The Salt Street Journal nr. 127



Curajul de a lupta cu morile de vant

Nr. 127 / 17 Februarie 2002, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Daniel Bud, Cristian Lucaci, Constantin Popescu si Alin Cristea

Cuprins: Introducere, 11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana, Fuga cu preludiu sau blestemata America!, Trenul preferintelor, Citeva intrebari si raspunsuri legate mai mult sau mai putin de emigrare, Exil interior, Documente, marturii, memorii, Noua simfonie, Epitaf - Pentru inviere, Pe cine promoveaza SSJ?, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Introducere

Urmatoarele doua numere le vom dedica temei: "Emigrare sau exil interior?". Discutia despre emigrare ramane una sensibila si apasatoare pentru sufletul romanilor, suflet depre care se spune ca a inventat cuvantul "dor", suflet despre care se spune ca este usor asimilabil.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Daniel Bud



11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana

1. Biblia nu se refera specific la emigrare. Intreg pamintul este al Domnului.

2. Crestinul este caracterizat de o istorie care ii defineste identitatea si ii stabileste prioritatile.

3. Crestinul are datoria de a cauta bunastarea patriei pamintesti.

4. Crestinul are datoria de a-si sustine si ingriji familia si propria persoana.

5. Crestinul are datoria si dorinta de a se dezvolta si implini social si profesional.

6. Cind datoria nu se poate realiza in tara natala, emigrarea ofera o noua sansa.

7. Emigrarea poate fi optiunea unui crestin fericit in tara de bastina.

8. Legaturile de familie ajuta mult in procesul de emigrare.

9. Cazuri de emigrare temporara sau permanenta intilnite pe paginile Bibliei, in paginile cartilor de istorie, sau in prezent.

10. Emigrarea costa mult, insa cei mai multi emigranti platesc costul fericiti.

11. Oare ne vor strainii la ei in tara?

1. Biblia nu se refera specific la emigrare.

Intreg pamintul este al Domnului. In consecinta, emigrarea devine o chestiune de alegere si preferinta personala, la fel ca si decizia de a locui la tara sau la oras, insa cu consecinte mult mai complexe. Desi biserica nu e chemata sa impuna reguli cu privire la emigrare, odata ce un membru al bisericii a luat decizia de a emigra, biserica mama este chemata sa ajute membrul emigrant la plecare, iar la sosire biserica din tara de destinatie are datoria de a facilita integrarea lui in noua societate. Normal ar fi sa existe o strinsa legatura intre aceste biserici. Oriunde am trai suntem chemati sa traim cu intelepciune biblica!

2. Crestinul este caracterizat de o istorie care ii defineste identitatea si ii stabileste prioritatile.

Istoria personala este legata de familia, cultura, societatea, tara, asezarea geografica, religia sau comunitatea in care s-a nascut si a crescut. In calitatea de cetateni ai unei patrii eterne suntem chemati sa Il slujim pe Dumnezeu cu toata inima, cu toata puterea si cu toata intelepciunea. Aceasta o facem ca cetateni ai unei patrii pamintesti unde avem datoria de a fi cetateni responsabili si activi in procesul de dezvoltare a societatii. Binele nostru fizic este legat de binele tarii in care traim. Binele nostru etern este legat de harul mintuitor al lui Dumnezeu aratat prin biserica.

3. Crestinul are datoria de a cauta bunastarea patriei pamintesti.

Contributia noastra la dezvoltarea tarii se face prin bunastarea creata din excelenta serviciului oferit prin vocatie (ca medic, profesor, sudor, zidar, contabil, pastor, misionar, casnica), prin platirea de taxe, prin implicarea in cadrul organizatiilor voluntare de tot felul (biserica, organizatii caritabile, asociatii profesionale, organizatii misionare, orfelinate, cluburi), si prin participarea responsabila la vot sau la conducerea administrativa si legislativa a tarii. Crestinul are datoria de a reprezenta valorile Imparatiei lui Dumnezeu (de a fi sare si lumina) in toate sferele vietii.

4. Crestinul are datoria de a-si sustine si ingriji familia si propria persoana.

Grija pentru familie implica atit a dori si urmari necontenit binele familiei, cit si a evita sau elimina sursele care ii produc suferinta nejustificata. Siguranta fizica, hrana, caminul cald, asistenta medicala adecvata, educarea in spirit crestin si echilibrul emotional al familiei sunt obiective esentiale pentru parintele crestin.

5. Crestinul are datoria si dorinta de a se dezvolta si implini social si profesional.

Fiinta umana este predispusa la realizarea unui vis intilnit in general in toate societatile umane. Acest vis universal cuprinde cel putin urmatoarele patru aspecte: a) inchegarea unei familii sanatoase din toate punctele de vedere (exceptie fac cei care nu se casatoresc), b) asezarea familiei intr-o locuinta decenta, c) realizarea pe plan profesional (implinirea chemarii sau a vocatiei), si d) practicarea credintei in biserica si in toate sferele de viata si activitate umana in deplina libertate.

(va urma)


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)

Cristian Lucaci



Fuga cu preludiu sau blestemata America!

In secolul al XVI-lea un om cu mintea ne-normala pentru oamenii de atunci a apucat calea marilor. A fost printre primii care au avut un vis si l-a vazut implinit in ceea ce se va numi ulterior "tara tuturor posibilitatilor." Basmele cu probele lor de foc au fost surclasate de echipajele lui Columb. Au trecut vapai si ape ca sa descopere un taram pe care Americi deja il vizitase.

Iata ca de atunci concurenta se dovedea acerba. Au inceput targuielile. Europenii vedeau totul in roz (mai bine zis rosu), iar indienii vedeau totul in alb. Pana la urma culoarea rosie a curs din trupurile ambelor tabere, cei rosii sfarsind in tarcuri cu ore de vizite bine delimitate. Apoi s-a trecut la formarea comunitatilor din tot felul de soiuri de oamenii, majoritatea constituind protestatarii Europei. Oamenii acestia aveau un vis, un dor de duca si doreau o noua viata. Au format crestinatati legaliste (intr-un buzunar Bibia, in celalalt pistolul) si au pus lumea la punct. Acesti crestini au ajuns in noul "pamant al fagaduintei" si au crezut de cuviinta sa asculte porunca lui Dumnezeu din Vechiul Testament de a nimici toate neamurile. Si iata-i armand pistolul impotriva arcului. Astfel au cucerit tara si "Dumnezeu le-a dat odihna."

Totusi au existat si oameni tematori de Dumnezeu care au luptat pentru rugaciune, Cuvant si mai ales pentru munca. Fiind un "no man's land" multi, din multe locuri, s-au suit pe o sa si au inceput povestea asa. Avand sansa unui teren neminat de istorie, au putut sa viseze la democratie cu ochii deschisi. Visul statuii care fagaduieste libertatea adaposteste mirajul fascinatiei dintotdeuna. Azi nu mai exista America. Azi exista doar un lighean unde terciul natiunilor si filozofiilor se coace la focul mic al globalizarii.

Romanii, dintotdeauna buni atleti, au participat la proba de cursa cu obstacole si sareau gardul vecinilor inca din timpul comunismului. Altii, buni urmasi ai lui Pataichin treceau Dunarea. Cand vasla obosea se trecea la inot. Bisericile neo-protestante au avut intotdeauna campioni la aceste probe sportive, la care as mai adauga si orientarea turistica. Penticostalii se ajutau intre ei si nu pastrau secretul drumetiei, impartasind harta si altora. Baptistii, mai egoisti, doreau statuia doar pentru ei. In timpul comunismului nimeni nu condamna trecerea ilegala a frontierei. Iar acum nu se mai aminteste nimic. Oare nu este ea o fara-de-lege? Sau acesti "frati" din America, nu mai pot fi criticati pentru ca acum trimit ajutoare?

Dupa 1989 tactica s-a schimbat. Preludiul nu a mai fost asa de migalos si periculos. Cu o excursie si o viza te descurcai. Te faceai nevazut, dupa care iti puneai actele in regula si pierdut erai. Da! Gaseai bani, masina, casa. Deveneai ceva, te puteai defini prin posesiuni. Azi ei strabat mari si oceane, macaie ceva in romana si sunt fani ai eroilor crestini dinainte de Revolutie. Sa-i vezi cum plang in biserici cand marturisesc cat au suferit cei de acasa. Tot ei, cu inima mare, vin cu sticla de apa plata in mana, cu biscuiti in "bag-uri" si fac misiune. Au cravata, miros frumos si mesteca guma. Ne sunt superiori. Multumim pentru noua viziunea asupra vietii si asupra lui Hristos.

Mai exista insa o categorie de oameni pentru care America a fost si ramane valoroasa. Motivul acestei iubiri platonice fiind SCOALA. A te scoli inseamna mult. Oamenii valorosi, oamenii cu potential au fost infascati de mitul Sofiei si acum isi rod coatele printre soarecii bibliotecilor americane. Apreciez America pentru ingeniozitatea ei de a atrage, de a respecta si recompensa valorile pe care Romania nu le-a apreciat, si de aceea probabil nici nu le-a meritat. Insa ea mi-a rapit tot ce am avut mai frumos, adica prietenii. Mi i-a ametit si acum ii invata. O urasc pentru ca mi-a luat visul!

Totusi azi trebuie sa re-inventam Romania. Sa delimitam bine cine a intrat, cine a iesit. Cu ce scop si de ce? Ce primim si ce dam? Ne vrem tezaurul si "puii de la closca" americanilor inapoi. Platim orice pentru oameni. E timpul sa ne ademenim valorile. E timpul sa nu mai compunem fugi, ci sa scriem preludii la simfoniile realitatii romanesti. E timpul sa rostim dimpreuna cu Luther King "I have a dream," adica "Visez la Romania!"


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)

Alina Simion



Trenul preferintelor

Aveam o placere. Era placerea de a merge in gara si sa privesc trenurile si calatorii. Astfel ma simteam bine, pierduta printre atata lume si atatea sentimente ascunse. M-am urcat intr-unul din acele trenuri pe care nimeni nu le anunta. Inexistenta lui nu dauna, la prima vedere, nimanui. Era trenul care alimenta societatea sau care aduna rebuturile ei, mergand paralel cu toate trenurile existente. Era trenul care transporta fie fosti hoti sau banditi, fosti detinuti fie viitori oameni ale caror capacitati pot schimba destinul unei tari. Aici, pe linia de a carei existenta stiau prea putini, dar care era vitala pentru existenta societatii intregi, nu existau conflicte.

FIECARE ISI CUNOSTEA LOCUL, FIECARE ISI CUNOSTEA DESTINATIA, GARA IN CARE TREBUIA SA COBOARE. ERA TRENUL CARE OPREA DUPA PREFERINTE.

As fi vrut sa cobor la capat de linie, gara din care priveam trenurile era tot un capat de linie, dar acolo nu avea cine ma astepta. Si trenul asta avea statii nu numai in tara, ci si "dincolo". Depindea de tine unde sa cobori. Ma hotarasem, cum am mai spus sa cobor la capat de linie, dar realitatea mi-a aratat ca ar fi bine sa ma opresc undeva mai aproape de gara initiala, din care urcasem. Nu stiu daca am coborat "aici" sau "dincolo", dar ce importanta mai are daca oricum nu ma asteapta nimeni nicaieri?


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)

Constantin Popescu

Citeva intrebari si raspunsuri legate mai mult sau mai putin de emigrare

1. Care este diferenta intre a emigra si a merge la lucru in strainatate?

In America de Nord (USA si Canada), Australia, Noua Zeelanda se emigreaza, iar in Uniunea Europeana se lucreaza! Asta spune cit de deschisa este mentalitatea celor din UE pentru noi, romanii! Ei boieri si noi tot tarani! In tarile unde emigram, acolo devenim cetateni, cu drepturi si libertati egale! Emigrind in SUA devii american, in Australia, devii australian. Odata integrat in sistem, accesul la un stil de viata american este deschis pentru toti, si esti tratat ca american. In Anglia, de exemplu, cel mult poti deveni cetatean britanic, insa niciodata nu vei putea deveni englez!

2. Cum pot obtine informatii daca vreau sa muncesc sau sa emigrez in occident?

Cel mai usor este prin prieteni si cunostinte care fie ca sunt acolo fie ca s-au intors din occident. Contactarea bisericilor din occident - in caz ca prietenii lipsesc. Internetul si agentiile existente in tara, avocatii specializati in emigrari fie din tara fie de pe internet.

3. Care e situatia Romaniei ca si standard de viata?

Suntem printre ultimele tari din lume. Nivelul de trai, accesul la tratamente medicale adecvate, accesul la informatie, libertatile si drepturile umane sunt la nivel minim. Dupa reactia premierului la Armagedon II este si mai clar ca comunismul infloreste in Romania. Nesepararea puterilor in stat, coruptia guvernamentala si saracia sunt probleme majore. In statistica din numarul trecut al SSJ Romania era in capul listei europene la boli cronice pe cap de locuitor! Ii pasa d-lui Nastase? Nu! Preocuparea lui e sa isi trimita copiii la scoala americana cu 20.000$ pe an, sa isi mareasca colectia de arta de 2 milioane de dolari la fiecare zi de nastere cu noi obiecte de arta in valoare de 300.000$, si sa aresteze in stil comunist pe autorul dosarului Armagedon II. Cu asa "spate tare" va taia ciocul la orice critic care ii spune adevarul. Si adevarul nu e frumos: suntem o tara saraca condusa de ciocoii comunisti imbogatiti pe spinarea noastra.

4. Care e diferenta intre a munci in Romania si a munci in occident?

In occident lucrezi intr-un sistem capitalist, nu in sistemul comunist, si chiar daca munca e aceeasi, beneficiile fac diferenta. In lagarele de munca de la Canal si din Baragan au fost romani harnici si muncitori. Insa intre ei si romanul de rind era o diferenta, mare chiar.

5. Care e diferenta intre un pensionar roman si un pensionar occidental?

Daca luam cazul unui pensionar occidental si unul roman, amindoi fosti muncitori in fabrica, unul la o fabrica de masini unelte din occident si altul la acelasi tip de fabrica din Romania, situatia sta cam asa:

a. pensionarul occidental a muncit cite 5 ore pe zi

- pensionarul roman a muncit 6 zile pe saptamina pina in 1990. Nu luam in calcul cum au trait din salarul de muncitor, mergem direct la situatia de dupa prima pensie.

b. pensionarul occidental isi permite sa vina anual la masaj si tratament in statiunile din Romania, sa calatoreasca in diferite parti din lume, sa mearga in croaziere pe Mediterana sau in marile oceane, sa viziteze Tara Sfinta impreuna cu prietenii sau familia, sa faca inconjurul lumii, isi permite sa mearga pe cimpul de misiune sau sa viziteze misionari si crestini din tarile in curs de dezvoltare (discuta cu pensionarii occidentali care vin in Romania); isi permit sa aibe o locuinta incalzita bine iarna si cu aer conditionat vara, sau pot avea a doua locuinta (apartament de iarna) in Florida, California sau in alte zone calde unde se duc pentru a se intilni cu prietenii si colegii pensionari veniti din toate colturile lumii, si de obicei are mai mult de un automobil in fata casei.

- pensionarul roman abia daca apuca la 5 ani un bilet subventionat intr-o statiune unde e tratat ca si roman; de iesit din tara nici vorba, chiar daca UE ii permite acum sa iasa fara viza nu are de unde sa arate banii la granita occidentului, nu are nici asigurari de sanatate valabile in occident, la ambasada SUA se cer 45$ numai pentru a depune cererea de viza; pentru el costul biletului de tren pina in capitala este prea scump; nu isi permite sa stea la un hotel peste noapte pentru ca isi arunca aproape jumatate de pensie, mai mult, nu isi permite nici macar un abonament pe transportul local, si ajunge sa mearga pe jos prin frig, sta la cozi si prin statii vara si iarna.

c. pensionarul occidental are o dieta variata, mincarea nu e o problema pentru el; isi permite sa manince si la restaurante, joaca golf si are timp de relaxare, iar cind il lovesc bolile pe la 75-85 de ani, daca isi pune casa la bataie poate sta pina la moarte in case de batrini luxoase, unde au asistenta medicala permanenta, si unde sunt ingrijiti regeste. Multi emigranti romani isi deschid case de batrini in SUA pentru ca se cistiga bine.

- pensionarul roman are probleme cind merge la piata si nu isi permite ceea ce si-ar dori pentru ca intretinerea (apa, caldura si gazul) se ridica aproape cit pensia lunara; iar daca e bolnav si ajunge la spital e tratat ca o piesa de fier vechi; cit despre batrinete, e dependent de familie pentru ca fuge de casa de batrini ca de inchisoare.

d. pensionarul occidental are o pensie de cam 2,500 de dolari pe luna

- pensionarul roman primeste intre 10 si 150 de dolari pe luna.

e. pensionarul occidental daca a iesit la pensie la 65 de ani se asteapta sa traiasca pina la 85 de ani, daca nu e lovit de o boala incurabila; dupa 85 de ani nimic nu mai e sigur, insa multi conduc masina si la 90 de ani

- pensioarul roman se bucura de fiecare zi pe care o traieste peste 65 de ani!

f. pensionarul occidental nu are nevoie de vize pentru a calatori, nu da 45$ ca sa intre in Consulatul SUA si nu are de mers pentru ea la Bucuresti, nu are nevoie de asigurare medicala speciala ca sa intre in orice alta tara, si nu are nevoie de carte verde pentru masina

- pensionarul roman daca si-a pus agoniseala la FNI a dus-o Vintu!

Daca puntem la socoteala ca pensionarul roman a lucrat pina in 1990 si simbata, zi de weekend cu familia pentru occidental, situatia e atit de incurajanta incit iti vine sa spui din toata inima: "proletari din toate tarile UIMITI-VA!"

Romanul care a lucrat 35 de ani inainte de '90, are 1680 de zile lucrate in plus fata de occidental, asta inseamna 13.440 de ore de munca, sau peste patru ani si jumatate. Romanul a lucrat crezind mincina comunista: vom avea noi grija de voi la pensie, prin pensia de stat. Tot asa minte guvernul si acum! Sa credem ca de data asta spun adevarul?

5. "A murit cineva de foame in Romania?"

Aceasta a fost intrebarea pusa de Elena Ceausescu la "proces". Probabil ca raspunsul e nu. Dar oare cei 10 milioane de copii care mor anual in Africa (un copil la fiecare cinci secunde), mor de foame? Nu, de malnutritie (mincare insuficienta) si de boli care in tarile dezvoltate se trateaza, cum ar fi pneumonia si malaria. Cine isi permite in Africa sa cumpere o pastila cu 5$ in fiecare zi, pentru a nu contacta malaria? Murim si pentru ca nu avem tratamente medicale adecvate. Nu murim de foame, ci din cauza proastei mincari. Orice tara civilizata isi respecta cetatenii, le da de mincare suficienta si de calitate. In Romania se traieste in malnutritie, adica alimentatie proasta. Si asta ne face vulnerabili la tot felul de boli. In general in Romania nu se moare de foame, ci se moare prea devreme din cauza bolilor cauzate si de o mincare proasta.

Multi romani insa, mai ales daca le merge bine in tara, aduc argumentul urmator impotriva emigrarii: nici in Romania nu se moare de foame! Adevarat.

(va urma)


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)

Eduard Orasanu



Exil interior

Placinta cu bostan e una dintre retetele delicioase ale mamei. De obicei sambata este ziua cand din cuptorul incins sunt scoase o parte din minunile lumii. Parjoalele si zacusca reusesc sa ma "scoata din minti", asta si pentru ca niciodata nu-mi par de ajuns.

La inceput mama a lucrat intr-o librarie, dar pentru ca citea mai multe carti decat reusea sa vanda, a fost transferata la un magazin de mercerie. Peste douazeci de ani a vandut nasturi si papiote, dar in tot acest timp si-a cumparat un "vagon" de carti.

Urzicile si strugurii delimiteaza un calendar precis din viata tatalui meu. Primavara, la vremea culesului de urzici, tata, cu mai multe sacose in mana, este pregatit pentru o noua si sanatoasa expeditie. Bine, el crede ca din urzici si struguri se stoarce cea mai buna zeama. La inceput a crescut intr-un sat uitat de lume, apoi a fost luat de "val" si a plecat sa construiasca o parte a socialismului: cea cu fabrici si uzine. Peste douazeci de ani a ingrijit instalatiile electrice, dar in tot acest timp si-a sprijinit cu extrema pretuire parintii, vizitandu-i, ducandu-le zahar si ulei.

"Rapirea din Serai" este una din carpetele cu care nu m-am acomodat niciodata, mama nu se poate dezlipi de ea. "Carnetul de Partid" este documentul cu care nu m-am acomodat niciodata, tata il pastreaza si acum.

Mama si tata nu au pasaport, nu au avut niciodata, dar totusi mama merge zilnic in Argentina si Mexic, iar prin "Tanar si Nelinstit" in Statele Unite, tata calatoreste de o viata pe undele Europei Libere.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)



“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski

Pentru acest numar va recomandam in continuare:

. Documente, Marturii, Memorii
. Alin Cristea - Filmul - Noua simfonie



Documente, Marturii, Memorii

Relansam aceasta rubrica pentru a publica cateva documente care au fost editate prin anii '70-'80, si care au o legatura directa cu biserica baptista din Sararie 32. Iata o scurta introducere in context:

In anul 1973 se intorcea in Romania, dupa trei ani de studii teologice la Regent's Park College in Oxford, pastorul Iosif Ton, care a devenit imediat profesor la Seminarul Baptist din Bucuresti. La putina vreme dupa aceea, Iosif Ton s-a implicat intr-o serie de actiuni publice, menite a atrage atentia autoritatilor si a strainatatii asupra persecutiilor si restrictiilor la care erau supuse comunitatile religioase din Romania si in special cele evanghelice. Primul document de protest adresat de Iosif Ton cunducerii Cultului baptist si autoritatilor romane a fost semnat ulterior de alti 50 de lideri baptisti. Reactia autoritatilor a fost brutala, Iosif Ton si apoi altii impreuna cu el, fiind arestati si anchetati, in mai multe rinduri, uneori in mod violent. O noua miscare de protest s-a produs in 1974, cu ocazia arestarii si condamnarii la doi ani de inchisoare a credinciosului Vasile Rascol, pentru distributia ilegala de Biblii si literatura crestina. Ton a publicat apoi, in 1976, un document teoretic numit "Locul crestinului in socialism". Acesta nu era propriu-zis un document anticomunist, ci critica lipsa de libertate religioasa din Romania, sugera ca socialismul nu trebuie sa fie neaparat ateist si pleda pentru ca autoritatile sa ofere crestinilor locul care li se cuvenea in acea societate.

In 1975 a sosit momentul prielnic pentru efectuarea unor schimbari in conducerea cultului baptist, care pina in acel moment dovedise extrema slugarnicie in raporturile cu Departamentul cultelor. Ocazia a fost oferita de demisia predintelui cultului, Nicolae Covaci. Au avut loc imediat alegeri la nivel de comunitati si cu aceasta ocazie au fost alesi citiva reprezentanti mai radicali, care dadeau credinciosilor speranta ca schimbarea este posibila. Departamentul cultelor insa a refuzat sa recunoasca pe cei mai multi dintre radicalii alesi de comunitati si congresul a fost aminat, avind loc abia in1977. Din nefericire, noua conducere a cultului (Presedinte - Cornel Mara; Secretar general - Pavel Barbatei) aleasa la acest congres extrem de tensionat, s-a dovedit a fi inca si mai sensibila la presiunile crescinde ale autoritatilor.

In aceeasi perioada, Iosif Ton a fost inlaturat din pozitia de profesor la seminar, ceea ce a ocazionat protestul deschis al studentilor. In octombrie 1976, Ton a declarat o perioada de post public, in semn de protest pentru inlaturarea din seminar a studentilor Ianculovici si Prejban, care condusesera protestul studentesc. Incetul cu incetul, alti lideri si tineri evanghelici s-au adaugat acestei miscari pentru drepturi religioase, care a inceput sa puna tot mai serios sub semnul intrebarii legitimitatea sistemului comunist. Aceasta directie mai radicala de actiune, care nu s-a bucurat de sprijinul lui Ton, adeptul unei abordari mai nuantate, a fost promovata mai ales de catre Pavel Nicolescu si Comitetul pentru apararea Libertatii religioase si de constiinta (ALRC), format in vara anului 1978. In acest context, in diverse locuri din tara au fost concepute documente si au fost adunate liste de semnaturi solicitind autoritatilor respectarea drepturilor religioase si somind conducerea cultului baptist de a renunta la cooperarea vinovata cu regimul comunist. Acesta este cadrul in care a aparut la Iasi in toamna anului 1978 documentul pe care il vom da pentru prima data publicitatii incepind cu urmatorul numar al revistei noastre. El a fost conceput de Danut Manastireanu si a fost trimis Unuinii baptiste, insotit de o lista cu citeva zeci de semnaturi, mai ales ale unor tineri, dar si ale altor membri ai Bisericii baptiste in Iasi.
(va urma)


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist ‘ultima parte’”)

Alin Cristea



Filmul: Noua simfonie

Filmul este un produs comercial, dar este, in acelasi timp, mai mult decit atit. Este "noua simfonie", pe care secolul XX a elaborat-o pina la forme inalte de expresie artistica. Dar intr-un secol al zgomotului, al imaginii agresive, intr-o societate de consum avida de bunuri pe care sa le devoreze, nu a fost usor sa-ti construiesti o "filarmonica cinematografica", cu mari "solisti" si mari "dirijori" ca invitati.

Cu atit mai mult a fost greu pentru cei care au trait in "ghetouri culturale", construite pentru multimi prin linia oficiala a partidului unic, preceptele confesionale rigide, political corectness timp. Spiritul "inzburatacitor" al gindului uman a fost insa mai puternic, oamenii platind nu o data pretul pentru idei novatoare care au innobilat creatiile lor.

Daca 90% din romanele care se publica in lume sint proaste, lucrul acesta poate fi adevarat si in cazul filmelor. Dar merita sa scormonesti in "partiturile" moderne si postmoderne pentru a gasi "simfonii" extaziante. E nevoie insa mai intii de citeva "menuete", "valsuri" si, bineinteles, exercitii de admiratie.


(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Cristian Lucaci



Epitaf - Pentru inviere

Cu adanca durere anuntam trecerea in vesnicie a ceea ce s-a numit Alo+. Raman in urma ei frati si surori tristi, copii abandonati, tineri lipsiti si batrani fericiti.

"Revista ALOplus a insemnat a vorbi intr-un mod natural si creativ despre Hristos si despre relevanta Scripturii astazi, oferind o perspectiva crestina credibila asupra societatii si Bisericii romanesti, dincolo de orice granite confesionale.

Revista crestina Alo+ fondata in luna decembrie 1989 a fost independenta fata de orice structuri politice, sociale si religioase..."

Te-ai intors in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana ai fost si in tarana te-ai intors." Dar noi nu suntem din aceia care dam 'napoi. Noi asteptam invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie.

In numele tuturor care plang moartea ei, condoleante.

Cu respect, Cristian Lucaci

Oare-i va primi?



In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:

- Emigrare sau exil interior (partea a doua)?
- Librarie si Carti
- Mall, arta de a face cumparaturi

Pe cine promoveaza SSJ?

- Pe Ionatan Pirosca, cu "Poema Iubirii" - poezii difuzate o data la zece zile prin e-mail.
- Pe Alin Cristea, pentru ce anume? O spune chiar el: Mesajele numite "Revista presei" si "Filme" le trimit saptaminal, de mai bine de 3 luni (octombrie 2001).
Ideea s-a conturat in ultimii ani, dar primul numar a aparut ca urmare a faptului ca intr-o saptamina din septembrie, am gasit articole si informatii interesante in saptaminale si m-am gindit sa le semnalez si prietenilor mei. Tipul acesta de mesaj nu vrea sa doar sa semnaleze, ci sa fie in sine un mesaj, preluind citeva informatii, dar mai ales idei, fiind selectate in mod critic si in parte alese pentru anumite categorii de destinatari. A urmat imediat "Filme", avind in vedere ca nu exista nici o revista de specialitate in domeniu, ca sint o multime de filme usoare la TV, si dorind sa ofer citeva criterii de evaluare. Consider ca in Romania ducem lipsa de critici in mai toate domeniile. De criticisti, nu. "No comment" a aparut atunci cind am aflat sau am gasit lucruri care ne lasa cu gura cascata, iesite din comun, nu ma refer la curiozitati, ci la un fel de enigme ale vietii noastre. Incepand cu anul acesta o sa mai adaug un mesaj saptaminal - Omul recent - cu citate scurte, reprezentative (sau paragrafe lungi pentru citiva, sau la cerere) din ultima carte a lui Patapievici. Abonamente la: alinpm@yahoo.com
- Pe Chris, pentru organizarea festivalului de muzica crestina contemporana Quo Vadis 2002. Iata un gand semnat de el: "Cel mai greu mi-a fost sa conving lumea ca festivalul Quo Vadis e o treaba cat se poate de serioasa si de importanta!" Informatii la adresa: ...
- Asociatia Culturala ONESIMOS
Scopul Asociatiei ONESIMOS este urmatorul: promovarea valorilor, gandirii si creatiei culturale crestine printre tineri la nivel national si international.
Context: Orasul Iasi: capitala provinciei Moldova, oras istoric si de cultura, oras al educatiei si formarii; ca marime, este cel de-al doilea oras al Romaniei, dupa capitala, (la 1 ianuarie 2001 în Iasi erau 349605 locuitori, din care 22% tineri între 14-24 ani); este cel mai vechi oras universitar din tara (prima universitate din Romania se infiinta la Iasi în 1860) este al doilea oras universitar din Romania, ca numar de universitati si studenti înscrisi anual (in anul universitar 2000-2001 în Iasi învatau 50376 studenti)
Nevoie: Pe langa spatiul educational al scolilor si universitatilor, pentru cei aproximativ 130000 de tineri din Iasi, exista nevoia unor spatii culturale de formare si creatie care sa se înscrie pe linia traditiei culturale iesene, tinand cont de elementele specifice vremii actuale si de paradigma crestina

Curier&Posta redactiei:

Multumim celor care sunt doritori de primirea revistei in propriile camine.
Cu mult respect dorim ca in odaile dumneavoastra sa gasim spatiu unde sa ne putem insira la o cafea...

Epilog: Rataciti intr-o lume care nu este a noastra, supravietuim... si chiar mai mult visam.

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 650 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: