The Salt Street Journal nr. 119



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 119 / 29 octombrie 2001, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar a participat: Daniel Bud

Cuprins: Introducere, Dictionar, Sarbatoare religioasa sau balci, Arta facatoare de minuni, 20, Nevoia de pelerinaj, Pilgrim 2001, Sarbatoare sau fenomen social?, "Documente, Marturii, Memorii", Dialog intre generatii, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Introducere

Revista noastra isi propune sa abordeze in fiecare numar o tematica, in numarul trecut ne-am concentrat pe tema purtand numele: "America - dupa 11 septembrie 2001", in acest numar va propunem o dezbatere pe tema "Sarbatorile Iasului - Sf. Parascheva (13 - 15 octombrie 2001)". Iata cateva intrebari la care incercam sa raspundem: Cat act religios sta in acesta sarbatore, cat prilej pentru negot? Cum arata Iasul "invadat" de un milion de oameni?


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Dictionar

Sf. Parascheva s-a nascut in secolul al XI-lea, in localitatea Epivat, pe tarmul Marii Marmara. A trait doar 25 de ani, ani dedicati lui Dumnezeu. A intrat in viata monahala la o manastire din Constantinopol, apoi la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea Pontului, unde a ramas cinci ani. A incetat din viata in localitatea natala. Dupa 200 de ani trupul sau a fost gasit neputrezit. A fost canonizata de Patriarhia din Constantinopol, iar trupul ei a fost adus, mai intai in biserica Sf. Apostoli din Epivat, apoi la Tarnovo (Bulgaria), Belgrad (Serbia) si Constantinopol. In 1641, Voievodul Vasile Lupu al Moldovei a primit de la Patriarhia Ecumenica racla cu moastele Sf. Parascheva. Aceasta a fost asezata in biserica Sf. Trei Ierarhi, iar din anul 1889 se afla in Catedrala Mitropolitana din Iasi.

Alina Simion



Sarbatoare religioasa sau balci?

Nevoia de adaptare la noua situatie mondiala determina gasirea unor solutii pentru ameliorarea diferentelor dintre noi si ceilalti. Atunci cand s-a produs schimbarea de sistem in Romania a fost necesar ca si constiinta religioasa sa fie exprimata cat mai clar si convingator.

Pelerinajul religios este des intalnit atat temporal cat si spatial, diferind insa modul de defasurare. Pelerinajul, forma de manifestare a constiintei religioase practicat si inainte de 1989, a devenit o potentiala sursa de venit pentru municipalitatea ieseana. Daca la inceput sarbatoarea religioasa "Sf. Parascheva" diferea de sarbatoarea laica "Zilele Iasului", ideea de a le unifica a fost benefica astfel incat se putea exploata foarte bine atat simtamantul crestin cat si cel pragmatic. Asocierea celor doua evenimente este menita a amplifica starea de bucurie temporara a pelerinului incat dorinta de a reveni sa-i determine actiunile.

Anul acesta evenimentul nu poate fi catalogat ca fiind strict sarbatoare religioasa sau balci, el prezentand fiecare din trasaturile caracteristice uneia dintre ele.

De la Palatul Culturii si pana sus in Copou puteai usor sa-ti alegi specificul sarbatorii. Trei stiluri se distingeau extrem de bine. Primul era reprezentat de mesterii populari din jurul Palatului Culturii. Aici arta prima iar modul de a face comert era o adevarata delectare. Surprinzator a fost insa modul in care la poarta Mitropoliei se intindea teritoriul kitch-ului. Aici toti tiganii cica faceau negot iar arta era inlaturata in favoarea banului. La poarta Mitropoliei dominatia spiritului economic asupra celui religios era evidenta. Un ultim sector era acela al bazarului ambulant, pentru ca inca mai dainuie obiceiul ca de sarbatoare sa te innoiesti. Singurul loc in care nu se schimbase nimic era Copoul.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – ‘Sf. Parascheva’, act religios sau balci moldovenesc?)

Aretta Bazdara



Arta facatoare de minuni

De parca n-ar fi lumea destul de obosita... nu ar fi destule pacate... Ma plimb prin multime, simt o amosfera de bilci usor stropit cu un fel de divin umanizat. Refuz sa beau din ceea ce-mi ofera acest timp... Cineva ma indeamna sa cumpar un soi de arta facatoare de minuni. Icoana cutare ma poate vindeca de cancer. Nu vreau sa fiu ironica, e o sarbatoare... numai o simpla sarbatoare mult prea comerciala. Nu vreau nici sa judec, imi cunosc prea bine propriile porniri, dar e trist sa vezi cum perfecta creatie divina e inlocuita cu nimicuri. Traim intr-o lume prea bolnava de suferinta, prea trecatoare pentru a slavi haotic nu stiu ce bucata de lut uitat sa putrezeasaca. Cancerul trupesc vindecat de o frumusica icoana. Dar, Doamne sufletul meu prins in asa multe neintelegeri, ochii mei inlacrimati, dorinta mea dupa perfectiune, Doamne, cine o satura?

Strada iti oferea mai mult decit aveai nevoie... de la masti care nu aveau nici o vaga legatura cu ideea de divin... pina la cersetorul care se chinuia sa sensibilizeze, in fuga lui dupa mult doritul: “Da-mi un ban!”

“...Poate pe linga toate acestea erau acolo suflete care doreau pe Dumnezeu dar nu cautau unde trebuie... Pentru acesti oameni as vrea sa nu privim cu rautate ideea lor de sarbatoare... sa nu ne mindrim cumva cu mintuirea noastra... sa ne rugam doar...


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – ‘Sf. Parascheva’, act religios sau balci moldovenesc?)

Daniel Grigoroscuta



20

Ultimul concert de muzica clasica la care am fost este oratoriul "Messiah" de Georg Friedrich Handel. Nu as vrea insa ca din primul articol de dupa pauza SSJ sa prezint din nou o piesa clasica si atat; poate uneori, cititorule, mai astepti si altceva decat muzica clasica.

Asa ca... mai incercam o data: ultimul concert de muzica neclasica la care am fost este cel de la inaugurarea mall-ului din Iasi. Au cantat pentru publicul iesean, in ordine, formatiile romanesti: Voltaj, Blondy si Holograf. Desi dintre aceste trei formatii, doar Holograf imi place nitel, am ramas cu o impresie in general placuta dupa concert. Aceasta in primul rand pentru ca la concert am fost impreuna cu doi buni prieteni (unul din ei e din redactie, va las sa-l ghiciti). In afara de Blondy, care au facut playback si despre care as prefera sa ma abtin de la vreun comentariu, concertul a fost live. Publicul, extrem de numeros (cateva mii), a cantat mult, a aprins brichete, a fost incantat de desfasurarea spectacolului. Toate acestea le-am vazut de la etajul 5 al unui bloc din apropierea mall-ului impreuna cu cei doi prieteni ai mei. Am vazut insa si acte golanesti, manifestari jenante, care nu pot fi explicate pueril, in gen: "doar suntem la un concert lumesc, e normal sa se intample asa ceva!" Nu! Nu e normal, cel putin nu din motivul acesta! Atat timp cat am intalnit astfel de manifestari si la concerte din cadrul filarmonicii, justificarea de mai sus cade. Eu as spune altceva: "fiecare padure, cu uscaturile ei"; am ajuns o data in plus la concluzia ca nu tot publicul romanesc e pregatit (mai bine zis, nu are educatia necesara) pentru a se manifesta cu un minim de bun simt in societate, mai ales la astfel de "intruniri".

Inainte de inceperea concertului au fost artificii, unele (putine, de altfel) spectaculoase, insotite pe drept de aclamatiile publicului, altele mai putin spectaculoase, toate contribuind insa la impresia in general placuta ce a ramas publicului dupa seara aceea.

De la etajul 5 privesti si auzi altfel un concert, publicul se vede superb, mai ales la "momentul brichetelor", insa exista riscul de a-i privi pe ceilalti de sus...

PS: Nu stiu ce vei zice despre mine, cititorule, dar nu mi se pare cinstit fata de tine sa iti tot prezint muzica clasica, in timp ce eu ascult si chiar imi plac si alte tipuri de muzica (nu neaparat cele de mai sus). Vreau sa ma prezint in SSJ asa cum sunt in realitate, nu asa cum probabil ti-ai facut impresia despre mine.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – ‘Sf. Parascheva’, act religios sau balci moldovenesc?)

Eduard Orasanu



Nevoia de pelerinaj

Cu ce ochi poate privi un evanghelic o sarbatoare ortodoxa? Raspunsul nu e simplu, desi tentatia spre relativa nepasare sau usoara ironie poate sa invinga.

Nu pot contrazice nevoia de repere spirituale, nevoia de pelerinaj. Recunosc ca binefacatoare, uneori, setea de inchinare altfel decat in mod cotidian, dar ce te faci cand reperul spiritual nu mai poate rosti nimic, nu are chip ci doar o legenda? Cu siguranta ca pelerinajul ascunde in el un exercitiu de formare spirituala, patrunderea in alte culturii sau in suma maxima a aceleiasi culturi amprenteaza convingerile, le improspateaza, dar ce te faci cand toate noptile pierdute in strada si frig nu aduc decat banale reumatisme si depresii? Sunt moldovenii inzestrati cu simtul drumului facut ca o treapta esentiala, mantuitoare, si nu facut spre o alta portie de sarmale?

Asadar, ceva din ochii mei ma impiedica sa vad plinatatea de sacru a acestei sarbatori, desi sesisez momentul de maxima traire comunitara, de inviere a traditiilor, de promovare a mestesugurilor si a artei populare. Iasul invadat de un milion de oameni ramane pana la capat un labirint si un balci. Aici se daruie si vinde sufletul, intr-o parte spre rai, in alta parte spre iad. Cine stie a le deosebi?

Cu ce ochi poate privi un evanghelic o sarbatoare ortodoxa? Raspunsul trebuie sa fie invariabil, si anume cu deplina toleranta si pace. Poate intr-o zi reperele spirituale se vor limpezi, pelerinajul va strabate Calea, iar inchinarea se va face cu mai mare precizie in numele lui Hristos.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – ‘Sf. Parascheva’, act religios sau balci moldovenesc?)

Ionut Apostu



Pilgrim 2001

Iata cum a fost denumit acest mare eveniment care s-a abatut asupra orasului nostru pentru citeva zile...

Pentru citeva zile Iasul a fost centrul spiritualitatii rominesti, a fost o tinta precisa pe hartile multor cetateni romini si nu numai. Privita din interior, a insemnat forfota, a insemnat o transformare a Iasului intr-un imens bazar in care cu greu faceai fata.

S-a pierdut conotatia acestei srbatori, daca a avut vreodata una. Ma gindesc la nopti nedormite, la un rind imens pentru a trece prin fata unei racle... Se spune ca toleranta ar trebui sa puna stapinire pe mintea noastra si sa acceptam pur si simplu aceasta forma de manifestare a unor oameni ce sunt pierduti, deznadajduiti si vin aici ca si cum ar fi singura scapare, singurul mijloc de a comunica cu divintatea.

Eu sunt de acord ca toleranta ar trebui sa fie cea care sa ne opreasca a nu judeca, ci doar a accepta. Ori nu prea poti sa accepti asemenea fapte atita timp cit singura fericire pentru om ar trebui sa fie Hristosul, cel care nu a “incaput” niciodata intr-o racla, El a trebuit sa moara si sa invie pentru ca noi sa putem vedea in intunericul din jur.

Se pune logic intrebarea: ce simt acesti oameni, de ce nu vor sa priceapa ca singura fericire este insusi Dumnezeu, nicidecum alte forme de a te inchina. El ramine, a fost este si va fi singurul Bun, fara a putea pune vreodata pe acelasi nivel alte fapte, lucruri, persoane. A-L pune pe acelasi nivel cu asemenea fapte ar insemna sa-L coborim, pe cind El a trebuit sa moara si sa invie pentru a ne inalta pe noi...

Iasul, loc de pelerinaj? Ma cam indoiesc atita timp cit banii primeaza. Ma indoiesc atita timp cit anumiti oameni cistiga enorm de mult in detrimentul unor oameni atit de sarmani. Singurul loc de pelerinaj, acceptat de orice crestin adevarat ar trebui sa fie locul unde Hristosul a murit ca noi sa avem viata. Asta este singurul loc de pelerinaj in care ar trebui sa alergam zilnic pentru a ne gasi resursele spirituale trairii in ascultare de Dumnezeu...


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – ‘Sf. Parascheva’, act religios sau balci moldovenesc?)

Sabina Dodan



Sarbatoare sau fenomen social?

Aceasta-i intrebarea…

“Daca vreti sa vedeti oameni fericiti, dati-le focuri de artificii…” A fost poate singura bucurie a acestor sarbatori pe care eu l-am vazut doar ca un fenomen social, prilej prin care multimea sa se poata manifesta, un fenomen de grup care avea nevoie de un nume (Sarbatorile Iasului), de un loc (centrul orasului) si de mijloacele potrivite pentru a se manifesta (Mitropolia, standurile cu bere si mici, manifestarile muzicale).

Personal, m-au interesat doar standurile cu ceramica ale mesterilor veniti la sarbatoare doar pentru a-mi completa colectia de ceramica colorata in albastru, in rest am evitat cat am putut inghesuiala, zgomotul, agitatia, riscul de-a fi buzunarita, calcata in picioare, agresata psihic.

Spiritul de grup a functionat intens cu ocazia acestei sarbatori: cu mic cu mare s-a mers “in buricul targului”. “Ce sa facem?” “Nu stiu, vedem acolo…” Pe dreapta Mitropolia, pe stanga tarabe, in fata berea si micii, ceva concerte… “N-avem de unde alege?”

Sunt sigura ca avantajele unei astfel de sarbatori nu sunt pentru consumatori, pentru cei care-au mers si ei, ca tot omul manati de publicitatea facuta zilelor cat a durat tot balciul, ci ele se aduna la un nivel mult mai inalt, organizatoric, acolo unde se vorbeste de cifre, de publicitate, de personalitati implicate, de tot ce tine de managementul unei organizari cat mai bune si care sa adune cat mai multi bani, dar in buzunarul cui? Ce destinatie au avut banii cheltuiti si cei castigati?

Religiozitatea acestei sarbatori? Greu de spus… Cred ca e o lupta care se poarta intre credinta si fanatism, intre ceea ce simti personal si ceea ce toti ceilalti fac, intre disperare si speranta. Pelerinaj? Da, poate cei care-au mers zeci de km ca sa ajunga la Iasi si au stat la un rand de tot atatia km, au fost cei care-au avut un scop. In credinta lor, in speranta rugaciunilor pe care le-au rostit, ei nu sunt de condamnat. Dar cu restul cum ramne? Pana unde a fost momentul religios si de unde incepe distractia? Eu nu cred ca aceste doua fenomene, total opuse trebuie asociate. Da, pelerinajul ar trebui sa se desfasoare in liniste, sa fie implicati doar cei care-si propun sa viziteze Mitropolia iar restul sa fie petrecere, chef si tot ce vor ceilalti, dar nu amandoua odata…

Un oras invadat de un milion de persoane, cu cel putin jumatate din ei negustori, cu strazi aratand ca dupa o demonstratie, nu acesta e orasul meu, cel pe care nu l-as parasi si in care sunt mandra ca locuiesc. De ce-mi distrugeti orasul? Acesta-i intrebarea…


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – ‘Sf. Parascheva’, act religios sau balci moldovenesc?)



Curajul de a lupta cu morile de vant, Nr. 119 / 29 octombrie 2001, Iasi – România, Apare o data la doua saptamani

SSJ va prezinta urmatoarele rubrici serial:

- "Documente, Marturii, Memorii" / "Amintiri din lagarul comunist"
- Dialog intre generatii



"Documente, Marturii, Memorii" (IX)
"Amintiri din lagarul comunist"

Nota redactiei: Scena de mai jos pare desprinsa dintr-un film de groaza. Ea este insa una familiara celor care au trait in acele vremuri, chiar daca era mai des intilnita in perioada stalinista.

MARIONETELE DIN CONDUCEREA CULTULUI BAPTIST IN SLUJBA MILITIEI
(continuare din numarul trecut)

Dar ce s-a intamplat duminica intrece orice inchipuire. Inca de vineri, membrii Uniunii declarasera in public ca trebuie facut apel la autoritati pentru impunerea hotararilor Uniunii si a Comunitatii de Timisoara. Primul lucru incercat duminica de catre Uniune a fost impunerea noului pastor, Gavajina, rau vazut de toata lumea. Precum se stie dl. Gavajina a mai fost alungat o data de la conducerea bisericii. Duminica dimineata, Gavajina Ioan, desi se pregatise sa oficieze in mod abuziv botezul programat, a fost determinat in mod pasnic dar hotarat sa cedeze aceasta cinste altora alesi de biserica. In continuare, intreg serviciul divin inclusiv botezul, s-au desfasurat in cea mai perfecta liniste. Cine putea banui aranjamentul sinistru dintre Uniune si autoritatile locale concretizat la terminarea serviciului divin printr-o provocare nemaiintalnita de mult in Romania?

Este ora aproape 1:30 si grupuri de credinciosi, barbati, femei si copii se indreapta de la biserica spre casele lor; fiecare localnic are invitati la masa si tensiunea produsa de membrii nepoftiti ai Uniunii pare a se fi stins.

PAREA! Pentru ca pe neasteptate asemenea unui traznet din senin drumul e barat de militie si securitate; dube, masini gata pregatite se deschid si se aud in plina strada ordine stridente urmate imediat de bruscari si insulte grosolane.

Credinciosii Radoi Nicolae, Cocirteu Petru, Juhas Emeric si altii sint imobilizati si tarati spre masinile militiei; se produce un vacarm de nedescris si femeile tipa si cauta sa-si smulga barbatii din mainile militienilor, care lovesc unde nimeresc cu bastoane de cauciuc - femei sint trantite la pamant si sangele incepe sa curga.

Impinse in masini, victimile sint lovite fara mila si martori oculari declara ca la militie, cand au coborat din masini erau invinetiti si plini de singe. Cocirteu era purtat pe brate, iar Radoi era incovoiat. Aceiasi martori declara ca tipetele n-au contenit multa vreme in camerele militiei, care in ciuda legii loveau barbar oameni pasnici si nevinovati.

Dupa amiaza, un nou episod fierbinte. Dupa ora de rugaciune, un grup de credinciosi se indreapta in liniste de la biserica spre sediul militiei, pentru a se interesa de soarta fratilor lor. In numele lor, fostul seminarist Prejban Ionel a pasit spre sediul militiei, dar abia a apucat sa spuna pentru ce a venit ca s-a pomenit infascat si lovit in mod barbar in fata multimii stupefiate si infiorate de spaima. Loviturile si tipetele au continuat si in sediul militiei.

Au fost arestati Radoi Nicolae, Cocirteu Petru si Prejban Ionel, impotriva carora s-a deschis o actiune penala. Loviti violent, fara mila au fost si Juhas Emeric (care a primit in camerele militiei nu mai putin de 50 de lovituri cu bastonul de cauciuc), fiului lui Radoi, un copil de 17 ani, Moise Codreanu si altii. Li s-au aplicat amenzi, cate 2.000 lei, lui Codreanu si Vuc Petru, si 1.000 lei lui Ion Teleaga.

Se facuse noapte si peste Caransebes, in mii de suflete s-a asternut o liniste grea. Intentia de a fi judecati dupa procedura de urgenta nu s-a putut aplica integral, victimile agresiunii neputand sa apara in fata tribunalului cu semnele torturii, vizibile chiar si a treia zi cand a avut loc procesul. Singurii absenti din sala tribunalului in ziua judecatii erau autorii morali, membrii Uniunii si ai Comunitatii de Timisoara. Ei sunt pe undeva ascunsi, in asteptarea rapidului de noapte care s-ai duca acasa.


(Recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 03 – Amintiri din lagarul comunist”)

(Raftul de carti)
Dialog intre generatii (IV)

Adrian Roman



Aici m-ai cam pierdut. Ca discutia noastra sa aiba sens, eu trebuie sa inteleg. Ca sa inteleg, trebuie sa fii mai clar. Nu prea vad eu cam care e treaba cu pustia, si cum se leaga eroticul de pustie, si mai ales ce sens dai tu la "erotic". Totusi, in legatura cu bucata asta: E adevarat ca cei trei au cunoscut pustia, dar nu inteleg ce legatura are asta cu ceea ce te-am intrebat eu, pentru ca eu nu vreau sa fac nici Moise nici Pavel din tinerii respectivi, pentru ca Hristos n-am cum. Nici macar nu vreau sa-i fac crestini. Tot ceea ce vreau eu sa fac este sa-i fac constienti ca Dumnezeu (in orice acceptiune) este o putere neinteleasa de catre om si deci ar trebui sa-i intereseze cat de cat cam ce vrea acea putere pentru ca dupa parerea mea nu vrea nimeni sa se puna rau cu ea. Si pentru ca nu e ceva la mintea omului sa gandeasca precum Dumnezeu nu poti sa gandesti in sensul "Logic e asa..." pentru ca logica ta poate fi gresita in comparatie cu a lui Dumnezeu. Cam asta e problema mea. Bye!

Eduard Orasanu



Aici ma declar eu depasit, nu stiu cum sa ma exprim mai clar, dar sesizez un usor iz de pragmatism "comercial" asociat cu Dumnezeu: "ar trebui sa-i intereseze cat de cat cam ce vrea acea putere pentru ca dupa parerea mea nu vrea nimeni sa se puna rau cu ea". "Pustia" este reteta acestui ar trebui sa-i interesesze, este declansatorul acestui "interes". "Pustia" este primul loc de intalnire dintre om si Dumnezeu, nu pentru a ajunge Moise, Pavel, Hristos, ci pentru a fi el si Dumnezeu.

Adrian Roman:

Si inca ceva: nu e vorba despre tinerii care stau si mananca seminte la coltul blocului (poate doar in ceea ce priveste stiinta de Dumnezeu, dar e vorba despre acest tip de tineri, ca nu ma preocupa soarta celor care sunt interesati de subiect si consuma o energie in aceasta directie), este o boala a generatiei mele - vorbesc despre tineri inteligenti, colegi de facultate, tineri cu cultura generala, tineri care s-au zbatut in viata cat de cat - nu e vorba doar de cei ca mine care nu au avut nici un fel de probleme pana acum - tineri care stiu ce inseamna greu.

Eduard Orasanu:

Bine, vorbim despre un alt tip de tineri, ei, chiar si ei, trebuie sa aiba rabdare, scanteia se va aprinde, si stupid spus, "nu vor ramane ei nechemati". Cum vine treaba asta cu rabdarea, nu pot explica decit aratand spre o lumanare: cand va fi ars pe jumatate va avea o lumina mai placuta.


(recomandam a se vedea: “Adrian Roman invita la dialog pe Eduard Orasanu”)

"Ca la 20 de ani, fara griji si fara bani"



In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:

"Erotismul", "Pe cine iubim?", "Festivalul de la Oradea"

Pe cine promoveaza SSJ?

- Pe Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail.
- Pe Chris, cu Festivalul Concurs de muzica romaneasca cu mesaj crestin Quo Vadis", 06 - 08 Decembrie 2001 (informatii la rochris...@)

Curier&Posta redactiei:

Daniel Bud: Stimata redactie, am citeva comentarii de facut asupra opiniilor formulate in articolul semnat de Robert Martiniuc din Los Angeles.

1. "Nu mai sunt la curent acum, dar o vreme pe aproape toate canalele de radio, tot felul de bruneti erau adusi sa ne explice ca islamismul e o religie a pacii. Ce fel de pace, fratilor, cind in intreaga lume musulmana crestinii gem sub persecutii?"

DB: Ce sa spunem despre crestinism? Este crestinismul o religie a pacii? Sa luam cazul concret din Romania, o tara unde baptistii misionari sunt batuti crunt de catre fratii majoritari ortodoxi? Daca un profesor baptist intr-un liceu de stat isi exprima credinta fie si in afara scolii este amenintat de catre preotul ortodox care preda in acelasi liceu cu violenta ("dau de baut la niste borfasi si iti fac felul daca mai propovaduiesti ereziile sectare"). Ce sa spunem de amenintarile preotului care va stringe 3000 de semnaturi care il scot pe sectarul de pocait din oras? Dupa ce standarde judecam violenta unei religii?

2. "Si cind viata unui crestin acolo nu face mai mult de trei cepe?"

DB: Daca condamnam islamul atit de mult, pentru ca nu pune pret pe viata, de ce nu condamnam tot atit de vehement si comunismul, care a luat in ultimul secol milioane de vieti (intre 300.000 si 1 milion numai in Romania)? De ce ca si pocaiti suntem atit de iertatori cu comunistii, insa suntem necrutatori cu arabii? Nu e asta o dubla masura?

3. "Si apoi, oriunde mergi in lume, te adaptezi sistemului de acolo daca vrei sa supravietuiesti. Aici, americanii dau Biblia deoparte sa nu supere pe cineva."

DB: E gresit sa crezi ca americanii dau Biblia la o parte ca sa nu se supere cineva. Printre alte motive, americanii nu cred ca un stat crestin e un stat liber. Daca ar fi asa, ar face un stat crestin in SUA, insa din cite am vazut in istoria europeana, statul crestin nu e o solutie buna si nu a adus libertatea. Crestinii care au fost implicati in formareau SUA au fugit din Europa crestina din pricina presecutiilor. Pe de alta parte, daca statul crestin e solutia libertatii, de ce luptam atit de aprig impotriva cultului ortodox care se doreste a fi numit "Biserica de stat" in Romania?

4. "Si daca societatea asta de aici a ajuns unde a ajuns, in multe cazuri un pseudocrestinism, multi pastori in virsta afirma ca radacina relelor incepe in anii '60, cind a fost modificata definitia familiei. Pseudocrestinism? Da. La ultimile alegeri, vorbind cu un crestin despre asa-zisa lege a homosexualitatii, mi-a spus ca el va vota in favoarea lor. Si a venit, firesc intrebarea: esti crestin, cum poti sa o faci? Foarte simplu, sunt crestin, dar mai inainte de asta sunt cetatean si "politically correct" e sa nu ingradesc libertatea altuia. Deci vine oricine peste mine si eu zvirl Biblia sa nu se supere. Asta e una din ciudateniile cele mai mari de care m-am lovit de cind am venit aici."

DB: Sunt multe lucruri adevarate in textul de mai sus. Insa libertatea de exprimare si libertatea religioasa sunt esentiale, si nu sunt incalcate de regulile care trebuie sa se afle sigur in sinul bisericii. Biblia nu ne spune sa legislam moralitatea crestina in societate. Daca ar fi asa, cetatenii ar trebui dusi in tribunal pentru minciuna, cearta, intaritarea copiilor la minie, neascultare de parinti, imbuibare, lacomie, pofta. Trairea in homosexualitate e un pacat, dar daca ne legam de el, ce facem cu prelatul ortodox care spunea in parlamentul Romaniei: "eu nu zic sa nu furam, ci sa furam mai putin"? Sau, de ce nu ne indigna faptul ca Ion Iliescu a introdus in tara afise electorale tiparite cu banii nostri fara sa plateaca vama? Contrabanda nu e condamnata de Scriptura? Hotia nu e pedepsita de Domnul? Ne deranjeaza ca americanul X e homosexual, dar pe parlamentarul homosexual Y il trecem cu vederea, ca doar el este dintre noi, roman.

5. "Slava Domnului pentru patura de crestini care exista aici, care stau in Cuvintul Domnului, si, pentru care Dumnezeu inca binecuvinteaza tara asta. Pina cind? Nu stim dar ne rugam Domnului sa ne intelepteasca si pe noi, in trairea noastra, ca romani, aici sa nu cumva sa luminam intuneric, ca nu cred ca de asta ne-a ingaduit sa venim aici."

DB: Exista o mare diferenta in a sta in Scriptura in cadrul bisericii, ca si membru al trupului lui Isus, si a sta in Scripturi ca si cetatean al unui stat pamintesc. Libertatea intr-un stat este fie pentru toti, inclusiv pentru arabi, fie pentru nici unul.

Epilog: ... intotdeauna schimbarea va conserva ceea ce dorim sa se perpetueze in relatiile cu exteriorul

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta, Ionut Apostu si Fiona Silver
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: