The Salt Street Journal nr. 134



Nr. 134 / 28 Mai 2002, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Ionatan Pirosca, Ioan Ciobota si Alin Cristea

Cuprins: Introducere, Bariere, O vorba dulce, Neliniste, Eu nu vad nici o diferenta..., Provincialii, Provincia, Vieti transformate, Exercitii de admiratie, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Introducere

In acest numar ne propunem sa vorbim despre fragmentare, regionalizare si provincialism. Incercam sa descoperim bunele si relele faptului de a apartine unei provincii. Nu-i asa ca moldovenii sunt denigrati, ardelenii admirati, oltenii priviti cu simpatie? Stim ca multi dintre cititorii nostrii nu mai sunt in hotarele unei provincii romanesti, cu siguranta ca ei strang in inima intreaga Romanie, si poate de aceea acesta tema, pe care cu siguranta nu o vom epuiza, va fi un prilej de meditatie, intoarcere si implicare.


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Ionut Apostu



Bariere

Traversand tara de la nord la sud, de la est la vest este imposibil sa nu definesti foarte clar patru regiuni, cu oameni diferiti, cu obiceiuri diferite, cu mentalitati tot mai diferite si de ce nu, cu limbaje diferite. Poate ceea ce tine acest bulgare la un loc este cultura si limba.

Cand eram mai mic, tatal meu, intorcandu-se din delegatie aducea tot felul de dulciuri neinchipuite de mine in Iasi. Parca venea dintr-o alta lume, de pe alte meleaguri… Apoi, crescand mai mare am descoperit oameni diferiti, traind in zone diferite, avand bariere intre ei din ce in ce mai mari. Acum, vad o Moldova izolata din pricina prejudecatilor. Vorbeam odata cu un vanzator de CD-uri si casete si imi zicea cu o mare indignare ca „astia” ne cred tembeli, handicapati de nu trimit si in Iasi noutatile aparute in capitala. De obicei aici se ajunge la urma, daca mai ramane ceva. Si cam asa se petrece in mai toate domeniile vietii cotidiene romanesti…

Traiesc intr-o Moldova izolata cultural, desi paradoxul este ca tocmai de aici au iesit cele mai mari valori culturale romanesti. Sa fi fost aceasta izolare pricina genialitatii lor, a unicitatii lor? Traiesc intr-o moldova in care oamenii se incapataneaza sa lase timpul sa treaca atat de repede, ei mai zabovesc putin prin camarutele istoriei si culturii.

Daca vorbim de izolare si mentalitati, cu siguranta nu pot generaliza, desi in mai toate cazurile intalnite am putut sa observ oarece retinere in momentul “revelarii identitatii”.

Exista cu siguranta oameni care nu tin cont de origine, ei trateaza special fiecare persoana, fara a avea prejudecati, fara a pune etichete.

Din pacate acestia sunt din ce in ce mai putini, lasand loc izolarii si indiferentei umane. O Romanie in care sufletul nu mai conteaza, sistemul vizibil e din ce in ce mai accentuat, facand tot mai multi robi in prorpriile lor case, in propriile lor ganduri si activitati. O robie ce nu iti permite sa vezi dincolo de bariera, dincolo de acest sistem vizibil, nu iti permite sa vezi ca de fapt regiunile si le face fiecare, prejudecatile de asemenea, ca sa nu mai zic de etichete…


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 18 – Despre fragmentare / regionalizare / provincialism”)

Aretta Bazdara



O vorba dulce

Sa vorbim oleaca ca oamenii, de una de alta, poate de frumoasa noastra Moldova.

Prinsa intre stegulete rosii si etichete nejustificate, Moldova rezista in timp in ciuda saraciei... saracie care limiteaza oamenii, instraineaza zimbete si ucide normalitati... Rupta de suflet, ciopirtita de oameni si lasitati cunosc o Moldova departe chiar de ea insasi... Basarabia. Nu fac politica si poate spre nenorocirea mea ma indepartez de subiect dar mi-a venit in minte Basarabia... nu ca as fi eu mare patrioata, cred ca generatia mea si cu siguranta cele viitoare sunt lipsite de acest sentiment necesar dar pierdut... spun doar... si poate nu-mi este ingaduit sa zic nimic.

Mi-a venit in minte ca ne uneste ce-a mai ramas: limba, accentul. Am avut o colega in liceu din Basarabia... uneori ma amuza accentul ei si fara sa-mi dau seama vorbeam aproape cu acelasi accent... Ce ironie, si ea ca si mine putea povesti usor, poate mai usor chiar, zicerile lui Creanga. De ce oamenii ciuntesc linistiti si fara remuscari idealuri?

Cred ca exista o Romanie, nu o regiune sau alta... Si mai cred ca romanii sunt unul si acelasi indiferent de accente sau de influiente. Vad un roman care ar trebui sa se uite in interior si sa vada clar si limpede lipsa sa de suflet, necredinta... avem aici o tara? Mi s-a zis ca romanul e primitor, ca romanul e darnic, ca romanul e... si e... si e... as vrea sa-mi zica cineva ca romanul e aproape de Dumnezeu... si chiar sa fie asa. Ma intorc din nou si iarasi la ideea desertaciunii, toate vin si se duc... As vrea sa se uneasca Basarabia cu Moldova... Sa fie oare o unire teritoriala sau se poate ceva mai mult? Pamintul e pamint. Sufleteste... o unire sufleteasca.

"Na ca am vorbit... sa fi vorbit oare cu accent moldovenesc...?!"


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 18 – Despre fragmentare / regionalizare / provincialism”)

Alina Simion



Neliniste

A fost un timp cand Pamantul era centrul, iar Soarele se invartea in jurul lui si nimeni nu zicea nimic. Era vremea cand se credea ca Pamantul e nucleul universului si toti se simteau bine. Cand se culcau erau linistiti, cand se trezeau erau odihniti. Nimanui nu i-ar fi trecut prin cap sa schimbe situatia. Asa era firesc, asa trebuia sa fie. Atunci cand un "eretic" n-a mai dormit linistit si a incercat a dovedi cum ca Soarele e centrul si Pamantul nu realiza decat rotatii in jurul lui, lumea s-a revoltat. O erezie mai mare ca asta nu se putea.

A fost un timp cand Anglia era centrul iar America nu era decat acel teritoriu in care se deportau detinutii. A fost un timp in care Parisul era capitala iar Corsica provincia. Si totusi Napoleon era corsican. In tot acest timp Romania nu a fost decat provincie iar Bucurestiul capitala ei, cu toate ca revolutia a inceput la Timisoara.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 18 – Despre fragmentare / regionalizare / provincialism”)

Sabina Dodan



Eu nu vad nici o diferenta

Poate ca da, vad o diferenta dar stiu ca ea nu ar trebui sa existe. As extinde aceasta tema si la rasism, etnism sau religii diferente si tot as vedea ca dincolo de toate suntem oameni si suntem la fel. Dumnezeu ne-a facut la fel, restul a fost alegerea noastra.

Nu am fost nicidata catalogata ca provenind dintr-o regiune anume, ca fiind moldoveanca sau sa mi se spuna ca fac ceva anume ca o anumita categorie de populatie. Eu iubesc diversitatea aceasta a tarii noastre si cat am calatorit am inteles ca nu ca si structura suntem diferiti, ci regiunile in care traim ne determina sa ne purtam, adaptam, comportam intr-un anumit fel.

Purtam etichete toata viata noastra: de copil, de tanar, de elev, de student, de sot, de somer, de iesean, de moldovean, de roman, tigan sau european, dar nu inseamna ca devenim si “embleme” pentru fiecare categorie in parte (“da tu esti asa, tu faci asa, am auzit de voi, lor le place, ei prefera, ei castiga, la ei e altfel”).

Provincie si capitala? Ma bucur ca nu traiesc in Bucuresti, ma bucur ca nu accentuez cuvintele intr-un anumit fel, ma bucur ca nu ma cred intr-un anumit fel. Iubesc Iasul si iubesc Moldova, am vazut mai tot din ea si am vazut si tara in rest, mi s-a parut necunoscuta, dar mi-au placut oamenii si nu i-am categorisit intr-un anume fel. Erau doar oameni. N-as putea sa spun ca oamenii sunt atat de diferiti chiar daca ei isi formeaza anumite mentalitati ci regiunile in care traiesc ii determina sa devina ca si locuitori intr-un anumit fel.

Diferentele dintre regiuni tin foarte mult si de factori economici si sociali: o regiune saraca va oferi cu totul alte vise si va forma intr-un cu totul altfel oamenii decat o regiune in care oamenii pot obtine mai usor o anumita stare materiala care sa le asigure confortul necesar, o regiune situata intr-o anumita zona geografica o sa fie diferita si va forma obiceiuri specifice doar acelei zone.

La nivelul la care ajungem sa-i vedem pe ceilalti ca alter, ca diferiti, ca celalalt consider ca o mare vina o are etichetarea si ceea ce se aude a fi general pentru o intreaga zona plus cazurile singulare care ii determina pe ceilalti sa puna etichete . E un cerc vicios in care asa cum te vad, asa mi s-a spus ca trebuie sa te vad. Cum trebuie sa te vad, trebuie sa-mi demonstrezi.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 18 – Despre fragmentare / regionalizare / provincialism”)

Ionatan Pirosca



Provincialii

M-am uitat in jur, m-am gandit la ce se vede-n ziare, am cautat o solutie la subiectul de mai sus si nu stiu ce sa spun. Am fost mereu si am ramas un provincial. Nu chiar la marginea lumii, dar un provincial. Tot gandindu-ma, am ajuns sa-mi zic: "Ei, dar cate provincii are inima ta?" Si ca un poet ce ma vreau, am inceput sa brodez. Dar tot nu-mi era limpede unde vreau sa ajung.

Da, sunt provinciali si-n inima Bucurestiului, atrasi de mirajul capitalei, ardelenii sunt considerati provinciali, dar au mai degraba inimi de "capitalisti", moldovenii, printre cei mai oropsiti de istorie, au si ei valorile lor pe care, daca ar fi sa-i dam crezare lui A. Toynabee, si le-au cizelat prin confruntari indelungi cu alte culturi... Capitala isi datoreaza pozitia si prestigiul tuturor acestor oameni, facandu-se un centru de interferenta.

Dar "capitala" inimii unde e, cum se cheama? Care sunt "provincialii"? Biblia ne spune clar: Isus e Capitala! Toti ceilalti suntem provincialii. Pot locui si vietui si-n buricul pamantului, ca tot provincial sunt. Aportul meu cultural adus din "capitala" inimii - "caci din prisosul inimii vorbeste gura" - va reprezenta "Capitala". Aici nu incape un "si invers". Isus ar trebui sa fie capitala itineranta a intregii lumi. Romania? Are peste douazeci de milioane de provincii, fiecare cu capitala ei. Doamne, cand vei face Romania Mare?


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 18 – Despre fragmentare / regionalizare / provincialism”)

Eduard Orasanu



Provincia

Mai tarziu am aflat ca sunt provincial, ca vorbesc romaneste cu accentul cel mai stricat. Se asteptau de la mine sa fiu prost crescut, macar betiv, daca nu agresiv. Se asteptau de la mine sa ma laud cu Eminescu, asa cum se asteptau sa nu stiu prea multe despre el. Mai tarziu am stiut ca Timisoara e tare prin talciocul ei sarbesc, ca Bucurestiul e foarte tare prin metroul sau si ca Oradea e cea mai tare prin maghiarii sai. Cat despre mine, eu nu trebuia sa stiu ce e la moda, hai treaca, am citit mai mult, dar asa sunt prosti moldovenii.

Mai tarziu am aflat ca sunt provincial, ca sunt foarte aproape de limba rusa, pe cand ei, toti ceilalti, de Liceul German, de Teatrul Maghiar, de castelul Peles si de muzeul Brukenthal. Se asteptau de la mine sa mananc exagerat, sa cer barabule si papusoi, sa port camasi sifonate. Se asteptau de la mine sa-i sufoc cu Iorga si Enescu, cu Creanga si Porumbescu, cu Labis si Sadoveanu - dar de fapt sa fiu tampit, 'somalez', disperat, cersind ajutoare. Mai arziu am stiut ca Timisoara e tare prin formatia Phoenix, ca Bucurestiul e foarte tare pentru ca da ora exacta si ca Oradea e cea mai tare prin biserica Emanuel. Cat despre mine, eu trebuia sa cant la acordeon, sa-l idolatrizez pe Beni Faragau si sa port parul lins la spate.

Mai tarziu am aflat ca sunt provincial, ca nu stiu sa merg cu trenul, ca arunc hartii pe jos, ca muncesc ca o vita pentru o cana cu vin. Se asteptau de la mine sa fiu badaran, macar ragusit, daca nu cu unghiile netaiate. Se asteptau de la mine sa ma laud cu cea mai veche universitate, asa cum se asteptau sa nu am decat trei clase. Mai tarziu am stiut ca Timisoara si apoi toata tara, ca Bucurestiul si la sfarsit Moldova, ca Oradea si daca mai ramane Iasul. Cat despre mine...


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 18 – Despre fragmentare / regionalizare / provincialism”)



“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski

Pentru acest numar va recomandam in continuare:

. Ioan Ciobota – Vieti transformate
. Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Sir Anthony Hopkins

Ioan Ciobota



Vieti transformate

Numele meu este Adriana Branza si vreau sa va spun cum mi-a schimbat Dumnezeu viata. In Martie 1998, fiind studenta in anul I la Timisoara, o colega m-a invitat sa lucrez timp de o saptamana ca translator pentru un grup de americani. Acest grup era implicat intr-un proiect de refacere a unor orfelinate si scoli speciale din judetul Arad. Fiind acolo cu acel grup de crestini, am putut compara cum traiau acei oameni spre deosebire de ceilalti prieteni ai mei. In primul rand vedeam cum se tratau unii pe altii, cum se respectau, cum isi aratau dragoste unii altora. In al doilea rand, ei citeau zilnic Biblia si aveau o dorinta sincera sa traiasca dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Pana atunci, n-am stiut niciodata ca exista pe acest pamant oameni care doresc intr-adevar sa traiasca asa cum cere Dumnezeu in Biblie.

Pentru mine Biblia era o carte pe care nu o puteam intelege, o carte foarte veche, pe care doar filozofii si istoricii ar putea sa o inteleaga, dar nu oamenii simpli. Am inceput punandu-mi intrebari despre Dumnezeu si despre oamenii din acel grup, care erau atat de diferiti de toti prietenii mei si toti cei pe care ii cunoscusem inainte. Intr-o zi, in timpul acelei saptamani, cineva m-a intrebat: "Esti crestina?". Am raspuns cu o alta intrebare: "Ce inseamna sa fii crestin?" Nu am primit nici un raspuns, asa ca am cautat singura raspuns.

Cand ne-am intors la Facultate in Timisoara, colega mea Anca mi-a dat o carte: "Mai mult decat un simplu tamplar" de Josh McDowell. Intr-o dupa-masa de vineri, mergand cu trenul de la Timisoara spre Arad, citeam din cartea pe care mi-a dat-o colega mea si am ajuns la un loc in care autorul prezenta o istorisire. Era vorba despre o domnisoara care conducea masina pe o autostrada undeva in California si a fost oprita de politie pentru depasirea limitei de viteza. Ea este dusa la tribunal si i se cere sa plateasca amenda pentru ceea ce a facut. Nu a avut bani sa plateasca si prin urmare trebuia sa fie dusa la inchisoare. In acel moment, judecatorul care prezida cazul, a venit la ea, si-a scos roba de judecator, a platit amenda si in felul acesta ea a scapat de inchisoare. Apoi in carte urma o intrebare si probabil in mintea fiecarui cititor: "De ce a platit judecatorul amenda in locul fetei?" Raspunsul: pentru ca era tatal fetei. Josh McDowell spune ca aceasta este o intamplare adevarata, care a avut loc in California. Cand am citit acest pasaj, am inteles, pentru prima data in viata mea, o intamplare care a avut loc in Israel cu aproape 2000 de ani in urma. Datorita acelei intamplari din California istorisite de Josh McDowell in cartea sa, am inteles de ce a fost nevoie ca Dumnezeu sa vina pe pamant de pe tronul sau ceresc, sa-si scoata roba Sa glorioasa, sa renunte la puterea Lui de judecator si sa fie Tatal meu iubitor si iertator. Am auzit de multe ori fraza "Dumnezeu a murit pentru pacatele tale" dar n-avea absolut nici un sens pentru mine pana in acel moment in tren.

Am inteles ca nici un om nu poate plati vreodata pentru pacatele sale indiferent cat de mici sau de mari ar fi acestea. Dumnezeu este sfant, este un judecator perfect care nu poate sa uite sau sa puna deoparte pacatele noastre. Daca ar face asa ceva, sistemul sau de justitie nu ar mai fi corect. Parea o problema fara solutie, dar Dumnezeu, in intelepciunea Sa, a gasit solutia: El a ales sa plateasca si sa sufere pentru pacatele celor pe care ii iubeste. In acea dupa-masa de vineri, cand am inteles ca El a murit pentru mine, dragostea Lui, mila si bunatatea Lui m-au coplesit. Am decis sa accept sacrificiul pe care El L-a facut pe cruce, sa-L accept pe El ca Salvator si Domn al vietii mele. Am inceput sa citesc Biblia si din ziua aceea nu mai era o carte pe care sa nu o inteleg. Pentru mine, ca de altfel si pentru toti crestinii din lumea aceasta, Biblia a devenit Cuvantul cel viu al lui Dumnezeu. Dumnezeu mi-a vorbit prin Biblie si am putut intelege ce scrie acolo.

Si incet dar sigur, Dumnezeu a inceput sa lucreze in mine, El a inceput sa schimbe modul in care gandeam si caracterul meu. El a inceput sa ma invete lucruri noi despre El, despre cei din jurul meu si despre mine insumi. Eram un om care ii judeca pe toti cei din jur. Doar daca ma uitam la cineva, il si catalogam in bine sau rau. Dumnezeu m-a invatat sa nu judec asa repede oamenii pentru ca noi suntem creaturi complexe si sunt multe lucruri care pot afecta reactiile noastre, caracterul si motivatiile noastre. Dincolo de toate acestea, cine sunt eu sa judec vreun om pe care l-a creat Dumnezeu, pe care Dumnezeu il iubeste si pentru care El a murit? Au fost si momente cand aveam impresia ca Dumnezeu a devenit distant, ca rugaciunile mele nu primesc raspuns prea repede, dar El mi-a aratat ca si Domnul Isus se roaga pentru mine. Si cel mai important, El mi-a aratat ca ma iubeste chiar asa cum sunt si ca va continua sa ma schimbe cu dragoste si rabdare, pana cand va sfarsi aceasta buna lucrare pe care a inceput-o in mine (Filipeni 1: 6).

Interviu difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei in cadrul emisiunii "Vieti transformate"
Realizator Ioan Ciobota



(recomandam a se vedea: “Ioan Ciobota – Galeriile banatene ale SSJ-ului”)

Alin Cristea



Exercitii de admiratie: Sir Anthony Hopkins

Interpret de exceptie, un mare actor cu subtilitate si forta deosebite, puse in valoare in pelicule care i-au adus celebritatea, mai multe nominalizari Oscar si un box office excelent. A studiat la Royal Academy of Dramatic Arts din Londra si a atras atentia inca din 1968, cind a fost Richard Inima de Leu in Leul in iarna. Alte personaje memorabile carora le-a dat viata pe marele ecran: Quasimodo (Cocosatul de la Notre Dame), Nixon (Nixon), Picasso (Picasso, artist si demon).

A castigat Oscarul in 1992 – fiind al treilea britanic, dupa Daniel Day Lewis si Jeremy Irons, care il obtine –, alaturi de Jodie Foster, pentru rolul fascinant si inspaimantator al unui psihiatru ucigas – Hannibal, in Tacerea mieilor, performanta care i-a relansat cariera: Intoarcere la Howards End, Ramasitele zilei, Tinutul umbrelor (in care a jucat rolul lui C.S. Lewis), Amistad, Intalnire cu Joe Black.


(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Tristeti provinciale!



In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:

- Mall, arta de a face cumparaturi
- Radiourile evanghelice
- Orele de tineret

Curier&Posta redactiei:

Daniel Bud (USA): Stimata redactie, Numarul SSJ 133 aduce Pastele romanesc aproape de cititorii din afara tarii. Lena G. priveste evenimentul prin prisma vizitei la o bisericuta de tara, loc unde protestantii se bucura in ciuda faptului ca sunt hartuiti de preotul ortodox! Trist. Mai ales ca Biserica Ortodoxa a dorist sa fie remarcata in presa nationala cu acest eveniment. A. Bazdara cauta sensuri inalte in versurile cintate in emisiunile TV, rinduri care sa ne aminteasca ca suntem iertati de Dumnezeu. S. Dodan cauta sa fie placuta lui Dumnezeu, si ne indeamna sa ne straduim sa ii fim placuti lui. A. Cristea vede masa de pasti prin prisma presei romanesti si a situatiei din piata din saptamina de Pasti. Consum mult si imbulzeala. Ionutz are preocupari evanghelistice de Pasti, se gindeste la lumea araba, iar I. Pirosca e pe o strada gresita de unde vede pe toata lumea din culise. In final I. Ciobota ne pune in contact cu citeva personalitati care ne fac sa gindim mai serios cu privire la Pasti. Oare este Crestinismul unic prin Paste? A avut Pilat remuscari? Care e sensul sarbatorii? Experienta emotionanta din bisericuta de tara, descrisa de L.G. la inceput, se repeta la finalul SSJ, cind B. Faragau ne aminteste "Daca spui din toata inima "Adevarat ca a inviat!", ai inteles esenta Pastelui."
Un important eveniment jurnalistic protestant este anuntat la urma: o noua revista electronica in luna viitoare. Cum termin de scris aceasta nota ma inscriu la Teo si la Ionatan la revista. Protestantii se pun pe jurnalistica, si este un semn bun.

Nota redactiei: Iti multumim Daniel pentru filtrul pus de tine peste numarul 133. Asa putem vedea in ansamblu, asa ne putem da seama ce lipseste si ce nu. Cat despre reviste electronice, speram sa fi avut timp sa te inscrii la Teo si la Ionatan…

Epilog: Dincolo de puterile si simturile noastre sta totusi minunea

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 700 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: