentru pacatele celor pe care ii iubeste. In acea dupa-masa de vineri, cand am inteles ca El a murit pentru mine, dragostea Lui, mila si bunatatea Lui m-au coplesit. Am decis sa accept sacrificiul pe care El L-a facut pe cruce, sa-L accept pe El ca Salvator si Domn al vietii mele. Am inceput sa citesc Biblia si din ziua aceea nu mai era o carte pe care sa nu o inteleg. Pentru mine, ca de altfel si pentru toti crestinii din lumea aceasta, Biblia a devenit Cuvantul cel viu al lui Dumnezeu. Dumnezeu mi-a vorbit prin Biblie si am putut intelege ce scrie acolo.

Si incet dar sigur, Dumnezeu a inceput sa lucreze in mine, El a inceput sa schimbe modul in care gandeam si caracterul meu. El a inceput sa ma invete lucruri noi despre El, despre cei din jurul meu si despre mine insumi. Eram un om care ii judeca pe toti cei din jur. Doar daca ma uitam la cineva, il si catalogam in bine sau rau. Dumnezeu m-a invatat sa nu judec asa repede oamenii pentru ca noi suntem creaturi complexe si sunt multe lucruri care pot afecta reactiile noastre, caracterul si motivatiile noastre. Dincolo de toate acestea, cine sunt eu sa judec vreun om pe care l-a creat Dumnezeu, pe care Dumnezeu il iubeste si pentru care El a murit? Au fost si momente cand aveam impresia ca Dumnezeu a devenit distant, ca rugaciunile mele nu primesc raspuns prea repede, dar El mi-a aratat ca si Domnul Isus se roaga pentru mine. Si cel mai important, El mi-a aratat ca ma iubeste chiar asa cum sunt si ca va continua sa ma schimbe cu dragoste si rabdare, pana cand va sfarsi aceasta buna lucrare pe care a inceput-o in mine (Filipeni 1: 6).

Interviu difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei in cadrul emisiunii "Vieti transformate"

Realizator: Ioan Ciobota

...

Despre RVE - Timisoara

(text publicat in SSJ nr. 135, numarul cu tema: “Dosar SSJ nr. 19 – Radiourile Evanghelice / 'Micul Samaritean’”)

RVE este un post de radio interconfesional, infiintat de cultele evanghelice din Romania: Baptisti, Penticostali, Crestini dupa Evanghelie (si Oastea Domnului - ramura evanghelica).

RVE are 6 statii care emit de cativa ani, si inca una care urmeaza sa se deschida la Brasov.
Acestea sunt:
Oradea - 24 ore, emite din Martie 1995
Sibiu - 24 ore, emite din August 1994
Cluj - 8 ore, emite din Martie 1995
Bucuresti - 6 ore, emite din Aprilie 1994
Suceava - 2 ore, emite din August 1993
Timisoara - 2 ore, emite din Februarie 1996
Brasov - 4 ore (in curand)

Anul acesta (2002) se implinesc 9 ani de cand a inceput emisia primei statii RVE in Romania.

Unul dintre principalii fondatori este pastorul Iosif Ton.

***

Cum se vede RVE din interior ?

Dar mai intai din exterior. La prima vedere (sau auzire), RVE este un radio "pocaiesc". Ceea ce oarecum este adevarat si nu e rau.

Doar un exemplu pentru inceput: o profesoara de franceza de la Universitatea de Vest din Timisoara marturisea cu cativa ani in urma "dupa o zi de nebunie, parca abia astept sa ajung acasa, sa ascult postul vostru de radio".
De ce oare? Intr-un context radiofonic in care aproape toate posturile comerciale de radio transmit doar muzica, stiri, sport si concursuri de genul "Nu-i asa ca? Ba da! Bravooooo! Ati castigat superpremiul oferit de... constand dintr-un "bax" de...; intr-un astfel de context, poti numara pe degetele de la o mana cate radiouri se adreseaza SUFLETULUI.
(Americanii si-au sondat "populatia" si au aflat ca "populatia" vrea cel mai tare si mai tare ca cineva sa-i spuna "populatiei": TE IUBESC, IMI PASA DE TINE, TE INVIT LA CINA)

RVE este un radio caruia ii pasa de sufletul omului.

Daca imi dati voie sa fiu putin "rautz" as spune ca in Tara asta poti asculta in general emisiuni cu iz puternic de naftalina (de pe la Radio Romania), emisiuni gen Andrei Gheorghe, emisiuni cu Gheorghe si emisiuni pentru Gheorghe. (Sa ma scuze gheorghii, da' oricum si io-s Ion).

Normal ca trag spuza pe turta mea, nu ca am fi noi - RVE - tari, ci ca noi vorbim despre EL, prin EL si cu EL.

Dar n-as vrea sa risc sa par bigot sau fanatic. Stiu ca sunt multe emisiuni si la RVE care lasa de dorit si care ar putea fi mult mai bune. Insa "dincolo de cuvinte" (cum spune o reclama) cred totusi ca cel mai important este sufletul din spatele cuvintelor. "Tonul face muzica". Si ascultatorii simt treaba asta.
O ascultatoare ne-a spus odata: "eu va intuiesc caracterul dupa tonul vocii". Si mi se pare corect, pentru ca si eu pot spune dupa primele 7 cuvinte daca cineva care tine un "speech" (predica sau orice ar fi) este sincer in ceea ce spune, traieste ceea ce spune sau "si-a pus caseta" (ca la radio). Si mi se face pielea de gaina. Chiar ca trebuie sa avem... caracter. (Vorba fratelui Marcu Nichifor, cu graiul "dansului" de moldovean putin mucalit: "Fratilor, bagati bini di sama...")

***

Ce emisiuni se pot asculta la RVE ?

Pentru copii, tineri, adolescenti, femei, varsta a III-a, cultura, istorie, filozofie, medicina, arta, muzica, literatura. Ca si paleta de emisiuni oferita ascultatorului cred ca doar Vocea Evangheliei si probabil Radio Romania mai ofera asa multe genuri pentru asa multe categorii. Asta deoarece la un radio comercial este mult mai simplu sa pui 17 CD-uri care se invart timp de 20 de ore; atunci ai de platit un singur om sau 2 care mai zic din cand in cand cate o prostioara si cam atat. Pe cand daca vrei sa faci emisiuni pe diferite teme, bugetul pentru emisiunea respectiva, adica oameni, ore de interviuri, teren, studio, editare, montaj, etc., creste exponential.

Specificul extraordinar al Vocii Evangheliei este ca toate aceste subiecte sunt privite prin prisma Bibliei si a solutiilor pe care Dumnezeu le ofera oamenilor.
A sunat odata o doamna, intelectuala, in varsta, si ne-a spus: "Domnilor eu am facut 16 avorturi la viata mea si acum nu mai pot dormi noaptea. Vad in vis copiii avortati, parca vin spre mine." "Bine doamna, dar cu ce va putem ajuta noi? Noi suntem post de radio." "Da, dar doar pe dumneavoastra v-am gasit in orasul asta gata sa ma ascultati. Daca ma duc la doctor imi spune ca-s nebuna, daca ma duc la popa, n-are timp de mine."

Dupa aceasta intamplare am pus mana pe reportofon si microfon si - cu ajutorul Domnului - am realizat un documentar despre avort intitulat "Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?" care a fost difuzat de RVE in toata tara si in plus de Radioul national prin studioul teritorial Radio Timisoara (care acopera judetele Arad, Timis, Caras-Severin si Mehedinti). De asemenea la Craciunul anului trecut (2001), acest documentar a fost difuzat (intr-o versiune restransa) si de BBC in limba romana.

In plus, in Timisoara in ultimii 4 ani s-au nascut peste 200 de copii care initial erau sortiti avortului de catre parintii lor. Dar auzind anunturile de la RVE legate de Fundatia Estera-Pro-life, acei parinti au renuntat sa mai ucida, si acum RVE "are"... peste 200 de copii.

Noi credem ca asta insemna sa fim sensibili la problemele oamenilor si sa ne pese intr-adevar de sufletele lor. Paul Tournier spunea: "Noua din zece oameni care merg la psihiatru nu au nevoie sa mearga. Au insa nevoie de cineva care sa-i iubeasca cu dragostea lui Dumnezeu... si s-ar insanatosi."

***

Din tristetile RVE este frustrarea ca CNA-ul (Consiliul National al Audiovizualului –autoritatea Statului roman in domeniul Radio-TV) nu a mai acordat nici o frecventa noua si nici extindere de spatiu de emisie pentru RVE din 1994 pana in 2001, deci timp de 7 ani. In 2001 a aprobat 4 ore la Brasov, frecventa care va fi impartita cu alte 3 posturi de radio religioase, dintre care cel ortodox va avea 12 ore. De fapt frecventele se castiga - teoretic - pe baza dosarului, adica ce fel de emisiuni intentionezi sa realizezi, cui te adresezi, cat de folositor esti Romaniei (de exemplu ce-i inveti pe ascultatori in domeniul coruptiei, minciunii etc.). Daca s-ar respecta aceste principii teroretice, pentru RVE ar trebui sa se acorde o frecventa nationala. Dar stiti cum e la noi...

La unul dintre concursurile la care am participat pentru obtinerea unei frecvente, cineva (nu "spui" cine) din CNA a spus: "Ce, o alta frecventa pentru RVE? Voi 'pocaitii' aveti deja prea mult in Romania..."

Ati auzit vreodata melodii cu mesaj porcos sau bancuri porcoase la vreun post de radio? Eu am auzit si poti auzi cand vrei. Si ce-a zis CNA-ul? La ei... ploua atunci si s-au facut si ei ca...ploua. Dar RVE are prea mult in Romania...zic unii...

Dar daca tot am ajuns la muzica ("Lasati-ma sa fac cantarile unei natiuni si atunci nu ma intereseaza cine face legile" - Platon), cateva amanunte din bucataria interna a RVE Timisoara - specific doar de la Timisoara pentru ca eu aici lucrez.
Cand dam de exemplu ceva pentru varsta I, suna varsta a III-a: "Asta-i muzica?" Si viceversa. Drept urmare le dam de toate la toti. De la Groza si Chioreanu pana la Petra, Chris, Delirious? etc.

La RVE Timisoara nu exista "filtru muzical" nici de "sus", nici de jos, stanga, dreapta, etc.

Singura cenzura este autocenzura fiecarui redactor in parte, in fata inimii lui si in fata lui Dumnezeu.

La Timisoara avem 3 emisiuni interactive pe saptamana (live, cu telefoane in direct de la ascultatori). Una pentru tineri, una pentru femei, una muzicala. In rest interviuri live sau inregistrate despre diverse evenimente din Timisoara sau tara, emisiuni inregistrate, rubrici etc.

Dintre subiectele abordate: de la nemurirea sufletului, pana la masturbare, de la relatii de familie si viata sexuala, pana la comunicarea in familie, alcoolism, copiat la scoala, cum te imbraci, detinutii din penitenciar, morala crestina, salvarea prin Domnul Isus Cristos, viata vesnica etc. Toate abordate decent, inteligent, cu specialisti, cu oameni implicati in diverse probleme. Dar bineinteles ca exista loc sa le facem si mai bine.

In final, visul meu este un post crestin de radio cu acoperire nationala, un post crestin de TV cu acoperire nationala, un ziar crestin cu acoperire nationala si o retea de librarii crestine cu acoperire nationala, in fiecare oras sau orasel din tara asta.

Nota 1: In anul 1998 un redactor al RVE a castigat premiul national "CIVIC MEDIA AWARD" la sectiunea radio, oferit de revista de limba engleza a oamenilor de afaceri "Bucharest Business Week" si Fundatia Tinerilor Jurnalisti. La sectiunea TV castigatorul a fost Leonard Miron de la TVR 1 (pe vremea aceea) iar la sectiunea presa scrisa Dolores Benezic de la "Curierul National".
(Nu ca suntem buni, dar daca nu ne laudam singuri, atunci cine sa ne laude? Daca nu acum, atunci cand? Vorba aia: "Nu ca zic, dar vreau sa spun".)

Nota 2: Ideile prezentate in acest articol apartin autorului si NU reprezinta punctul oficial de vedere al RVE.


...

Vieti transformate (II)

Diana Horvath a fost dusa inca de mica la biserica baptista de bunica ei. A cunoscut de tanara Cuvantul lui Dumnezeu si biserica.

Ea istoriseste: Cand am ajuns la varsta adolescentei si eram in cautare de raspunsuri, de prietenii, de “fericire”, mi-am indreptat atentia si spre ofertele care veneau din lume. In acelasi timp cautarile mele dupa sens erau ambivalente, fiind indreptate atat inspre lume cat si inspre Dumnezeu. Frecventam in continuare biserica, dar nu aveam o relatie personala cu Dumnezeu si pe deasupra incercam sa imi umplu golul din inima cu surogate oferite de lume. Problema era ca nu ma simteam ca apartinand nici uneia dintre tabere. Nu eram nici in totalitate din lume, dar nici nu eram un copil nascut din nou.

In seara de Ajun de Craciun a anului 1995 am fost la colindat impreuna cu tinerii Bisericii Baptiste Betel din Timisoara.

Cand am ajuns spre dimineata acasa am incercat sa deschid poarta casei, dar nu am reusit. Era tare frig afara si cum stateam in fata portii ma gandeam ca ai mei sunt in casa la caldura, bucurandu-se impreuna de Sarbatoare. Imi doream asa de mult sa fiu si eu inauntru!
Atunci, am avut viziunea Domnului Isus stand la usa inimii mele si batand… si eu stateam inauntru, la caldura, bucurandu-ma de sarbatoare, pe cand Sarbatoritul statea afara, in frig. Duhul Sfant m-a cercetat in momentele acelea si m-a facut constienta de goliciunea mea spirituala si de nevoia de a fi eliberata de pacatele mele.

Acolo, in fata portii, L-am primit in inima mea ca Domn si Mantuitor pe ISUS.
Apoi, am reusit sa deschid poarta si cand am intrat in casa i-am gasit pe toti dormind. Din nou am fost cercetata si am inteles ca la fel ca si ei, eu fusesem adormita fata de Domnul, impietrita la chemarea Lui. Din acel moment lucrurile s-au schimbat in viata mea si am inteles dragostea, rabdarea, mila si harul Domnului fata de mine. De asemenea, golul din inima mea a fost umplut si cel mai minunat este ca Domnul continua sa faca lucruri deosebite in viata mea!

In aprilie 1996 am fost botezata. Doresc sa Ii slujesc cu tot ce sunt Domnului si sa raman credincioasa Celui ce m-a iubit si m-a rascumparat.

Interviu difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei in cadrul emisiunii "Vieti transformate"

Realizator Ioan Ciobota

...

Mie nu mi se-ntampla nimic niciodata

(text publicat in SSJ nr. 140, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 23 - Destin, Fatalitate, Noroc")

Doar altora li se poate intampla ceva, NU mie. Indiferent daca este ceva bun sau rau. Multi dintre noi avem aceasta senzatie, nu?

Daca aflu despre cineva ca are cancer sau ca a avut un accident sau ca i-a murit cineva drag, imi zic "Saracul de el", dar sunt convins ca mie nu mi s-ar putea intampla asa ceva niciodata.

Daca aflu despre altcineva ca a mostenit o casa de 30.000$ sau ca a primit cadou o masina de la "unchiul Sam", ma gandesc "hhmmm...", si din nou sunt convins ca mie nu mi s-ar putea intampla asa ceva niciodata.

Avem cumva un destin prestabilit? Sunt unii dintre noi destinati spre un permanent "bine" iar altii spre un etern, fatalist si implacabil "rau"? Este "imaginea de sine" un aliat sau un dusman pentru om?

Este foarte adevarat ca un copil caruia i se spune mereu "Prostule! Nu esti in stare de nimic" are sanse mari sa devina o..."leguma" in viata si intr-adevar sa nu fie in stare de nimic.

Stie Biblia de ce oamenii care rostesc astfel de invective sunt considerati ucigasi. Ei ucid destine.

Dar, aici este vorba despre o conditionare a mediului, a factorilor externi asupra devenirii unui om.

In ceea ce priveste destinul vesnic, cred ca acesta depinde doar de alegerile si deciziile individuale ale fiecaruia, raportate la jertfa Domnului Isus Cristos pe cruce.

Omul nu este in matricea "Procesului" lui Kafka, chiar daca Pavel spune ca "pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau."

Dar in Ezechiel 18, Dumnezeu Insusi spune: "Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca?" Exact pentru aceasta a venit Cristos - sa caute si sa mantuiasca pe cei pierduti.

Printul Miskin, "idiotul" lui Dostoievski, este cumva unul care se lupta cu niste arme ciudate sa-si invinga destinul implacabil? Am avut un coleg care parea "idiot" conform standardelor lumii, cu toate ca era cel mai bun la analiza matematica. Dar el nu era "idiot", ci L-A INTALNIT IN MOD PERSONAL PE CRISTOS. De ce parea "idiot" pentru cei "trecuti de dragostea dintai"? Deoarece el le spunea tuturor despre dragostea lui Cristos, de la profesorii de facultate, pana la tiganii din tramvaiul 2. Era "nebun" pentru Cristos.

De cand eram mic, textul din Ezechiel 33 mi-a ramas ca un lait-motiv in urechi:

Daca strajerul "va vedea venind sabia asupra tarii, va suna din trambita si va da de stire poporului, si daca cel ce va auzi sunetul trambitei nu se va feri, si va veni sabia si-l va prinde [...] daca insa strajerul NU va suna din trambita..."

Atunci mi-am dorit sa ajung "strajer".

Se vede clar - alegerea strajerului este sa anunte pericolul sau sa taca, DAR a celui care aude trambita strajerului este alegerea finala. Cel care aude trambita decide singur daca ia atitudine, lupta sau continua... sa doarma.

Folosind un exemplu profan, as spune ca este ca atunci cand vezi o piesa de teatru de doua sau mai multe ori. STII EXACT ce urmeaza, dar nu intervii. Scenaristul are libertatea sa aleaga pasul urmator pentru actorii lui.

Fiecare dintre noi suntem un actor in fata ingerilor, iar scenaristul, cel care dicteaza pasul urmator, este vointa noastra libera. Libera de pe la Eden incoace.

Eu cred ca Dumnezeu STIE EXACT ce urmeaza, dar ne da voie sa alegem singuri. Ne respecta personalitatea. El intervine doar atunci cand Il rugam!!

Nu cred in predestinare. Nici in zodiace, horoscoape sau minciuni de umplut pagina de ziar sau timpul de emisie la radio si TV. Dar CRED in planul lui Dumnezeu pentru fiecare om. Si mai cred in libertatea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o de a decide singuri sa ramanem in planul Lui, sa implinim planul Lui pentru viata noastra, sau sa iesim "in decor", sa implinim planul "celuilalt".

Atunci ne "auto-predestinam" singuri (daca exista un asemenea termen). La iad de cele mai multe ori.

Daca totusi alegi sa implinesti planul lui Dumnezeu pentru viata ta, si mergi misionar la tribul Auca, fiind ucis apoi de sulitele lor (cum s-a intamplat cu Jim Elliot si prietenii lui misionari), ce explicatie ar mai putea fi?

O posibila concluzie ar putea fi ca de multe ori aducerea altor oameni la viata, cere moarte.

Chiar si noi am fost adusi la "Viata" prin moartea LUI. Poate ca se face lumina in dilema destinului si a fatalitatii cand redefinesc moartea. Fie o boala, fie un accident, fie pierderea cuiva iubit.

"Decorul" se lumineaza dintr-o data, ca in "Nabucco", atunci cand aplic cuvintele lui Pavel, ROB al lui Cristos: "Caci pentru mine a trai este Cristos si a muri este un CASTIG."

Acum sunt LIBER pentru ca nu ma mai tem de moarte.

...

Ce-i aia "serica"?

Dar bi-serica?

"Serica" se refera la ser, ser fiziologic, ser imunologic, etc.
Iar bi-serica inseamna doua seruri. Sau 2 surse, 2 izvoare. Care pot fi antagoniste uneori.

Pe cand "BISERICA" inseamna un singur trup. Al lui Cristos !!

Doua izvoare ?!????

Cum ar zice Ap. Iacov:
"Cu ea (limba) binecuvantam pe Domnul si Tatal nostru, si tot cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa fratii mei! Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara?"

Cred ca dintotdeauna BISERICA s-a confruntat cu aceasta problema: dualismul. (Doamne ce ti-i mai incondeia Domnul Isus pe farisei in talk-show-urile de pe dealurile Galileii.)

Bine, bine, dar noi nu blestemam pe nimeni !

Oare?

"Oricine uraste pe fratele sau, este un UCIGAS!" (I Ioan 3:15)

Asta ar fi un aspect. Alt aspect ar fi BANUL.
Da, ati citit bine - BANUL !!
In atat de multe biserici banul indica sfintenia. Sunt unii care cred ca daca dau "un leu pentru Ateneu" L-au cumparat pe Domnul. Ce NEBUNIE ! Sa crezi ca poti, cu "ochiul dracului", sa-l cumperi pe Domnul, care este SFANT, SFANT, SFANT. Facem afaceri murdare, dam apoi cativa gologani la biserica, si dintr-o data suntem mai sfinti ca papa.

Dar nebunia cea mai mare este a celor ar trebui sa vegheze la viata de sfintenie a bisericii, si care accepta tot felul de compromisuri, doar ca sa "puna un acoperis nou la biserica", sau ca sa faianteze toaleta pe banii fratelui cutarica...

(Am participat odata, intr-o biserica, la o sedinta in care se incerca numirea in comitet a unui membru al bisericii, businessman plin de succes, iar respectivul NU VROIA ! Nu vroia sa fie facut "baiat de comitet" cu forta, sau datorita banilor lui)

Apoi.
Spunea odata un pastor "respectabil" (datorita numarului de ani si faptului ca n-are absolut nici un ucenic la amvon, semn ca a tinut bine "fraiele" zeci de ani, ca "One man show") ca dumnealui sta cu bata la usa bisericii, ca sa nu intre lupii in biserica. Sau mai rau, ca sa nu intre LUMEA in biserica.
Da, da, dar ce te faci cu MISIUNEA bisericii, aceea de a merge ca niste oi in mijlocul lupilor? Sarea pamantului si lumina lumii...puse sub obroc, intre zidurile frumoase ale bisericii.

In plus, degeaba stai cu bata la usa bisericii sa nu-i lasi pe "spurcati" sa intre, ca "oile" tale vor merge acasa si vor fi ispitite sa se uite la mult prea multele fuste mult prea scurte de pe strada, sau la mult prea multele filme sexi/porno de la TV? Sau sa insele in afaceri, sa minta, sa dea mita, sa corupa?

Pentru o gandire de genul acesta singura sansa ar fi un program de biserica de 24 de ore din 24. Sa fii sigur ca "oile" sunt la adapost.

O, dar aici am deschis alta cutie a Pandorei, am amintit cuvantul "program". "Doamne binecuvanteaza programul de astazi!..."

In plus nici chiar in biserica "oaia" nu este in siguranta, cand se uita mai lung la ea vreun "berbec" mai acatarii...

Dar am auzit in ultima vreme niste lucruri deosebite, care se petrec "underground" in unele biserici. Cum ca unii tineri nu mai suporta fariseismul si ipocrizia cu iz de naftalina, si s-au pus pe rugaciune pentru o trezire spirituala. Chiar auzeam despre doua surori din Arad care au inceput un post de 40 de zile, (consuma doar apa si lichide) pentru trezirea bisericilor. (Apropo, cine se inscrie in continuare pe aceasta lista?...)

Care este de fapt datoria unui membru intr-o biserica, oricare ar fi aceasta?
Sa fie sfant, spre Gloria si Slava lui Dumnezeu Tatal, prin Isus Cristos, Domnul nostru si prin puterea Duhului Sfant.

Si "Oldies but goldies" sloganul slagarelor anilor '60 ascultate in veacul urmator, nu este neaparat aplicabil si in biserici.
Exista tineri cu adevarat curati, care doresc sa traiasca sfinti si se lupta din greu cu ispitele anilor 2000 si ceva.

Are Dali o pictura celebra, un fel de "Sf. Ioan fata cu reactiunea", cred ca se numeste "Ispitirea Sf. Ioan". (Nu-l apreciez pe Dali ca om, dar unele lucrari ale sale sunt deosebite). Ispitele sunt reprezentate prin niste elefanti uriasi, care vin spre sf. Ioan. Acesta pune crucea intre el si ispite, dar secretul picturii, - si aici Dali a intuit perfect, (cu toate ca Salvador era inclinat spre "pacatul manastiresc") - secretul picturii este ca aceste ispite, sub forma unor elefanti, au picioare de ... paianjen.

Si acesti tineri deosebiti, care se roaga in multe biserici din Romania pentru o trezire spirituala, au inteles ca ispitele se inving pe genunchi si doar cu ajutorul LUI.

Dar "Ce-i de facut?".
Pai ce-a facut si Noe.
Pe corabia plina cu animale, va dati seama cam ce mirosuri erau dupa mai multe zile "impreuna". Gaini, iepuri, gaste, elefanti, dromaderi si cameleoni (sa fi luat oare Noe din greseala mai mult de o pereche de cameleoni, care-si schimba pielea doar duminica, iar de luni pana sambata...).
Dar, saracul Noe n-avea incotro. Trebuia sa stea pe corabie.
Era ce era inauntru, dar afara era...potopul...

Senzatia este ca starea multor biserici seamana cu cea descrisa in Apocalipsa 3:17:
"Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic", si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol... Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!" spune Domnul Isus Cristos.

O posibila concluzie.

Scopul bisericii este largirea Imparatiei Celui Prea Inalt, "precum in cer, asa si pe pamant".

Cum si-ar putea duce biserica mandatul la indeplinire?
Matei 28 "Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit."

DUCETI-VA, nu asteptati sa vina ei la voi, faceti ucenici ai lui Cristos, nu ai vostri, apoi nu uitati sa-i botezati si sa-i invatati.
Si aici este vorba despre FIECARE membru al biserici. Despre absolut FIECARE membru. Sarcina aceasta nu trebuie sa o duca doar pastorul, ci fiecare membru este responsabil de castigarea sufletelor.

Ar mai fi ceva. In Europa Occidentala, bisericile (cladirile acestora) sunt goale, catedralele pustii, pietre moarte, lipite cu smoala.
O, dar Europa Occidentala a trecut prin 3 revolutii absolut anticrestine si ateiste (franceza, nazista si comunista).

In plus cancerul darwinismului L-a decimat pe Dumnezeu din sufletul oamenilor. In tari protestante ca Anglia, Danemarca, Olanda, Norvegia, crestinismul nu mai inseamna acum aproape nimic.

In Suedia de exemplu, cineva si-a pus pe piept o pancarta cu un verset din Biblie impotriva homosexualilor. Ce i-au facut? L-au arestat, bineinteles. "Au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii, in locul Facatorului". Umanismul si iluminismul si-au desavarsit opera...

Octavian Andronic-Ando, intr-un editorial despre noua emisiune a lui Florin Calinescu: "Alo, Florin?", il caracteriza pe Calinescu in noua lui aparitie ca un pinguin singuratic, pe o bucata de gheata, plutind in deriva in mijlocul unui ocean inghetat.

Cu siguranta Ando nu se gandea la cele sfinte, dar parca imaginea seamana perfect cu o parte din ceea ce este biserica lui Cristos.

Si acum...Quo vadis, Domini? Mergi sa mori din nou?
Sau Quo vadis, biserica?
Cei din biserica, care si-au spalat hainele, merg spre intalnirea cu EL. Cu Domnul nostru Isus Cristos, Cel care va veni, sa judece vii si mortii.
Ceilalti...."in focul cel vesnic, pregatit Diavolului si ingerilor lui".
Suna dur, nu? Si cam anacronic pentru o LUME RELATIVISTA "pana-n prasele", si FARA NICI UN ABSOLUT. Dar sunt cuvinte din care "nici o iota nu va trece" !!

Sa ne vedem cu bine...dincolo...la masa cu Avram, Isac si Iacov...si cu Domnul bineinteles...

...

Nebunia lui Pavel?

Am crescut intr-o familie de pocaiti. Tata nu prea stia sa-mi spuna chestii "adanci" despre pocainta, dar stia ca la ora fixa trebuia sa fim cu totii la biserica. Eram frustrat pentru ca lunea la scoala colegii cometau "Laleaua neagra" si eu habar n-aveam ce-i aia. Sau "Linia maritima Onedin" - ce mult imi doream sa vad serialul asta, dar... hai la biserica. A fost bine, a fost rau? Intre timp "Laleaua neagra" s-a vestejit, "Linia maritima Onedin" s-a "scufundat", dar valorile care mi-au fost transmise la biserica, in timp ce desenam pe caietele de la orchestra sau ma harjoneam cu prietenii, se pare ca au incoltit.

Asa incat dupa razvratirea din adolescenta - cum ca tata ii in varsta si habar n-are, sau ca Biblia este o prostie, sau ca la biserica sunt numai inculti – dupa razvratirea asta aproape inerenta adolescentei, am revenit la VALORI.

Am crescut intr-o biserica moderata. In afara de acestea, am vazut biserici si biserici. Am avut si am si eu ideile mele preconcepute. Cand am vazut prima data o caseta a lui Chris, pe care era o piesa cu titlul "TAXI SPRE CER" mi s-a parut o aiureala atat de mare incat nici n-am catadicsit sa o ascult. Pana cand am auzit la cineva niste casete cu Chris si am fost impresionat de profunzimea versurilor. Mi-am dat seama ca am fost cam habotnic in judecata mea cand am auzit piesa "Mi-e dor Isus sa te-ntalnesc, mi-e dor de Tine..." scrisa de Chris. Niste versuri extrem de profunde...

Si "Imagine" este deosebita sau "Streets of Philadelphia", "Brothers in Arms" sau "Miss Sarajewo", dar cred ca fiecare simte ca exista un DUH in spatele muzicii. Iar duhul din spatele unui AC/DC, Iron Maiden, Ozzie Osborne, Deep Purple, Slayer, Antrax sau Metallica este complet diferit de DUHUL din spatele unei bucati clasice de genul "Daca esti purtat de valul furios".

MUZICA NU ESTE UN CEVA CE ASCULTI SI ITI INTRA PE O URECHE SI ITI IESE PE CEALALTA ! MUZICA ESTE CEVA SPRIRITUAL.

Acum ascult cu placere Born Again, Fratii Groza, Chris, Vali Pentea, Contrast, Ovidiu Liteanu, 321, Inchinare, Petra, Delirious, etc. Cred ca din toata muzica ascultata vreodata, versurile cele mai profunde mi s-au parut: "Ce dragoste de Dumnezeu... Sa moara-un REGE-n locul meu..."

Intelepciunea lumii? Aristotel, Origen, Meister Eckhardt, Steinhardt sau chiar "oamenii recenti" risca sa devina "0" fara EL. Unii au si devenit. (Cioran? Doamne apara...)

Esenta crestinismului este "de a lua o hotarare" (J.Stott). Hotararea de a-i permite lui Cristos sa locuiasca in mine, de a avea o relatie personala cu Dumnezeu Tatal si de a-l accepta pe Cristos ca prieten, mantuitor si stapan. Stapan? Dar in cultura europeana post-crestina, post-socialista, post-comunista, post...scriptum - adica in plus - chestia cu "STAPANUL" suna ca...dracu....sa ma scuze...ateii.

Concluzie. Pocaitii sunt acei oameni care au fost nascuti din nou (Ev. Ioan 3), care au o relatie personala cu Dumnezeu, prin singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni - omul Isus Cristos. Si care apoi transforma Etica, Muzica, Arta, Cultura, Stiinta, sufletele oamenilor. Prin puterea LUI. Nevoia de schimbare exista de cand lumea. De la Burebista, care distrugea culturile de vita de vie ca dragutii de daci sa nu devina d... dupa o "betoaca" zdravana, pana la Marx si Engels, care predicau omul nou in felul lor, ceva de tipul piticilor de pe creierele lor.

Pavel spune "lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Cristos. Pentru El am pierdut toate si LE SOCOTESC CA UN GUNOI, ca sa castig pe Cristos."

Mie nu mi se par retrograzi sau ingusti nici cei care-si spala picioarele unii altora, ca un gest suprem de umilinta, nici cele care poarta batic pe cap in toiul verii. Fiecare cauta sa placa "Celui ce l-a scris la oaste". (Cazul fariseilor nu intra indiscutia asta).

DOAR Evanghelia schimba omul intr-adevar. Pentru ca esenta Evangheliei este transformarea.

Cine L-a intalnit pe Cristos in mod personal, este imposibil sa nu se transforme RADICAL! Un pocait este un transformat radical, care transforma si societatea si cultura in mod radical. In bine, desigur, dupa etalonul lui Dumnezeu. Daca intalnesti pe cineva care nu este transformat RADICAL, dar care totusi isi spune "pocait" - este un mincinos si adevarul nu este in el. Un pocait este un IMBRACAT CU CRISTOS, vorba lui Pavel.

...

Batalia pentru suflete

Ar fi bine sau nu ca un pocait sa intre in politica?
Daca da, care ar fi motivatiile?
Sa aiba un "loc de munca"?
Sa isi rotunjeasca veniturile?
Sa fie cunoscut, sa-si faca un nume?
Sa castige suflete pentru Imparatie?
Sa dea legi dupa voia lui la Dumnezeu?

Sa o luam pe ultima. Presupunem ca intru in Parlament si acolo vreau sa initiez cateva legi. Care ar fi primele?

Mai intai o lege impotriva avorturilor. Tot pe primul loc o lege impotriva curviei, homosexualitatii, etc.

Care ar fi legea Nr.1 ? "De azi inainte nimeni nu mai curveste, altfel plateste amenda de ...., iar in caz de recidiva va fi incarcerat"

Apoi o lege impotriva minciunii, hotiei sau betiei. Sanse? Sa fim realisti. Sansele sunt 0 absolut.

Prima lege data de insusi Ion Iliescu in noaptea revolutiei a fost legea liberalizarii avorturilor. O lege impotriva legii lui Dumnezeu, care spune sa nu ucizi. O lege prin care mamele din Romania au dreptul "legal" - raportat la un sistem de referinta diavolesc - sa-si transforme pantecele in sicriu, sa-si ucida copiii nenascuti. Iar romancele si romanii au "respectat" aceasta lege din plin!! Am ajuns campioni la avorturi in Europa.

"Cum poate cineva sa-i convinga pe cetateni sa respecte legi care nu au o alta baza decat statul?" intreaba David Noebel in "Intelegerea vremurilor".

Povestea Petru Dugulescu, pastor baptist, fost deputat de Timis timp de 8 ani intre 1992-2000, despre reactia parlamentarilor atunci cand a propus inceperea zilei de lucru la Parlament cu rugaciunea "Tatal nostru". "Nu se poate asa ceva, pentru ca atunci si muncitorii din fabrici, si copii din scoli vor incepe ziua tot cu "Tatal nostru" ", spuneau stimabilii parlamentari !!

Dar, scopul final al implicarii in politica ar fi modificarea si initierea unor legi in scopul unui mai bine pentru oameni. Legi raportate la LEGIUITORUL SUPREM. Sa luam un exemplu. Peste 273.000.000 de oameni au fost ucisi în secolul XX. D.Noebel spunea cã în spatele acestei crime, ar putea sã existe gândirea a 6 oameni: Karl Marx, Charles Drawin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt si Sigmund Freud. "Acesti 6 gânditori, au influentat 4 adolescenti ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin si pe Margaret Sanger, ultima dintre ei fiind o adolescentã.

Primii 3 sunt responsabili de majoritatea crimelor sãvârsite în secolul XX. Dar adolescenta de altãdatã, a cãrei gândire a ajuns sã stea la baza planning-ului familial, adicã la baza controlului naºterilor, este responsabilã nu numai de mult mai multe omoruri decât cei 3 puºi laolaltã !!!, dar implicaþiile gândirii ei continuã sã secere mii si milioane de vieþi, care încã nu au vãzut lumina zilei, dupã ce primii 3 au ieºit de mult de pe scena istoriei." incheie Noebel.

Deci istoria secolului XX a fost influentata in acest caz intr-o mai mare masura de nepoliticieni decat de politicieni.

Dar in cazul Daniel - Cir - rezidirea Ierusalimului, cine pe cine a influentat? Daniel pe Cir? Sau Dumnezeu pe amandoi? Ambele variante par afirmative.

"Omul nu este o simpla rotita intr-un mecanism, el nu este un actor care isi joaca rolul intr-o piesa de teatru; el poate cu adevarat sa influenteze istoria" spune Francis Schaeffer.

Dar cum? - intrebam noi. Pentru ca implicarea in politica in Europa si in Romania in acest moment, este ca si cum as pune un bat in mijlocul unui fluviu, cu scopul de a opri fluviul. In acest moment Europa merge "pe mana" umanistilor, cu bratul lor politic socialismul. A umanistilor seculari deocamdata, dar in umbra asteapta racnind umanismul cosmic - New Age. De la un capat la altul al continentului, majoritatea guvernelor sunt socialiste sau de orientare socialista. Franta, Marea Britanie, Germania, Polonia, Romania, Rusia, Grecia, Bulgaria etc.

"Aceasta este esenta problemei create de teoria umanista referitoare la legi: statului i se da autoritatea unui dumnezeu. "Fratele mai mare" exercita toata puterea; individul este doar o simpla rotita in masinaria statului." D.Noebel.

De exemplu: daca pana mai ieri toata lumea era de acord ca homosexualitatea este ceva rau, gresit, pacatos, astazi parca aceasta convingere se clatina. Dupa tot ce ne toarna mass-media in cap, parca tot mai multi incep sa-i priveasca cu intelgere pe homosexuali, unii chiar cu "dragoste"... Vorba lui Marx: "Legea, moralitate, religia sunt prejudecati burgheze, in spatele carora mijesc tot atatea interese burgheze."...

Dupa parerea marxistilor si a umanistilor Dumnezeu nu exista, iar omul este doar un animal evoluat... Asa incat si legile se dau dupa mintile lor intunecate.

Poate ca in SUA inca mai exista putina normalitate in politica, cu toate ca si la ei umanistii si marxistii (nu va vine sa credeti? BA DA ! Chiar marxistii) au sarit sa sparga cu "dalta si ciocanul" cele 10 porunci de pe peretii scolilor si a institutiilor publice.

Si sa lipeasca versete din Coran... Aduse cu avionul... Daca nu cu primul, macar cu al doilea. Sau cu al treilea...

BATALIA PENTRU SUFLETE se da in sala de clasa, de catre invatatori si profesori. Si in Biserica. De asemenea BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi. Daca vreti, si in Parlament, Consilii locale sau judetene. Uneori si-n primarii.
Dar ce are a face asta cu pocainta?

Pai pocaitii se pot implica in politica, dar asta nu se numeste ca fac o slujba pentru Domnul, ci ca sa il duca pe Domnul si valorile LUI si acolo. Sa duca acolo integritate, etica, morala, lumina si
sare.

La fel cum ar trebui sa duca toate aceste valori si in oricare alt domeniu. Fie ca si-ar alege o slujba de muzician, medic, vanzator de cartofi, sofer de autobuz, "om cu inima curata" sau bunica.

DAR !!!

Daca vreau sa aduc Imparatia in sufletele si in mintile oamenilor, atunci treaba asta pleaca de JOS in SUS, nu de SUS in JOS !! Dar ramane si nevoia disperata de legi drepte. Iar "politica este murdara...daca este facuta de oameni murdari" spunea P.Dugulescu.

"Sa-ti iubesti aproapele" nu se impune prin legi omenesti.

BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi ! Dragostea pentru Domnul NU se impune prin lege. Doar prin cruce...

Niciun comentariu: