Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Introducere

De ceva vreme propunem cititorilor nostrii o tematica in fiecare numar al revistei. Temele au fost mai mult sau mai putin bine gasite, abordarea lor de asemenea.

Astazi suntem in fata unei noi provocari, si anume dezbaterea subiectului denumit barfa. Nadajduim ca, macar in parte, sa facem lumina asupra acestui subiect si, mai mult, fie ca tuturor sa ne fie de folos.

Oricum, pe noi puteti sa ne barfiti, stim ca o veti face "si cu masura si cu dragoste".

Texte scrise de: Alin Cristea, Ionut Apostu, Daniel Bud, Alina Simion, Ionatan Pirosca, Sabina Dodan, Lena Grigoroscuta si Eduard Orasanu

Alin Cristea



Intre birfa si political corectness
- note -

Cu vreo zece ani in urma, cineva drag mie, a carui parere conta pentru mine, spunea ca birfa inseamna sa vorbesti despre cineva care nu este prezent. Desi incomodat intelectual, afectiv si la nivel comunicational de aceasta definitie politically correct, am acceptat-o si am incercat sa ma conformez.

Cu timpul insa, autoritatea ei 'legislativa' si 'executiva' a scazut pe masura ce au devenit evidente inconsecventele pe care le descopera bunul simt rigiditatii corectitudinii politice.

Am gasit intr-o carte o lista cu mai multe niveluri de comunicare:

Nivelul 5 - conversatia cliseu
Nivelul 4 - discutii despre altii
Nivelul 3 - ginduri si pareri personale
Nivelul 2 - sentimente personale
Nivelul 1 - comunicare totala

H.R. Patapievici, in "Cerul vazut prin lentila", acorda subiectului birfei spatiul unui eseu. El prezinta observatia unui profesor de antropologie biologica, si anume, faptul ca mecanismul care cimenteaza relatiile dintre maimute este despaducherea, pentru care este cheltuit 20% din timpul zilei. Concluzia, in cazul oamenilor, este ca "o birfa buna asigura intotdeauna o eficienta coeziune sociala a comunitatii".

La o vizita a unei prietene, am ajuns sa discutam despre un prieten comun, pe care "l-am birfit cu dragalasenie". Expresia imi apartine si am considerat-o providentiala, deoarece exprima duiosia cu care ne aminteam de el, dar si felul lui caraghios de a merge.

Desi nu beau cafea, am invidiat intotdeauna spatiul comunicational care se creeaza 'la o cafea'. In ultima vreme m-am gindit chiar sa platesc pretul gustului amar al acestui lichid pentru a putea participa, in mod natural, la acest spatiu. Ceasca de ceai, daca nu sintem britanici sau japonezi, nu are amplitudinea sociala a celei de cafea.

In spatiul confesional, problema are valente si mai complexe. Aici birfa are conotatii amplificate (care uneori amintesc de scandalurile politice). Sint unii care birfesc, nu "cu dragalasenie", ci rauvoitori, animati de interese meschine. Altii sint pur si simplu imaturi, si chiar daca "birfa este consecinta inevitabila a interesului pe care il purtam semenilor nostri" (Patapievici), rezultatele sint dezastruoase atunci cind nu stii cu cine sa stai 'la o cafea'.

Cei mai multi sint impinsi de sloganurile 'dogmatiste' spre corectitudinea politica. Astfel, nu e voie sa birfesti, pacatul acesta e mai mare decit altele precum imbuibarea, mercantilismul, carierismul sau lipsa de sensibilitate umana (da, de iubirea aproapelui e vorba!). A-ti exprima pareri diferite de pozitia oficiala - sa nu uitam ca nici o teologie nu e desavirsita, cu atit mai putin o aplicare a ei -, devine interdictia oficiala prin invocarea principiului "sa nu se faca tulburare in biserica". Insa conciliul de la Ierusalim (Fapte 15) a fost un succes chiar daca "s-a facut multa vorba", la fel cum in Antiohia a existat "un viu schimb de vorbe si pareri deosebite".

Asadar, schimbul de idei va avea loc intr-un spatiu alternativ, si participarea la orice alt spatiu, decit "al nostru" devine "infruntare", iar discutiile despre altii - birfa.

O alta alternativa, a nu discuta despre altii, te izoleaza de oameni, care, in mod natural, sint interesati de faptele cunoscutilor si, la fel de important, ridica problema participarii la viata comunitatii. Un banc de pe vremea lui Ceausescu era 6/9/12: 6 ani inchisoare daca spui bancuri politice, 9 daca le asculti, si 12 daca nici nu le spui, nici nu le asculti, pentru ca nu participi la viata politica a tarii.

Luind lucrurile in serios, cum vor putea fi implinite cerintele din 1 Timotei 3: "Trebuie sa fie cercetati intii, si numai daca sint fara prihana, sa fie diaconi"? Cercetarea nu e eficienta la o singura sedinta psiho-hermenutico-dogmatica. Cei sapte diaconi, alesi de comunitatea de crestini, erau "vorbiti de bine" (Fapte 6).

Existenta noastra, ca fiinte umane si ca urmasi ai lui Hristos, are de a face si cu "a vorbi despre altii". Edificiul unei pozitii intre birfa si corectitudine politica nu e usor de construit. Dar, categoric, face parte din farmecul vietii.

...

Ionut Apostu



Boala gingasa

Interesanta ideea birfei... Contagioasa si uneori cronica.

Ma gandeam care ar fi efectele acestui fenomen, ce uneori ia amploare destul de mare, indiferent de context, de spatiu si timp...

Cu siguranta un efect ar fi acela ca ponegresti o persoana, ca iti bati joc de el, si oarecum te pui intr-o lumina ceva mai buna. De ce oarecum? Pai in primul rand eu unul nu vad deloc bine pe unul care incepe sa birfeasca. Si probabil multi sunt care iau aceasta atitudine, si astfel birfa se intoarce ca un bumerang si loveste chiar mai tare.

O alta ipostaza in care am reusit sa ma pun este acea a celui despre care se vorbeste. De multe ori se vorbeste aiurea si e posibil ca nici macar o idee sa fie adevarata despre respectivul. Si atunci cum te-ai simti sa auzi ca nu stiu care a zis ceva despre tine, si tot asa, vorba aia, acestea se multiplica repede nu gluma.

Eu cred ca acest fenomen este o uriciune inaintea lui Dumnezeu. Cu siguranta ma raportez doar la mediul evanghelic, caci aici de multe ori se nesocoteste acest aspect. Asa m-a invatat Domnul sa tac, cind m-a responsabilizat pentru fiecare cuvant care-l rostesc. Cu siguranta ca totul porneste de la nivelul mintii unde se nasc cele mai multe scenarii, dialoguri si monologuri. Aici este problema de fapt. In momentul cand deja ai gandit un lucru negresit ai sa si il infaptuiesti.

De ce se birfeste ? Cine birfeste mai mult ? Intrebari la care nici nu vreau sa ma mai gandesc. Este trist ca de multe ori distrugi o imagine ce se prea poate sa fie alba, doar asa de dragul de a iesi in fata cu ceva mai bun... Scenarii de afirmare de sine, rautate, acestea sunt scenarii cel mai adesea folosite de cel care stie cel mai bine sa minta pentru a te duce atat de gingas spre capcana aceasta a clevetirilor si vorbelor rautacioase. Chiar daca uneori ai impresia ca vorbesti de bine, se aluneca usor spre defecte si chiar ajungi sa rizi de ele. A spune ca vorbesti de bine pe cineva in lipsa acestuia, este un risc pe care eu nu vreau sa mi-l asum, este un risc de a pierde terenul castigat atat de greu...

Cu siguranta ca birfa ajunge sa te roada, precum moliile, si negresit ajungi sa te imbraci cu zdrente. Si la un moment dat vei descoperi ca esti gol si vei fugi sa te ascunzi... Unde ? Nici nu vreau sa ma gandesc !

...

Daniel Bud



Birfa in America

Birfa este un fenomen intilnit peste tot. Pe cit de des practicat, pe atit de greu de definit. In general insa, birfa are loc cind sunt indeplinite urmatoarele doua conditii: absenta persoanei despre care se vorbeste si motivatia rea a persoanei care trasmite informatia. Nu orice informatie despre o alta persoana este neaparat birfa.

In ultima vreme, in societatea americana, unele voci au lansat ideea birfei pozitive, a birfei bune. Prin urmare, exista programe mass-media, in care informatia transmisa poate veni sub forma de birfa. De exemplu, o agentie de "birfe" de pe web, "Gossip Flash", relateaza ca Jennifer Lopez a oprit pentru doua zile filmarile la noul ei film, pentru -si gasi inelul de logodna. Pentru a nu fi afectata relatia dintre ea si logodnic, Jennifer a dorit ca incidentul sa ramina secret. Evenimentul ar putea fi clasificat sub forma de birfa buna, cu aspect functional pozitiv, pentru ca trasmite o informatie care nu stirbeste reputatia sau imaginea deja creata a starului.

Tot in epoca contemporana se vehiculeaza ideea ca societatea occidentala refuza adevarul organizat sistematic si formal, si se prefera adevarul incidental, aflat poate la cafenea, in discutii amicale, la televizor sau pe internet.

Exista si ideea ca birfa uneori, chiar si intre persoane respectabile, e folosita ca refugiu. Birfa poate fi indreptata catre cei puternici, bogati, sau faimosi, pentru "a-i reduce la dimensiuni normale." Birfa ofera o rezistenta pasiva in fata formelor puterii. Soldatii isi birfesc superiorii, prizonierii birfesc gardienii, studentii isi birfesc profesorii. Acest aspect al birfei explica, pentru unii, de ce sunt femeile angajate in birfa mai frecvent decit barbatii, teza respinsa insa de altii.

Unii analisti au gasit paralele intre birfa si umor, oprindu-se asupra efectelor umorului asupra birfei. Accentul cade pe maniera in care se birfeste, nu numai pe subiectul ei. Cind birfa este insotita de umor, avem tendinta de a nu infiera birfitorul, astfel ca birfa e rascumparata de umor.

Birfa insa reprezinta o invazie in viata privata a altei persoane. America legisleaza birfa cind aceasta ajunge la nivel de calomnie. Daca birfa nu ajunge in presa, ci ramine in curtea casei, in jurul mesei, la cafenea sau pe strada nu poate fi sanctionata de lege. Biserica condamna birfa pe baza Scripturii. Cel mai adesea birfa infloreste in comunitatile mici de la sate, unde cei din biserica se cunosc atit de bine incit e greu sa mai existe secrete. In schimb, in orasele mari, societatea americana individualizata inlatura o buna parte a birfei odata cu destramarea comunitatilor in care biserica e un fel de centru geografic si membrii locuiesc in proximitatea ei. In orasele mari multi crestinii locuiesc la distante mari de biserica.

Individualismul american focuseaza energiile si interesele unei persoane catre sine, curiozitatea pentru ce face vecinul fiind o comoditate lasata pentru cei care nu au ambitii personale. In plus, ceea ce face vecinul nu este ceva ce intereseaza, decit daca acesta nu este un competitor in aceeasi cursa ori un aspirant la aceeasi cariera. Insa si atunci, informatia intima e folosita pentru a devansa competitia, nu pentru a o transmite la colt de strada. A propos, in America discutia de la colt de strada e aproape inexistenta, si daca e, se reduce la "Ce mai faci vecine? Bine mersi, sa fii sanatos!" Dupa opt ore de munca americanul parcheaza masina in garajul atasat de casa. Contactul cu vecinul e inexistent de cele mai multe ori. In plus, pozitivismul si optimismul american descurajeaza negativismul sau fatalismul cu care unele culturi privesc viata.

Din nefericire, comunitatile romanesti din America pastreaza caracteristica noastra culturala, birfa. Fenomenul afecteaza prietenii, comunitati, biserici, si in final, de multe ori, diminueaza realizarea potentialului existent in spiritul si neamul romanesc.

...

Alina Simion



Suprematia barfei

Daca la baza tuturor legilor sociale actuale ar sta si legea care pana acum ar fi definit lumea si omenirea, legea celui puternic, atunci existenta barfei e justificata. Ceea ce ne face superiori, ceea ce ne ridica la rangul de fiinte inteligente se poate intoarce impotriva noastra.

Adesea ne intrebam intre noi daca am avea posibilitatea sa ne transformam, ce am alege. Cam in toate cazurile am alege fie o pasare fie un animal. Dar ele ne-ar alege pe noi? De ce ar face-o, nu? Si totusi daca legea celui puternic domina relatiile interumane, atunci barfa ar avea un temei.

Supravietuieste cel mai tare, cel ce stie sa atace cel mai bine si in acelasi timp sa se apere mult mai bine decat a atacat. Principiul acesta ar fi valabil, caci suprematia barfei sau splendoarea ei, as putea indrazni sa afirm, consta tocmai in faptul ca, pana la urma, ea incepe sa devina o arta. O arta la fel de ravnita ca si arta tacerii. Amandoua se bazeaza pe puterea omului de a folosi cu indemanare limbajul verbal. In cazul in care preferi sa barfesti, trebuie sa stii din start ca atunci cand emiti o ipoteza trebuie sa iti iei masuri de siguranta in cazul in care ea se va intoarce impotriva ta.

Cu siguranta asa se va intampla daca nu poti sa manuiesti cu abilitate cuvintele si sa preconizezi influenta lor. Si totusi nu iese fum fara foc.

...

Ionatan Pirosca



Leacul miraculos

Zice Edi: sa barfim... barfa! S-o barfim in scris!

Stii ca-mi place? Asta se intampla atunci cand nu poti inghiti pe cineva. Il mesteci si-l mesteci in gand, de unul singur, sau dupa vreun colt cu amicu', soata, vecinii, si tot nu-l poti inghiti. Cauti nodurile din papura, tai firele-n patru sau mai multe, te faci negru-n cerul gurii, plamanii privirii iti ies din orbite, scuipi cu tot naduful zilei arse de soare, ca tot nu-l inghiti.

Iti sugerez sa scrii despre antidotul barfei, imi spune Edi. De ce crede el ca as fi bun pentru asa ceva? Am fost eu medicul ei, sau prietenul ei bun? Specialist in barfa, adica... Poate ca are dreptate. Stau si ma gandesc pe cine am barfit ultima data. A, da... Dar nu era barfa, era adevarul gol-golut spus fara patima si resentimente, raspicat si obiectiv. Ce daca mi-a facut rau, a durut si a trecut. Nici gand de barfa. Fiindca barfa e un fel de razbunare a neputinciosului. Adica, draga, daca stii asta, iti devine si tie nod in gat si poate-i faci tu ceva ce nu sunt eu in stare.

Antidot pentru barfa? Pentru ca nu pot inghiti pe cineva? Pentru ca ma inec in public cu dumicatul asta? Pentru ca devin penibil, dizgratios?

Tata avea un leac atunci cand ma lacomeam si cautam sa inghit bucate multe si repede si ma inecam: imi dadea o palma zdravana dupa ceafa! Si cand nu poti inghiti pe cineva si te ineci barfindu-l, leacul e tot asta.

Numai ca-l administreaza Dumnezeu!

...

Sabina Dodan



Nebunia barfei

Se spune deseori ca soarta unui cuvant nu depinde de gura care il rosteste, ci de urechea la care ajunge. In cazul barfei, soarta unui cuvant depinde doar de gura care-l rosteste, daca urechea care-l aude vrea sa-l reproduca ulterior e doar optiunea ei...

Dar ce e barfa? Iata doar cateva definitii pentru a barfi: "a vorbi de rau", "a defaima", "a ponegri", "a flecari", "a indruga verzi si uscate", "a calomnia". Ne recunoastem? Eu zic ca da, sa recunoasca fiecare pentru sine ca de multe ori am vorbit despre anumite persoane sau situatii pana ne-a durut gura, nu ne-am lasat pana n-am aflat totul, pana n-am deformat adevarul trecand dincolo de realitate. Dar nu-i doar vina noastra ca unele cuvinte trec pe la atatea persoane, ca la noi ajung deformate, e vina noastra atunci cand participam la "clarificarea" lor si "le transmitem" mai departe. De cate ori nu ajungem sa aflam despre noi lucruri noi?

Recent, in asteptarea unui examen, am aflat unele lucruri despre profesorul la care urma examenul. Parca deodata toata aprecierea si imaginea initiala s-au deformat, aceste "noi informatii" le inlocuisera pe cele pozitive, parea o alta persoana acum. Apoi n-am vrut sa cred, am zis ca-s doar "vorbe", nu vroiam sa raman cu ultima imagine formata despre el. Cred ca e esential sa recunoastem ce e adevarat si ce e fals din relatarea cuiva, lucru care pare insa imposibil de realizat si cere ca noi sa devenim detectivi particulari doar ca sa avem imaginea reala a ceva.

Barfa consuma timp si energie, sunt in lume lucruri mult mai frumoase decat sporovaiala si trancaneala despre persoane carora nu o sa avem curajul niciodata sa mergem sa le zicem "uite ce-am auzit despre tine...". Cel mai inutil mi se pare insa sa barfesti politicienii si vedetele, aici deja totul devine circ si lipsa de ocupatie, n-o sa le pese niciodata ce cred "muritorii" despre ei.

De unde nebunie? Nu exista in simptomatologia nici unei tulburari psihice barfa ca si caracteristica, poate ca ea devine tulburare atunci cand ocupa toata energia si fiinta unei persoane. Eu cred ca nu se poate trai numai cu barfa, asa cum nu se poate trai doar laudand pe cineva, in schimb se poate pierde mult, uneori totul... Prins ca ai fost cel care-a declansat o "informatie falsa" despre cineva care poate hotari asupra vietii tale, te poate costa pierderea ta ca si persoana in care poti avea incredere, ca si persoana chibzuita si la locul ei. Si ce poate fi mai rau decat o astfel de etichetare? "Las-o ca ea barfeste toata ziua...", "Dar de la cine ai auzit? A, de la X? E clar!". X este o barfitoare.

Eu zic ca cel mai bine este sa ne consumam energia si timpul pe care le-am folosi pentru a vorbi despre altcineva, gandindu-ne la noi, barfindu-ne comportamentul si intentiile noastre, fiecare sa-si poarte doar grija sa, iar gura sa nu ne fie sloboda!

...

Lena Grigoroscuta



Matematica barfei

A vorbi despre barfa mi se pare destul de greu, fiindca toti stim ca este un lucru rau, dar toti am facut-o macar o data. Imi pare barfa o problema practica, nu una teoretica, una cu care trebuie sa lupti, nu una despre care sa vorbesti.

A vorbi despre matematica barfei mi se pare insa usor, deoarece “operatiile” barfei sunt, dupa parerea mea, lesne de identificat si de inteles. Amplificarea si multiplicarea - caci despre acestea e vorba - au, scoase din contextul matematicii, sensuri apropiate: amplificare inseamna marire, largire, iar multiplicare e sinonim cu inmultire, sporire. In matematica, lucrurile stau altfel: cei doi termeni desemneaza operatii diferite si conduc, evident, la rezultate diferite. Sa le luam pe rand!

Amplificarea este o operatie ce se aplica in general fractiilor, fara a modifica valoarea lor, desi aparentele spun altceva. Iata cum vad eu legatura cu barfa: obiectul de amplificat e adevarul, insa oricat ar fi marit sau largit, el ramane acelasi, desi, cum spuneam mai sus, aparentele inseala. Adica realitatea e una singura - si in final ramane doar ea - si nu poate fi modificata prin vorbe transmise de la persoana la alta.

Multiplicarea inseamna inmultire, acea inmultire pe care o invata copiii in clasa a doua: se aplica numerelor de orice tip si le modifica (daca e vorba de numere pozitive, le mareste). In matematica barfei, se multiplica numarul “cunoscatorilor”, adica al celor ce afla “informatia” despre cutare sau cutare. Logic ar fi ca acest numar sa nu se modifice prin inmultire, ci prin adunare, dar nu uitati ca ne aflam pe taramul barfei, unde ce se afla se transmite si tot asa...

Pe scurt, barfa inseamna amplificarea - mai mult sau mai putin a - adevarului despre o persoana (sau mai multe) si transmiterea acestuia, multiplicand astfel numarul “stiutorilor”.

Ar fi nedreapta insa matematica daca amplificarea si multiplicarea l-ar privi doar pe “barfit”. Si cum matematica e cinstita, “barfitorul” nu scapa: el nu devine mai bun prin practica barfei, in schimb “ce seamana omul, aceea va si secera!”. Si cum un graunte de grau rodeste si aduce mai multe boabe, se intelege ca el va secera mai multe vorbe defaimatoare decat a semanat! Astfel vad eu matematica barfei, o problema ale carei ipoteze conduc la concluzia mai sus amintita: un avertisment care s-ar putea sa nu fie valabil doar pentru viata pe pamant!

...

Eduard Orasanu



Betty cea urata

Ochelarii aceia, imposibil de grosi, oare unde a reusit sa-i gaseasca? Nu vezi, draga, cum stau hainele pe ea? Dar taci, uite-o ca vine. Cine ar fi crezut ca povestea unei femei 'inestetice' va tine in fata micului ecran milioane de gospodine? Dar ce vrei, gospodinele merg mai degraba la aprozar decat in sala de gimnastica, nefericirea ei este un substitut, o consolare. Stii, sunt putin mai impacata cu mine atunci cand privesc o femeie mai urata.

Trebuie sa recunosc ca imi starneste simpatia; Betty cea urata este o luptatoare, Betty este o femeie puternica, merge mai departe. Venind fuga de la aprozar, aruncand sacosele cu rosii si cartofi, vrem sa vedem procesul de integrare a lui Betty, apoi taind ceapa, sotul va crede ca lacrimam din banale motive... Draga, Betty este o nefericita, ai vazut, nu are nici o prietena.

Lasa-ma, draga, cu prietenele tale, vecina mea vine in fiecare dimineata sa-si bea cafeaua la mine. Intelegi, cafeaua mea... M-am lamurit, Betty triseaza, ea poarta doar o masca, cine poate fi atat de 'inestetic', sunt sigura ca va face operatie estetica. Sa nu ne pripim, stii cat de saraca e, nu are ce pune pe masa... Dar despre rujul ei ce spui? Uite, eu cred ca in spatele fiecarui ruj se ascunde o problema teologica. Raportul dintre vizibil si invizibil... Betty cea urata vine in fiecare seara, e fenomenul media ce ne induioseaza mai mult decat stirile de la ora 5. Vai, draga, m-am saturat de omoruri si talharii! Tu ce crezi, Betty cea urata a fost vreodata sarutata?

Autorul acestor randuri recunoaste ca nu a vazut nici un episod din serialul ce tocmai s-a terminat pe postul Acasa, “Betty cea urata”, a barfit si el...

...

Lista dosarelor SSJ:

· Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? (iluzii si deziluzii)
·
Dosar SSJ nr. 02 - Holograf exclusi din UE
·
Dosar SSJ nr. 03 - Amintiri din lagarul comunist (prima parte)
·
Dosar SSJ nr. 04 - 11 septembrie 2001 New York
·
Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – Sf. Parascheva - act religios sau balci moldovenesc?
·
Dosar SSJ nr. 06 – Dragoste / Eros / Erotic
·
Dosar SSJ nr. 07 - Student la anul 2000
·
Dosar SSJ nr. 08 – 21/22 decembrie 1989 / Ole / ole / ole / Ceausescu nu mai e
·
Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...
·
Dosar SSJ nr. 10 - Romancele trudesc de sarbatori?
·
Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa
·
Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?
·
Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist (ultima parte).
·
Dosar SSJ nr. 14 – Pastorul / vila si piscina
·
Dosar SSJ nr. 15 - Librarie si carti
·
Dosar SSJ nr. 16 - Despre cersit si cersatori
·
Dosar SSJ nr. 17 - Sarbatoarea Pastelui
·
Dosar SSJ nr. 18 - Despre fragmentare / regionalizare / provincialism
·
Dosar SSJ nr. 19 – Radiourile Evanghelice (Micul Samaritean)
·
Dosar SSJ nr. 20 - Libertatea de expresie
·
Dosar SSJ nr. 21 - Cei sapte ani de-acasa
·
Dosar SSJ nr. 22 - Libera la mare...
·
Dosar SSJ nr. 23 - Destin / Fatalitate / Noroc
·
Dosar SSJ nr. 24 - Daca prostia ar durea?
·
Dosar SSJ nr. 25 - Hai liberare
·
Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi
·
Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea
·
Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?
·
Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura
·
Dosar SSJ nr. 30 - (Ultimul dosar)

Niciun comentariu: