Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Introducere

Tema acestui numar este aparent despre SSJ, pentru ca ar putea foarte bine sa fie despre prietenie. Candva chiar povestea SSJ-ului se chema “Academia Prieteniei”. Tema acestui numar este aparent despre SSJ, pentru ca de fapt inca mai avem
instrumentele iluziei, mai tineti minte deviza "Curajul de a lupta cu morile de vant"? Aparent despre SSJ, pentru ca limbajul si provocarea noastra s-a rodat, si vai, imbatranit. Candva spuneam "Saptamanal de cuvinte proaspete". Aparent despre SSJ, pentru ca ar putea foarte bine sa fie despre neimplinire si neasezare. Sararie 32, strada, biserica si caminul nostru inca nu s-au definit. Vai, cat de putin am vorbit despre Sararie 32! Vai, cat de putin suntem cunoscuti acolo! Tema acestui numar este aparent despre... SSJ

Texte scrise de: Sabina Dodan, Daniel Bud, Alina Simion, Daniel Alb, Aretta Bazdara, Daniel Grigoroscuta, Eduard Orasanu, Teofil Stanciu, Ionut Apostu si Ionatan Pirosca

Sabina Dodan



O parte din mine

Subiectul meu preferat: SSJ-ul. M-a mirat mult subiectul acestui numar dar poate ca e bine ca cei care ne citesc sa ne si cunoasca. M-am intrebat de multe ori ce reprezinta revista pentru mine si am dat de acelasi raspuns: o parte din mine.

Sunt aproape trei ani de cand am debutat cu poeziile mele, pe care le-am ascuns cat am putut de ochii celorlalti si pe care m-am hotarat sa le scot la iveala prin aceasta revista. Abia aparuse si i-am trimis un mail lui Edi vorbindu-i de o intalnire de tineret din acea saptamana si inconstient am trimis si o poezie care mie imi placea mult dar nu stiam ce reactie va produce, stiu doar ca am primit un telefon de la Edi care m-a intrebat direct daca pot sa mai scriu inca 5-6 poezii "la fel de bune". Stiu si eu? Edi tinea mult atunci la permanenta unei rubrici si am zis fastacita ca da, am cateva poezii si voi incerca sa fie la fel de bune. Din vara aceluiasi an a inceput si rubrica de "Perspective psihologice" care m-a determinat sa fac articole de specialitate dintr-o experienta pe care treptat am acumulat-o in facultate. Ce putea fi mai frumos? Din acel moment am simtit ca fac mai mult pentru mine si viata mea, am simtit ca va incepe o perioada care se va numi SSJ si care-mi va fabrica amintirile din care ma hranesc acum pentru ca echipa SSJ nu s-a intalnit de mult, mult, mult timp...

Amintiri: excursii (Barnova), serate (Cris, Luminita, Vali Pentea la care am fost si prezentatoare, alaturi de Edi), o colaborare de patru numere cu o alta revista crestina, amici printre membrii SSJ-ului, amici pe Internet, sarbatori cu cadouri si surprize, zile de nastere petrecute impreuna, iesiri in Iasi, unde s-au dus toate astea? Dincolo de munca de redactare si informare pentru articole am simtit satisfactia pe care ti-o da un grup de prieteni cu care ti-e dor mereu sa te intalnesti, am simtit dorinta de a ma autodepasi si de a fi buna in ceea ce fac, ca o meserie, ca un hobby, ca un mod de viata. Si cel mai mic feedback din partea unui cititor mi-a intarit aceasta satisfactie, m-a incurajat si m-a facut sa cred in continuare in SSJ.

Pentru mine nu exista revista electronica, articole, mailuri, exista SSJ, un nume personificat care a ajuns pana la urma sa se identifice cu mine. Cei care ne cititi ganditi-va ca de voi depinde mult ca acest nume sa existe in continuare...

Din interior revista e libera si fiecaruia ne-a fost lasat dreptul de-a scrie despre ce credem noi mai mult ca putem scrie bine, ganditi-va ca in fiecare articol ati primit si o parte din noi, mai mult nu stiu ce v-am putea dezvalui, eu personal exist si ma identific cu SSJ-ul, le fel cred ca si ceilalti, de aceea revista a fost o perioada atat de personala si poate atat de frumoasa... Ce va fi, ce urmeaza, e greu de zis dar va rog oameni buni nu-mi luati amintirile, fauriti-mi altele ca altfel risc sa ma sting...

S-aveti un an asa cum va doriti voi si sa nu incetati sa cititi SSJ-ul!

...

Daniel Bud



SSJ in America

La inceput am perceput SSJ ca un simbol protestant, un drapel evanghelic inaltat intr-o cultura ortodoxa, care in manualele pentru seminariile teologice inca trateaza protestantismul la rubrica "sectologie." Acuzati de lipsa de cultura in general si de cultura teologica in particular, pentru mine SSJ a aparut ca un ajutor pentru ridicarea stindardului protestant in Romania.

SSJ nr. 61 cred ca a fost primul numar sosit in casuta mea de email. Pe linga articolele semnate de catre redactorii de atunci ai revistei, am citit rinduri semnate de nume ca M. Cruceru, Eugen si Lena G., D. Manastireanu, I. Pirosca, T. Stanciu. In paginile SSJ se gaseau ginduri dedicate muzicii, literaturii, artei in general, note de analiza politica si sociala, stiri, interviuri, poezie si proza, scrisori, jurnal de calatorie, si - nu mai putin important - un bogat dialog cu cititorii de pretutindeni. Imi amintesc de un cititor aflat pe un vas misionar care naviga catre Africa de Vest.

La aceeasi rubrica, "Curier & Posta Redactiei," in SSJ nr. 101, Danut Manastireanu scria urmatoarele: "Dragilor, felicitari pentru implinirea primelor 100 de numere! Curajul vostru de a produce ceva de calitate, aproape fara mijloace materiale, este un exemplu demn de urmat in veacul acesta meschin si mercantil. Se vede ca sunteti moldoveni. Altfel nici ca se putea. Putini naivi, si mai mult visatori, dar pasionati si plini de avint, oarecum sagalnici, dar si taiosi... " Va doresc avint si progres catre un SSJ de calitate. Imi amintesc cum isi indemna studentii un profesor protestant: "sa scrieti astfel incit sa va citeasca si Andrei Plesu." Indemnul lui se referea la lucrarile de diploma si nu la jurnalistica. Insa in istoria noastra exista un jurnalist care dupa ce publica un articol cadea un guvern sau era schimbat un ministru.

In SSJ nr. 61 Aretta se intreba daca se citeste rubrica ei "Cinquecento." Nu stiu cit din SSJ se citeste. Cititorul este selectiv si isi indreapta privirile spre ceea ce il pasioneaza. Nu stiu daca vom ajunge la reviste protestante specializate, insa cred ca jurnalistica protestanta trebuie sa isi continue drumul si prin SSJ.

...

Alina Simion



Din obisnuinta

Zbateri care uneori faceau prea mult praf devin acum amintiri despre ceva, amintiri despre SSJ. N-am asteptat nimic. La acea vreme nu doream nimic. Era o lume care nu-mi inspira posibilitatea de cooperare. Timpul lui "nu" era inca departe si refuzul nu-l puteam oferi. Din doua pagini initiale se ajunsese la cel mult zece randuri in revista. Era o lovitura "asa nu". Daca o cosiderati o intrebare utila "de ce" ar avea un raspuns de felul "din obisnuinta". Din obisnuinta apare SSJ-ul. Din obisnuinta scriu pentru SSJ. Din obisnuinta trimit cu intarziere articolele. Din obisnuinta imi place sa o consider "a mea revista". Exista uneori un cuvant ce defineste extrem de bine un obiect sau orice altceva. Imi place sa cred ca ca pentru SSJ nu poate fi inventat sau redescoperit un cuvant, pentru ca SSJ-ul e o parte din fiecare dintre cei care, fie o scriu, fie o citesc.

...

Daniel Alb



Un sac de sare

Obisnuiam, la inceputul interactiunii mele cu Sarariei, sa iau masa la SSJ impreuna cu dl. Cristian Lucaci. Era departe, pe meleaguri iesene, iar prietenia lui imi lipsea. Gustam astfel o parte din ceea ce-i izvodea mintea pe acele plaiuri, iar bucuria mi-era cu atat mai mare cu cat il simteam autohton. Pentru mine. Am indraznit insa, intr-o buna zi, sa consult lista de meniu, si am comandat, in speranta ca nu voi fi taxat in plus si cu gandul ca peste tot condimentele sunt gratuite (complimentele insa nu, asa ca astept rasplata grasa pentru orice cuvant de bine spus in favoarea jurnalului), un bob de sare.

Pe primul l-am sfaramat repede intre dinti, surprins ca l-am gasit atat de intreg. Am cautat repede, in numere mai vechi, altele, pe care insa le-am savurat. Pe altele le-am strans. Le mai am si acum. Unora le mai pastrez doar amintirea senzatiei de mancare gustoasa.

Multi si-au infipt dintii in SSJ. Unii s-au infruptat. Altii si i-au rupt. Eu am ales insa sa-i provoc. I-am trimis Alinei, autoarea boabelor de sare, un e-mail, din care mai exista doar amintirea, cu manusa aruncata. In bunul spirit al confruntarii provocarea mi-a fost intoarsa si astfel mi-am citit/gustat (de parca nu stiam ca e periculos) prima bucata scrisa in SSJ.

I-am intalnit, anul acesta pe Alina, pe Edi, pe Ionut si pe Daniel. Dupa cum mi-au spus ei, jumatate plus unu', deci SSJ constitutional(?). Si ca sa ma tin de cuvant, desi e ca nuca in perete, am sa mentionez favoritii 'senzuali' ai lui Edi (pazea fetelor). Celorlalti le pastrez amintirea placutei intalniri, si le zic, la mai mare. Am de asemenea, la pastrare, un sac de sare. Impropriu zis la pastrare. Dar daca sarea isi va pierde puterea de a sara?

Sa nu uitam insa ca e vorba de o revista pe care multi o savureaza, in care multi isi rup coltii. Asta e bine. Asta inseamna ca exista. Asta inseamna ca exista si inseamna. Pentru unii mai mult. Pentru altii mai putin. Pentru altii doar ceva. Pentru unii, stim foarte bine, inseamna totul.

...

Aretta Bazdara



Valuri...

SSJ!? Daca valurile cheama alte valuri... se formeaza, poate, o mare. Mai albastra... Nu te cunosc si totusi te stiu din pipaite si fara sa te mint te-am simtit. Dorinta poate fi radacina multor iluzii si cred ca intr-un anumit fel e si la baza iluziei mele, dar nu ma satur sa tot o tin in viata cu alte, mereu alte dorinte... Nu se poate vorbi real despre o stare de spirit atit de pasionala si neimpusa. Oameni prada acestei vieti... muritori... dornici de lumina. Iubirea, poate un motiv. Poate singurul, iar celelalte o acopera amagind ca nu ne odihnim doar sub obsesia cea mai dulce dintre toate. Rezistind intr-o lume materiala scriem pentru spirit si poate pentru noi mai mult...

SSJ!? Cine poate vorbi despre tine? Te stiu eu, destul... Si cine crede... poate eu sunt tu si nu numai. Tineretea ne chinuie in a iubi si iubirea ne pacaleste sa scriem. Miine vom uita ca am fost tineri, dar cu siguranta nu prea cred ca vom uita cit m-a iubit. Rataciti intr-o lume care nu este a noastra, supravietuim... si chiar mai mult visam.

...

Daniel Grigoroscuta



Remember 26

La inceput am fost un oarecare cititor SSJ. Intalnindu-ma intr-o zi cu Edi, m-a intrebat ce parere am despre revista, ce cred ca s-ar mai putea scrie. I-am raspuns fara sa ma gandesc prea mult ca ar merge bine o rubrica de muzica clasica. Raspunsul a fost extrem de prompt: "e buna ideea! ce-ar fi sa scrii tu despre asta?". Am acceptat, iar in numarul 26 am scris primul articol Andante, in calitate mai mult de colaborator. Invitatia de a intra in redactie imi e foarte proaspata in minte, fiindu-mi facuta la un suc de catre Edi, Mircea si Aretta. Mi s-a parut de atunci o echipa "ciudata", mai ales ca imi era cunoscut stilul de a scrie al fiecaruia. Tin minte ca ma intrigau "filosofiile" si "poetismele" cu care era presarat din plin SSJ-ul, eu urmarind "realul" si obiectivitatea. La prima intalnire a redactiei i-am cuoscut pe toti membrii "Academiei" SSJ, iar prima idee a fost: "Mama! Ce echipa eterogena formam!" Au ramas acum amintiri extraordinare alte intalniri ale redactiei, noptile pierdute cu corectura si editarea sursei revistei alaturi de Dan Gheorghiu, suplimentul SSJ, apropierea ca prieten de Ionutz, seratele SSJ, conferinta de la Oradea.

Intre timp mi s-au schimbat unele conceptii despre muzica, dar urmaresc in continuare obiectivitatea si incerc sa am un cat mai puternic simt al realitatii. Incercam la inceput sa-i conving pe cititori de calitatea si (de ce nu?) de necesitatea muzicii clasice. Unul din motivele pentru care acum nu mai scriu pe teme muzicale este ca am ajuns intr-o extrema, egoista de altfel, in care prefer sa imi placa ceva (nu neaparat clasic) de care lumea sa nu fi auzit, sau care sa nu fie comercial, odata din "curat" egoism, si apoi e pur si simplu satisfactia de a nu merge cu "turma", de a nu face ce fac cei mai multi. Are un sens ce scriu eu aici? Cred ca da; aceasta e una din conceptiile formate, dezvoltate, apoi schimbate de-a lungul coexistentei mele cu SSJ, a confruntarii mele cu gandurile proprii asternute pe "hartia" virtuala a monitorului. Atat.

...

Eduard Orasanu



Dialoguri

Va ofer posibilitatea sa cunoasteti o parte din fata nevazuta a SSJ-ului, si aceasta parte este privita din prisma corespondetei ce se poarta intre noi. Incepem cu Alina care se mira: "Cum asta e articolul meu? Oricum nu ai inteles toate cuvintele iar pe unele nu le-ai potrivit f. bine. Oricum asta e, nu-i nimic". Alina si: "In legatura cu disparitia aparatului telefonic imi pare rau. Cine stie daca in perioada asta te cauta Ileana Consanzeana si ai ratat ocazia...".

Sa trecem mai departe, Daniel Alb care sufera: "Suferim alaturi de tine, dragul nostru editor sef, la trecerea in nefiinta a celui care a fost si va ramane... (cum saracia il chema)... oricum cel mai talentat Beatles". Daniel Alb explica: "Intrucat vreau sa par foarte ocupat, mi-am lasat bidiviul sa scrie subiectul mailului in locul meu. N-am dat un semn de viata pentru ca am fost ceea ce vreau sa par si nu mai vreau sa fiu, adica ocupat. Povestea este prea lunga si pe langa inutilitatea ei trebuie sa adaug si faptul ca e plictisitoare. De reforma SSJ ma bucur. Si ma bucur ca pot sa mai iau parte la scrierile voastre. Am sa incerc sa nu-ti mai pun rabdarea la incercare dar nu ma pot transforma brusc in ceea ce nu sunt. Imi pare rau insa de 'un bob de sare'. Imi placea foarte mult si era singura rubrica pe care o citeam in mod regulat. Am sa incerc sa-ti trimit cat de curand ceva ce-mi chinuie mintea de ceva vreme. Iar daca nu sunt impotriva voastra... trage tu concluziile".

S-o ascultam pe Sabina si bucuria ei: "Ma bucur ca te-ai pus pe treaba, inseamna ca inca mai speri ca ssj-ul va supravietui, eu scriu de zor la urmatorul articol, sper sa fie bun si profesional, despre asta cred ca e si vorba cu toata RENOVAREA care se petrece cu revista". Sabina si o nedumerire: "Drum bun la Oradea. In articolul meu a fost o greseala de titlu. Era 'Ai carnet, ai statut', si in revista a aparut 'Ai carnet esti statut'. Sec, nu? O sa zica lumea ca e de la mine, si eu am verificat si nu e". Sabina si o apreciere: "Salutare Edi. Cam tarziu 7 ianuarie, intalnirea era acel ceva placut pe care-l asteptam sa se intample de Craciun dar asta e... Numarul oradean l-am apreciat doar ca text si ca ideea a ta, a fost tare fain, mi te-am imaginat si sunt sigura ca asa te-ai simtit. Interviurile le-am citit ca si continut si am apreciat profesionalismul tau de reporter. A fost fain, a fost exclusiv numarul tau dar un numar reusit. Numai bine, deloc nu scrii de viata ta.... Mister?".

Vulcanicul Cristi Lucaci gata de revolutie: "In primul rand te-ai exprimat gresit: nu noi ne vom stergem, ci ne vei sterge. In privinta amintirilor, eu as spune ca avem planuri de viitor. Dar cine ne mai intreaba? Sau poate am fost bolnav, sau mi-a murit cineva, sau am avut un examen, sau am fost plecat... Dar ce mai conteaza, din moment ce tu esti deja cu stiloul in mana sa semnezi exmatricularea? Daca as fi drastic si dramatic, ti-as spune ca imi dau demisia, nici macar satisfactia expulzarii sa nu ti-o dai! Oare frumusetea asta va salva lumea? Si totusi te iubesc!". Cristi Lucaci, fiul risipitor: "Iata ca ma intorc. Vreau sa fac penitenta. Imi pare rau de ce a iesit din toata povestea asta. As vrea sa nu fi scris ce am scris dar... asta sunt".

Din America, Daniel Bud si ingrijoarile lui: "Edi, Ce se intimpla cu SSJ?', mai departe: 'Edi, parerea mea este ca SSJ poate trata orice problema din viata si gindirea umana, asa cum si faceti. Insa, cind SSJ discuta o problema legata de o anumita institutie (UE, etc.), cred ca SSJ trebuie sa dea dovada de o inalta etica jurnalistica, practica intilnita la orice alta publicatie serioasa ..."

Lena Grigoroscuta, iubitoarea de matematica si nu numai: "Ce-o mai fi insemnand sa fii tare ca eu de mult nu mai sunt si nu mai stiu sa fiu! De ce unii baietii se trezesc prea devreme, prea tarziu sau niciodata? De ce tot ce aduce bucurie aduce si lacrimi? Cred ca sunt cam trista, mesajul de asemenea, insa de indata ce ies din Internet-Cafe o sa zambesc iar, fiindca n-am chef de semne de intrebare si de mirare... Multumesc tare, tare mult pentru mesajele tale". Lena gata sa-si ceara iertare: "Iertare, iertare! Traiesc inca pe planeta SSJ, dar legatura cu ea e al meu frate (stiu toate mesajele trimise locuitorilor ei). E interesant subiectul, insa dupa mintea mea (ce-i drept cam tulburata de cateva zile incoace), putine legaturi intre matematica si erotism... Dar daca se mai limpezesc apele mintii mele (Doamne ajuta!), o sa scriu. Pana cand tre' sa scriu? Promit sa-mi verific posta mai des, sa ma comport ca un om adevarat al planetei sus-numite. O zi buna (oricare ar fi cea in care citesti mesajul)! Lena".

Ionatan Pirosca, neobositul, in fata unei teme tabu: "Am fost si inca sunt asa de ocupat cu volumul colectiv al membrilor listei de discutii, ca am neglijat cu totul alte colaborari. Te rog sa ma ierti. A trebuit sa strabat iarasi tara, am fost pe la Brasov, Medias, Cluj, Oradea, Timisoara, am fost plecat iarasi mai bine de o saptamana. A fost un adevarat tur de forta pentru mine. Ai in vedere ceva anume pentru numarul urmator al SSJ (ma refer la un text anume), ai poezia pe care sa o incluzi la tema "erotismul"? Iti multumesc ca ma ai in vedere, dar tema asta a cam fost ceva tabu pentru mine..."

Teo Stanciu, intre inger si demon: "Parca nu-mi mai ajung zilele, Edi draga. mi-e jena de tine ca nu am putut sa te chem la Oradea. Si, chiar daca nu e usor de crezut, chiar as fi dorit sa ne revedem. Poate mai dialogam pe net... ca altadata... nu prea mi-am onorat in ultima vreme prietenii cu care comunic in felul acesta. Ionatan pregateste o antologie de poezie (stii despre asta?) si nici macar nu i-am trimis tot ce era necesar in dreptul meu. Iarta-ma, Edi. Asa curge acum viata mea: intre uluiala si neputinta, intre ingeri si demoni, intre iubire si suferinta. intre oameni. Cu bine si eu tot mai sper sa te revad in anul asta! Teo."

Regret ca nu am pastrat nici un mesaj de la Ionut, dialogul nostru a fost uneori la limita sinuciderii. Nici de la Daniel G. nu am pastrat nimic, si ar fi destul de multe fraze "beton", cat despre Aretta, ea ramane spumoasa si nastrusnica, si de aceea e bine s-o vezi...

...

Teofil Stanciu



Escala

Cam pe la nr. 60 al SSJ-ului am aflat cum ca exista o revista electronica pe care nu trebuie sa o mai tii in mana, ci doar o privesti pe monitor. Fiind amic al PC-ului, nu m-a surprins prea tare prezentarea. Mirat ma gaseam sa vad lucrurile spuse altfel, mai pe limba generatiei mele. Tin minte ca intr-un numar, lui Edi i-a fost criticat un anunt "lemnos" in formulare. Si mi-am spus ca locul asta imi place. Apoi am decis sa-mi semnalez existenta in randurile publicului cititor, dandu-mi cu parerea despre ceea ce citeam. Asa am ajuns sa polemizez cu Ionutz si sa scriu celui ce parea sa fie "seful" chestiei (fiindca semna editorialul) Eduard O.

Nu stiam la vremea respectiva ca e vorba de un nod maricel in urzeala mai complicata -si uneori aparent fara noima- a vietii mele. De la nodul SSJ s-au depanat fire catre Ionatan Pirosca si grupul "cuvinte la schimb". S-a intamplat mai apoi si sa ii intalnesc pe cei care stateau in spatele numelor si rubricilor. Deja mi se propusese si acceptasem o colaborare la "Raftul de carti".

Cand numele au devenit oameni, iar oamenii au glasuit cu sufletul, lucrurile s-au complicat. Constatam ca SSJ-ul era greu pe dinautru. Existau poveri care trebuiau purtate. Munca la revista era placuta, dar presupunea opinteli, termene, discutii, medieri. SSJ-ul a fost o escala pe parcursul careia am aflat ca exista si alte destinatii catre care imi puteam indrepta parcursul. Am luat oarece curaj de la cei alaturi de care ma vedeam semnand articole mai bune sau mai proaste. De obicei ma intorc cu placere ca la un gand de bucurie la SSJ. Pe redactorii si colaboratorii revistei am constatat ca ii mana inima, fiindca mijloacele materiale aproape ca nu exista. Pentru a lupta cu morile de vant, cei care duc greul s-au luat pe ei insisi atat in rol de cavaleri cat si in cel de arme.

Nu stiu cat din ce se intampla in culise transpira afara. Ca tot oameni imperfecti sunt si cei care scriu.

Comunicarea electronica aduce si ea complicatii in plus. Cuvintele iau intonatia sufletului cititor care nu e de fiecare data in cea mai buna dispozitie. Dar eu ma bucur ca am descoperit SSJ-ul deorece e primul loc cu public in care mi-am manifestat libertatea aranjarii cuvintelor. Salt Street Journal e o escala. Nici nu cred ca ar trebui sa fie altceva.

...

Ionut Apostu



Un jurnal

La inceput de an romanu’ isi pune multe dorinte, obiective de indeplinit in ceea ce priveste noul an. De parca timpul nu mai are valoare, de parca timpul trece si ne asteapta pe fiecare din noi sa ne ducem la bun sfarsit aceste dorinte si planuri, desprinse din multitudinea gandurilor fiecaruia.

Ciudat sau nu, dar cu SSJ nu am pus absolut nici o dorinta in acest an. Exista prin sine, prin cei ce contribuie la aparitia acestui jurnal ce se incapataneaza sa apara iar, si iar.

Chiar la inceputul acestei reviste o persoana intreba daca aceasta este de la Dumnezeu. Initial am ramas blocat de intrebare, poate de directia raspunsului mai degraba decat de menirea intrebarii. Nici macar pana in ziua de azi nu mi-am raspuns la aceasta intrebare; e o revista la care scriu crestini, dar nu cred ca se poate spune despre ea ca e crestina. E mai degraba evanghelica din cauza faptului ca majoritatea celor care fac posibila aparitia jurnalului sunt evanghelici.

Ce a insemnat SSJ-ul pana acum? Greu de spus, chiar si dupa doi ani si jumatate. Din punctul meu de vedere acesta a daramat bariere si ziduri, uneori materiale, alteori mentale. Ce ar trebui sa faca in continuare SSJ-ul? Poate ar trebui sa predea stafeta, ori ar putea incepe sa recladeasca pe o temelie mai buna, mai eficienta si de ce nu, mult inoita.

Pentru mine SSJ-ul a insemnat mult timp pierdut, multe semne de intrebare pentru unii ce nu sunt obisnuiti sa lupte cu romanismele si le iau ca atare. Am cunoscut multi oameni frumosi, oameni ce nu stiu inca dar sunt membri de onoare ai Academiei Prieteniei, care i-am simtit aproape in lupta noastra cu morile de vant, din dorinta de a avea o portie de cuvinte proaspete in multitudinea de rostiri prafuite si putregaite.

Amintiri ce imi vin in minte si imi dau seama ca in cu totul alt context nu as fi avut parte de ele. Amintiri ce au facut sa trezeasca in mine ceva mai multa atentie in a cantari lucrurile, in a le accepta si de ce nu, de a le refuza. Un jurnal ce apartine unei strazi de mult apuse, cu oameni cu tot, cu case cu tot, cu biserici cu tot… A ramas doar timpul care parca ne asteapta nu sa ne facem planuri, ci sa ne oprim din nebunia alergarii noastre zilnice, sa oprim gandurile navalnice care ne inunda si judecata si mintea si sa stam o clipa sa ne gandim la Hristos, care este singurul care poate salva lumea…

...

Ionatan Pirosca



Un stil

Buun! Sa o luam asa: sunt intrebat cat de mult e joaca si cat de mult e serios faptul ca SSJ-ul e o revista. De parca ar fi putut fi altceva! Nu stiu. N-am unitati de masura pentru grimase... Sigur ca unii zambesc, altii se incrunta, citind. Nu chiar intre agonie si extaz, dar undeva intre o bataie si alta de inima, undeva intre Frumusete si Hristos, eu tot as pune chestia asta care se cheama SSJ.

Daca face SSJ-ul un act cultural... Categoric, da! Adica nu SSJ-ul, dar oamenii care il fac, da. Iar bravul lor act cultural se cheama SSJ. Care este calitatea, la cate ace se prezinta tinuta revistei, este iarasi problema celor care o fac. Cum este reflectata si cum reflecta ea si cu de care (nu de cal!) ochelari vede si este vazuta invartindu-se prin cultura inceputului de mileniu informational, ne va arata viitorul.

Dar e unica in felul ei. Adresandu-se in principal unei categorii de cititori cu mai putine prejudecati, mai deschisi noului si de ce nu, suficient de curajosi si pregatiti pentru a invata sa foloseasca un calculator (ma refer la cei din Romania) sau obisnuiti cu acest mod de a face cultura si de a o intelege (ma refer la cititorii din tari mai evoluate), SSJ-ul poate trece mai usor decat alte reviste (intre revistele tiparite, doar Alo+ o mai face) peste conservatorismul formal si stagnare culturala. Cred insa ca ar putea face mai mult daca s-ar implica si acei lideri care stau bine... geografic! Adica au si latitudine culturala, dar si longitudine financiara. Din pacate, asemenea oameni sufera prea adesea de, “mare altitudine”!

Revista respira tinerete, asta e clar! Chiar ii sta bine avantul ludic, studentesc, altfel n-ar mai fi SSJ. Are aerul unui domn cu preaserioasa-i palarie tinuta strengareste pe-o ureche.

Stiti ceva? Fiti SSJ si rugati-va pentru asta! Ma rog impreuna cu voi!

...

Lista dosarelor SSJ:

· Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? (iluzii si deziluzii)
·
Dosar SSJ nr. 02 - Holograf exclusi din UE
·
Dosar SSJ nr. 03 - Amintiri din lagarul comunist (prima parte)
·
Dosar SSJ nr. 04 - 11 septembrie 2001 New York
·
Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – Sf. Parascheva - act religios sau balci moldovenesc?
·
Dosar SSJ nr. 06 – Dragoste / Eros / Erotic
·
Dosar SSJ nr. 07 - Student la anul 2000
·
Dosar SSJ nr. 08 – 21/22 decembrie 1989 / Ole / ole / ole / Ceausescu nu mai e
·
Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...
·
Dosar SSJ nr. 10 - Romancele trudesc de sarbatori?
·
Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa
·
Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?
·
Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist (ultima parte).
·
Dosar SSJ nr. 14 – Pastorul / vila si piscina
·
Dosar SSJ nr. 15 - Librarie si carti
·
Dosar SSJ nr. 16 - Despre cersit si cersatori
·
Dosar SSJ nr. 17 - Sarbatoarea Pastelui
·
Dosar SSJ nr. 18 - Despre fragmentare / regionalizare / provincialism
·
Dosar SSJ nr. 19 – Radiourile Evanghelice (Micul Samaritean)
·
Dosar SSJ nr. 20 - Libertatea de expresie
·
Dosar SSJ nr. 21 - Cei sapte ani de-acasa
·
Dosar SSJ nr. 22 - Libera la mare...
·
Dosar SSJ nr. 23 - Destin / Fatalitate / Noroc
·
Dosar SSJ nr. 24 - Daca prostia ar durea?
·
Dosar SSJ nr. 25 - Hai liberare
·
Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi
·
Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea
·
Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?
·
Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura
·
Dosar SSJ nr. 30 - (Ultimul dosar)

Niciun comentariu: