The Salt Street Journal nr. 110



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 110 / 15 Iulie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Mariana Azimioara, Otilia Ardelean, Ioan Ciobota si Ionatan Pirosca

Cuprins: Jurnal de vacanta, Caldura mare, Prima stire, "Documente, marturii, memorii", Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Perspective psihologice, Din cutia cu amintiri, Iehova iire, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Circuitul mantuirii in natura, Din numerele viitoare, Pe cine promoveaza SSJ?, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Mariana Azimioara

Jurnal de vacanta (I)

Cind am fost in Spania, m-au impresionat fintinile arteziene din curtile interioare. Se spune ca puneau petale de trandafiri in apa ca sa parfumeze calatorul dupa un drum lung. Timp de 800 de ani Granada a fost sub stapinirea arabilor. Inainte de rugaciune fiecare trebuia sa se spele pe miini pina la cot si pe picioare, ritual pastrat si pina astazi.

(va urma)


(recomandam a se vedea: “Mariana Azimioara – Jurnal de vacanta”)

Eduard Orasanu



Caldura mare

Un nepot balai si cu ochii albastri imi scrie printre altele: „Mi-am facut rost de o noua prietena“. De acord, bucuria lui este evidenta, a mea este peste masura, dar cum ramane cu: „mi-am facut rost“. Oare generatia lui nu se mai indragosteste, ci isi „face rost“ de iubire? Oare generatia lui scaneaza un chip peste un alt chip, apoi apasa tasta paste special, si astfel amorul se naste? Dar cum poti sa-ti faci rost de un om, de sufletul lui? Ce campanie publicitara arata avantajele produsului numit femeie?

Dar de ce ma intreb, traiesc vremea in care fiecare isi face rost de ceva. Unii de certificat de „sfintenie“, altii de diploma de revolutionar. De ce ma mir, traiesc in tara in care se poate face rost, unu, de o mica uzina, doi, de o mica padure, trei, de o mica vila. Traiesc in tara in care fiecare isi face rost de ceva, cum poate, de la cine poate si mai ales cat poate.

„Mi-am facut rost de o noua prietena, e blonda...“ Nimic in plus, nici de unde vine, nici unde se va duce. Nimic despre ce visuri poarta, nimic despre ce a citit. Nici daca ii place sa coasa goblenuri sau mancarea numita: cartofi prajiti. Nimic despre culoarea preferata, nimic despre nimic.

E blonda si atat!


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Cum va place?



Prima stire

Duminica trecuta Institutul Teologic Baptist din Bucuresti a sarbatorit 80 de ani de la infiintare, in cadrul ceremoniei de absolvire a ultimei promotii de studenti. Cu acest prilej studioul Master Media a facut un scurt reportaj care va fi difuzat duminica, 15 iulie, intre orele 8 si 9 dimineata pe canalul 1 al TVR. Daca veti gasi timp sa vizionati acest program veti putea asculta opiniile unor personalitati ale vietii evanghelice despre invatamintul superior baptist: Vasile Talpos, Valentin Popovici si Paul Negrut. Lor li se vor adauga rectorul Universitatii bucurestene si profesorul evanghelic american Lewis Drummond care a si primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti.



Documente, Marturii, Memorii (I)
"Amintiri din lagarul comunist"

Inauguram in acest numar al jurnalului nostru un serial in care vom aduce inaintea cititorilor nostri, multi dintre ei tineri si fara amintiri prea clare despre conditia crestinului sub comunism, un set de documente si marturii despre acea vreme de trista amintire, dar si de eroism veritabil. Adesea se vorbeste despre faptul ca in Romania n-a existat disidenta anticomunista in sensul adevarat al termenului. Lucrul acesta insa este infirmat de documentele pe care intentionam sa le publicam. Prin rezistenta anticomunista, in contextul acestei rubrici, intelegem actiuni de opozitie fata de regimul comunist, care pun sub semnul intrebarii, in mod implicit sau explicit, bazele ideologice ale statului comunist.

Pe de alta parte, limbajul acestor documente reflecta in mod evident contextul si framintarile epocii. Ni se pare important sa mentionam aici, de exemplu, grija pe care au aratat-o semnatarii de a nu putea fi acuzati ca actioneaza impotriva legii si a statului, ceea ce i-ar fi compromis cu usurinta in ochii opiniei publice.

Din aceste marturii speram sa intelegeti cite ceva despre luptele purtate de unii dintre liderii evanghelici, mai mult sau mai putin cunoscuti, pentru obtinerea libertatii de care ne bucuram astazi si pe care atunci cei mai multi nici nu indrazneau s-o viseze.

Daca in cele citite vor fi lucruri pe care nu le intelegeti, va rugam sa ne intrebati. De asemenea, daca sunteti in posesia unor scurte documente pe profilul acestei rubrici, va rugam sa ni le trimiteti si, daca vor fi potrivite, le vom publica.

---//---

[mai, 1978]

Catre, Consiliul de Stat
Ministerul Justitiei
Departamentul Cultelor
Uniunea Baptista

Cu respect va aducem la cunostiinta ca noi, un grup de credinciosi baptisti, am hotarat crearea in Romania a unui comitet crestin cu caracter interconfesional privind apararea libertatilor religioase si de constiinta in tara noastra, care sa aiba activitate permanenta in semnalarea cazurilor de persecutie religioasa si de studiere a fenomenului religios in contextul societatii socialiste. Alaturat anexam declaratia de constituire, care cuprinde temeiul legal, scopul si componenta sa, precum si apelul: „Incetati prigoana“.

Va incredintam de intreaga noastra loialitate fata de ideea de legalitate si de dragoste fierbinte pentru tara noastra, România. Totodata va informam ca acest comitet a cerut aderarea la „Cristian Solidarity International“, cu sediul in Zürich, Elvetia, Longgestrasse 71.

Pavel Nicolescu
Nicolae Traian Bogdan
Emerich Iuhasz,
Ioan Brisc
Petru Cocirteu
Ioan Moldovan
Nicolae Radoi
Ludovic Osvath
Dimitrie Ianculovici


(Recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 03 – Amintiri din lagarul comunist”)

Eduard Orasanu



Antologia "Raftul de carti"
(din articolele publicate in cele 100 de numere)

Ionel Teodoreanu - La Medeleni

Inca cu zane vorbind si inca in basme crezand, la varsta cand abia se incearca puterile, cand pasii doar pipaie drumul – cel ce duce spre varsta adulta, muzica serpuieste tandra si nevicleana in „iatacul somnului“ si prin livezile Moldovei. „El e copilul tatei... si al mamei! Ciudat!... Sa fii unul singur si sa fii copilul a doi oameni! Unu plus unu face doi... Asta-i sigur! A invatat la aritmetica... Atunci de ce Danut e copilul si al tatei, si al mamei? Si cum se fac copiii?“

Inca zmei inaltand si inca marmelada mancand, la varsta cand abia palpaie umbra amorului, cand drumurile duc mereu langa poala mamei, loc invaluit cu parfum, cuvintele se impletesc cu cerul fierbinte si se ascund prin vaile din preajma Iasului. „Intr-o zi, Danut, Olguta si Monica se jucau de-a culorile: nascocire de-a Olgutei. «Ce culoare ai vrea sa fii tu? Spune repede, ca altfel spui minciuni si ma supar!» Luat din scurt, pe neasteptate, de glasul si ochii Olgutei, Danut se zapacise. Nici nu-i trecuse prin cap una ca asta! Ce-avea el cu culorile! «Albastru, Olguta» se hotarase el, scos din incurcatura de culoarea cerului. «Si de ce-ai vrea sa fii albastru?»“

„Pe orizont, soarele lipea mari afise aurii. Cu mainile infundate in buzunarele surtucului si capul plecat, Danut urca bulevardul spre Calea Victoriei. Era o ciudata anarhie in gandurile lui, o necontenita vrajba.“

Toate ritmurile se cuprind impreuna si inalta acelasi cantec, aprinsa-i iubirea si nimeni nu stie s-o stinga.

Toate privirile se aduna deasupra chiparosilor si soptesc cantec inca nepriceput, poate a venit seara, poate a pornit dimineata..., aprinsa-i iubirea, si nimeni nu stie ca a inflorit intaia data si ca are infatisarea vantului, ochii umezi in miez de scoica stelara, sanii sageti vii de chihlimbar.

Pe pamant, in suflet adanc au cazut luceferi, singuratici si pufosi, ei s-au nascut intr-o singura noapte, intr-o singura clipa, in momentul in care ai simtit tot, ai avut tot si ai cunoscut tot.

De pe pamant, din suflet adanc se inalta luceferi, indurerati si raniti, ei vor muri intr-o singura noapte, intr-o singura clipa, in momentul in care vei pierde tot, ti se va lua tot si nu vei mai sti nimic.

Toate nelinistile zvacnesc, patrund si desfac, indoiala bantuie cu aripi de liliac, falfaie prin tot sufletul si toate le rastoarna, aprinsa-i iubirea, si nimeni nu stie cat chinuie, ce sfasie, pe ce drumuri te poarta.

Toate chemarile au un nume, si toate se lasa strigate, alintate, strafulgerate, pregatite sa poarte diamante, ori curmale, smochine si struguri, aprinsa-i iubirea, si nimeni nu stie cum poate fi imblanzita, ori gustata.

Iata cocorii cum vin, lin si de departe, asa iubirile incep, Medelenii se vad peste multe dealuri, Bucurestiul, o capcana intinsa, Iasul, o odaie dorita. Si pe cine sa mai chemi, si pe cine sa mai astepti, nu toate sunt aici, nu toate sunt gasite, pierdute...

Iata, se duc cocorii, asa iubirile se sting, Medelenii nu se mai vad de prea multe dealuri, Bucurestiul, sublim si strain, Iasul, ravnit si visat. Si pe cine sa mai chemi, si pe cine sa mai astepti, toate au fost aici, gasite, pierdute...

„Andantescul“ meu coleg de revista imi zicea: „Ceea ce scrii e frumos, dar nu inteleg nimic. Nici acum nu stiu despre ce e vorba in «La Medeleni»“.

Intr-o seara priveam ochii inlacrimati ai unei zane: povestea ceva despre varsta la care sfarsitul basmului vine, despre gustul fructului oprit care se afla proaspat cules in palma, despre lipsa si sovaielile lui Fat Frumos, care nu vine, care nu lupta, sau care nu se mai indragosteste... In acea seara eram la... Medeleni, si erai si tu acolo.

Intr-o seara priveam obrajii aprinsi si umezi ai unei zane... povestea ceva despre varsta la care jocul e furat de computerul-balaur, iar gingasia si amorul se distribuie rece si genial prin e-mail; despre lipsa pasiunii si a romantismului, desi frivolitatea si agresivitatea imaginilor, a dorintelor sunt acute; despre comoditatea si siguranta lui Fat Frumos, care, vanitos si teribil, nu se mai indragosteste... In acea seara eram la... Medeleni, si erai si tu acolo.

Nu te mira prietene, ci mai degraba asculta sunetul de arfa, izbandit de mai marele cantaretilor, asculta alauta melancoliei, pentru ca doar acest cantec spune despre frumusetea ce oricum o vom pierde si despre copilaria ce oricum s-a risipit. Si chiar daca mai sunt sunete nedivine, chiar daca nu toate zanele sunt vrednice... totusi nu ceda, mai asculta...

Nu te mira prietene, ci mai degraba asculta intelesul perilor mei albi, ei stiu cel mai bine ca „Medelenii“ exista, si nu e neaparat locul copilariei noastre, ci locul in care nu suntem singuri, si nu neaparat cu cineva, ci cu acela care trebuie, merita si ramane.

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Ce sa spun oare unor oameni plictisiti de caldura? Poate ceva de genul: Sa nu uitati ca exista si iarna... Acum cred ca am uitat mai cu totii ca aceasta nedreapta caldura nu va domni vesnic si ne-am lasat prinsi in farmecele ei. Asta nu e bine... mai ales ca marita caldura impinge unele fete la un soi de indecenta. Ce se poarta vara asta? Se poate spune ca se poarta ce-ti place tie... Mie? Mai nimic din ce vad... E un neastimparat sentiment de goliciune care daca se prinde de o persoana frumoasa devine spre placerea unora, poate baieti, un adevarat deliciu, daca nu devine subiect de nu stiu ce... spuneti voi. Ei bine as vrea sa va dau citeva sfaturi. Ce sa port? Am observat uitindu-ma ca simplu trecator in drumul meu spre un tel anume ca se poarta decolteul. Si ce, nu s-a mai purtat? Da, oamnei buni s-a purtat dar azi se poarta serios... Asa ca va indemn sa faceti in ciuda vremii, acestei vremi de pe urma si sa purtati bluzite pina in git. Da?! Glumeam nici chiar pina in git... alegeti voi dar nu va expuneti dincolo de vreun patratel rosu. Promit ca in numarul urmator va voi spune care sunt tendintele verii... ce culori se poarta. Din cite stiu se poarta blugul...

...

"E asa perfecta umbra alaturi de tine. Si parca jocurile au alta intensitate. Sunt prinsa de neintelegeri dar eliberata de tine... te-am vazut acoperind soarele de dragul meu... ma tot pling ca mi-e cald. Ma rog sa pot face la fel..."


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Andante

Te Deum x4

Te Deum-ul ar putea fi definit ca un imn cantat din recunostinta fata de Dumnezeu si/sau spre glorificarea Lui. Se crede ca ar fi fost pentru prima data cantat in secolul al IV-lea, iar legenda spune ca ar fi opera Sfantului Ambrosie (de unde si un alt titlu: "Imnul Ambrosian"), dar cuvintele sunt, probabil, mai vechi, continand termeni din imnurile religioase ale secolului al II-lea, carora li s-au adaugat versete din Psalmi. Cea mai veche (dar incompleta) versiune de Te Deum dateaza din secolul al IX-lea.

Exista numeroase variante de Te Deum, cuvintele sunt, intr-un fel, standard, melodiile diferind de la o varianta la alta. De asemenea, difera si ocaziile cu care acest imn este interpretat, de la sarbatorirea unei victorii armate, pana la incheierea unei Mise in cadrul slujbei catolice; indiferent de ocazie, interpretarea se facea totusi, intr-un cadru adecvat, bisericesc.

Informatiile de mai sus sunt din "carticica" unui CD cu patru Te Deum-uri, pe care l-am ascultat, editat de Vatican pentru "sarbatorirea anului sfant 2000". Cele 4 Te Deum-uri au fost compuse in perioade distincte ale evolutiei muzicii clasice. L-am apreciat pe fiecare altfel, influentat fiind si de preferintele deja formate in ce priveste muzica clasica.

Cate ceva despre fiecare Te Deum, in numerele viitoare.


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

In cautarea timpului pierdut…

O alta zi de vacanta, pe care mi-am dorit-o, nu zic, dar fiind vorba de aproape trei luni, mi-e teama ca voi avea timp sa ma si plictisesc. Fiecare dimineata incepe cu putin aer proaspat si, de lene sau de plictiseala, imi place sa urmaresc oamenii, sa fac povesti despre ei si vietile lor, sa presupun unde se duc sau ce-au de facut.

Si zilnic, fiecare om isi poarta povestea prin fata geamului meu, si nu stiu daca?i fericit sau trist, indragostit sau singuratic, cu gandul la scoala, la serviciu sau la cafeaua pe care n-a avut timp s-o bea; toti sunt misteriosi sau doar umbre intr-o alta dimineata, intr-o alta zi, pe un altfel de drum, mereu altul, mereu acelasi.

Personajele: tineri si tinere care prefera sa mearga pe jos, patronii de la magazinele de jos care mai fac aprovizionarea sperand incasari mai mari, cativa pusti care abia s-au trezit si vor sa se joace pe calculator la o sala abia deschisa chiar sub scara mea, un gunoier cu cinci caini dupa el care spera sa le dea si lor din ceea ce-ar gasi de mancare, un setter, bucuros ca stapanul l-a scos la plimbare, care-a dat de-o mata care s-a si suit in copac si acum o supravegheaza, oameni si oameni, soare pe cer si vrabii mult prea galagioase, care or sa taca insa cand vremea se va incinge.

Si viata merge inainte: oamenii nu se opresc, e clar ca au o destinatie si-un scop precis, ca si vietile lor. E doar o zi care se va termina mult prea curand si maine vor trece tot pe sub geamul meu, mai grabiti sau mai impacati cu sine, oameni vii dar oameni minusculi, asa cum ii vad eu, dar cum n-am sa stiu niciodata ce-i in sufletul lor...

Ziua trece si nu-i mai urmaresc decat seara dar atunci parca-i si mai greu sa intri in sufletul lor. Dar e interesant sa visezi la vietile lor, sa numeri stelele si sa astepti aceeasi imagine in zorii urmatoarei zile.


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 110 / 15 Iulie 2001, Iasi - România

Va propunem in continuare:

Otilia Ardelean - Din cutia cu amintiri
Ioan Ciobota - Iehove iire

Otilia Ardelean



Din cutia cu amintiri

Nu mi-e suficient un strop

Mi-e draga primavara... atunci m-a chemat pe nume. Era pace, vantul voinic, parfumul imi batea-n geam, razele soarelui imi navaleau tulburator in jur. In mine insa ningea sec, asa ca l-am mintit spunand ca sunt indiferent si ca averea-mi era suficienta. Ajunsesem la performanta de-a ma minuna cu inima deschisa de fiecare petala de floare in parte, de fiecare lacrima pe rand, de ceea ce-am numit „pic“ de frumusete. Ma insetase de ceva timp dorinta de-a o avea, bine ca mi-am dat seama, si nu-mi daduse decat doua alternative: sa beau din ea si sa traiesc sau s-o uit si sa inchid ochii.

Cat de intunecate mi-ar fi fost urmele...

Dar am acceptat cupa.

Imi mai ramase insa o problema: dorinta marsava de-a o bea inecandu-ma. Asa mi-am propus sa iau fiecare strop si sa gust viata fiecaruia in parte. Dar m-am lovit de-o alta problema : am inceput sa iubesc mai mult stropul decat viata, „pic“-ul decat frumusetea si nu izvorul, el nici nu mai exista pentru mine. De ce as fi avut nevoie de sursa cand stropul imi oferea supravietuirea? Aceasta nu era tot... incepusem sa-mi observ slabiciunile si nevoile... ranile erau prea adanci si strainul din mine mai avea putere si-mi infasca din avere poftindu-mi respiratia bolnava. Cum mi-am inchipuit ca as putea supravietui fara tot?

Bogatia lui imi da nu doar supravietuirea ci viata din belsug. Am dat intelept cu piciorul tuturor si m-am ostenit a mai face un singur lucru: sa-mi vand averea pentru ca sa devin eu insumi frumusete.

Pe unde mi-o fi strainul? Bine c-a plecat, de altfel ...

Sa nu-mi spui ca te mai chinui sa ma tii minte?


(recomandam a se vedea: “Otilia Ardelean – Din cutia cu amintiri”)

Ioan Ciobota



Iehova iire

Povestea lui Isac sau examenele de la „Muntele unde Domnul va purta de grija“

Locului unde Domnul i-a încercat credinta, Avraam i-a pus numele „Iehova iire“ sau „Domnul va purta de grija“.

Pe 26 februarie 2001 s-a nascut baietelul nostru, ISAC-DANIEL CIOBOTA. La doua luni si jumatate a râs prima data. Probabil de bucurie. De fapt, ISAC înseamna în ebraica „el râde“. Cum i-a purtat Domnul de grija? Si cum ne-a încercat noua credinta? Povestea lui Isac începe în noiembrie 1999. Într-o seara, Rodica Paul – sotia pastorului nostru Gelu Paul – ne-a adus acasa cu masina. Rodica stia ca Anca, sotia mea, a pierdut 5 sarcini, de-a lungul celor 10 ani de casnicie, datorita problemei genetice de pe cromozomul nr. 1, pe care analizele au scos-o în evidenta la tata si datorita careia geneticienii ne spuneau ca nu vom putea avea copii. Mai mult decât atât, chiar daca vom avea vreodata copii, copilul ar putea fi malformat.

Rodica ne-a reamintit ca Biblia da autoritate pastorilor si prezbiterilor sa se roage pentru cei bolnavi. Noi ne-am gândit la solutia propusa si am acceptat-o.

Au venit, s-au rugat si Domnul a facut atunci 2 minuni. Rodica a ramas însarcinata si a nascut-o pe Ioana – si aceasta dupa ce ei au asteptat timp de 15 ani un copil din partea Domnului.

Câteva luni mai târziu a ramas însarcinata si Anca. Dar în luna a treia de sarcina, în timp ce eu eram plecat la o evanghelizare în Republica Moldova, Domnul a început sa ne încerce credinta. Având unele dureri, Anca s-a dus la ecograf la doi profesori renumiti din Timisoara, dintre care unul i-a pus diagnosticul de „sarcina patologica, placenta praevia centrala“, iar celalalt diagnosticul de „mola“. Recomandarea a fost de internare urgenta pentru avort. Noi nici nu ne-am gândit la avort, iar pe parcursul sarcinii diagnosticul de placenta praevia a fost reconfirmat ecografic de cel putin 10 ori. Pâna în luna a 7-a, când placenta arata absolut normal. Placenta praevia poate migra spre o pozitie mai buna pâna în luna 4-5, dar nicidecum dupa aceasta vârsta a fatului.

În viata noastra Dumnezeu si-a aratat bunatatea si mila Sa de neînteles, dar se pare ca ne-a trecut si prin examenele „Muntelui unde Domnul v-a purta de grija“.

Pentru ca vindecarea placentei a fost prima minune. A doua minune este ca placenta praevia duce la sângerari, putându-se ajunge pâna la necrozarea uterului, care ar fi implicat histerectomie totala (scoaterea prin operatie a întregului aparat reproductiv al mamei). Dar pe parcursul sarcinii, Anca a avut doar o mica sângerare. Dumnezeu ne trecea din nou prin examen, ca sa ne încerce credinta. A fost o perioada foarte grea pentru noi, încât am ajuns chiar sa ne întrebam daca Dumnezeu mai este în controlul acestei situatii. Am cazut la acest examen.

ISAC-DANIEL s-a nascut sanatos, vioi si binecuvântat de Tatal nostru ceresc. Dumnezeu ne da copii pentru o vreme, sa-i crestem în frica de EL, în dragoste si bunatate, pâna îsi vor purta singuri de grija. Pentru ca am înteles minunile lui Dumnezeu, pe ISAC-DANIEL l-am închinat Domnului înca din pântecele mamei lui. Si dorim ca fiecare clipa din viata lui sa o traiasca doar pentru Creatorul si Ziditorul lui si toata viata sa si-o investeasca doar în lucrarea Domnului. Noi îi dorim sa traiasca în frica de Domnul, în întelepciune, în dragoste, în bunatate si în sfintenie.

Multumim Domnului pentru darul acesta minunat si de asemenea tuturor celor care s-au rugat si au fost alaturi de noi în tot acest timp.


(recomandam a se vedea: “Ioan Ciobota – Galeriile banatene ale SSJ-ului”)

Alina Simion



Un bob de sare

Etica si morala comportamentului uman sunt teme de fond in aproape orice discutie. Nu-mi amintesc sa existe in acest domeniu vreun principiu universal admis, care sa fie respectat de toti indivizii umani.

Un aspect al lumii actuale demn de observat din perspectiva celor doua concepte ar fi cersetoria. Morala crestina indeamna sa-ti faci mila de cel ce cere. Daca toti am aplica acest indemn, indirect ne-am face rau. In acest fel ajutam la perpetuarea unui mod de existenta total absurd si inuman. Nu cred ca saracia este cea care determina pe unii sa cerseasca ci numai lenea si ispita unui castig „stand la umbra“.

Si totusi daca in tabara celor ce sunt milostivi, morala crestina face legea, in tabara cersetoriei nu se mai aplica aceeasi morala. Aplicarea s-ar putea face din perspectiva „iubirii aproapelui“, nepermitandu-i acestuia sa se sacrifice pentru tine atat timp cat tu esti apt de munca. In acest punct morala crestina ar anula cersetoria. In consecinta, nu exista o regula de baza a acestei relatii, dintre cel ce da si cel ce cerseste, relatia fiind inegala.

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Sunt prea multe intrebari,
Sunt prea multe de aflat,
Ar trebui sa ne rugam timpului
Sa nu omoare amintirea noastra,
Sa ne mai lase sa ne jucam cu el
Macar pana aflam ce-i cu noi,
Ce-i cu viata si ce-ar fi fara noi…
Sunt prea multe raspunsuri,
La aceeasi intrebare
Dar niciodata nu ne plac…
Viata nu ne-a intrebat nimic,
Asa cum noi n-am intrebat de viata…

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine

Circuitul mantuirii in natura (VIII)

E putin speriat si se ineaca. Tuseste. Mi s-a parut ca-i trece o umbra peste frunte. Pe peretele din spatele lui flutura usor o poza prost prinsa. Simt ca va contraataca. Nu ma insel.

„Totul curge, draga domnule, totul curge. Ca mana cand mangaie, ca borsul in barba... Pana si Vezuviul, domnule, ditamai muntele, de ingroapa civilizatii, pasaret, cantareti, vite, vile, caini, cumetre, patricieni cu perii lor albi cu tot, veterani, curtezane, zeii de pereti... Totul curge de cand lumea, draga domnule,“ zice el.

„Totul curge, timolul, vezica, limfele, duodenul,“ sarja el aprins, tragandu-si halatul de sub sezut. Si in senat, discursurile, apologiile, ca vin de la apa, hi!, pleava sau plebea, nu? Cezarii cu cezarienele lor, sangele sclavilor, fecioarelor, gladiatorilor, cailor, plosnitelor, paduchilor si carilor, totul, toate cariile universului... Totul!“ spunea el, incantat de propria-i tirada, mangaindu-si barba sura dincolo de care se zbate biata fereastra sa iasa din zi.

Apoi, parca picand o clipa pe ganduri, murmura: „E-n regula, e foarte in regula, totul curge, borsul in barba, vinul acru, Tibrul cu toti afluentii lui, imperiile, razboaiele, Caligulii, pax latinele, aurul, macaroanele, latrinele si lacrimile... Tradatorii si eroii... Daca si Vezuviul, domnule, daca si Vezuviul... E-n regula, e foarte in regula. Dar si regulile curg. Da, si regulile curg!“

Il privesc indelung. S-a incins putin prea mult. Asteapta sa-l contrazic. N-o fac. De ce as face-o? Ma gandesc la ce a spus. El, omul, conditia lui „cogito ergo sum“ asumata cu orice pret. Adica eu. Adica eu, omul, cu orice pret! Se apleaca sa?si ridice ciocanelul de reflexe. „Au!“ zice, indreptandu-se greu.

„Ce ironie!“ ziceau hipopotamii noptii inghesuindu-se la fereastra. „Ce ironie!“ tipau curcile, elefantii, ornitorincii si mainutele, insirati toti la geam. „Nu avem ce-i face, la urma urmei se comporta aproape normal. Nu mananca tot ce ucide si, uneori, nici nu ucide tot ce mananca. Ba chiar il baga-n pamant, il acopera cu pamant, nu-l devora de tot pe aproapele lui... Si isi leapada urdorile curgatoare deasupra sa-si marcheze terenul... Apoi isi linge buzele.

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)



Din numerele viitoare:

Articole semnate de:
Otilia Ardelean - studenta, Facultatea de Litere - Teologie, Universitatea Emanuel Oradea
Lena Grigoroscuta - studenta, Facultatea de Matematica, Universitatea "Cuza" Iasi
Cristian Lucaci - licentiat in Litere - Teologie
Daniel Alb - licentiat in Litere – Teologie
Daniel Bud – licentiat in Litere – Teologie
Ioan Ciobota – redactor RVE Timisoara
Teofil Stanciu - student, Facultatea de Litere - Teologie, Universitatea Emanuel Oradea

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail.

Curier&Posta redactiei:

Nota redactiei pentru Gelu Negrut: Nu e nici o problema sa va trimitem revista pe noua adresa. Numai bine!

Epilog: …lasati imitatiile: puneti mina si ziditi in adevar. De falsuri e plina lumea si poate si satula.

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion - studenta la Filosofie, UAIC, an II
Aretta Bazdara - studenta la Arte Plastice, Academia "G. Enescu" Iasi, an I
Daniel Grigoroscuta - student la Calculatoare, UTI, an II
Eduard Orasanu - redactor - sef
Ionutz Apostu - redactor-sef adjunct
Sabina Dodan - studenta la Psihologie, UAIC, an III
________________________________________
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
________________________________________
Adrese pentru corespondenta:
Alina Simion: sidutza@
Aretta Bazdara: aretta@
Daniel Grigoroscuta: cs992032@
Eduard Orasanu: eduard_o@
Ionutz Apostu: iapostu@
Sabina Dodan: dodansabina@
________________________________________
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
________________________________________
corectura: Daniel Grigoroscuta, Ionut Apostu si Fiona Silver
________________________________________
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
________________________________________
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: