The Salt Street Journal nr. 111



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 111 / 22 Iulie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Mariana Azimioara, Otilia Ardelean si Ionatan Pirosca

Cuprins: Jurnal de vacanta, Caldura mare, Prima stire, 'Documente, marturii, memorii', Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Perspective psihologice, Din cutia cu amintiri, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Circuitul mantuirii in natura, Din numerele viitoare, Pe cine promoveaza SSJ?, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Mariana Azimioara

Jurnal de vacanta (II)

Am ajuns la Venetia intr-o dimineata cetoasa. De la aeroport, o barca cu motor m-a dus la hotel. Din cauza cetii nu se putea vedea prea mult spre orizont.

Inaintam pe unul dintre canale si din cand in cand zaream cate o turla de biserica. Cand m-am apropiat de oras, si dintr-o data ceata a disparut, au aparut casele, case de culori nemavazute nicaieri in lume. Galben, rosu, caramiziu, albastru, conturat de albul ferestrelor si de verdele igrasiei care da o paleta deosebita orasului. Intr-o seara m-am dus la un concert dat intr-o biserica, Santa Maria Formosa. S-a cantat Antonio Vivaldi si J.S. Bach, vestitul Violin Concerto. Stiam muzica aproape pe de rost, si totusi m-a impresionat atat de mult incat mi-au dat lacrimile. Eram in casa lui Dumnezeu si se canta o muzica sublima, dedicata Creatorului. E o experienta a mea personala care ma creeaza si formeaza persoana care sunt. Din Venetia m-am dus cu trenul la Florenta, Florenta pe care o regaseam dupa sapte ani, era in ploaie si inghesuiala multa...

(va urma)


(recomandam a se vedea: “Mariana Azimioara – Jurnal de vacanta”)

Eduard Orasanu



Caldura mare

Stiinta calatoriei incepe de la contemplarea naturii si integrarea in armonia ei si se termina, dureros si radical, la manele, bere si mici. Stiinta „hoinarelii“ poate insemna o viata romantica si ascetica sau vagabondaj si trai de „aurolac“. Plecam cu totii in vacanta, dar impachetam si balastul orasenesc desi suntem nelimpeziti inca de originea taraneasca. Mergem in concediu, dar ne aflam hibrizi si superficiali; ca urmare, din oras luam cu noi mahalaua pe munte, iar inapoi aducem „filosofia muschilor de tractorist“.

Stiinta popasului incepe de la stapanirea artei „lenevirii cu folos“ si curajul ramanerii cu sine si se termina, dureros si radical, intre lipsa closetului, imposibilitatea folosirii lui, si lanul de porumb... Stiinta de a „sfinti locul“ poate insemna un mesaj al Evangheliei si al iubirii de frumos sau, dincolo de limita, vandalizare si prapad. Plecam cu totii in vacanta, dar impachetam si dezordinea noastra zilinica, uitam ca locul de poposire nu e o insula a echilibrului si a normalitatii.

Mergem in concediu, cu naravuri si clisee, ca urmare din oras luam cu noi proasta dispozitie, iar inapoi aducem „filosofia bisnitei de sezon“.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Ne reintalnim pe 6 august! Predam tura conform celor mentionate



Prima stire

. In saptamina 14-21 iulie, la Biserica Baptista Nr. 1 Buna Vestire din Iasi, a fost prezenta o echipa misionara americana din cadrul organizatiei RAM. Acestia au mers impreuna cu o echipa medicala din America in punctele de misiune in care este implicata biserica, pentru a evangheliza si totodata consulta locuitorii din Tirgu Frumos, Dancu, Ruginoasa, Miroslava.
. Pentru ca o parte din redactia SSJ pleaca in Munitii Retezat, urmatorul numar al revistei va aparea in data de 6 august.



Documente, Marturii, Memorii (II)
"Amintiri din lagarul comunist"

Noua credinciosi baptisti formeaza in anul 1978 un comitet pentru apararea libertatilor religioase. Acest comitet elaboreaza o declaratie pe care o transmit autoritatilor politice ale vremii. Declaratia a fost insotita de textul: „Incetati prigoana!“.

---//---

DECLARATIE

privind constituirea Comitetului Crestin Român „Pentru apararea libertatii religioase si de constiinta“ (ALRC) si de aderare a Comitetului la organizatia „Christian Solidarity International – International Christian Association for Freedom of Belief“, Lenggastrasse 71, Zürich, Elvetia.

Un grup de credinciosi evanghelici (baptisti) din România,

1. din dorinta de a-i ajuta pe fratii lor de orice confesiune crestina, care sunt prigoniti pentru credinta lor in Dumnezeu;

2. intelegand ca ierarhii si conducatorii lor oficiali nu-i reprezinta in mod demn si nu le apara interesele cultice;

3. vazand ca atitudinea Departamentului Cultelor fata de fenomenul religios imbraca forme din ce in ce mai subtile si mai represive, iar ierarhii si liderii religiosi devin instrumente tot mai docile ale Departamentului Cultelor impotriva credinciosilor si a institutiilor religioase;

4. convinsi in mod sincer ca religia in tara noastra joaca un rol din ce in ce mai important ca factor moral, social si spiritual, ca, departe de a fi „opiu“ pentru popor, este ferment in lupta pentru apararea demnitatii umane, pentru libertate si pentru respectarea drepturilor omului;

5. incredintati fiind ca prin aceasta actiune a noastra slujim atat bisericii crestine, cat si patriei, in conformitate cu:

a. Constitutia R.S.R. potrivit careia: „Cetatenii Republicii Socialiste Romania au dreptul de a se asocia in... organizatii obstesti de masa“, „Statul sprijina activitatea organizatiilor de masa... (art. 37)“, „Cetatenilor R.S.R.-ului li se garanteaza libertatea cuvantului, a presei, a intrunirilor... (art. 28)“;

b. Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit careia: „Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica (art. 20.1)“;

c. Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, potrivit caruia: „Orice persoana are dreptul de a se asocia in mod liber cu altele... pentru ocrotirea intereselor sale (art. 22.1)“;

d. Actul final de la Helsinki al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, potrivit caruia: „Statele participante vor respecta drepturile omului si libertatile fundamentale, inclusiv libertatea de gandire, constiinta, religie, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie“ (art. 14/VII par. 1)“ si „Statele participante vor recunoaste si respecta libertatea individului de a-si profesa si practica singur sau in comun religia sau convingerea actionand dupa imperativele propriei sale constiinte (1A/VII-XX par. 3)“,

se constituie in România Comitetul Crestin Român „Apararea libertatii religioase si de constiinta – ALRC“.

Scopul ALRC este urmatorul: 1. Afirmarea valorilor morale si spirituale ale religiei crestine. 2. Apararea libertatii religioase si de constiinta. 3. Apararea si ajutorarea tuturor celor persecutati din cauza convingerilor religioase. 4. Promovarea legaturilor interconfesionale intre crestinii din Romania si cei din strainatate. 5. Informarea opiniei publice din tara si strainatate in privinta persecutiei religioase din Romania. 6. Analizarea fenomenului religios in contextul societatii socialiste.

Comitetul este format din urmatorii:
1. Pavel Niculescu (Bucuresti);
2. Dimitrie Ianculovici (Timisoara)
3. Ioan Moldovan (Timisoara);
4. Petru Cocirteu (Caransebes);
5. Ioan Brisc (Timisoara);
6. Emerich Iuhasz (Timisoara);
7. Nicolaie Traian Bogdan (Timisoara);
8. Nicolaie Radoi (Caransebes);
9. Ludovic Osvath (Zalau);

Membrii Comitetului ALRC solicita a fi primiti in randurile organizatiei
„Internationala Solidaritatii Crestine“, aderand si sustinand documentul „Petition“ adresat conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa privind libertatea religioasa si de constiinta in toate statele semnatare ale Acordului de la Helsinki, document elaborat de susmentionata organizatie. Comitetul ALRC desemneaza ca purtatori de cuvant ai sai pe urmatorii: 1. Pavel Niculescu; 2. Dimitrie Ianculovici.

NOTA: La citva timp de la crearea ALRC, toti semnatarii initiali ai declaratiei de infiintare a ALRC, cit si multi dintre semnatarii ulteriori, au fost fortati sa emigreze, unii dintre ei dupa ce au fost maltratati sau condamnati de autoritatile comuniste. Aproape toti acestia se afla in prezent in Statele Unite.


(Recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 03 – Amintiri din lagarul comunist”)

Eduard Orasanu



Antologia "Raftul de carti"
(din articolele publicate in cele 100 de numere)

Miguel de Cervantes y Saavedra – Don Quijote de la Mancha

Ce iluzii mai avem? Morile de vant sunt doar un prilej nefericit pentru a ne face de ras, iar dreptatea si cavalerismul sunt ca niste boli ale copilariei: trec repede. Ratacirile noastre sunt de o alta natura, si ele seamana cu gropile acelea in care gasim de toate, in afara de o mana salvatoare.

La ce bun o iluzie, cand pamantul e tot mai pragmatic si macinat de bancnote? La ce buni cavalerii ratacitori, nu avem noi mascaricii nostri? Si daca noi nu suntem normali, atunci cine?

Draga Sancho Panza, nu imi spune ca ma insel, lasa-ma sa locuiesc in realitatea construita de mine.. Recunoaste ca e mai pura, sau cel putin hazlie. Da, stiu, morile de vant, hanul si femeile nu erau ce credeam, dar infasurate in crezul meu, in lucirea neteda a ochilor mei, ele au fost innobilate. Ai ras si tu, au ras si ei, suntem amandoi caraghiosi. Nu stiu in ce crezi, dar stii bine ca eu cred in litere, in carti, si mai ales intr-o Carte, dupa suflarea lor toate capata viata si sunt asezate drept... O, vei spune ca nu exista dreptate, ca nu exista naluci, ca ele sunt doar in mintea mea „bolnava“.

Draga Sancho Panza, iti voi spune un secret: nici Domnul Cervantes nu a crezut, la inceput, in mine, a vrut doar sa ia in ras placerile si obsesiile vremii lui, apoi, mai tarziu si-a venit in fire si m-a iubit, a facut din mine un ucenic neadecvat si ratacitor... Ei bine eu cred in acest „mai tarziu“, in acest „si-a venit in fire“... Poate ca nu ai auzit vreodata de metanoia, dar de pocainta, recunoaste ca da. O, vei spune ca nu exista sinceritate, ca nu exista o continuitate a gestului asumat. Hotararile luate in pripa, cu inima – „sa ma ierte luminatia ta“... nu dureaza.

Draga Sancho Panza, cum sa nu te iert, dar ce stii tu ce dureaza? Uite, nici povestile nu dureaza, nici baladele, nici iubirile. Tu stii cel mai bine ca Dulcinea nu exista, dar afla ca mi-a trebuit o viata sa aflu asta.

...

Adevarul in care ai crezut te-a facut liber. Ai crezut cu atata tarie in litere incat ele au prins viata, dar, don Quijote, cate n-as fi facut eu daca as fi stiut ca voi ramane intr-o carte.

E adevarat ca am chelie si burta, dar cine ti-ar fi putut sluji cel mai bine? Tu, stapane, crezi in metanoia, iata ca eu cred in complementaritate, noi am reusit sa fim de folos unul altuia.

E adevarat ca am nevasta si copii, si langa ei nu am ramas, dar totusi eu sunt cel ce ramane pentru ca trebuie sa recunosti, „luminatia ta“, ca am ramas langa tine pana la sfarsit. Si apoi eu sunt cel care sa lasa cuprins in poveste, in ucenicie.

Adevarul in care ai crezut te-a facut liber. Ai crezut cu atata tarie incat ti se spunea ca esti nebun, dar, don Quijote, eu sunt cel care am rostit ca nu esti nebun, ci indraznet.

E adevarat ca nu prea mai sunt tanar si, sa ma ierte „luminatia ta“, inca mai am probleme cu lacomia, dar totusi am indraznit. Tu, stapane, ai stiut cata taina se ascunde sub aceasta indrazneala, si eu mai stiu un alt Cavaler care a spus: „Indrazniti, eu am biruit lumea“.

E adevarat ca am casa si masa si le-am parasit, dar totusi eu sunt cel ce a ales sa calatoreasca spre nemurire, am ramas in multe biblioteci si pe multe pagini de carti. Si apoi eu sunt ucenicul imperfect, neobisnuit, pe care altii l-ar fi ocolit. Eleganta lor nebagare in seama nu m-ar fi mantuit!

Aretta Bazdara



Cinquecento

"Totul este in noi, opera noastra e un fel de jurnal" Pablo Picasso

Arta sa fie oare o desertaciune...? Cineva mi-a spus azi ca Picasso nu a fost nimic mai mult decit un nebun care a incurcat sinul femeii cu genunchiul ei... Mi se pare asa trista lumea si nu gasesc nici un sens de a dori a ma integra in ea... nu doresc nici macar sa mai lucrez... Peste ani cineva ma va numi si pe mine finut: o asa zisa artista pierduta cu mintea. Nu ca as vrea acum sa ma compar cu Picasso sau sa ma auto declar artist... stiu sigur, arta e o desertaciune... la fel ca iubirea... la fel ca orice fericire care ne pacaleste siret ca e reala si ca va tine ceva timp, incit sa ne bucuram indeajuns de ea... Descopar pe zi ce trece ca unica realitate perfecta si demna de luat in seama e realitatea existentei unui Dumnezeu jertfit pe Golgota; acolo e totul clar si simplu... e singura mea putere de a crede ca exista ceva care nu poate, oricit am incerca noi oamenii, sa se aseze linga cuvintul desertaciune. Am universul tacut... uneori mai dau sa spun ceva doar pentru ca realmente am credinta ca El ma aude. Indiferent ce va hotari sa faca din viata mea stiu ca e pentru mine cu drag de la El... Arta e o desartaciune! Descopar acum ca ceea ce am facut opt ani nu-mi va aduce nimic mai mult decit o pornire de moment... o stranie nebunie si un penel pe o pinza. Si uitati cum arunc in vorbe seci toate articolele mele si poate inconstient ale prietenilor mei... Ma lupt sa fug de aceasta stare de final de visuri si indrazneli... mi se pare imposibil.

Si poate la urma urmei arta nu pare asa '' inecata '' precum o vad eu acum. Arta nu e pinza pictata sau versul scris e inima celui ce face... Sa fie asa oare...?

Un lucru stiu sigur: Vara asta nu voi mai putea vedea nici o floare... am ramas fara suflet.


(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)

Daniel Grigoroscuta



Antologia "Andante"
(din articolele publicate in cele 100 de numere)

Petr Ilitch Tchaikovsky (1840-1893)
Concertul nr.1 pentru pian si orchestra

Tchaikovsky a scris trei concerte pentru pian, dar doar primul, in si bemol minor op.23, a devenit faimos. Concertul respecta forma obisnuita, trei parti - doua mai rapide incadrand una lenta, parti care nu sunt insa caracterizate de un singur tempo: Allegro non troppo e molto maestoso - Allegro con spirito, Andante semplice - Prestissimo - Tempo, Allegro con fuoco.

Muzica acestui concert este linistitoare, creeaza o atmosfera de vis, facandu-l pe ascultator sa uite pentru moment de grijurile si necazurile de peste zi, si sa-si "reimprospateze" sufletul cu frumusete, tihna, optimism. Orchestra este cea care deschide piesa, pianul preia apoi tema si o dezvolta, in timp ce orchestra isi asuma rolul acompaniator. Combinatia pian-orchestra este bine realizata, avand in vedere si cele cateva "schimburi" intre pian si orchestra in ceea ce priveste expunerea temei.

Desi au existat voci care au contestat valoarea concertului, considerandu-l "nedemn de a fi interpretat, cu unele pasaje banale, compozitia insasi fiind fara valoare si triviala", piesa ramane o valoare in domeniul muzicii, fiind indragita chiar si de cei care nu asculta frecvent muzica clasica. O dovada in acest sens poate fi transpunerea concertului si pentru nai si orchestra, transpunere care, desi suna atat de diferit datorita diferentei timbrului celor doua instrumente (pian - nai), produce in ascultator efectele de mai sus cu o cel putin aceeasi intensitate cu care reuseste sa o faca varianta originala.


(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)

Sabina Dodan



Perspective psihologice

Caldura mare…

Nu vreau sa para ca un articol decupat dintr-o revista pentru femei, dar temperaturile din ultima vreme nu mai sunt binevenite, ele au devenit „dusmanul“ nostru cel mai teribil, prezent in fiecare picatura de apa ce curge de pe noi, in insomniile din fiecare noapte, in nuanta pe care pielea noastra a inceput s-o capete sau in fiecare cana de apa rece bauta dintr-o rasuflare, sperand c-o sa ne simtim mai bine.

Caldura ne face apatici, ne irita si ne indispune, ne face sa fim nervosi si artagosi sau din contra, plictisiti si mohorati, in toate cazurile afectand relatia noastra cu cei din jur. E ca si cum am fi urmariti si incoltiti, nu ne da pace si ne face sa suferim. Nu-i un atac personal dar confruntarea ne lasa sleiti de puteri, ne consuma si ne topeste. Totul in jur se intampla parca mai incet, mai lipsit de viata, ca printr-un ecran de acvariu. Cel mai bine trebuie sa fie la mare, acolo caldura nu mai e dusman, ci cel mai bun prieten.

Dar soarele? Soarele s-a transformat in „prajitor de oameni“, el e cuptorul central de la care pornesc toate: insolatie, arsuri de piele, dureri de cap. E puternic si nu-i rezista nici un nor, nu-l provoaca nici o ploaie, sunt clipe in care ai impresia ca asa ar trebui sa fie in desert, dar blocurile cenusii opresc imaginatia si ne-aduc aminte ca e o alta zi, in acelasi decor, la aceeasi temperatura.

N-ar trebui sa fim suparati pe vreme. Ma gandesc ca ea nu-si face decat datoria, ma gandesc ca toate au un rost si ma sperie aceste dezechilibre pe care noi le-am provocat, distrugand planeta. Eu zic sa invatam sa-i facem fata, sa ne bucuram de apa si sa ne racorim cu o inghetata… S-aveti o vara cat mai racoroasa!


(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 111 / 22 Iulie 2001, Iasi - România

Va propunem in continuare:

Otilia Ardelean - Din cutia cu amintiri

Otilia Ardelean



Din cutia cu amintiri
Geamanul (m)eu

Lacrimile noastre se armonizeaza in cadere, umar langa umar, ca o singura pereche... desi esti departe. Sufletul meu tresalta in acelasi ritm cu al tau si gusta aceleasi simtaminte. Esti fratele meu geaman... durerea ne inrudeste: varful sagetii ce iti strapunge inima il simt iesit la mine-n spate si nu stiu daca ma doare rana mea sau a ta. Care sunt eu? Sunt vreunul?

...Stiu doar ca as vrea sa mangai inima ranita si s-o ung cu balsam vindecator. Pentru aceasta as sfasia si cerul ca sa culeg stele in poala doar sa stiu ca e mai bine pentru tine, pentru mine... pentru ce ma doare.

Ce ciudata mi-e calatoria alaturi de tine! Nu e ca si atunci cand ma agat de aripa gandului, indraznet ca unul ce e-n stare sa atinga si locul pecetei... dar ma duci si tu in locuri ce nu mi le mai amintesc; e drept ca in cazul acesta tu esti la, sa?i spunem, „carma“, iar inima mea e doar falfairea din urma a unei esarfe in graba pasului... desi uneori ma intreb daca nu sunt si eu o mana ce tine o esarfa!?

Ma intreb daca ceea ce simt nu e un cumul de inimi, de simtaminte si daca nu cumva suntem mai multi gemeni. Si oare suntem doar pentru un timp asa? ...pentru mai mult sau deloc? Sa fie vointa noastra cea care a consimtit unirea? Sau poate sunt doar un canal de legatura... Ma-ntreb... cand imi privesc gales inima... simti si tu? Iar cand ma-nteapa... si oful tau trece de o suprafata? Iar cand te doare... fara sa stii de ce, cum, unde... ai culege si tu stele in poala doar sa simti un zambet?

Oare chiar esti departe?


(recomandam a se vedea: “Otilia Ardelean – Din cutia cu amintiri”)

Alina Simion



Un bob de sare

De mult vara nu mi-am mai cumparat o rochie. Cele doua notiuni alaturate, vara si rochie, iti trezesc o senzatie de racoare si diafan.

De mult timp vara nu mi-am mai gasit un loc racoros si umbros dar in acelasi timp cald. De cand am incetat sa mai caut aceste lucruri, mi-am ingreunat situatia schimband locul anotimpurilor. Vara se vrea ceva mai altfel, mai aparte, ceva mai usor de digerat; dar daca nu se poate?

Sabina Dodan



Un alt bob de sare

Am sa te iubesc mai mult decat atat,
Doar sa mai existe timp…
Am sa te fac mai fericit decat atat,
Doar sa mai existe fericire…
Am sa-ti dau totul,
Doar sa mai am ce da…
Am sa iau totul,
Doar de-as putea sa mai primesc,
Dar n-am sa iau nimic,
Am sa inapoiez totul,
La fel cum mi-ai furat totul.

Ionatan Pirosca



Ingerul cel mai scurt inspre maine

Circuitul mantuirii in natura (IX)

„E treaba lui, daca n-are decat doua picioare – pe care si le innumara mereu fiindca nu-i ies pasientele... Ca de-aia le foloseste pe rand, nu pe amandoua o data, innumarand: unul in cer, celalalt pe pamant, unul in cer, celalalt pe pamant... E treaba lui.“ Asa vorbeau animalele inserarii intr-un vis de noapte, domnule doctor. Dumneata intelegi ceva?”

Ii zaresc o primejdie in pupila marita. O iminenta coliziune cu pulberea. Un altar sfaramat de cirezile dezlantuite ale fiintei, caci vine cina, plansul, vine primejdia. Apoi va pleca, iar nadejdile il vor urma, mici si inghesuite, in autobuz. Circulatia sangelui pe artere prost luminate... Ajuns acasa, isi va scoate ochelarii si jartierele pe intuneric. In autobuzele ticsite se inghesuie societati plictisite, satietati. Zilele esueaza una cate una in scaunele autobuzului.

Ma trag langa geam, sa-l mai las. Afara, sub cerul greu, verdele parcului pocneste jucaus. Vad si ma bucur si as dori sa se bucure si el. Uite, zic. E dus pe ganduri. Cine n-ar fi? Usor, vantul intoarce frunzele pe toate partile, numarandu-le, cum face tanarul angajat cu prima lui leafa.

E pe zile o trena de pasari in zbor, cu zorul aripilor grabite netezindu-i apusului greabanul. Cerul se mira cu sprinceana saltata usor, cu privirea strapunsa de murmurul dorului verde al Ghetsimanilor. Mie asta imi spune imaginea parcului. O padure aprinsa in vifor adanc de cuvinte sfarsite cu un nor straveziu si casant explodeaza intre ingeri. Circuit al mantuirii in natura... Vad o acvila sus, sau altceva... Important e ca vad!

Oh, Doamne, ne-am fi intalnit oricum pe drumeagul durerii si-al ispasirii. Ne-am fi sprijinit neindoios pe acea cruce de pe acel deal blestemat, fiindca, oricum, impreuna calatorim, respiram, visam, impreuna taiem panglica la inaugurarea cuvintelor care exprima toate acestea. Impreuna suferim de setea Cuvantului. Nu o voi lua nicidecum pe alt drum, chiar daca pielea flasca a gandului meu se va fi incolacit pe realul diform. Impreuna vom legana nevazutul nou nascut al nadejdii, chipul teandric, zgomotul omenesc al sudorilor mele nederanjandu-Te. Caci si Tu ai transpirat cu sange in gradina aceea din centrul timpului unde maslinii cresteau marturie verde, unde eu nu-Ti eram decat o piatra sub plans. Si atunci ne-am intalnit: pe drumeagul durerii si-al ispasirii, cand izgoneai seceta din morminte, facandu-le reavene de rodit crini... Cand pe dalele reci lepadai panzele ce Te impodobeau... Eu eram una din ele, dala sau panza anevoie, eu eram aerul neingenuncheat si cu grabire de pedeapsa dimprejurul trupului Tau. Eu, sumbrul si lasul calau, de aburul rasufarilor albe mereu umezit... Doamne, pe drumul acela oricum, oricum ne-am fi intalnit!

© Ionatan Pirosca


(recomandam a se vedea “Ionatan Pirosca – Ingerul cel mai scurt inspre maine”)



Din numerele viitoare:

Articole semnate de:
Otilia Ardelean - studenta, Facultatea de Litere - Teologie, Universitatea Emanuel Oradea
Lena Grigoroscuta - studenta, Facultatea de Matematica, Universitatea "Cuza" Iasi
Cristian Lucaci - licentiat in Litere - Teologie
Daniel Alb - licentiat in Litere – Teologie
Daniel Bud – licentiat in Litere – Teologie
Ioan Ciobota – redactor RVE Timisoara
Teofil Stanciu - student, Facultatea de Litere - Teologie, Universitatea Emanuel Oradea

Pe cine promoveaza SSJ?

Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail.

Curier&Posta redactiei:

Nota redactiei pentru Eugen Eremia: Iti multumim pentru apreciere… Iti uram o vacanta cit mai placuta si mai racoroasa…

Epilog: Sa nu-mi spui ca te mai chinui sa ma tii minte?

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion - studenta la Filosofie, UAIC, an II
Aretta Bazdara - studenta la Arte Plastice, Academia "G. Enescu" Iasi, an I
Daniel Grigoroscuta - student la Calculatoare, UTI, an II
Eduard Orasanu - redactor - sef
Ionutz Apostu - redactor-sef adjunct
Sabina Dodan - studenta la Psihologie, UAIC, an III
________________________________________
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
________________________________________
Adrese pentru corespondenta:
Alina Simion: sidutza@
Aretta Bazdara: aretta@
Daniel Grigoroscuta: cs992032@
Eduard Orasanu: eduard_o@
Ionutz Apostu: iapostu@
Sabina Dodan: dodansabina@
________________________________________
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
________________________________________
corectura: Daniel Grigoroscuta, Ionut Apostu si Fiona Silver
________________________________________
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
________________________________________
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: