Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – Sf. Parascheva, act religios sau balci moldovenesc?







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Introducere

Revista noastra isi propune sa abordeze in fiecare numar o tematica, in numarul trecut ne-am concentrat pe tema purtand numele: "America - dupa 11 septembrie 2001", in acest numar va propunem o dezbatere pe tema "Sarbatorile Iasului - Sf. Parascheva (13 - 15 octombrie 2001)". Iata cateva intrebari la care incercam sa raspundem: Cat act religios sta in acesta sarbatore, cat prilej pentru negot? Cum arata Iasul "invadat" de un milion de oameni?

Dictionar

Sf. Parascheva s-a nascut in secolul al XI-lea, in localitatea Epivat, pe tarmul Marii Marmara. A trait doar 25 de ani, ani dedicati lui Dumnezeu. A intrat in viata monahala la o manastire din Constantinopol, apoi la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea Pontului, unde a ramas cinci ani. A incetat din viata in localitatea natala. Dupa 200 de ani trupul sau a fost gasit neputrezit. A fost canonizata de Patriarhia din Constantinopol, iar trupul ei a fost adus, mai intai in biserica Sf. Apostoli din Epivat, apoi la Tarnovo (Bulgaria), Belgrad (Serbia) si Constantinopol. In 1641, Voievodul Vasile Lupu al Moldovei a primit de la Patriarhia Ecumenica racla cu moastele Sf. Parascheva. Aceasta a fost asezata in biserica Sf. Trei Ierarhi, iar din anul 1889 se afla in Catedrala Mitropolitana din Iasi.

Texte scrise de: Alina Simion, Aretta Bazdara, Daniel Grigoroscuta, Eduard Orasanu, Ionut Apostu si Sabina Dodan

Alina Simion



Sarbatoare religioasa sau balci?

Nevoia de adaptare la noua situatie mondiala determina gasirea unor solutii pentru ameliorarea diferentelor dintre noi si ceilalti. Atunci cand s-a produs schimbarea de sistem in Romania a fost necesar ca si constiinta religioasa sa fie exprimata cat mai clar si convingator.

Pelerinajul religios este des intalnit atat temporal cat si spatial, diferind insa modul de defasurare. Pelerinajul, forma de manifestare a constiintei religioase practicat si inainte de 1989, a devenit o potentiala sursa de venit pentru municipalitatea ieseana. Daca la inceput sarbatoarea religioasa "Sf. Parascheva" diferea de sarbatoarea laica "Zilele Iasului", ideea de a le unifica a fost benefica astfel incat se putea exploata foarte bine atat simtamantul crestin cat si cel pragmatic. Asocierea celor doua evenimente este menita a amplifica starea de bucurie temporara a pelerinului incat dorinta de a reveni sa-i determine actiunile.

Anul acesta evenimentul nu poate fi catalogat ca fiind strict sarbatoare religioasa sau balci, el prezentand fiecare din trasaturile caracteristice uneia dintre ele.

De la Palatul Culturii si pana sus in Copou puteai usor sa-ti alegi specificul sarbatorii. Trei stiluri se distingeau extrem de bine. Primul era reprezentat de mesterii populari din jurul Palatului Culturii. Aici arta prima iar modul de a face comert era o adevarata delectare. Surprinzator a fost insa modul in care la poarta Mitropoliei se intindea teritoriul kitch-ului. Aici toti tiganii cica faceau negot iar arta era inlaturata in favoarea banului. La poarta Mitropoliei dominatia spiritului economic asupra celui religios era evidenta. Un ultim sector era acela al bazarului ambulant, pentru ca inca mai dainuie obiceiul ca de sarbatoare sa te innoiesti. Singurul loc in care nu se schimbase nimic era Copoul.

...

Aretta Bazdara



Arta facatoare de minuni

De parca n-ar fi lumea destul de obosita... nu ar fi destule pacate... Ma plimb prin multime, simt o amosfera de bilci usor stropit cu un fel de divin umanizat. Refuz sa beau din ceea ce-mi ofera acest timp... Cineva ma indeamna sa cumpar un soi de arta facatoare de minuni. Icoana cutare ma poate vindeca de cancer. Nu vreau sa fiu ironica, e o sarbatoare... numai o simpla sarbatoare mult prea comerciala. Nu vreau nici sa judec, imi cunosc prea bine propriile porniri, dar e trist sa vezi cum perfecta creatie divina e inlocuita cu nimicuri. Traim intr-o lume prea bolnava de suferinta, prea trecatoare pentru a slavi haotic nu stiu ce bucata de lut uitat sa putrezeasaca. Cancerul trupesc vindecat de o frumusica icoana. Dar, Doamne sufletul meu prins in asa multe neintelegeri, ochii mei inlacrimati, dorinta mea dupa perfectiune, Doamne, cine o satura?

Strada iti oferea mai mult decit aveai nevoie... de la masti care nu aveau nici o vaga legatura cu ideea de divin... pina la cersetorul care se chinuia sa sensibilizeze, in fuga lui dupa mult doritul: “Da-mi un ban!”

“...Poate pe linga toate acestea erau acolo suflete care doreau pe Dumnezeu dar nu cautau unde trebuie... Pentru acesti oameni as vrea sa nu privim cu rautate ideea lor de sarbatoare... sa nu ne mindrim cumva cu mintuirea noastra... sa ne rugam doar...

...

Daniel Grigoroscuta



20

Ultimul concert de muzica clasica la care am fost este oratoriul "Messiah" de Georg Friedrich Handel. Nu as vrea insa ca din primul articol de dupa pauza SSJ sa prezint din nou o piesa clasica si atat; poate uneori, cititorule, mai astepti si altceva decat muzica clasica.

Asa ca... mai incercam o data: ultimul concert de muzica neclasica la care am fost este cel de la inaugurarea mall-ului din Iasi. Au cantat pentru publicul iesean, in ordine, formatiile romanesti: Voltaj, Blondy si Holograf. Desi dintre aceste trei formatii, doar Holograf imi place nitel, am ramas cu o impresie in general placuta dupa concert. Aceasta in primul rand pentru ca la concert am fost impreuna cu doi buni prieteni (unul din ei e din redactie, va las sa-l ghiciti). In afara de Blondy, care au facut playback si despre care as prefera sa ma abtin de la vreun comentariu, concertul a fost live. Publicul, extrem de numeros (cateva mii), a cantat mult, a aprins brichete, a fost incantat de desfasurarea spectacolului. Toate acestea le-am vazut de la etajul 5 al unui bloc din apropierea mall-ului impreuna cu cei doi prieteni ai mei. Am vazut insa si acte golanesti, manifestari jenante, care nu pot fi explicate pueril, in gen: "doar suntem la un concert lumesc, e normal sa se intample asa ceva!" Nu! Nu e normal, cel putin nu din motivul acesta! Atat timp cat am intalnit astfel de manifestari si la concerte din cadrul filarmonicii, justificarea de mai sus cade. Eu as spune altceva: "fiecare padure, cu uscaturile ei"; am ajuns o data in plus la concluzia ca nu tot publicul romanesc e pregatit (mai bine zis, nu are educatia necesara) pentru a se manifesta cu un minim de bun simt in societate, mai ales la astfel de "intruniri".

Inainte de inceperea concertului au fost artificii, unele (putine, de altfel) spectaculoase, insotite pe drept de aclamatiile publicului, altele mai putin spectaculoase, toate contribuind insa la impresia in general placuta ce a ramas publicului dupa seara aceea.

De la etajul 5 privesti si auzi altfel un concert, publicul se vede superb, mai ales la "momentul brichetelor", insa exista riscul de a-i privi pe ceilalti de sus...

PS: Nu stiu ce vei zice despre mine, cititorule, dar nu mi se pare cinstit fata de tine sa iti tot prezint muzica clasica, in timp ce eu ascult si chiar imi plac si alte tipuri de muzica (nu neaparat cele de mai sus). Vreau sa ma prezint in SSJ asa cum sunt in realitate, nu asa cum probabil ti-ai facut impresia despre mine.

(text scris in 2001)

##

"Oau!" Suntem "ocrotiti"!

M-am intristat anul acesta afland ca primarul Constantin Simirad nu va mai sponsoriza concertul de acum traditional de Zilele Iasului, concert la care ma obisnuisem ca an de an sa participe si formatia "Pasarea Colibri". Primaria nu a mai organizat concertul deoarece, nu se mai putea "amesteca" sarbatoarea pur religioasa a Paraschevei cu manifestari mai "nesfinte", cum ar fi un concert.

Asta inseamna asadar Zilele Iasului? Sfanta Parascheva si cateva artificii? Ma rog, aceste "sarbatori" au reusit sa ma amuze inca inainte de a incepe. Am vazut la stirile televiziunilor nationale reportaje din Iasi, comentate in genul: "Mii de pelerini au luat cu asalt Iasul incepand de astazi, cu ocazia..." samd. De ce m-am amuzat? Prin "pelerini" intelegeam oameni seriosi, in toata firea, care calatoresc mult, si care se inteleptesc pe masura ce timpul trece, care invata ceva nou din fiecare calatorie, ori aici am vazut ca "pelerinii" sunt oameni simpli de la tara, cu cateva clase, care nu au invatat nimic din peregrinajele precedente si care nu stiu exact de ce au venit si ce cauta aici. Am vazut o multime de interviuri interesante si suficient de graitoare cu "pelerinii":

"De ce ati venit la Iasi?"
"Sa ma inchin la sfanta."
"Ati mai fost sa va inchinati si in anii trecuti?"
"Daaa! In ultimii [...] ani nu am lipsit niciodata!"
"V-a ajutat sfanta?"
"Da!"
"Cum v-a ajutat?"
"Ei... na! M-a ajutat... Sunt sanatoasa, am copii sanatosi..." etc.

Deci, moldoveni, suntem sanatosi datorita sf. Parascheva! Doamne! Ce ne-am face oare fara "ocrotitoarea Moldovei"? Cred ca ar fi vai si amar...

Trecand peste acest aspect, au fost focuri de artificii si pana la urma a fost si concert (singurele lucruri care m-au interesat), dar nu sponsorizat de Primarie. Strazile au fost extrem de aglomerate, brodate pe margini cu tarabe infecte de la care puteai cumpara de la vata de zahar, colaci secuiesti si bere pana la baloane, bratari fosforescente si maruntisuri tiganesti, toate acestea, evident fara nici o legatura cu "sfanta" care, conform parerii Primariei, inseamna de fapt Sarbatorilor Iasului.

In final pot spune ca nu m-au marcat in nici un fel aceste sarbatori, pentru mine a fost doar o seara frumoasa petrecuta alaturi de persoane dragi; inchei cu un aspect care, desi nu m-a amuzat la fel de mult cum au facut-o "pelerinii", merita pomenit: un prieten cu care am fost la artificii a stat cu spatele la acestea tot timpul, iar cand era una mai spectaculoasa si toti ne uitam in sus exclamand: "Oau!!", el zicea: "Oau!! Asa, bucurati-va, ca doar acolo sunt banii contribuabililor!"

(text scris in 2002)

...

Eduard Orasanu



Nevoia de pelerinaj

Cu ce ochi poate privi un evanghelic o sarbatoare ortodoxa? Raspunsul nu e simplu, desi tentatia spre relativa nepasare sau usoara ironie poate sa invinga.

Nu pot contrazice nevoia de repere spirituale, nevoia de pelerinaj. Recunosc ca binefacatoare, uneori, setea de inchinare altfel decat in mod cotidian, dar ce te faci cand reperul spiritual nu mai poate rosti nimic, nu are chip ci doar o legenda? Cu siguranta ca pelerinajul ascunde in el un exercitiu de formare spirituala, patrunderea in alte culturii sau in suma maxima a aceleiasi culturi amprenteaza convingerile, le improspateaza, dar ce te faci cand toate noptile pierdute in strada si frig nu aduc decat banale reumatisme si depresii? Sunt moldovenii inzestrati cu simtul drumului facut ca o treapta esentiala, mantuitoare, si nu facut spre o alta portie de sarmale?

Asadar, ceva din ochii mei ma impiedica sa vad plinatatea de sacru a acestei sarbatori, desi sesisez momentul de maxima traire comunitara, de inviere a traditiilor, de promovare a mestesugurilor si a artei populare. Iasul invadat de un milion de oameni ramane pana la capat un labirint si un balci. Aici se daruie si vinde sufletul, intr-o parte spre rai, in alta parte spre iad. Cine stie a le deosebi?

Cu ce ochi poate privi un evanghelic o sarbatoare ortodoxa? Raspunsul trebuie sa fie invariabil, si anume cu deplina toleranta si pace. Poate intr-o zi reperele spirituale se vor limpezi, pelerinajul va strabate Calea, iar inchinarea se va face cu mai mare precizie in numele lui Hristos.

...

Ionut Apostu



Pilgrim 2001

Iata cum a fost denumit acest mare eveniment care s-a abatut asupra orasului nostru pentru citeva zile...

Pentru citeva zile Iasul a fost centrul spiritualitatii rominesti, a fost o tinta precisa pe hartile multor cetateni romini si nu numai. Privita din interior, a insemnat forfota, a insemnat o transformare a Iasului intr-un imens bazar in care cu greu faceai fata.

S-a pierdut conotatia acestei srbatori, daca a avut vreodata una. Ma gindesc la nopti nedormite, la un rind imens pentru a trece prin fata unei racle... Se spune ca toleranta ar trebui sa puna stapinire pe mintea noastra si sa acceptam pur si simplu aceasta forma de manifestare a unor oameni ce sunt pierduti, deznadajduiti si vin aici ca si cum ar fi singura scapare, singurul mijloc de a comunica cu divintatea.

Eu sunt de acord ca toleranta ar trebui sa fie cea care sa ne opreasca a nu judeca, ci doar a accepta. Ori nu prea poti sa accepti asemenea fapte atita timp cit singura fericire pentru om ar trebui sa fie Hristosul, cel care nu a “incaput” niciodata intr-o racla, El a trebuit sa moara si sa invie pentru ca noi sa putem vedea in intunericul din jur.

Se pune logic intrebarea: ce simt acesti oameni, de ce nu vor sa priceapa ca singura fericire este insusi Dumnezeu, nicidecum alte forme de a te inchina. El ramine, a fost este si va fi singurul Bun, fara a putea pune vreodata pe acelasi nivel alte fapte, lucruri, persoane. A-L pune pe acelasi nivel cu asemenea fapte ar insemna sa-L coborim, pe cind El a trebuit sa moara si sa invie pentru a ne inalta pe noi...

Iasul, loc de pelerinaj? Ma cam indoiesc atita timp cit banii primeaza. Ma indoiesc atita timp cit anumiti oameni cistiga enorm de mult in detrimentul unor oameni atit de sarmani. Singurul loc de pelerinaj, acceptat de orice crestin adevarat ar trebui sa fie locul unde Hristosul a murit ca noi sa avem viata. Asta este singurul loc de pelerinaj in care ar trebui sa alergam zilnic pentru a ne gasi resursele spirituale trairii in ascultare de Dumnezeu...

(text scris in 2001)

##

Lacrimi si sfinti

Lacrimi fierbinti cad peste orasul aflat in bezna. O bezna ce face ca ploaia sa cada necontenit peste fetele schimonosite ale trecatorilor ce se afla intr-un continuu pelerinaj. Nu stiu de unde vin si nici macar ce cauta. Cauta sa isi creeze pareri si convingeri pentru propriile actiuni si fapte. Ei uita ca ploaia cade peste ei, nu simt acesti picuri reci cazuti pentru a-i trezi din somnolenta generala ce se abatu peste orasul sfintilor. Preocupati sa aprinda lumanari uita sa priveasca in sus, sa vada de unde vine ploaie, unde se duce fumul lumarilor lor.

Lacrimi de foc cad peste case si biserici deopotriva. Ele nu tin cont de spatiu, si cu atat mai mult de finit. Ele cad atata timp cat mai nadajduiesc, ele cad si nu se mai termina. Obrazul ce le poarta a fost deja scuipat si palmuit, incat acum cu mai multa dragoste revarsa stropii de lacrimi pentru cei care il ignora cautand sa faca pe plac unor sfinti demult rapusi de vreme. Care este sensul acestor oameni rataciti in propriile minti, in propriile ganduri?

O sarabatoare transformata intr-un imens balci romanesc. Sfinti si bere, liturghii si concerte, vii si morti, sacru si profan in aceasi masura. S-au mancat 1.92 sarmale pe secunda, bugetul local va ramane cu peste 4 miliarde de lei de pe urma acesti sarbatori a "Sf. Parascheva". Puzderie de pelerini veniti din toata colturile tarii, incat localnicii abia daca mai aveau pe unde trece. Strazi inchise, masini lasate la intamplare, ce mai o adevarata sarbatoare. Paralizie totala... Dar marea intrebare: "Sarbatoare? A cui? A primarului? A sfintilor?" Cine mai stie? Ploaia continua sa cada peste acelasi oras inchis si mohorat. Noaptea este lasata demult, felinarele se aprind cand si cand luminand sufletele jefuite ale trecatorilor, pelerini care vin de nicaieri si merg niciunde, straduind-se sa ascunda cat mai mult goliciune lor...

Lacrimi si sfinti... Lacrimi de sfinti care se topesc in negura noptii, lacrimi calcate in picioare de aceiasi pelerini veniti sa aprinda lumanari peste sfinti...

Doi ochi blanzi privesc cu manie peste orasul in bezna. Lacrimile se transforma in sange si sfintii nu vad nici macar lumina lumanarilor aprinse pentru ei. Acesti doi ochi privesc cu nadejde peste luminitele aprinse din cand in cand in sufletele oamenilor. Ploaia cade marunt transformandu-se incet incet in stropi calzi de sange...

(text scris in 2002)

...

Sabina Dodan



Sarbatoare sau fenomen social?

Aceasta-i intrebarea…

“Daca vreti sa vedeti oameni fericiti, dati-le focuri de artificii…” A fost poate singura bucurie a acestor sarbatori pe care eu l-am vazut doar ca un fenomen social, prilej prin care multimea sa se poata manifesta, un fenomen de grup care avea nevoie de un nume (Sarbatorile Iasului), de un loc (centrul orasului) si de mijloacele potrivite pentru a se manifesta (Mitropolia, standurile cu bere si mici, manifestarile muzicale).

Personal, m-au interesat doar standurile cu ceramica ale mesterilor veniti la sarbatoare doar pentru a-mi completa colectia de ceramica colorata in albastru, in rest am evitat cat am putut inghesuiala, zgomotul, agitatia, riscul de-a fi buzunarita, calcata in picioare, agresata psihic.

Spiritul de grup a functionat intens cu ocazia acestei sarbatori: cu mic cu mare s-a mers “in buricul targului”. “Ce sa facem?” “Nu stiu, vedem acolo…” Pe dreapta Mitropolia, pe stanga tarabe, in fata berea si micii, ceva concerte… “N-avem de unde alege?”

Sunt sigura ca avantajele unei astfel de sarbatori nu sunt pentru consumatori, pentru cei care-au mers si ei, ca tot omul manati de publicitatea facuta zilelor cat a durat tot balciul, ci ele se aduna la un nivel mult mai inalt, organizatoric, acolo unde se vorbeste de cifre, de publicitate, de personalitati implicate, de tot ce tine de managementul unei organizari cat mai bune si care sa adune cat mai multi bani, dar in buzunarul cui? Ce destinatie au avut banii cheltuiti si cei castigati?

Religiozitatea acestei sarbatori? Greu de spus… Cred ca e o lupta care se poarta intre credinta si fanatism, intre ceea ce simti personal si ceea ce toti ceilalti fac, intre disperare si speranta. Pelerinaj? Da, poate cei care-au mers zeci de km ca sa ajunga la Iasi si au stat la un rand de tot atatia km, au fost cei care-au avut un scop. In credinta lor, in speranta rugaciunilor pe care le-au rostit, ei nu sunt de condamnat. Dar cu restul cum ramne? Pana unde a fost momentul religios si de unde incepe distractia? Eu nu cred ca aceste doua fenomene, total opuse trebuie asociate. Da, pelerinajul ar trebui sa se desfasoare in liniste, sa fie implicati doar cei care-si propun sa viziteze Mitropolia iar restul sa fie petrecere, chef si tot ce vor ceilalti, dar nu amandoua odata…

Un oras invadat de un milion de persoane, cu cel putin jumatate din ei negustori, cu strazi aratand ca dupa o demonstratie, nu acesta e orasul meu, cel pe care nu l-as parasi si in care sunt mandra ca locuiesc. De ce-mi distrugeti orasul? Acesta-i intrebarea…

(text scris in 2001)

##

De ce iau din slava Lui Dumnezeu?

De ce? Ma roade intrebarea aceasta si in acelasi timp am inteles ca ei sarbatoresc aceasta Sfanta pentru ca Isus e viu. Daca nu ar fi inviat, iar fi mutat trupul din oras in oras si s-ar fi inchinat Lui. Dar cum Isus traieste s-au multumit cu alti Sfinti...

Iasul a transformat aceasta mare cinste intr-o mare rusine si au asociat ceva sfant cu galceava si nebunela pe care o traim in ficare an: imbulzeala, targuri de haine, mesteri care langa oale de korund au tablite din lemn cu bancuri despre blonde sau sfaturi sexuale porcoase, terase cu bere, mici si "prajeli" dupa pofta inimii si golul buzunar al ieseanului care zice ca mai bine mananca acasa ca-i mai ieftin si mai putin riscant. Aceleasi baloane urate sub forma de iepuri, aceleasi strigate si probleme cu hotii de buzunare, cu traficul, cu mizeria iar totul se sfarseste cu obisnuitul foc de artificii cand cerul tuna si fulgera si nu stii de esti trist sau fericit ca totul s-a terminat... In aer trei zile se simte mirosul de busuioc, de aghiazma si ploaie... Ploua trei zile intr-una, sa fie lacrimi?

M-am uitat la viata mea, mi-am masurat credinta si-am inteles pentru intaia oara ca ce-as putea da Sfintei as putea da Domnului si El ar fi mai fericit. Sa nu ne obosim in zadar, sa nu ne facem sperante desarte, nu astfel ne castigam vesnicia, e nevoie de mult mai mult pentru asta, putem insa s-o pierdem foarte usor... Plang, sa fie lacrimi?

(text scris in 2002)

...

Lista dosarelor SSJ:

· Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? (iluzii si deziluzii)
·
Dosar SSJ nr. 02 - Holograf exclusi din UE
·
Dosar SSJ nr. 03 - Amintiri din lagarul comunist (prima parte)
·
Dosar SSJ nr. 04 - 11 septembrie 2001 New York
·
Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – Sf. Parascheva - act religios sau balci moldovenesc?
·
Dosar SSJ nr. 06 – Dragoste / Eros / Erotic
·
Dosar SSJ nr. 07 - Student la anul 2000
·
Dosar SSJ nr. 08 – 21/22 decembrie 1989 / Ole / ole / ole / Ceausescu nu mai e
·
Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...
·
Dosar SSJ nr. 10 - Romancele trudesc de sarbatori?
·
Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa
·
Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?
·
Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist (ultima parte).
·
Dosar SSJ nr. 14 – Pastorul / vila si piscina
·
Dosar SSJ nr. 15 - Librarie si carti
·
Dosar SSJ nr. 16 - Despre cersit si cersatori
·
Dosar SSJ nr. 17 - Sarbatoarea Pastelui
·
Dosar SSJ nr. 18 - Despre fragmentare / regionalizare / provincialism
·
Dosar SSJ nr. 19 – Radiourile Evanghelice (Micul Samaritean)
·
Dosar SSJ nr. 20 - Libertatea de expresie
·
Dosar SSJ nr. 21 - Cei sapte ani de-acasa
·
Dosar SSJ nr. 22 - Libera la mare...
·
Dosar SSJ nr. 23 - Destin / Fatalitate / Noroc
·
Dosar SSJ nr. 24 - Daca prostia ar durea?
·
Dosar SSJ nr. 25 - Hai liberare
·
Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi
·
Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea
·
Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?
·
Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura
·
Dosar SSJ nr. 30 - (Ultimul dosar)

Niciun comentariu: