The Salt Street Journal nr. 124



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 124 / 8 Ianuarie 2002, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Daniel Bud, Daniel Alb, Teofil Stanciu, Ionatan Pirosca, Claudius, Maria Schafer si Alin Cristea

Cuprins: Introducere, O parte din mine, SSJ in America, Din obisnuinta, Un sac de sare, Valuri, Remember 26, Dialoguri, Escala, Un jurnal, Un stil, Dialog cu... Claudius, Cine s-a turcit?, No Comment, Din numerele viitoare, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Introducere

Tema acestui numar este aparent despre SSJ, pentru ca ar putea foarte bine sa fie despre prietenie. Candva chiar povestea SSJ-ului se chema “Academia Prieteniei”. Tema acestui numar este aparent despre SSJ, pentru ca de fapt inca mai avem instrumentele iluziei, mai tineti minte deviza "Curajul de a lupta cu morile de vant"? Aparent despre SSJ, pentru ca limbajul si provocarea noastra s-a rodat, si vai, imbatranit. Candva spuneam "Saptamanal de cuvinte proaspete". Aparent despre SSJ, pentru ca ar putea foarte bine sa fie despre neimplinire si neasezare. Sararie 32, strada, biserica si caminul nostru inca nu s-au definit. Vai, cat de putin am vorbit despre Sararie 32! Vai, cat de putin suntem cunoscuti acolo! Tema acestui numar este aparent despre... SSJ


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Sabina Dodan



O parte din mine

Subiectul meu preferat: SSJ-ul. M-a mirat mult subiectul acestui numar dar poate ca e bine ca cei care ne citesc sa ne si cunoasca. M-am intrebat de multe ori ce reprezinta revista pentru mine si am dat de acelasi raspuns: o parte din mine.

Sunt aproape trei ani de cand am debutat cu poeziile mele, pe care le-am ascuns cat am putut de ochii celorlalti si pe care m-am hotarat sa le scot la iveala prin aceasta revista. Abia aparuse si i-am trimis un mail lui Edi vorbindu-i de o intalnire de tineret din acea saptamana si inconstient am trimis si o poezie care mie imi placea mult dar nu stiam ce reactie va produce, stiu doar ca am primit un telefon de la Edi care m-a intrebat direct daca pot sa mai scriu inca 5-6 poezii "la fel de bune". Stiu si eu? Edi tinea mult atunci la permanenta unei rubrici si am zis fastacita ca da, am cateva poezii si voi incerca sa fie la fel de bune. Din vara aceluiasi an a inceput si rubrica de "Perspective psihologice" care m-a determinat sa fac articole de specialitate dintr-o experienta pe care treptat am acumulat-o in facultate. Ce putea fi mai frumos? Din acel moment am simtit ca fac mai mult pentru mine si viata mea, am simtit ca va incepe o perioada care se va numi SSJ si care-mi va fabrica amintirile din care ma hranesc acum pentru ca echipa SSJ nu s-a intalnit de mult, mult, mult timp...

Amintiri: excursii (Barnova), serate (Cris, Luminita, Vali Pentea la care am fost si prezentatoare, alaturi de Edi), o colaborare de patru numere cu o alta revista crestina, amici printre membrii SSJ-ului, amici pe Internet, sarbatori cu cadouri si surprize, zile de nastere petrecute impreuna, iesiri in Iasi, unde s-au dus toate astea? Dincolo de munca de redactare si informare pentru articole am simtit satisfactia pe care ti-o da un grup de prieteni cu care ti-e dor mereu sa te intalnesti, am simtit dorinta de a ma autodepasi si de a fi buna in ceea ce fac, ca o meserie, ca un hobby, ca un mod de viata. Si cel mai mic feedback din partea unui cititor mi-a intarit aceasta satisfactie, m-a incurajat si m-a facut sa cred in continuare in SSJ.

Pentru mine nu exista revista electronica, articole, mailuri, exista SSJ, un nume personificat care a ajuns pana la urma sa se identifice cu mine. Cei care ne cititi ganditi-va ca de voi depinde mult ca acest nume sa existe in continuare...

Din interior revista e libera si fiecaruia ne-a fost lasat dreptul de-a scrie despre ce credem noi mai mult ca putem scrie bine, ganditi-va ca in fiecare articol ati primit si o parte din noi, mai mult nu stiu ce v-am putea dezvalui, eu personal exist si ma identific cu SSJ-ul, le fel cred ca si ceilalti, de aceea revista a fost o perioada atat de personala si poate atat de frumoasa... Ce va fi, ce urmeaza, e greu de zis dar va rog oameni buni nu-mi luati amintirile, fauriti-mi altele ca altfel risc sa ma sting...

S-aveti un an asa cum va doriti voi si sa nu incetati sa cititi SSJ-ul!


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)

Daniel Bud



SSJ in America

La inceput am perceput SSJ ca un simbol protestant, un drapel evanghelic inaltat intr-o cultura ortodoxa, care in manualele pentru seminariile teologice inca trateaza protestantismul la rubrica "sectologie." Acuzati de lipsa de cultura in general si de cultura teologica in particular, pentru mine SSJ a aparut ca un ajutor pentru ridicarea stindardului protestant in Romania.

SSJ nr. 61 cred ca a fost primul numar sosit in casuta mea de email. Pe linga articolele semnate de catre redactorii de atunci ai revistei, am citit rinduri semnate de nume ca M. Cruceru, Eugen si Lena G., D. Manastireanu, I. Pirosca, T. Stanciu. In paginile SSJ se gaseau ginduri dedicate muzicii, literaturii, artei in general, note de analiza politica si sociala, stiri, interviuri, poezie si proza, scrisori, jurnal de calatorie, si - nu mai putin important - un bogat dialog cu cititorii de pretutindeni. Imi amintesc de un cititor aflat pe un vas misionar care naviga catre Africa de Vest.

La aceeasi rubrica, "Curier & Posta Redactiei," in SSJ nr. 101, Danut Manastireanu scria urmatoarele: "Dragilor, felicitari pentru implinirea primelor 100 de numere! Curajul vostru de a produce ceva de calitate, aproape fara mijloace materiale, este un exemplu demn de urmat in veacul acesta meschin si mercantil. Se vede ca sunteti moldoveni. Altfel nici ca se putea. Putini naivi, si mai mult visatori, dar pasionati si plini de avint, oarecum sagalnici, dar si taiosi... " Va doresc avint si progres catre un SSJ de calitate. Imi amintesc cum isi indemna studentii un profesor protestant: "sa scrieti astfel incit sa va citeasca si Andrei Plesu." Indemnul lui se referea la lucrarile de diploma si nu la jurnalistica. Insa in istoria noastra exista un jurnalist care dupa ce publica un articol cadea un guvern sau era schimbat un ministru.

In SSJ nr. 61 Aretta se intreba daca se citeste rubrica ei "Cinquecento." Nu stiu cit din SSJ se citeste. Cititorul este selectiv si isi indreapta privirile spre ceea ce il pasioneaza. Nu stiu daca vom ajunge la reviste protestante specializate, insa cred ca jurnalistica protestanta trebuie sa isi continue drumul si prin SSJ.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)

Alina Simion



Din obisnuinta

Zbateri care uneori faceau prea mult praf devin acum amintiri despre ceva, amintiri despre SSJ. N-am asteptat nimic. La acea vreme nu doream nimic. Era o lume care nu-mi inspira posibilitatea de cooperare. Timpul lui "nu" era inca departe si refuzul nu-l puteam oferi. Din doua pagini initiale se ajunsese la cel mult zece randuri in revista. Era o lovitura "asa nu". Daca o cosiderati o intrebare utila "de ce" ar avea un raspuns de felul "din obisnuinta". Din obisnuinta apare SSJ-ul. Din obisnuinta scriu pentru SSJ. Din obisnuinta trimit cu intarziere articolele. Din obisnuinta imi place sa o consider "a mea revista". Exista uneori un cuvant ce defineste extrem de bine un obiect sau orice altceva. Imi place sa cred ca ca pentru SSJ nu poate fi inventat sau redescoperit un cuvant, pentru ca SSJ-ul e o parte din fiecare dintre cei care, fie o scriu, fie o citesc.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)

Daniel Alb



Un sac de sare

Obisnuiam, la inceputul interactiunii mele cu Sarariei, sa iau masa la SSJ impreuna cu dl. Cristian Lucaci. Era departe, pe meleaguri iesene, iar prietenia lui imi lipsea. Gustam astfel o parte din ceea ce-i izvodea mintea pe acele plaiuri, iar bucuria mi-era cu atat mai mare cu cat il simteam autohton. Pentru mine. Am indraznit insa, intr-o buna zi, sa consult lista de meniu, si am comandat, in speranta ca nu voi fi taxat in plus si cu gandul ca peste tot condimentele sunt gratuite (complimentele insa nu, asa ca astept rasplata grasa pentru orice cuvant de bine spus in favoarea jurnalului), un bob de sare.

Pe primul l-am sfaramat repede intre dinti, surprins ca l-am gasit atat de intreg. Am cautat repede, in numere mai vechi, altele, pe care insa le-am savurat. Pe altele le-am strans. Le mai am si acum. Unora le mai pastrez doar amintirea senzatiei de mancare gustoasa.

Multi si-au infipt dintii in SSJ. Unii s-au infruptat. Altii si i-au rupt. Eu am ales insa sa-i provoc. I-am trimis Alinei, autoarea boabelor de sare, un e-mail, din care mai exista doar amintirea, cu manusa aruncata. In bunul spirit al confruntarii provocarea mi-a fost intoarsa si astfel mi-am citit/gustat (de parca nu stiam ca e periculos) prima bucata scrisa in SSJ.

I-am intalnit, anul acesta pe Alina, pe Edi, pe Ionut si pe Daniel. Dupa cum mi-au spus ei, jumatate plus unu', deci SSJ constitutional(?). Si ca sa ma tin de cuvant, desi e ca nuca in perete, am sa mentionez favoritii 'senzuali' ai lui Edi (pazea fetelor). Celorlalti le pastrez amintirea placutei intalniri, si le zic, la mai mare. Am de asemenea, la pastrare, un sac de sare. Impropriu zis la pastrare. Dar daca sarea isi va pierde puterea de a sara?

Sa nu uitam insa ca e vorba de o revista pe care multi o savureaza, in care multi isi rup coltii. Asta e bine. Asta inseamna ca exista. Asta inseamna ca exista si inseamna. Pentru unii mai mult. Pentru altii mai putin. Pentru altii doar ceva. Pentru unii, stim foarte bine, inseamna totul.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)

Aretta Bazdara



Valuri...

SSJ!? Daca valurile cheama alte valuri... se formeaza, poate, o mare. Mai albastra... Nu te cunosc si totusi te stiu din pipaite si fara sa te mint te-am simtit. Dorinta poate fi radacina multor iluzii si cred ca intr-un anumit fel e si la baza iluziei mele, dar nu ma satur sa tot o tin in viata cu alte, mereu alte dorinte... Nu se poate vorbi real despre o stare de spirit atit de pasionala si neimpusa. Oameni prada acestei vieti... muritori... dornici de lumina. Iubirea, poate un motiv. Poate singurul, iar celelalte o acopera amagind ca nu ne odihnim doar sub obsesia cea mai dulce dintre toate. Rezistind intr-o lume materiala scriem pentru spirit si poate pentru noi mai mult...

SSJ!? Cine poate vorbi despre tine? Te stiu eu, destul... Si cine crede... poate eu sunt tu si nu numai. Tineretea ne chinuie in a iubi si iubirea ne pacaleste sa scriem. Miine vom uita ca am fost tineri, dar cu siguranta nu prea cred ca vom uita cit m-a iubit. Rataciti intr-o lume care nu este a noastra, supravietuim... si chiar mai mult visam.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)

Daniel Grigoroscuta



Remember 26

La inceput am fost un oarecare cititor SSJ. Intalnindu-ma intr-o zi cu Edi, m-a intrebat ce parere am despre revista, ce cred ca s-ar mai putea scrie. I-am raspuns fara sa ma gandesc prea mult ca ar merge bine o rubrica de muzica clasica. Raspunsul a fost extrem de prompt: "e buna ideea! ce-ar fi sa scrii tu despre asta?". Am acceptat, iar in numarul 26 am scris primul articol Andante, in calitate mai mult de colaborator. Invitatia de a intra in redactie imi e foarte proaspata in minte, fiindu-mi facuta la un suc de catre Edi, Mircea si Aretta. Mi s-a parut de atunci o echipa "ciudata", mai ales ca imi era cunoscut stilul de a scrie al fiecaruia. Tin minte ca ma intrigau "filosofiile" si "poetismele" cu care era presarat din plin SSJ-ul, eu urmarind "realul" si obiectivitatea. La prima intalnire a redactiei i-am cunoscut pe toti membrii "Academiei" SSJ, iar prima idee a fost: "Mama! Ce echipa eterogena formam!" Au ramas acum amintiri extraordinare alte intalniri ale redactiei, noptile pierdute cu corectura si editarea sursei revistei alaturi de Dan Gheorghiu, suplimentul SSJ, apropierea ca prieten de Ionutz, seratele SSJ, conferinta de la Oradea.

Intre timp mi s-au schimbat unele conceptii despre muzica, dar urmaresc in continuare obiectivitatea si incerc sa am un cat mai puternic simt al realitatii. Incercam la inceput sa-i conving pe cititori de calitatea si (de ce nu?) de necesitatea muzicii clasice. Unul din motivele pentru care acum nu mai scriu pe teme muzicale este ca am ajuns intr-o extrema, egoista de altfel, in care prefer sa imi placa ceva (nu neaparat clasic) de care lumea sa nu fi auzit, sau care sa nu fie comercial, odata din "curat" egoism, si apoi e pur si simplu satisfactia de a nu merge cu "turma", de a nu face ce fac cei mai multi. Are un sens ce scriu eu aici? Cred ca da; aceasta e una din conceptiile formate, dezvoltate, apoi schimbate de-a lungul coexistentei mele cu SSJ, a confruntarii mele cu gandurile proprii asternute pe "hartia" virtuala a monitorului. Atat.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)

Eduard Orasanu



Dialoguri

Va ofer posibilitatea sa cunoasteti o parte din fata nevazuta a SSJ-ului, si aceasta parte este privita din prisma corespondetei ce se poarta intre noi. Incepem cu Alina care se mira: "Cum asta e articolul meu? Oricum nu ai inteles toate cuvintele iar pe unele nu le-ai potrivit f. bine. Oricum asta e, nu-i nimic". Alina si: "In legatura cu disparitia aparatului telefonic imi pare rau. Cine stie daca in perioada asta te cauta Ileana Consanzeana si ai ratat ocazia...".

Sa trecem mai departe, Daniel Alb care sufera: "Suferim alaturi de tine, dragul nostru editor sef, la trecerea in nefiinta a celui care a fost si va ramane... (cum saracia il chema)... oricum cel mai talentat Beatles". Daniel Alb explica: "Intrucat vreau sa par foarte ocupat, mi-am lasat bidiviul sa scrie subiectul mailului in locul meu. N-am dat un semn de viata pentru ca am fost ceea ce vreau sa par si nu mai vreau sa fiu, adica ocupat. Povestea este prea lunga si pe langa inutilitatea ei trebuie sa adaug si faptul ca e plictisitoare. De reforma SSJ ma bucur. Si ma bucur ca pot sa mai iau parte la scrierile voastre. Am sa incerc sa nu-ti mai pun rabdarea la incercare dar nu ma pot transforma brusc in ceea ce nu sunt. Imi pare rau insa de 'un bob de sare'. Imi placea foarte mult si era singura rubrica pe care o citeam in mod regulat. Am sa incerc sa-ti trimit cat de curand ceva ce-mi chinuie mintea de ceva vreme. Iar daca nu sunt impotriva voastra... trage tu concluziile".

S-o ascultam pe Sabina si bucuria ei: "Ma bucur ca te-ai pus pe treaba, inseamna ca inca mai speri ca ssj-ul va supravietui, eu scriu de zor la urmatorul articol, sper sa fie bun si profesional, despre asta cred ca e si vorba cu toata RENOVAREA care se petrece cu revista". Sabina si o nedumerire: "Drum bun la Oradea. In articolul meu a fost o greseala de titlu. Era 'Ai carnet, ai statut', si in revista a aparut 'Ai carnet esti statut'. Sec, nu? O sa zica lumea ca e de la mine, si eu am verificat si nu e". Sabina si o apreciere: "Salutare Edi. Cam tarziu 7 ianuarie, intalnirea era acel ceva placut pe care-l asteptam sa se intample de Craciun dar asta e... Numarul oradean l-am apreciat doar ca text si ca ideea a ta, a fost tare fain, mi te-am imaginat si sunt sigura ca asa te-ai simtit. Interviurile le-am citit ca si continut si am apreciat profesionalismul tau de reporter. A fost fain, a fost exclusiv numarul tau dar un numar reusit. Numai bine, deloc nu scrii de viata ta.... Mister?".

Vulcanicul Cristi Lucaci gata de revolutie: "In primul rand te-ai exprimat gresit: nu noi ne vom stergem, ci ne vei sterge. In privinta amintirilor, eu as spune ca avem planuri de viitor. Dar cine ne mai intreaba? Sau poate am fost bolnav, sau mi-a murit cineva, sau am avut un examen, sau am fost plecat... Dar ce mai conteaza, din moment ce tu esti deja cu stiloul in mana sa semnezi exmatricularea? Daca as fi drastic si dramatic, ti-as spune ca imi dau demisia, nici macar satisfactia expulzarii sa nu ti-o dai! Oare frumusetea asta va salva lumea? Si totusi te iubesc!". Cristi Lucaci, fiul risipitor: "Iata ca ma intorc. Vreau sa fac penitenta. Imi pare rau de ce a iesit din toata povestea asta. As vrea sa nu fi scris ce am scris dar... asta sunt".

Din America, Daniel Bud si ingrijoarile lui: "Edi, Ce se intimpla cu SSJ?', mai departe: 'Edi, parerea mea este ca SSJ poate trata orice problema din viata si gindirea umana, asa cum si faceti. Insa, cind SSJ discuta o problema legata de o anumita institutie (UE, etc.), cred ca SSJ trebuie sa dea dovada de o inalta etica jurnalistica, practica intilnita la orice alta publicatie serioasa ..."

Lena Grigoroscuta, iubitoarea de matematica si nu numai: "Ce-o mai fi insemnand sa fii tare ca eu de mult nu mai sunt si nu mai stiu sa fiu! De ce unii baietii se trezesc prea devreme, prea tarziu sau niciodata? De ce tot ce aduce bucurie aduce si lacrimi? Cred ca sunt cam trista, mesajul de asemenea, insa de indata ce ies din Internet-Cafe o sa zambesc iar, fiindca n-am chef de semne de intrebare si de mirare... Multumesc tare, tare mult pentru mesajele tale". Lena gata sa-si ceara iertare: "Iertare, iertare! Traiesc inca pe planeta SSJ, dar legatura cu ea e al meu frate (stiu toate mesajele trimise locuitorilor ei). E interesant subiectul, insa dupa mintea mea (ce-i drept cam tulburata de cateva zile incoace), putine legaturi intre matematica si erotism... Dar daca se mai limpezesc apele mintii mele (Doamne ajuta!), o sa scriu. Pana cand tre' sa scriu? Promit sa-mi verific posta mai des, sa ma comport ca un om adevarat al planetei sus-numite. O zi buna (oricare ar fi cea in care citesti mesajul)! Lena".

Ionatan Pirosca, neobositul, in fata unei teme tabu: "Am fost si inca sunt asa de ocupat cu volumul colectiv al membrilor listei de discutii, ca am neglijat cu totul alte colaborari. Te rog sa ma ierti. A trebuit sa strabat iarasi tara, am fost pe la Brasov, Medias, Cluj, Oradea, Timisoara, am fost plecat iarasi mai bine de o saptamana. A fost un adevarat tur de forta pentru mine. Ai in vedere ceva anume pentru numarul urmator al SSJ (ma refer la un text anume), ai poezia pe care sa o incluzi la tema "erotismul"? Iti multumesc ca ma ai in vedere, dar tema asta a cam fost ceva tabu pentru mine..."

Teo Stanciu, intre inger si demon: "Parca nu-mi mai ajung zilele, Edi draga. mi-e jena de tine ca nu am putut sa te chem la Oradea. Si, chiar daca nu e usor de crezut, chiar as fi dorit sa ne revedem. Poate mai dialogam pe net... ca altadata... nu prea mi-am onorat in ultima vreme prietenii cu care comunic in felul acesta. Ionatan pregateste o antologie de poezie (stii despre asta?) si nici macar nu i-am trimis tot ce era necesar in dreptul meu. Iarta-ma, Edi. Asa curge acum viata mea: intre uluiala si neputinta, intre ingeri si demoni, intre iubire si suferinta. intre oameni. Cu bine si eu tot mai sper sa te revad in anul asta! Teo."

Regret ca nu am pastrat nici un mesaj de la Ionut, dialogul nostru a fost uneori la limita sinuciderii. Nici de la Daniel G. nu am pastrat nimic, si ar fi destul de multe fraze "beton", cat despre Aretta, ea ramane spumoasa si nastrusnica, si de aceea e bine s-o vezi...


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)

Teofil Stanciu



Escala

Cam pe la nr. 60 al SSJ-ului am aflat cum ca exista o revista electronica pe care nu trebuie sa o mai tii in mana, ci doar o privesti pe monitor. Fiind amic al PC-ului, nu m-a surprins prea tare prezentarea. Mirat ma gaseam sa vad lucrurile spuse altfel, mai pe limba generatiei mele. Tin minte ca intr-un numar, lui Edi i-a fost criticat un anunt "lemnos" in formulare. Si mi-am spus ca locul asta imi place. Apoi am decis sa-mi semnalez existenta in randurile publicului cititor, dandu-mi cu parerea despre ceea ce citeam. Asa am ajuns sa polemizez cu Ionutz si sa scriu celui ce parea sa fie "seful" chestiei (fiindca semna editorialul) Eduard O.

Nu stiam la vremea respectiva ca e vorba de un nod maricel in urzeala mai complicata -si uneori aparent fara noima- a vietii mele. De la nodul SSJ s-au depanat fire catre Ionatan Pirosca si grupul "cuvinte la schimb". S-a intamplat mai apoi si sa ii intalnesc pe cei care stateau in spatele numelor si rubricilor. Deja mi se propusese si acceptasem o colaborare la "Raftul de carti".

Cand numele au devenit oameni, iar oamenii au glasuit cu sufletul, lucrurile s-au complicat. Constatam ca SSJ-ul era greu pe dinautru. Existau poveri care trebuiau purtate. Munca la revista era placuta, dar presupunea opinteli, termene, discutii, medieri. SSJ-ul a fost o escala pe parcursul careia am aflat ca exista si alte destinatii catre care imi puteam indrepta parcursul. Am luat oarece curaj de la cei alaturi de care ma vedeam semnand articole mai bune sau mai proaste. De obicei ma intorc cu placere ca la un gand de bucurie la SSJ. Pe redactorii si colaboratorii revistei am constatat ca ii mana inima, fiindca mijloacele materiale aproape ca nu exista. Pentru a lupta cu morile de vant, cei care duc greul s-au luat pe ei insisi atat in rol de cavaleri cat si in cel de arme.

Nu stiu cat din ce se intampla in culise transpira afara. Ca tot oameni imperfecti sunt si cei care scriu.

Comunicarea electronica aduce si ea complicatii in plus. Cuvintele iau intonatia sufletului cititor care nu e de fiecare data in cea mai buna dispozitie. Dar eu ma bucur ca am descoperit SSJ-ul deorece e primul loc cu public in care mi-am manifestat libertatea aranjarii cuvintelor. Salt Street Journal e o escala. Nici nu cred ca ar trebui sa fie altceva.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)

Ionut Apostu



Un jurnal

La inceput de an romanu’ isi pune multe dorinte, obiective de indeplinit in ceea ce priveste noul an. De parca timpul nu mai are valoare, de parca timpul trece si ne asteapta pe fiecare din noi sa ne ducem la bun sfarsit aceste dorinte si planuri, desprinse din multitudinea gandurilor fiecaruia.

Ciudat sau nu, dar cu SSJ nu am pus absolut nici o dorinta in acest an. Exista prin sine, prin cei ce contribuie la aparitia acestui jurnal ce se incapataneaza sa apara iar, si iar.

Chiar la inceputul acestei reviste o persoana intreba daca aceasta este de la Dumnezeu. Initial am ramas blocat de intrebare, poate de directia raspunsului mai degraba decat de menirea intrebarii. Nici macar pana in ziua de azi nu mi-am raspuns la aceasta intrebare; e o revista la care scriu crestini, dar nu cred ca se poate spune despre ea ca e crestina. E mai degraba evanghelica din cauza faptului ca majoritatea celor care fac posibila aparitia jurnalului sunt evanghelici.

Ce a insemnat SSJ-ul pana acum? Greu de spus, chiar si dupa doi ani si jumatate. Din punctul meu de vedere acesta a daramat bariere si ziduri, uneori materiale, alteori mentale. Ce ar trebui sa faca in continuare SSJ-ul? Poate ar trebui sa predea stafeta, ori ar putea incepe sa recladeasca pe o temelie mai buna, mai eficienta si de ce nu, mult inoita.

Pentru mine SSJ-ul a insemnat mult timp pierdut, multe semne de intrebare pentru unii ce nu sunt obisnuiti sa lupte cu romanismele si le iau ca atare. Am cunoscut multi oameni frumosi, oameni ce nu stiu inca dar sunt membri de onoare ai Academiei Prieteniei, care i-am simtit aproape in lupta noastra cu morile de vant, din dorinta de a avea o portie de cuvinte proaspete in multitudinea de rostiri prafuite si putregaite.

Amintiri ce imi vin in minte si imi dau seama ca in cu totul alt context nu as fi avut parte de ele. Amintiri ce au facut sa trezeasca in mine ceva mai multa atentie in a cantari lucrurile, in a le accepta si de ce nu, de a le refuza. Un jurnal ce apartine unei strazi de mult apuse, cu oameni cu tot, cu case cu tot, cu biserici cu tot… A ramas doar timpul care parca ne asteapta nu sa ne facem planuri, ci sa ne oprim din nebunia alergarii noastre zilnice, sa oprim gandurile navalnice care ne inunda si judecata si mintea si sa stam o clipa sa ne gandim la Hristos, care este singurul care poate salva lumea…


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)

Ionatan Pirosca



Un stil

Buun! Sa o luam asa: sunt intrebat cat de mult e joaca si cat de mult e serios faptul ca SSJ-ul e o revista. De parca ar fi putut fi altceva! Nu stiu. N-am unitati de masura pentru grimase... Sigur ca unii zambesc, altii se incrunta, citind. Nu chiar intre agonie si extaz, dar undeva intre o bataie si alta de inima, undeva intre Frumusete si Hristos, eu tot as pune chestia asta care se cheama SSJ.

Daca face SSJ-ul un act cultural... Categoric, da! Adica nu SSJ-ul, dar oamenii care il fac, da. Iar bravul lor act cultural se cheama SSJ. Care este calitatea, la cate ace se prezinta tinuta revistei, este iarasi problema celor care o fac. Cum este reflectata si cum reflecta ea si cu de care (nu de cal!) ochelari vede si este vazuta invartindu-se prin cultura inceputului de mileniu informational, ne va arata viitorul.

Dar e unica in felul ei. Adresandu-se in principal unei categorii de cititori cu mai putine prejudecati, mai deschisi noului si de ce nu, suficient de curajosi si pregatiti pentru a invata sa foloseasca un calculator (ma refer la cei din Romania) sau obisnuiti cu acest mod de a face cultura si de a o intelege (ma refer la cititorii din tari mai evoluate), SSJ-ul poate trece mai usor decat alte reviste (intre revistele tiparite, doar Alo+ o mai face) peste conservatorismul formal si stagnare culturala. Cred insa ca ar putea face mai mult daca s-ar implica si acei lideri care stau bine... geografic! Adica au si latitudine culturala, dar si longitudine financiara. Din pacate, asemenea oameni sufera prea adesea de, “mare altitudine”!

Revista respira tinerete, asta e clar! Chiar ii sta bine avantul ludic, studentesc, altfel n-ar mai fi SSJ. Are aerul unui domn cu preaserioasa-i palarie tinuta strengareste pe-o ureche.

Stiti ceva? Fiti SSJ si rugati-va pentru asta! Ma rog impreuna cu voi!


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.09 – A fost odata SSJ...”)



“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski

Pentru acest numar va recomandam in continuare:

- Dialog cu Claudius (III)
- Maria Schafer – Cine s-a turcit?
- Alin Cristea - No comment

Dialog cu... Claudius
(ganduri exprimate pe marginea festivalului de muzica crestina contemporana de la Oradea)



(foto: arhiva “HAR”)

- partea a treia -

Claudius: Sa nu uitam ca Moldova este inima ortodoxismului, Iasul, si de la imnul gregorian, de la liturghia ordodoxa, un om care se converteste, vine din mediul acela, e obisnuit cu-n anumit ritual, e greu sa sara la o asa mare diferenta, si nu-l acuz. Eu lucrez la Conservator la Cluj, am o doamna cu-n suflet foarte mare acolo, fosta profesoara, acum din fericire suntem colegi, am invatat multe de la ea, inainte de-a veni la festival I-am spus ca sunt invitat in juriu la festivalul de muzica crestina contemporana, si s-a bucurat, s-a bucurat, dar la un moment dat s-a oprit si s-a uitat la mine si a spus: “Si o sa fie si rock?” Nu am fost foarte avizat despre ce o sa fie, despre ce n-o sa fie, bine eu stiu ca exista trupe care mai canta rock. Nu pot sa nu-i dau dreptate atunci cand se mira de un astfel de fenomen, ea care e crescuta cu muzica clasica, care numai asa ceva studiaza, pentru care muzica bisericeasca inseamna muzica bizantina, inseamna cor!

SSJ: Sau Bach!

Claudius: Sau Bach, exact, el care din punct de vedere polifonic este o culminatie a barocului, practic cu el se termina barocul inalt si incepe clasicismul cu Haydn. Totusi cred ca ar fi putut sa vina moldoveni incoace, cel putin galatenii stiau de acest festival. Cred ca e foarte departe.

SSJ: Poate nu sunt interpreti reprezentativi acolo, iar cei care sunt s-au mutat in Ardeal.

Claudius: Da, e posibil, e posibil. Am observat ca o mare parte din interpretii de astazi sunt studenti, exceptand baietelul, dar majoritatea au miscarea aceasta studenteasca, acolo se framanta, se preocupa, au intalniri referitoare la muzica. Bine, cred ca fac si altceva, e clar, dar in mediul studentesc.

SSJ: Ce parere ai despre interpretul de tip “profet”, asa cum am vazut in seara asta? Nu-si depaseste menirea de artist?

Claudius: Ce s-a prezentat in seara asta, din punctul meu de vedere a fost putin deplasat, in sensul ca oamenii nu s-au asteptat la asa ceva, dar oamenii nu s-au asteptat la multe din lucrurile intamplate aici, si asta a fost unul dintre ele. Ce parere am despre interpretul de tip “profet”, nu stiu, nu cred ca sunt in masura sa ma pronunt acum. Si asta daca e vorba sa ma pronunt pro sau contra.

SSJ: Profet in ghilimele.

Claudius: Noi vorbim despre o persoana pe care eu o cunosc, si despre care, ce sa spun, as putea sa depun marturie. Eu ii stiu modul de viata, stiu declaratiile lui din ziare facute inainte de a se increstina, care erau infioratoare, si ii vad viata si activitatile, si implicarea in biserica. El nu s-a retras din lumea muzicala. El are un caracter extrem de puternic.

SSJ: Problema este daca s-a maturizat spiritual. Bine, hai sa spun altceva. Simt o anumita frustrare la oamenii acestia care canta o muzica mai dura, au un sentiment de marginalizare, dar nu accepta ca muzica lor e doar un segment din ceea ce inseamna in intregime muzica. De ce vor sa ocupe tot? Ei sunt “victime”, in momentul in care zici, “nu se poate mai incet?”, in ei s-a trezit victima, “iar cineva care ne spune sa dam mai incet, iar cineva care nu ne intelege”.

Claudius: Problema aceasta face parte din conflictul dintre generatii!

(va urma)


(textul integral in "Eduard Orasanu invita la dialog pe Claudius")

Maria Schafer

Cine s-a turcit?
Turcii din Germania

1986 ii vedeam pe strazile Germaniei, barbati cu razura proasta, ciupilici crosetate si matanii in mana, cu citiva pasi inainte, urmati de femei cu imbracaminti neasortate ( fusta in carouri, bluza cu flori si basma pestrita) cumparate undeva la solduri sau mai bine in lagerele organizatiei Caritas, insotiti de citiva copii cu ochi maslinii. Cine erau acesti oameni care cumva nu se potriveau in imaginea generala a unei societati moderne?

Acum, cind de 30-40 de ani, economia Germaniei se afla intr-o faza de dezvoltare puternica, fortele de munca proprii sunt cu totul neindestulatoare. S-au recrutat muncitori straini. Asa au luat drumul Germaniei, sicilienii, grecii, iugoslavii si…turcii.

Pentru ca este inuman sa desparti un barbat de familie pentru mai mult timp, au urmat cu timpul nevasta (nevestele) si copiii.

S-au multumit cu putin. Au preluat muncile mai neplacute si prost platite. (Un fel de sclavagism modern). Intre timp multe fabrici nici nu mai pot exista fara aceste forte de munca.

S-au multumit sa locuiasca in casele vechi din centrele oraselor, casele pitoresti germane de nelipsit pe cartile postale dar cu conditii igienice care nu mai tin pasul cu constructiile moderne. Asa ca se poate intimpla prea bine unui turist ce viziteaza un orasel german duminica, sa creada ca se afla in Anatolia.

Dupa motto-ul: «Tace si face». Musafirii s-au inmultit. Copii au crescut. Au frecventat institutiile de invatamint germane. Vorbesc perfect, mai curat ca unii bastinasi limba germana.

Au economisit destul ca sa-si cumpere locuinte mai moderne. La fiecare colt de strada in orase este un restaurant sau o tejghea de specialitati turcesti. Inainte de toate Döner Kebap, o friptura rotisata, servita in pita cu ceapa, usturoi, smintina si condimente picante ( are un gust foarte bun, le place si germanilor).

Musafirii si-au gasit identitatea nationala si religioasa. Imbracamintea s-a schimbat. Femeile si mai ales cele tinere, poarta vesminte lungi, din stofe scumpe si fine, asortate cu basmalele de matasa legate cu iscusinta. Barbatii se duc cu sirguinta in moschee. Da, la moschee.

Pot sa-si inchipuie fiii tarii lui Stefan cel Mare ca in tot mai multe orase germane se construiesc si se innaugureaza moschei si ca pe linga clopotele bisericilor crestine se aude glasul muezinului la rugaciune?

Daca in Romania se construiesc cu sirguinta biserici crestine, in Germania edificiile religioase construite in ultima vreme sunt moscheile, una mai aratoasa ca cealalta.


(recomandam a se vedea: “Maria Schafer – Galeriile “germane” ale SSJ-ului”)

Alin Cristea



No comment

In Romania ne aflam in pragul unei multiplicari a formelor evanghelice, ce poate duce în 10-20 de ani la aparitia a peste 50 de confesiuni. Avem la ora actuala in lume peste 10.000 de confesiuni crestine, daca nu cumva s-a ajuns la mult mai mult decat atat”. (Danut Manastireanu, in The Salt Street Journal / Perspective teologice)


(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

In seara lui Vasile sfantu’, mi-a furat caciula vantu’



In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:
-Sarbatorile la romani
- Librarie si Carti
- Mall, arta de a face cumparaturi

Pe cine promoveaza SSJ?

- Pe Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail.
- Pe Alin Cristea, pentru ce anume? O spune chiar el: Mesajele numite "Revista presei" si "Filme" le trimit saptaminal, de mai bine de 3 luni (octombrie 2001). Ideea s-a conturat in ultimii ani, dar primul numar a aparut ca urmare a faptului ca intr-o saptamina din septembrie, am gasit articole si informatii interesante in saptaminale si m-am gindit sa le semnalez si prietenilor mei. Tipul acesta de mesaj nu vrea sa doar sa semnaleze, ci sa fie in sine un mesaj, preluind citeva informatii, dar mai ales idei, fiind selectate in mod critic si in parte alese pentru anumite categorii de destinatari. A urmat imediat "Filme", avind in vedere ca nu exista nici o revista de specialitate in domeniu, ca sint o multime de filme usoare la TV, si dorind sa ofer citeva criterii de evaluare. Consider ca in Romania ducem lipsa de critici in mai toate domeniile. De criticisti, nu. "No comment" a aparut atunci cind am aflat sau am gasit lucruri care ne lasa cu gura cascata, iesite din comun, nu ma refer la curiozitati, ci la un fel de enigme ale vietii noastre. Incepand cu anul acesta o sa mai adaug un mesaj saptaminal - Omul recent - cu citate scurte, reprezentative (sau paragrafe lungi pentru citiva, sau la cerere) din ultima carte a lui Patapievici.

Curier&Posta redactiei:

Multumim tuturor care s-au gandit si la noi cu ocazia srabatorilor ce tocmai au trecut. Multumim pentru mesaje, pentru e-carduri, pentru gandurile voastre. Multumim pentru atentia pe care ne-o acordati. Un an mai bun impreuna!
(Dany Ungureanu, Emi Danut, TimoTeam, Ofelia Faur, Adrian George, Ian & Dana Sisoev, Mircea Mitrofan, Angelica Costan, Petrica Moisuc, familia Sinea, Robert Martiniuc)

Robert Martiniuc (USA): Dragii mei prieteni, as vrea sa va doresc un an nou plin de bucurii in Domnul. Sa aveti multa putere de munca, timp si chef sa mergeti inainte cu lucrarea asta, caci, noua, celor care suntem departe si nu putem vedea cum "ninge pe Moldova, ninge", ne este de ajutor. Ne simtim mai aproape de casa. Domnul sa va binecuvinteze si sa va sprijine, pe voi si familiile voastre! Va salut cu 1Tim. 3:14

Nota redactiei: Iti multumim ca in aceste troiene ce se abat asupra Moldovei tu esti cald, ca de obicei, te simtim atat de aproape incat nici nu mai conteaza zapada, raceala si distanta. Cele mai calde urari posibile de sub gheata, tie si familiei tale, acolo! Cu drag, prietenii tai.

Nicoleta Saculdean: Noi ne-am oprit o clipa la trecerea dintre ani... Timpul nu s-a oprit la trecerea noastra. Fiecare oprire trece... Si pornim din nou...

Nota redactiei: Iti multumim Nicoleta de urarile tale. La cele scrise mai sus, ne-ai lasat fara replica. Numai bine si drum bun in Egipt.

Epilog: "Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 600 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: