The Salt Street Journal nr. 118



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 118 / 14 octombrie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: John Restea, Robert Martiniuc, Daniel Bud si Mariana Azimioara

Cuprins: Introducere, New York, Pseudocrestinism, Cum e America la o luna de la crima teroristilor?, Toamna la New York, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Introducere

Am pastrat o luna de tacere, de meditatie si de reculegere. Am evitat vorbele si parerile in fata evenimentelor ce indurereaza si apasa intreaga lume.

In aceasta luna am hotarat citeva schimbari, de pilda, revista va aparea o data la doua saptamani, va fi ceva mai scurta si... restul le veti observa.

In acest numar va invitam sa cititi patru materiale exceptionale; ele sunt scrise de prieteni ai revistei noastre din Statele Unite.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

John Restea (New York)

New York

Cind ne incredem in El cu adevarat, Dumnezeu stie cum sa-Si ocroteasca copiii Sai, si chiar daca va ingadui sa ne treaca prin ceva, incercarea va fi doar potrivit cu ceea ce El ingaduie, si spre slava Sa si binele nostru, sunt absolut convins de aceasta! Daca El ne cheama la cele vesnice, fie intr-un fel sau altul, El stie cum sa o faca, si nimic nu va vatama sufletul nostru, iar trupul nici el nu va fi trecut prin suferinta fara alinare.

Trei persoane din familia mea erau in downtown in momentul exploziei, cineva chiar foarte aproape de Gemeni tocmai iesind din metro, dar s-a intors imediat inapoi in el si a venit inapoi in Queens, altele doua au venit acasa pe jos, in cam trei ore, cind metroul in acel loc a fost oprit.

Mai mult decit a putut vedea oricine altcineva oriunde, mai mult decit poate fi redat la televizor, mai mult decit poate fi descris in orice fel, aceasta a fost o monstruozitate unica, de o dimensiune formidabila pentru civilizatie. 200.000 de tone de otel, aluminiu, beton, piatra, sticla, plastic etc., 40.000 de ferestre, 100 de ascensoare, birouri ale 50.000 de persoane s-au prabusit intre o ora, si o ora si jumatate, inghitind si apoi acoperind in jur de 6.000 de fiinte care, probabil majoritatea dintre ele, literal, si-au vazut moartea cu ochii. Se presupune ca intre 10.000-15.000 de copii si-au pierdut parintii.

A fost un act cu totul brutal, barbar, imens in marime, dar mai ales in ferocitatea calculata, deliberata, rece in care a fost pus la cale. Intr-un fel, o noutate, un soc pentru lumea moderna ce se pretindea avansata, libera de raul uman. A fost o lovitura calculata a salbaticiei ce s-a ridicat impotriva civilizatiei, de fapt o trezire la realitate, o reamintire a faptului ca vremea atrocitatilor nu a trecut inca, nu apartine doar analelor istoriei. Un teribil act de razboi, de exterminare, dar executat in timp de pace. Un act care, desi petrecut aici, va influenta absolut fiecare tara, fiecare coltisor din lume, economia mondiala, istoria mondiala, felul cum oamenii privesc spre viitor, spre pace, spre razboi, spre securitate si liniste a mintii. Un act care ne face sa ne bucuram sau sa ne intristam de prezent, de viitor, de viata, care ne realiniaza prioritatile in viata, ne va face diferiti, in cazul fericit intr-un mod pozitiv. Desigur ca am atins o culme, am facut o cotitura in istorie, de acum nimic nu va mai fi la fel.

Eram acasa, si incercam fara succes sa intru pe internet la piata de stocuri, dupa o pauza lunga de multe luni, pentru prima oara incercam din nou sa vad ce mai intimpla aici. La 9:45, mama mi-a batut in usa la apartament si m-a chemat sa-mi spuna ca nu stie ce se intimpla, se pare ca a inceput un razboi, au fost atacati Gemenii, sunt in foc, sa ma duc sa-l anunt pe tata sa vina de la biserica unde instala ceva... Repede ne-am dus sus in apartament la parinti, si am vazut in trasmisie directa incredibilul, ceva de vis macabru, de neimaginat, un film dement dar real, imposibil de acceptat. Amindoi Gemenii fumegau oribil, apoi in reluare, secventa dupa secventa a fost aratat cum cu putin inainte a fost atacat primul, apoi al doilea...

Totul parea surreal, nu stiam ce s-a intimplat. Atac atomic? Biologic? Razboi?... Parea imposibil, de neacceptat, se parea ca ne mint ochii, simturile... M-am urcat pe casa, pe acoperis sa vad si, intr-adevar, fumul se ridica din downtown, precum la televizor... In curind primul turn s-a prabusit, invaluit intr-un fum negru imens si intens, ce a continuat asa ore in sir... lasind in loc un gol cu totul nefiresc, nereal, incomprehensibil... Peste o jumatate de ora, aceeasi secventa se repeta cu cel de al doilea turn...

Acum este si mai nefiresc, si mai incredibil, stiam si simteam ca traiesc un eveniment catastrofic, ceva unic, de nerepetat, intelegeam ca "vad istoria cu ochii" mai mult ca oricind, de acum asteptam ca orice sa se mai intimple, sfirsitul a orice pamintesc, desi stiam ca, potrivit Bibliei, unele lucruri se vor intimpla doar intr-o anumita secventa, si ca bineinteles, chiar si acum Dumnezeu este in control.

Locuri cit se poate de familiare unde am fost asa de multe ori, cu prieteni, cu vizitatori, jos in jurul acestui loc sau sus pe Gemeni, in alte cladiri din acestea care au disparut vazind cu ochii. O parte din ceea ce constituia inima lumii financiare mondiale era nimicita rind pe rind, metodic, pina cind, in citeva zile, un morman colosal, cca. 1.000.000 de tone (in total 24 de cladiri s-au prabusit sau au fost distruse) era tot ce a ramas.

Am lucrat intr-un timp la proiectari cu o mare companie de instalatii si am vazut si conspectat si planurile de la Gemeni la arhiva acesteia, iar unele din cladirile distruse acum au fost construite chiar pe timpul acela, am fost chiar in vizita la ele cu vicepresedintele companiei noastre pe cind se faceau, la fata locului, pe santier deci eram familiar intr-o masura cu ele.

Intrebarea suprema la inceput in mintea mea, si in mintea multora in acele momente era: "Este acesta sfirsitul?" Desigur am vazut unele filme apocaliptice crestine si in timp ce simteam sentimentele neregizate ale telereporterilor, frica si nesiguranta palpabila in transmisiile directe, imi imaginam cit de oribil are sa fie cind la o scara mult mai imensa calamitati oribile vor lovi in plin intreg pamintul, vremuri despre care Biblia insasi declara ca, "oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care se vor intimpla atunci pe pamint; caci puterile cerurilor vor fi clatinate".

Ascultind comentariile oamenilor de la stiri, care nici ei nu isi puteau crede ochilor, scena fiind prea agonizanta, auzind lamentarile lor, conectia prima si ceea ce imi suna in minte erau cuvintele din Apocalipsa 18: "A cazut, a cazut, Babilonul cel mare! Cind vor vedea fumul arderii ei, o vor plinge si o vor boci. Vai! Vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea mare! Intr-o clipa ti-a venit judecata! Atitea bogatii intr-un ceas s-au prapadit!" Totusi eram convins atunci, asa cum s-a dovedit si mai tirziu, ca implinirea clara a acestor texte nu a avut loc inca. Inca de la inceputul dezastrului am vrut sa urmaresc cerul. Ca si credinciosi, pentru noi cerul are un loc si efect deosebit, acolo este atractia noastra, acolo este tinta noastra. Biblia ne spune clar ca ajutorul nostru vine de sus (Ps. 121:1; 123:1; 141:8). Insusi Domnul Isus spune celor ce vor trece prin evenimentele deosebite din urma: "Cind vor incepe sa se intimple aceste lucruri, sa va uitati in sus, si sa va ridicati capetele ." Lc. 21:28. Cerul vizibil, "vazduhul" este in mica parte corespondentul adevaratului cer, cel spiritual, tot ce ne vine din cerul suprem, invizibil, evenimentele deosebite din acesta se manifesta intr-un fel sau altul si in vazduhul nostru palpabil.

In acea zi, ca si acum, ne bucuram de faimoasa vara indiana (Indian summer), o toamna intinsa, prelunga, neobisnuit de calda si cerul in acea zi era cit se poate de senin, un albastru incredibil. O liniste coplesitoare. Cerul imi marturisea ca, desi aceasta tragedie era formidabila, totusi ea era foarte "locala", Dumnezeu era bineinteles in control, si nimic nu se intimpla mai mult decit era planificat sa aiba loc atunci, in acea zi. De aceea, in pofida tuturor, eram cit se poate de calm, desi mintea accepta cu greu, se parea, aceste lucruri. Nu eram disperat, ci linistit... dar in acelasi timp eram cu totul constient de gravitatea a ceea ce ce avea loc. Au fost asa de multe lucruri care au urmat, cautari ale tuturor celor din familie, telefoane, drumuri in jur sau mai departe ca sa aduc acasa pe unii etc. Nu am lucrat in aceea zi, de fapt era imposibil sa intru in Manhattan in vreun fel. Imediat toate avioanele au fost oprite. Cerul era cu totul nefiresc de liber de orice miscare a oricarui avion (asta in New York, unde intotdeauna era un furnicar pe cer!!!).

Dimineata pe strada era un calm si o liniste neobisnuita, din cind in cind doar masinile de pompieri si politie urlau cu sirenele in fuga nebuna... dar unii nici nu stiau ce se intimpla inca. Mai apoi unele strazi au fost blocate, anumite cladiri au fost inconjurate de paza, ingradite, precautiile necesare etc.

Fumul si noxele nu au incetat nici acum, mirosul de fum electric, plastic, oameni arsi etc. etc., tot ce poate fi acolo, se ridica in sus si pe distanta de mile, este purtat in diferite zone ale orasului in functie de directia vintului si uneori si pina aici se simte. Ce s-a intimplat acolo, ce inca se intimpla acum, despre aceasta s-ar putea scrie o carte... Acum, ca si la inceput, toata zona aceea este ingradita si inaccesibila, chiar si presei in cea mai mare parte.

Este acesta doar inceputul unei conflagratii? Urmeaza si alte atacuri? Vor fi si alte locuri in lume atacate? Cit de rau va fi lumea afectata? Doar Dumnezeu stie. Noi stim ca nimic nu este la intimplare, totul se petrece doar cu ingaduinta lui Dumnezeu. Chiar si lucrul acesta isi are scopul lui. Stim din Biblie ca in vremurile din urma vor fi vremuri tot mai grele, cel rau (Satan) este ingaduit sa-si arate rautatea, lupta lui impotriva a tot ce este bun si rebeliunea impotriva lui Dumnezeu se va inteti pina cind raul, atingindu-si culmea va aduce drept urmare interventia directa a lui Dumnezeu, cind va pedepsi totul ce este sau a fost rau vreodata pe pamint. De asemenea stim ca trebuie sa se face o alegere in lume, fiecare va trebui sa se decida de partea cui vrea sa fie, sa-si pecetluiasca destinul. Aceste eveniment doar precipita pe oameni in alegerea lor, unii vor lua in serios aceste semne (despre care Biblia vorbeste de mult timp) si isi vor indrepta inimile si sufletele spre Dumnezeu, Il vor accepta, iar unii se vor departa tot mai mult de El si il vor urma pe Satan in rebeliunea lui.

Am auzit ca au fost 8 romani care au murit in acest dezastru la WTC. Doi din ei, foarte tineri, sot si sotie, au venit la una din bisericele baptiste romane cel putin o data si cred ca i-am vazut si eu. Fratele meu si sotia lui i au cunoscut, si parintii mei de asemenea. Ea a fost credincioasa, a crescut in familie de credinciosi, dar, cel mai important, s-a decis si a crezut. Dar despre el nu se stie nimic clar in privinta aceasta. Au frecventat amindoi o biserica buna americana, dar nimeni nu poate spune ca si el s-ar fi decis, ca a luat o decizie clara intre el si Dumnezeu pentru sufletul lui. Ceea ce este cit se poate de trist. Atunci de abia au venit din concediu, au inceput lucrul mai repede, la 8 in loc de 9, si tocmai urmau sa se mute in alt stat. Cistigau foarte bine, lucrau in computere, el era chiar un manager la companie. Biroul lor era la etajul 103 se pare, avionul a lovit in turnul acela pe la 86, deci nu au avut cum sa scape. M-am gindit, poate, ca o ultima sansa, macar sa fi avut o posibilitatea ca ea sa se roage cu el si el sa-si predea inima macar in ultimele minute, daca a mai fost timp ... Poate ca printr-un miracol aceasta a fost posibil, si el a mai avut o sansa, dar nu este sigur si in astfel de situatii nu te poti astepta la prea mult. Daca... dar am aflat ca erau despartiti (la o distanta) de 4 mese de lucru, a mai fost timp pentru asa ceva? Probabil ca nu! In momentul cel mai neasteptat, cu un tunet asurzitor, o explozie formidabila a inghitit totul inlauntrul ei, in scurt timp chiar si structura de otel special a cedat. Mai mult ca sigur, din nefericire, ca nu vom sti niciodata aici pe pamint. Ce bine ar fi fost daca el si-ar fi rezolvat problema aceasta pe cind inca era timp! Este trist chiar si pentru cei din jur cind nu stiu de soarta spirituala a unui suflet trecut in vesnicii, iar pentru cel in cauza inceputul agoniei vesnice. Ea a fost gasita cumva, insa el nu. Simbata a fost inmormintarea lor la biserica americana cu un serviciu in engleza si in romaneste. Nimeni nu a putut sa spuna ceva concret despre el, ce trist. Cit de trist este cind oameni amina ce este mai important posibil, pina cind este prea tirziu. Sunt sigur ca Dumnezeu a ingaduit aceasta tragedie cu un scop, Satan nu poate face incursiuni neautorizate in lumea noastra sau oriunde altundeva, ca nimic nu a depasit limitele impuse (ingaduite) de Dumnezeu si ca, in dragostea Sa, ar vrea ca si acest sobru eveniment sa serveasca la trezirea altora, inconstienta suprema a sufletelor omenesti cere o doza suprema de desteptare, sunt suflete care se joaca cu cele mai importante lucruri in viata.

Aceasta tragedie imensa nu este decit un mic preludiu, un model la o scara foarte redusa a ceea ce Biblia spune ca va veni peste omenire cind, spre sfirsit, Dumnezeu nu va mai ingradi raul din lume, cind aceasta se va destrama, autodistruge si cind, in ultima instanta, El Insusi va pedepsi in ultimele zile toata rebeliunea lui Satan, a ingerilor lui, cit si a oricarui suflet ce s-a alaturat lor - care nu L-a ales pe Dumnezeu. Pina atunci, pentru un scurt timp insa, un eveniment trist sau tragic din prezent (ca acesta) poate aduce o schimbare buna daca altii, cei ce nu au avut parte de el, iau aminte si isi pregatesc inimile pentru existenta eterna inainte sa fie prea tirziu.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 04 – 11 septembrie 2001 New York)

Robert Martiniuc (Los Angeles)

Pseudocrestinism

Salutare si de la mine. Nu stiu ce s-a intimplat. Am primit mesajul tau abia duminica dimineata si n-am avut cum sa iti raspund pina aseara. Si apoi, apoi eu am o parere un pic diferita. Spun asta pentru ca, uneori, americanii par niste papagali fraieruti care o iau pe cocoasa din cauza naivitatii. A vorbi de "principii politice corecte" (si Edi stie cu siguranta la ce ma refer, a fost unul din subiectele lui in urma cu vreo suta de numere) cind tu ai peste cinci mii de morti la N.Y. eu unul o mai inghit cumva. Dar a pune pe o masa la intilnirile inalte un Coran linga o Biblie doar ca sa nu se supere musulmanii, asta da prostie. As fi numit-o lasitate, dar se vede ca poporul american isi sprijina trupele in razboiul inceput. Deci nu e lasitate, e alceva. Cind aflu ce e, va spun.

Nu mai sunt la curent acum, dar o vreme pe aproape toate canalele de radio, tot felul de bruneti erau adusi sa ne explice ca islamismul e o religie a pacii. Ce fel de pace, fratilor, cind in intreaga lume musulmana crestinii gem sub persecutii? Si cind viata unui crestin acolo nu face mai mult de trei cepe? Si apoi, oriunde mergi in lume, te adaptezi sistemului de acolo daca vrei sa supravietuiesti. Aici, americanii dau Biblia deoparte sa nu supere pe cineva. Si daca societatea asta de aici a ajuns unde a ajuns, in multe cazuri un pseudocrestinism, multi pastori in virsta afirma ca radacina relelor incepe in anii '60, cind a fost modificata definitia familiei. Pseudocrestinism? Da. La ultimile alegeri, vorbind cu un crestin despre asa-zisa lege a homosexualitatii, mi-a spus ca el va vota in favoarea lor. Si a venit, firesc intrebarea: esti crestin, cum poti sa o faci? Foarte simplu, sunt crestin, dar mai inainte de asta sunt cetatean si “politically correct” e sa nu ingradesc libertatea altuia. Deci vine oricine peste mine si eu zvirl Biblia sa nu se supere. Asta e una din ciudateniile cele mai mari de care m-am lovit de cind am venit aici. Slava Domnului pentru patura de crestini care exista aici, care stau in Cuvintul Domnului, si, pentru care Dumnezeu inca binecuvinteaza tara asta. Pina cind? Nu stim dar ne rugam Domnului sa ne intelepteasca si pe noi, in trairea noastra, ca romani, aici sa nu cumva sa luminam intuneric, ca nu cred ca de asta ne-a ingaduit sa venim aici.

Scuze dragii mei prieteni ca nu am apucat sa va scriu in timp si ceva interesant, dar cam asta e parerea mea. Domnul sa va binecuvinteze pe voi care va osteniti cu revista asta. Va pup...


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 04 – 11 septembrie 2001 New York)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 118 / 14 octombrie 2001, Iasi – România, Apare o data la doua saptamani

Va propunem in continuare:

Daniel Bud - Cum e America la o luna de la crima teroristilor?
Mariana Azimioara – Toamna la New York

Daniel Bud (USA)



Cum e America la o luna de la crima teroristilor?

Evenimentul a socat populatia americana. Generatia tinara e cea mai afectata pentru ca ei nu au trait experienta unui razboi cu numeroase pierderi umane. De acum incolo tinerii vor trai intr-o lume definita in mare masura de acest eveniment. Viata in America nu va mai fi la fel. Din 11 septembrie grupurile de parlamentari care doreau sa ofere mai multa putere guvernului si agentiilor guvernamentale si-au facut tot mai auzita vocea. Foarte usor se pot pierde acum unele drepturi si libertati umane.

De exemplu, in cazul unor schimbari FBI-ul va putea asculta mai usor convorbirile telefonice sau va putea planta mai usor microfoane si alte dispozitive de supraveghere. In cazul politiei, se poate ajunge pina acolo incit politia va putea sa opreasca si sa legitimeze pe oricine, oricind, si pentru orice motiv. Pina acum politia nu avea dreptul acesta, nu putea sa legitimeze sau sa opreasca o persoana sau masina unei persoane daca aceasta nu a incalcat legea sau regulamentul de circulatie. Pe alt plan, se propune ca timpul de acordare a unei vize de student in SUA sa fie de 30 de zile, timp suficient pentru a face o verificare temeinica a aplicantului.

Intr-un sens, liberatea americana inseamna miscare libera in limitele legii. Gindind in termeni simpli, ingradirea libertatii vine odata cu cresterea numarului de legi care creeaza implicit micsorarea spatiului liber. Din 11 septembrie multi americani privesc cu suspiciune persoanele care au trasaturi fizionomice arabe. Au fost cazuri cind, fie cetateni americani arabi, fie turisti arabi, au fost escortati din avion in aeroport inainte de decolare. Motivul? Pilotul sau echipajul de zbor nu putea trece peste stresul creat de simpla lor prezenta la bordul aeronavei. Un caz mereu mediatizat este cel al unui tinar arab rezident permanent in S.U.A., care a fost coborit din avion inaintea decolarii de catre pilot. Zborul avea destinatia Pakistan. Incercarea tinarului de a fi prezent la nunta fratelui sau in Pakistan a fost sortita esecului.

Din momentul in care America a fost chemata la vigilenta, prin presedinte, prin doamna Bush sau prin alte personalitati guvernamentale, mastile de gaze au disparut din magazine. Acest fapt imi aduce aminte de o perioada in Romania cind comunistii ne-au dat cite o masca de gaze la fiecare, in eventualitatea unui atac cu arme chimice sau biologice. Oare de cine se temeau comunistii?

Ni se spune ca masca de gaze este o buna masura de precautie. Pe linga ea e necesara achizitionarea citorva antibiotice, a unor alimente neperisabile si a flacoanelor de apa. Fiecare cetatean a fost rugat sa isi pregatesca o cutie de interventie, in care sa puna lucruri utile in cazul unui atac terorist cu arme chimice, biologice sau de orice alta natura.

Din 11 septembrie biserica este un loc frecventat mult mai des. Multe din bisericile crestine fundamentaliste vad in acest eveniment inceputul sfirsitului, al razboiului dintre o alianta islamica care va lupta impotriva tarii Israel si a aliatilor lor. Bisericile care nu vad in acest atac decit un alt gen de Pearl Harbour, un eveniment istoric important insa nu neaparat biblic, incearca sa ofere consiliere si mingiiere emotionala si sa indemne crestinii la o viata cit se poate de normala.

Multi tati marturisesc tulburari emotionale, sentimente de nesiguranta si de neputinta in a proteja propria familie. In general, biserica a raspuns prompt nevoii de stabilitate si siguranta. Serviciile de inchinare au fost dedicate refacerii spirituale, emotionale si economice a populatiei americane. Crestinii au donat bani pentru familiile afectate, in special pentru copiii care si-au pierdut parintii in acest atac. Biserica a dovedit inca o data ca este mediul prin care crestinii se incurajeaza reciproc, ca este locul unde crestinii se aduna la inchinare si partasie, locul unde se aduna impreuna pentru a se intilni cu Dumnezeu, singura sursa de speranta finala si imuabila.

Rugaciunea are un loc central in tot acest proces. De zeci de ani rugaciunea a fost interzisa in scoli publice. Insa in aceste momente de criza, insusi presedintele Bush a declarat o zi nationala de rugaciune si a chemat tot guvernul la inchinare in biserica. De la amvon Billy Graham a chemat tara la pocainta si la rugaciune, la unitate si la credinta, la incredere in Dumnezeu si la o viata sfinta. Poporul american traieste aceste zile sub conducerea unui presedintele care proclama deschis credinta in Dumnezeu si nasterea din nou. Probabil ca credinta presedintelui a fost un alt element iritant pentru militantii fundamentalismului islamic.

In aceasta luna neagra care a trecut America si-a aratat inca o data forta ei morala, etica, economica si spirituala. America a fost ingenuncheata pentru o clipa, insa acum se ridica si isi scutura cenusa de pe umeri si obraji, isi sterge singele de pe rani, si se pregateste de o lupta lunga, insa tare apriga, impotriva raului institutionalizat - din pacate - in prea multe tari ale lumii.

Cei mai multi crestini sunt convinsi ca justitia umana sta la baza activitatii militare din Afganistan. Cei mai multi crestini cred ca justitia este posibila numai prin pedepsirea complicilor. Cu totii stiu ca planeta nu va fi curatata de tot raul pina la revenirea lui Cristos, insa atit cit se poate curata prin dregatoriile umane, se face sub ochii nostri. Presedintele Bush are, nu intimplator, peste 90% din suportul populatiei in aceasta campanie de curatire a "cuiburilor de vipere" de pe planeta.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 04 – 11 septembrie 2001 New York)

Mariana Azimioara (Los Angeles)

Toamna la New York

A venit toamna, zilele s-au micsorat si diminetile sint umede si racoroase.
Dupa o vara letargica din punct de vedere economic, credeam ca toamna cu inceputul scolilor ne va pune pe picioare si vom avea mai mult negot.

Dintr-o data, pe neasteptate insa, a venit nenorocirea ca un cataclism natural, fara ca nimeni sa poata face nimic. Ingroziti au ramas toti, dar cred ca cel mai mult afectati sint cei din N.Y. M-a dus gindul la Pompei, un oras infloritor distrus fara ca nimeni sa poata face nimic.

Cei de la aviatie sint cel mai mult afectati, o gramada de salariati si-au pierdut slujba.

Patriotismul e inflacarat pe toate strazile si prin magazine. Totusi e o bravada exterioara pentru ca rasismul impotriva populatiei arabe a crescut. Se traieste in tensiune si in frica zilei de miine. Credinciosii romani au pus zile de post si rugaciune pentru tara si presedintele ei ca sa aiba intelepciune sa pastreze tara in rinduiala si pace.

Am inceput vreo trei carti, dintre care una este despre Islam. Am cumparat o editie in limba engleza a Coranului, are parti deosebit de frumoase si poetice, totusi e atit de deosebita de Biblia pe care noi o citim.

Acum e vineri seara, de obicei oamenii se duc la cinema sau restaurant, eu am ales sa scriu scrisori prin internet; ce crezi, e o idee buna?


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 04 – 11 septembrie 2001 New York)

Din cer cad pasari albastre...



In numerele viitoare vom publica:

- Scrisoarea deschisa redactata de Comitetul ALRC in anul 1978 cu privire la incalcarea drepturilor omului in orasul Caransebes
- Sarbatoarea Iasului - "Sf. Parascheva", act religios sau balci moldovenesc?

Pe cine promoveaza SSJ?

- Pe Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail.
- Pe Chris, cu Festivalul Concurs de muzica romaneasca cu mesaj crestin Quo Vadis", 06 - 08 Decembrie 2001 (informatii la rochris...@)

Curier&Posta redactiei:

Chris: Salutari in numele Domnului Isus! Avem bucuria de a va informa ca in perioada 06-08 decembrie 2001 la Centrul Crestin Betania-Oradea se va desfasura festivalul - concurs de muzica romaneasca cu mesaj crestin "QUO VADIS 2001".
Acesta isi propune sa incurajeze si sa promoveze creatia autohtona, originala de muzica cu mesaj crestin, sa descopere noi talente-potentiali lucratori in domeniu si sa rasplateasca meritele artistice ale celor care isi vor aduce contributia la dezvoltarea muzicii pe parcursul anului 2001.
Concursul se va desfasura pe urmatoarele categorii:
1. Compozitie: se vor prezenta piese noi, in prima auditie, compuse de autori romani, cu texte in limba romana. Preselectia va avea loc in luna octombrie.
2. Interpretare: vor intra in competitie nume noi care nu au realizat performante pana in anul 2001. Concurentii vor interpreta doua piese exclusiv romanesti, vechi sau noi, acompaniati de o formatie sau cu negative. Preselectia - octombrie.
3. Premiile muzicale Quo Vadis 2001 la urmatoarele categorii:
A. cel mai bun album lansast in anul 2001
B. cel mai bun cantec lansat in 2001
C. cea mai buna voce masculina
D. cea mai buna voce feminina
E. cel mai bun debut al anului 2001
F. cea mai buna trupa de lauda si inchinare
G. cea mai buna trupa de pop-rock-contemporan
H. cea mai buna trupa de muzica populara
I. cel mai bun grup de copii
J. premiul de excelenta pentru intreaga activitate si contributie in dezvoltarea muzicii cu mesaj crestin din Romania. Aceste premii se vor acorda in urma nominalizarilor pe care le vor face producatorii din Romania.
Juriul va fi alcatuit din personalitati muzicale, provenind din marile centre muzicale din tara.
Va invitam sa fiti partasi cu noi la aceasta sarbatoare a muzicii inchinate Domnului Isus!
Pentru a va putea trimite noi informatii cuprinzand detalii referitoare la acest festival,va rugam sa ne faceti cunoscuta intentia dv. de participare la oricare din cele trei sectiuni, pe una din adresele:
1. CENTRUL CRESTIN BETANIA (festival Quo Vadis 2001), str Doinei nr.19, 3700-Oradea, jud Bihor
2. e-mail: rochris_ro@yahoo.com
3. tel. 04-093218181
Va rugam de asemenea sa informati colaboratorii dv. despre aceasta manifestare muzicala!

cu dragoste in Hristos,
pastor: Teodor Bulzan
organizatori:
Cristian Muraru
Adi Galiger

Epilog: iubirea e cea mai perfecta arta... cea mai dorita... si este inainte de facerea lumii...

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta, Ionut Apostu si Fiona Silver
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: