Dosar SSJ nr. 07 - Student la anul 2000







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Introducere

In iarna anului 1987 a avul loc "rascoala" studentilor cazati in complexul "Tudor Vladimirescu". Frigul din camere si desele intreruperi ale curentului electric au scos studentii pe strazile din centrul Iasului. De la lozinca: "vrem caldura!", nu a fost decat un pas pana la urmatoarea: "vrem libertate!". Acum 15 ani acest act de curaj a cerut pretul sau: exmatriculari, amenintari si anchete.

Astazi in "Tudor" e caldura, si chiar daca nu e, te poti incalzi in zecile de restaurante, discoteci si magazine. Peste cantina studenteasca s-a construit magicul Iulius Mall, iar libertate inseamna si droguri si prostitutie si spaga.

Asadar discutam despre studentie, despre curaj si caldura... Despre student la anul 2000.

Texte scrise de: Daniel Grigoroscuta, Sabina Dodan, Vali Teodorescu, Alina Simion si Aretta Bazdara

Daniel Grigoroscuta



Daca vrei, poti!

In urma cu trei ani aflam cu bucurie ca am fost admis la Automatica si Calculatoare, facultate la care stiam ca voi merge inca din clasa a noua, daca nu cumva chiar a opta. Normal, ma intrebam ca si colegii mei, ce e acela curs, cum e sa stai un semestru sa asculti si apoi o luna sa fii ascultat, oare cum o fi la seminare, intr-un cuvant ne intrebam cum e viata de student la care visam de atata timp. Am ajuns apoi sa aflam treptat raspunsuri la toate aceste intrebari, unele ne-au bucurat, altele ne-au intristat, unele ne-au depasit asteptarile, altele dimpotriva. Am “prins” (sau mai bine zis, boboci fiind, am fost prinsi de) doua greve ale studentilor politehnisti, cate una in fiecare din primii doi ani. Voi descrie in putine cuvinte viata de student la AC, care are de altfel multe in comun cu viata studenteasca din toata Politehnica.

La inceputul anului fiecare student primeste un dosar ce contine fisele tuturor obiectelor ce vor fi studiate in anul respectiv (detalii despre ce se va studia, discipline anterioare obligatorii, recomandate, ore pe semestru, forma de evaluare etc.); in dosar se afla si contractul de studii pe anul respectiv, in care studentul va bifa obiectele impuse si pe cele optionale (eventual, desi nu se intampla prea des, si pe cele facultative). Ni se comunica astfel destul de clar variantele, noi facem alegerile, apoi pornim la drum. Primii doi ani de facultate sunt realmente grei, atunci se face “trierea”, in anul trei ajungand mai putin de o treime din cei care au intrat in primul an.

Am constatat dupa primii doi ani ca scoala nu mi-a oferit cunostinte in domeniul IT la nivelul cerut acum pe piata soft, si am inceput sa ma intreb: “Oare am ajuns unde trebuie?” Abia in anul 3 mi-am dat seama de strategia scolii... Suntem formati ca ingineri, deschisi tot timpul spre nou, suntem invatati sa invatam, sa rezolvam optim (daca nu chiar algoritmic) situatiile intalnite in viata, iar restul, specializarea si imbogatirea cunostintelor - pe cont propriu!

De multe ori m-am simtit singur la scoala, neavand in primii doi ani colegi neoprotestanti si plecam pur si simplu acasa de la ore pentru ca nu eram obisnuit sa lupt singur cu (de fapt, pe atunci sa suport) ignoranta si raceala colegilor. M-am obisnuit cu timpul, mi-am facut prieteni, si acum sunt multumit de scoala la care Dumnezeu m-a ajutat sa intru.

Examenele... hm! Dure, nu pot zice nu, dar cand pic un examen e dintr-un singur motiv: nu am stiut materia. Nu am picat si nici nu am auzit vreodata sa se pice la un obiect din cauza altui obiect (inclusiv la cele studiate cu domnul decan) - avantajul invatamantului la stat. Contractul pe care, in mod civilizat, l-am incheiat cu facultatea confera obligatii si drepturi atat studentului, cat si facultatii. Am lipsit la un obiect pe care l-am bifat, recuperez la sfarsit laboratoarele, dau examenul, fara a ma gandi (bizar, zic eu): “Daca ma pica decanul intr-un mod sau altul ca nu am frecventat obiectul nu-stiu-care?”

Cam atat (si cam mult, zic eu, pentru cat scriu de obicei), dar un lucru mi-a ramas in minte, spus de colegii mai mari: “La AC primii 3 ani sunt mai grei, pana reusesti sa treci in anul 2!”

...

Sabina Dodan



Ai carnet, ai statut

Portretul studentului roman / Portretul profesorului actual

Sfarsitul clasei a XII-a. Agitatie. Emotie. Trecem toti bacul dar urmeaza admiterea la facultate. Stim cu totii unde dar nu stim care din noi va reusi. Nu-i nimic, se va vorbi despre tine cel putin un an apoi: ai luat, n-ai luat? Ce? Ai gasit fericirea? Ai slujba? Esti indragostit? Nu, sunt student in anul I la… Excelent! Bravo tie!

Inceputul ultimului an de facultate. Agitatie. Emotie. Nu se stie daca luam toti licenta. Stim ca vrem sa ne angajam si ca vrem sa fim rasplatiti dupa cunostintele acumulate. Nu-i nimic daca-ti gasesti ceva pentru care nu esti pregatit sau ca ai invatat patru ani pentru ceva care nu are tangenta cu ceea ce vrei tu sa faci… Viata nu-i intotdeauna dreapta… Se va vorbi despre tine cel putin doi ani: ai terminat, te-ai angajat, te-ai casatorit? Ce? Da… Da…Sunt licentiat in….. si lucrez ca….. la…..

Student: plin de griji, drastic in economii, cu restante toamna, bucuros de-o bursa, trist de-o petrecere ratata, incredibil de stresat in sesiune, groaznic de relaxat in timpul cursurilor, fericit in primul an, dezamagit in ultimul, gasind iubirea sau pierzand-o, dorindu-si o meserie pe masura, dar mai bucuros fara slujba, hoinar si plin de vise… asa sunt studentii.

Statutul de student se dobandeste greu zilele astea dar se pierde incredibil de rapid… Daca nu esti capabil sa faci fata, renunti… Daca nu ai bani sa-ti platesti taxele, renunti… Daca gasesti ceva mai bun si mai avantajos ca facultatea, renunti iar… E pacat ca tinerii sunt categorizati astazi ca fiind studenti si ca nefiind studenti. Isi fac prieteni de multe ori pe acest criteriu si isi pierd prietenii atunci cand nu mai au acest statut. Poti fi mandru ca esti student, dar poti fi si groaznic de frustrat ca facultatea nu e tocmai ceea ce sperai…

Profesorii: cea mai mare problema a invatamantului actual este eliminarea subiectivismului. Profesorul actual trebuie sa fie obiectiv in notare si aceasta trebuie facuta nu doar prin simpla testare a cunostintelor, ci trebuie sa tina cont de intreaga personalitate a celui evaluat. Se tine cont de aceasta? Pot oare profesorii sa treaca peste viata personala a studentilor pentru a fi obiectivi in notare? Nu cred… Exemplul de la Oradea vorbeste de la sine…

Statutul de profesor este incredibil de valorizat. El este cel care “taie si spanzura”, este cel care tine in mana viitorul a milioane de studenti, de profesori depinde nu numai ce invata studentii dar si cum invata. Exista profesori excelenti si exista profesori neexigenti. Sistemul nu-i perfect si din pacate noi trebuie sa prindem din mers, sa “furam” meseria si sa ne supunem acestui sistem care daca nu ne convine, oricum n-avem ce face…

...

Vali Teodorescu



Interogatii

Mai mult decat orice alte vremuri ale istoriei, postmodernismul este epoca suspiciunii. Personal nu am simpatie nici pentru suspiciune, nici fata de postmodernism. De aceea nu-mi vine usor sa scriu acest articol.

A pune sub semnul intrebarii actiunile unor persoane ce reprezinta institutii foarte cunoscute in aceasta tara si care sunt ele insele un fel de institutii este extrem de riscant. Si totusi cu aproape doua luni in urma sapte studenti din anul trei ai Universitatii Emanuel din Oradea au fost declarati repetenti. Erau colegi de grupa. Daca ar fi dorit sa continue cursurile facultatii repetand anul trei ar fi trebuit sa suporte singuri plata scolarizarii pe un an. Aceasta inseamna ca ar fi fost practic exmatriculati, intrucat plata pe un an a scolarizarii in acest institut este foarte mare. Urmarea?

Trei dintre cei sapte studenti repeta totusi anul trei la Universitatea Emanuel din Oradea, unul dintre acestia muncind in cadrul scolii in schimbul platii taxei de scolarizare. Alti patru au renuntat la U.E., trei transferandu-se la diverse institute teologice din Bucuresti, in timp ce al patrulea s-a inscris la o facultate de jurnalistica din Cluj.

Daca as fi sigur ca acesti sapte studenti au ramas repetenti pentru ca din punct de vedere al pregatirii lor o meritau, probabil nu as fi ajuns vreodata sa scriu aceste randuri. Reactia profesorului lor de eclesiologie - aceea de a-i pica - ar fi fost absolut legitima. Dar dimpotriva, majoritatea acestor studenti erau buni la invatatura.

Exista uneori profesori (eu insumi am intalnit multi de acest gen in vremea studentiei) despre care se stie ca "pica in masa" la examen. Totusi nu acesta este cazul domnului profesor de eclesiologie. Niciodata nu a mai picat atatia studenti intr-o sesiune, sau mai precis la ambele sesiuni din toamna. As dori sa precizez ca domnul profesor de eclesiologie este una din cele mai cunoscute si apreciate personalitati ale lumii evanghelice din Romania.

Personal apreciez in mod deosebit atat marele sau dar de evanghelist, cat si cartile sale de teologie.

Cunoscuta sa experienta miraculoasa de la examenul de admitere la facultatea de medicina din Bucuresti a constituit, in momentele mele de indoiala un mare motiv de incurajare. In plus apreciez mult faptul ca in perioada comunista domnia sa a avut curajul de a rosti adevarul, asumandu-si un mare risc. Iata deci motivatii serioase pentru a fi cat mai corect in evaluarea pozitiei domniei sale in aceasta situatie, a fi cat mai precaut atunci cind pun sub semnul intrebarii principialitatea sa in chestiunea respectiva.

Sa privim totusi faptele. De unde a pornit totul?

Studentilor li s-a cerut sa participe la orele de cor. Dar corul nu era o materie inclusa in curriculum (nu era o materie de examinare), insa probabil avea pentru conducerea institutului chiar si ca activitate extracurriculara o anumita importanta strategica. Studentii anului trei s-au pronuntat insa impotriva acestei decizii a conducerii scolii, intrucat in opinia lor activitatea respectiva solicita prea mult timp, sase ore pe saptamana din programul lor, program si asa destul de incarcat. Din acest motiv nu au participat la cor (nefiind de altfel singura grupa a institutului care a procedat in acest mod). Care a fost reactia domnului profesor de eclesiologie? Aproximativ aceasta: "Bine, daca nu ati fost la cor pentru ca ati dorit sa va pregatiti la materiile curriculare inseamna ca ati avut timp sa va pregatiti foarte bine pentru examenul de eclesiologie". Si a urmat ceea ce a urmat.

Cred ca pot intelege, incercand sa vad lucrurile din perspectiva domnului profesor, intentia domniei sale de a " da o lectie" celor ce au refuzat sa se conformeze unei decizii a scolii sfidand astfel hotaririle conducerii. Ca profesor cunosc si inteleg foarte bine reactia unui dascal care in fata unei clase de elevi recalcitranti spune: "Guys, faceti pe nebunii cu mine? Lasa ca o sa va demonstrez eu la urmatorul examen ca nu stiti nimic."

Stiu ca as putea foarte bine sa fac acest lucru cu elevii mei (desi nu am facut-o inca niciodata, si sper sa nu ajung vreodata sa o fac). Si totusi chiar si in acest caz ma indoiesc ca cei mai buni elevi n-ar reusi sa treaca acel examen, daca sunt corect cu ei si nu le cer la examene lucruri pe care nu le-am predat sau a caror pregatire nu le-a fost indicata. Doar daca as fi neprincipial si as incalca flagrant deontologia educationala le-as putea cere la examinare lucruri care n-ar avea de unde sa le cunoasca.

Care a fost reactia domnului profesor de eclesiologie? Drept pedeapsa pentru lipsa la cor, grupa in discutie nu a mai fost primita in examenul din vara. Ajungandu-se la reexaminarile din toamna, studentii au fost pusi in fata unor subiecte care nu se regaseau in materialul cerut pentru examen.

Si chiar daca in extremis profesorii mai fac uneori si astfel de lucruri si sa spunem ca "ar fi de inteles" o atare reactie ca raspuns la o sfidare a elevilor, lectia "administrata" in cazul studentilor grupei anului trei de teologie pastorala a Universitatii Emanuel pare insa absolut extrema: repetentia si perspectiva exmatricularii. Nu aceeasi soarta au avut-o studentii altor grupe aflati intr-o situatie identica.

Cum putem intelege atitudinea ce pare aproape incredibila a domnului profesor? Cum poate cineva traumatiza in acest fel sufletul unor oameni doar pentru motivul ca au refuzat sa participe la corul unei facultati si asta in special daca ne gindim ca acesti studenti nu fusesera in prealabil avertizati asupra duritatii posibilelor represalii?

Exista o ciudata coincidenta - si poate, din nefericire, in aceasta coincidenta putem descoperi explicatia pentru reactia extrema a domnului profesor.

Grupa studentilor care au ramas repetenti in aceasta toamna este aceeasi grupa din care faceau parte cei doi studenti aflati in conflict, in luna februarie, cu conducerea scolii datorita posesiei casetei "Holograf" (intamplare despre care s-a amintit in paginile SSJ-ului). Cei doi studenti in cauza si-au dat demisia din Universitate. De ce oare?

Aceeasi intrebare pe care mi-o pun eu: "de ce si-au dat demisia din scoala cei doi colegi ai nostri?" au pus-o in acea vreme conducerii scolii si studentii grupei despre care vorbim. Au avut atunci curajul sa riste si sa intrebe! Nu cumva aceasta indrazneala a lor explica cel mai bine reactia domnului profesor?

E doar o intrebare. Oricine poate evalua personal daca interogatia mea este sau nu legitima. As putea sa ma intreb (si eventual sa fiu intrebat) la sfarsitul acestui articol: "Ce drept am eu sa vorbesc despre probleme care la o adica nu ma privesc in mod personal si care eventual mi-ar putea crea o sumedenie de necazuri?".

Dar la fel as putea sa ma intreb: "Ce drept am eu sa tac inaintea lui Dumnezeu si a constiintei mele, cum as putea sa raman eu insumi si sa-mi pastrez linistea interioara cand sapte semeni ai mei au trait tragedia unei asemenea traume si nimeni nu spune nimic? Si poate, ceea ce este si mai important, au trait aceasta tragedie pentru ca au avut candva curajul sa lupte pentru ceea ce ei au crezut sincer ca este drept."

...

Alina Simion



Intre facultati si regrete

Era un proverb ce suna cam asa: “Rinduiala din tirg nu se potriveste cu cea de-acasa” si care in viata studenteasca ar capata o forma de genul: „Iluziile de la inceputul facultatii nu au nimic in comun cu deziluziile de la sfirsitul ei”. Din lipsa de ocupatie, in cel mai rau caz sau din prea multa incredere in viitor, in cel mai bun caz, exista oameni care aleg calea celor patru ani de facultate. Deziluzia apare atunci cind ochii ti se deschid si vezi ca nimic din ce faci nu-ti mai place. In cenceptia ta vina este doar a celor care te-au informat prost fiindca curriculum facultatii este doar admiterea si nimic mai mult.

Indiferent de motive, cel mai adesea predomina cel de genul: “daca ai inceput-o trebuie sa o si termini”, taraganezi cit de cit facultatea in speranta revenirii totusi pe un fagas normal. Sfirsitul iti aduce o diploma si atit. O diploma si nimic mai mult. De fapt ce-ti doreai cind ani la rindul ai trait (“paralizat”) pe spinarea colegilor si a statului. Aha, si-ti mai aduci aminte ca-l si fraiereai cu bursa sociala, salvarea ta de altfel. Acum, la terminarea facultatii te simti dator sa returnezi asa-zisa bursa si de voie, te paste angajarea. Singura modalitate e strainatatea.

Altii au facut pasul asta acu’ patru ani, cind tu visai (la ce oare?)... Acum te macina un sentiment de inferioritate, diploma nu mai valoreaza nimic, decit poate patru ani pierduti.

Iti vine sa strigi si sa rupi, dar nu stii ce...

Te conformezi in cele din urma cu gindul ca si ciobanul mioritic s-a impacat cu soarta sa!

...

Aretta Bazdara



Arta de a ne incalzi

Scoala - ceva necesar? Disciplina - un fapt absurd sau o necesitate? Ideea de scoala ia valente multiple in sarmanul nostru secol.

Van Gogh isi lua saculetul in spate si mergea din loc in loc, se autoeduca. Picta nefiind elev in sensul strict al cuvintului. Se mai purta si obiceiul ucenicului, obicei care trebuie sa recunosc e foarte bun in deprinderea artei. Acum pe la noi e diploma care arata ca, cica stii, dar stii de la an la an mai putin. Acum nu vreau sa fiu rautacioasa, cu cit se cunoaste mai mult cu atit se cunoaste mai putin. Aberatii ?

Poate omul e prea obligat de cuvintul scoala, de febra unui examen, poate e prea enervat de "figurile unui profesor". Cred ca se invata acum nu de placere, pasiune ci de a fi cit mai rapid in fuga unei bucati de timp, pentru a face fata unor x cerinte. Si sa nu uit pentru minunatul banut asa necesar azi. Scoli fara Dumnezeu... porniri gresite acre te motiveaza a invata... Marii pictori, artisti din trecut simteau pasiunea in bataia inimii... in noptile de insomnie... in bucuria unei culori asezate bine pe pinza. Aici scoala. Se invata in primul rind sa mori nebun de placere ca faci ce-ti palce. Nu pentru nota ci pentru tine. Dar ce ne gindim la scoala? Sa luam saniile din beci, sa ardem cursurile pentru a ne incalzi si sa nastem plini de porniri salbatice o opera a noastra...

...

Lista dosarelor SSJ:

· Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? (iluzii si deziluzii)
·
Dosar SSJ nr. 02 - Holograf exclusi din UE
·
Dosar SSJ nr. 03 - Amintiri din lagarul comunist (prima parte)
·
Dosar SSJ nr. 04 - 11 septembrie 2001 New York
·
Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – Sf. Parascheva - act religios sau balci moldovenesc?
·
Dosar SSJ nr. 06 – Dragoste / Eros / Erotic
·
Dosar SSJ nr. 07 - Student la anul 2000
·
Dosar SSJ nr. 08 – 21/22 decembrie 1989 / Ole / ole / ole / Ceausescu nu mai e
·
Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...
·
Dosar SSJ nr. 10 - Romancele trudesc de sarbatori?
·
Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa
·
Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?
·
Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist (ultima parte).
·
Dosar SSJ nr. 14 – Pastorul / vila si piscina
·
Dosar SSJ nr. 15 - Librarie si carti
·
Dosar SSJ nr. 16 - Despre cersit si cersatori
·
Dosar SSJ nr. 17 - Sarbatoarea Pastelui
·
Dosar SSJ nr. 18 - Despre fragmentare / regionalizare / provincialism
·
Dosar SSJ nr. 19 – Radiourile Evanghelice (Micul Samaritean)
·
Dosar SSJ nr. 20 - Libertatea de expresie
·
Dosar SSJ nr. 21 - Cei sapte ani de-acasa
·
Dosar SSJ nr. 22 - Libera la mare...
·
Dosar SSJ nr. 23 - Destin / Fatalitate / Noroc
·
Dosar SSJ nr. 24 - Daca prostia ar durea?
·
Dosar SSJ nr. 25 - Hai liberare
·
Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi
·
Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea
·
Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?
·
Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura
·
Dosar SSJ nr. 30 - (Ultimul dosar)

Niciun comentariu: