Dialog intre generatii







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Adrian Roman



Remember me?

In sfarsit ai si tu o adresa de mail personala (cel putin eu acum am aflat). Ce mai faci? Cum o mai duci? Cu ce te mai ocupi? Motivul pentru care ti-am scris este urmatorul: vreau sa te intreb, avand in vedere faptul ca banuiesc ca ai mai multa experienta si te-ai mai izbit de problema asta, de ce in general tinerii nu sunt interesati de Dumnezeu, viata spirituala si altele? Am vorbit cu destul de multe persoane si m-au mirat cele care au raspuns afirmativ la intrebarea „Crezi in Dumnezeu?“, pentru ca de la cei care s-au declarat atei nu aveam la ce sa ma astept, dar ceilalti? Da, cred in Dumnezeu, dar nu prea ii intereseaza subiectul, eventual refuza o conversatie in jurul acestuia, sau deschis spun ca nu ii intereseaza in mod deosebit. De ce? Si ce se poate face? Asta voiam sa te intreb. Astept un raspuns de la tine. See ya!

Eduard Orasanu



Hello!

Cred ca nu se poate suplini ceea ce nu au primit prin educatie „casnica“ – daca familia lor nu a pregatit terenul in vremea copilariei e dificil sa le spui „povesti“. Dumnezeu e cea mai frumoasa „poveste“! Cu toate acestea crestinii au la indemana instrumnente de „electrocutare“ a tuturor mentalitatilor. Poti „electrocuta“ pe cineva prin bunatate si iubire, tocmai in clipa in care se asteapta la contrariu. E adevarat ca bunatatea si iubirea nu sunt formule magice, sunt abureli, sunt predici, dar se pare ca au suficient miez. Solutia e a trai, cat de cat, crestinismul – exemplul personal.

Adrian Roman:

Nu pot sa te contrazic, in mare ai dreptate, insa oricum nu poti spune nimic la modul general pentru ca fiecare are o individualitate pe care si-o manifesta in orice domeniu. Am intalnit tineri despre care nu se poate spune ca sunt nechibzuiti, tineri care muncesc, invata serios pentru a-si asigura un viitor mai bun, dar care nu dau importanta lui Dumnezeu. Pur si simplu. Ar putea fi si teama daca stau putin si ma gandesc, insa mi se pare o doza prea mare de inconstienta sa crezi ca exista cineva acolo sus si sa nu te intereseze nimic despre acel cineva, care daca exista poate face orice cu tine.

Eduard Orasanu:

Sunt de acord cu tine, dar ceea ce voiam sa subliniez era ca tineretea nu are, dupa parerea mea, „glanda“, „organul“ simtirii de Dumnezeu. Dovada este ca majoritatea celor alesi de Dumnezeu erau la varsta matura sau ce putin posesori ai unei puternice experiente personale. Aici introduc un nou termen in discutie: „pustia“, „desertul“ - acest termen este germenul „organului“ cel simtitor de Dumnezeu. Intrebare: Cate deserturi au cunoscut, au traversat tinerii despre care-mi vorbesti? (Se poate intreba si ce e desertul.) Cat despre tinerete si caracteristica acestei varste, introduc cuvantul „erotism“.

Adrian Roman:

Si totusi mi-ai raspuns doar la jumatate de intrebare, pentru ca partea a doua era: ce se poate face? In ce fel trebuie abordata problema in asa fel incat sa starneasca interes? Am un prieten caruia i-am spus ca as prefera sa-l stiu mahomedan sau budist sau de orice religie, chiar si necrestina, numai sa stiu ca se intereseaza despre Dumnezeu, in orice acceptiune. Pentru ca, la urma urmei, asa cum spunem si noi (sau crestinii in general) ca simtim prezenta lui Dumnezeu in vietile noastre, asa o sa spuna si un mahomedan ca il simte pe Alah in viata sa (banuiesc). Ce vreau sa spun este ca nu stiu daca suntem in totalitate indreptatiti sa spunem ca religia crestina este cea „adevarata“, chiar daca noi credem asta. M-am lovit si de diferite intrebari la care n-am stiut ce sa raspund, referitor la religia crestina, si care m-au dus oarecum in aceasta directie.

Eduard Orasanu:

Ai de o mie de ori de dreptate, dar crestinismul are in centrul sau o persoana care nu are asemanare prin modelul propus: Isus Hristos! El a zis: „Eu sunt Adevarul!“ Ce zici de nebunia aceasta? Asadar crestinismul redus la dincolo de orice forme tot ramane cu Hristos. Toate religiile sunt serioase, adevarate, vrednice, dar ce facem cu Hristos?

Adrian Roman:

Nu ma contrazici cu nimic in ceea ce spui. Poate tu consideri ca crestinismul este cea mai frumoasa religie (sau poate cineva care studiaza istoria religiilor), insa tu chiar crezi ca un mahomedan il crede pe Hristos care a spus: Eu sunt Adevarul?

Eduard Orasanu:

Nu, un mahomedan nu va crede pe Hristos, dar asta nu stirbeste cu nimic din puritatea afirmatiei: Hristos e adevarul!!! E un fel de jungla, in care doar un singur adapost e valabil.

Adrian Roman:

Am inteles mai greu ce-ai vrut sa spui cu jungla si singurul adapost valabil. Sa vedem dac-am inteles bine: in opinia mea tu vrei sa spui ca Hristos este cel ce leaga cel mai bine toate aspiratiile omului cu privire la viata reala cu cele la viata de dupa moarte, intr-un alt fel exprimandu-ma: crestinismul este religia care-i ofera omului raspunsurile cele mai frumoase la intrebarile lui si cea mai mare siguranta in ce priveste viata spirituala.

Well, nu pot nici eu sa te contrazic, pentru ca nici tu nu ma contrazici la randul tau. Cu toate ca este foarte probabil sa ai perfecta dreptate (in opinia mea ai), asta totusi nu inseamna ca acea putere superioara (nu pun la indoiala unicitatea ei) este Dumnezeu in sensul crestin. Noi toti am putea gresi iar mahomedanii ar putea avea dreptate, cu toate ca religia lor poate nu e atat de completa, frumoasa sau sigura precum e crestinismul. Nu poti sti. Singurul argument pe care-l vad eu impotriva acestei afirmatii este faptul ca eu simt prezenta lui Dumnezeu in viata mea.

Ar fi prea multe coincidente ca sa nu fie asa. Insa ma intreb, oare ce ar spune un mahomedan? Oare nu ar spune la fel?...

Oricum, pentru mine un lucru e sigur: Dumnezeu exista. Explicatia pe care o da un preot catolic in „Stigmata“ – daca nu ai vazut filmul ar trebui sa-l vezi – este: pentru trei miliarde de ani, pe pamant nu a fost viata. Acum trei miliarde de ani, dintr-un haos in care pluteau toate elementele chimice a aparut deodata viata. Nimeni nu stie cum, si se pare ca e o coincidenta cam mare. Explicatia mea: pune orice om de stiinta sa-ti explice forta gravitationala sau forta de atractie electrica sau fortele tari din interiorul atomilor – n-o sa poata. Aceste forte sunt constatate ca existand, si inexplicabile. Se iau ca fiind. De bune, cum se mai spune. Eu explic aceste forte, impreuna cu multe alte chestii din fizica in general, cu Dumnezeu. Astept in continuare sa vad ce e cu eroticul... Bye!

Eduard Orasanu

Hello!

Spuneam ceva de pustiu. Ei bine, daca te uiti la Hristos, Moise si Pavel, fiecare a cunoscut, la inceputul „activitatii“ sale, pustia. De ce? Raspunsul tine de auto-cunoastere, auto-testare. Tine, mai departe, de exercitiul meditatiei, al rabdarii. Fara acest exercitiu, fara aceste teste, e greu sa vorbesti de Dumnezeu. Citi tineri au acest exercitiu? Mai degraba ei sunt la nivelul la care mesteca seminte la coltul blocului si isi dau cu parerea...

Eroticul e acel ceva care vrajeste, rupe si smulge, el deterioreaza sacrul din noi.


Adrian Roman

Aici m-ai cam pierdut. Ca discutia noastra sa aiba sens, eu trebuie sa inteleg. Ca sa inteleg, trebuie sa fii mai clar. Nu prea vad eu cam care e treaba cu pustia, si cum se leaga eroticul de pustie, si mai ales ce sens dai tu la "erotic". Totusi, in legatura cu bucata asta: E adevarat ca cei trei au cunoscut pustia, dar nu inteleg ce legatura are asta cu ceea ce te-am intrebat eu, pentru ca eu nu vreau sa fac nici Moise nici Pavel din tinerii respectivi, pentru ca Hristos n-am cum. Nici macar nu vreau sa-i fac crestini. Tot ceea ce vreau eu sa fac este sa-i fac constienti ca Dumnezeu (in orice acceptiune) este o putere neinteleasa de catre om si deci ar trebui sa-i intereseze cat de cat cam ce vrea acea putere pentru ca dupa parerea mea nu vrea nimeni sa se puna rau cu ea. Si pentru ca nu e ceva la mintea omului sa gandeasca precum Dumnezeu nu poti sa gandesti in sensul "Logic e asa..." pentru ca logica ta poate fi gresita in comparatie cu a lui Dumnezeu. Cam asta e problema mea. Bye!

Eduard Orasanu

Aici ma declar eu depasit, nu stiu cum sa ma exprim mai clar, dar sesizez un usor iz de pragmatism "comercial" asociat cu Dumnezeu: "ar trebui sa-i intereseze cat de cat cam ce vrea acea putere pentru ca dupa parerea mea nu vrea nimeni sa se puna rau cu ea". "Pustia" este reteta acestui ar trebui sa-i interesesze, este declansatorul acestui "interes". "Pustia" este primul loc de intalnire dintre om si Dumnezeu, nu pentru a ajunge Moise, Pavel, Hristos, ci pentru a fi el si Dumnezeu.

Adrian Roman:

Si inca ceva: nu e vorba despre tinerii care stau si mananca seminte la coltul blocului (poate doar in ceea ce priveste stiinta de Dumnezeu, dar e vorba despre acest tip de tineri, ca nu ma preocupa soarta celor care sunt interesati de subiect si consuma o energie in aceasta directie), este o boala a generatiei mele - vorbesc despre tineri inteligenti, colegi de facultate, tineri cu cultura generala, tineri care s-au zbatut in viata cat de cat - nu e vorba doar de cei ca mine care nu au avut nici un fel de probleme pana acum - tineri care stiu ce inseamna greu.

Eduard Orasanu:

Bine, vorbim despre un alt tip de tineri, ei, chiar si ei, trebuie sa aiba rabdare, scanteia se va aprinde, si stupid spus, "nu vor ramane ei nechemati". Cum vine treaba asta cu rabdarea, nu pot explica decit aratand spre o lumanare: cand va fi ars pe jumatate va avea o lumina mai placuta.


(Acest dialog a debutat in SSJ nr. 115 si a aparut la rubrica "Raftul de carti")

Linkuri:

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

Niciun comentariu: