Dosar SSJ nr. 18 - Despre fragmentare / regionalizare / provincialism







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Introducere

In acest numar ne propunem sa vorbim despre fragmentare, regionalizare si provincialism. Incercam sa descoperim bunele si relele faptului de a apartine unei provincii. Nu-i asa ca moldovenii sunt denigrati, ardelenii admirati, oltenii priviti cu simpatie? Stim ca multi dintre cititorii nostrii nu mai sunt in hotarele unei provincii romanesti, cu siguranta ca ei strang in inima intreaga Romanie, si poate de aceea acesta tema, pe care cu siguranta nu o vom epuiza, va fi un prilej de meditatie, intoarcere si implicare.

Texte scrise de: Ionut Apostu, Aretta Bazdara, Alina Simion, Sabina Dodan, Ionatan Pirosca si Eduard Orasanu

Ionut Apostu



Bariere

Traversand tara de la nord la sud, de la est la vest este imposibil sa nu definesti foarte clar patru regiuni, cu oameni diferiti, cu obiceiuri diferite, cu mentalitati tot mai diferite si de ce nu, cu limbaje diferite. Poate ceea ce tine acest bulgare la un loc este cultura si limba.

Cand eram mai mic, tatal meu, intorcandu-se din delegatie aducea tot felul de dulciuri neinchipuite de mine in Iasi. Parca venea dintr-o alta lume, de pe alte meleaguri… Apoi, crescand mai mare am descoperit oameni diferiti, traind in zone diferite, avand bariere intre ei din ce in ce mai mari. Acum, vad o Moldova izolata din pricina prejudecatilor. Vorbeam odata cu un vanzator de CD-uri si casete si imi zicea cu o mare indignare ca „astia” ne cred tembeli, handicapati de nu trimit si in Iasi noutatile aparute in capitala. De obicei aici se ajunge la urma, daca mai ramane ceva. Si cam asa se petrece in mai toate domeniile vietii cotidiene romanesti…

Traiesc intr-o Moldova izolata cultural, desi paradoxul este ca tocmai de aici au iesit cele mai mari valori culturale romanesti. Sa fi fost aceasta izolare pricina genialitatii lor, a unicitatii lor? Traiesc intr-o moldova in care oamenii se incapataneaza sa lase timpul sa treaca atat de repede, ei mai zabovesc putin prin camarutele istoriei si culturii.

Daca vorbim de izolare si mentalitati, cu siguranta nu pot generaliza, desi in mai toate cazurile intalnite am putut sa observ oarece retinere in momentul “revelarii identitatii”.

Exista cu siguranta oameni care nu tin cont de origine, ei trateaza special fiecare persoana, fara a avea prejudecati, fara a pune etichete.

Din pacate acestia sunt din ce in ce mai putini, lasand loc izolarii si indiferentei umane. O Romanie in care sufletul nu mai conteaza, sistemul vizibil e din ce in ce mai accentuat, facand tot mai multi robi in prorpriile lor case, in propriile lor ganduri si activitati. O robie ce nu iti permite sa vezi dincolo de bariera, dincolo de acest sistem vizibil, nu iti permite sa vezi ca de fapt regiunile si le face fiecare, prejudecatile de asemenea, ca sa nu mai zic de etichete…

...

Aretta Bazdara



O vorba dulce

Sa vorbim oleaca ca oamenii, de una de alta, poate de frumoasa noastra Moldova.

Prinsa intre stegulete rosii si etichete nejustificate, Moldova rezista in timp in ciuda saraciei... saracie care limiteaza oamenii, instraineaza zimbete si ucide normalitati... Rupta de suflet, ciopirtita de oameni si lasitati cunosc o Moldova departe chiar de ea insasi... Basarabia. Nu fac politica si poate spre nenorocirea mea ma indepartez de subiect dar mi-a venit in minte Basarabia... nu ca as fi eu mare patrioata, cred ca generatia mea si cu siguranta cele viitoare sunt lipsite de acest sentiment necesar dar pierdut... spun doar... si poate nu-mi este ingaduit sa zic nimic.

Mi-a venit in minte ca ne uneste ce-a mai ramas: limba, accentul. Am avut o colega in liceu din Basarabia... uneori ma amuza accentul ei si fara sa-mi dau seama vorbeam aproape cu acelasi accent... Ce ironie, si ea ca si mine putea povesti usor, poate mai usor chiar, zicerile lui Creanga. De ce oamenii ciuntesc linistiti si fara remuscari idealuri?

Cred ca exista o Romanie, nu o regiune sau alta... Si mai cred ca romanii sunt unul si acelasi indiferent de accente sau de influiente. Vad un roman care ar trebui sa se uite in interior si sa vada clar si limpede lipsa sa de suflet, necredinta... avem aici o tara? Mi s-a zis ca romanul e primitor, ca romanul e darnic, ca romanul e... si e... si e... as vrea sa-mi zica cineva ca romanul e aproape de Dumnezeu... si chiar sa fie asa. Ma intorc din nou si iarasi la ideea desertaciunii, toate vin si se duc... As vrea sa se uneasca Basarabia cu Moldova... Sa fie oare o unire teritoriala sau se poate ceva mai mult? Pamintul e pamint. Sufleteste... o unire sufleteasca.

"Na ca am vorbit... sa fi vorbit oare cu accent moldovenesc...?!"

...

Alina Simion



Neliniste

A fost un timp cand Pamantul era centrul, iar Soarele se invartea in jurul lui si nimeni nu zicea nimic. Era vremea cand se credea ca Pamantul e nucleul universului si toti se simteau bine. Cand se culcau erau linistiti, cand se trezeau erau odihniti. Nimanui nu i-ar fi trecut prin cap sa schimbe situatia. Asa era firesc, asa trebuia sa fie. Atunci cand un "eretic" n-a mai dormit linistit si a incercat a dovedi cum ca Soarele e centrul si Pamantul nu realiza decat rotatii in jurul lui, lumea s-a revoltat. O erezie mai mare ca asta nu se putea.

A fost un timp cand Anglia era centrul iar America nu era decat acel teritoriu in care se deportau detinutii. A fost un timp in care Parisul era capitala iar Corsica provincia. Si totusi Napoleon era corsican. In tot acest timp Romania nu a fost decat provincie iar Bucurestiul capitala ei, cu toate ca revolutia a inceput la Timisoara.

...

Sabina Dodan



Eu nu vad nici o diferenta

Poate ca da, vad o diferenta dar stiu ca ea nu ar trebui sa existe. As extinde aceasta tema si la rasism, etnism sau religii diferente si tot as vedea ca dincolo de toate suntem oameni si suntem la fel. Dumnezeu ne-a facut la fel, restul a fost alegerea noastra.

Nu am fost nicidata catalogata ca provenind dintr-o regiune anume, ca fiind moldoveanca sau sa mi se spuna ca fac ceva anume ca o anumita categorie de populatie. Eu iubesc diversitatea aceasta a tarii noastre si cat am calatorit am inteles ca nu ca si structura suntem diferiti, ci regiunile in care traim ne determina sa ne purtam, adaptam, comportam intr-un anumit fel.

Purtam etichete toata viata noastra: de copil, de tanar, de elev, de student, de sot, de somer, de iesean, de moldovean, de roman, tigan sau european, dar nu inseamna ca devenim si “embleme” pentru fiecare categorie in parte (“da tu esti asa, tu faci asa, am auzit de voi, lor le place, ei prefera, ei castiga, la ei e altfel”).

Provincie si capitala? Ma bucur ca nu traiesc in Bucuresti, ma bucur ca nu accentuez cuvintele intr-un anumit fel, ma bucur ca nu ma cred intr-un anumit fel. Iubesc Iasul si iubesc Moldova, am vazut mai tot din ea si am vazut si tara in rest, mi s-a parut necunoscuta, dar mi-au placut oamenii si nu i-am categorisit intr-un anume fel. Erau doar oameni. N-as putea sa spun ca oamenii sunt atat de diferiti chiar daca ei isi formeaza anumite mentalitati ci regiunile in care traiesc ii determina sa devina ca si locuitori intr-un anumit fel.

Diferentele dintre regiuni tin foarte mult si de factori economici si sociali: o regiune saraca va oferi cu totul alte vise si va forma intr-un cu totul altfel oamenii decat o regiune in care oamenii pot obtine mai usor o anumita stare materiala care sa le asigure confortul necesar, o regiune situata intr-o anumita zona geografica o sa fie diferita si va forma obiceiuri specifice doar acelei zone.

La nivelul la care ajungem sa-i vedem pe ceilalti ca alter, ca diferiti, ca celalalt consider ca o mare vina o are etichetarea si ceea ce se aude a fi general pentru o intreaga zona plus cazurile singulare care ii determina pe ceilalti sa puna etichete . E un cerc vicios in care asa cum te vad, asa mi s-a spus ca trebuie sa te vad. Cum trebuie sa te vad, trebuie sa-mi demonstrezi.

...

Ionatan Pirosca



Provincialii

M-am uitat in jur, m-am gandit la ce se vede-n ziare, am cautat o solutie la subiectul de mai sus si nu stiu ce sa spun. Am fost mereu si am ramas un provincial. Nu chiar la marginea lumii, dar un provincial. Tot gandindu-ma, am ajuns sa-mi zic: "Ei, dar cate provincii are inima ta?" Si ca un poet ce ma vreau, am inceput sa brodez. Dar tot nu-mi era limpede unde vreau sa ajung.

Da, sunt provinciali si-n inima Bucurestiului, atrasi de mirajul capitalei, ardelenii sunt considerati provinciali, dar au mai degraba inimi de "capitalisti", moldovenii, printre cei mai oropsiti de istorie, au si ei valorile lor pe care, daca ar fi sa-i dam crezare lui A. Toynabee, si le-au cizelat prin confruntari indelungi cu alte culturi... Capitala isi datoreaza pozitia si prestigiul tuturor acestor oameni, facandu-se un centru de interferenta.

Dar "capitala" inimii unde e, cum se cheama? Care sunt "provincialii"? Biblia ne spune clar: Isus e Capitala! Toti ceilalti suntem provincialii. Pot locui si vietui si-n buricul pamantului, ca tot provincial sunt. Aportul meu cultural adus din "capitala" inimii - "caci din prisosul inimii vorbeste gura" - va reprezenta "Capitala". Aici nu incape un "si invers". Isus ar trebui sa fie capitala itineranta a intregii lumi. Romania? Are peste douazeci de milioane de provincii, fiecare cu capitala ei. Doamne, cand vei face Romania Mare?

...

Eduard Orasanu



Provincia

Mai tarziu am aflat ca sunt provincial, ca vorbesc romaneste cu accentul cel mai stricat. Se asteptau de la mine sa fiu prost crescut, macar betiv, daca nu agresiv. Se asteptau de la mine sa ma laud cu Eminescu, asa cum se asteptau sa nu stiu prea multe despre el. Mai tarziu am stiut ca Timisoara e tare prin talciocul ei sarbesc, ca Bucurestiul e foarte tare prin metroul sau si ca Oradea e cea mai tare prin maghiarii sai. Cat despre mine, eu nu trebuia sa stiu ce e la moda, hai treaca, am citit mai mult, dar asa sunt prosti moldovenii.

Mai tarziu am aflat ca sunt provincial, ca sunt foarte aproape de limba rusa, pe cand ei, toti ceilalti, de Liceul German, de Teatrul Maghiar, de castelul Peles si de muzeul Brukenthal. Se asteptau de la mine sa mananc exagerat, sa cer barabule si papusoi, sa port camasi sifonate. Se asteptau de la mine sa-i sufoc cu Iorga si Enescu, cu Creanga si Porumbescu, cu Labis si Sadoveanu - dar de fapt sa fiu tampit, 'somalez', disperat, cersind ajutoare. Mai arziu am stiut ca Timisoara e tare prin formatia Phoenix, ca Bucurestiul e foarte tare pentru ca da ora exacta si ca Oradea e cea mai tare prin biserica Emanuel. Cat despre mine, eu trebuia sa cant la acordeon, sa-l idolatrizez pe Beni Faragau si sa port parul lins la spate.

Mai tarziu am aflat ca sunt provincial, ca nu stiu sa merg cu trenul, ca arunc hartii pe jos, ca muncesc ca o vita pentru o cana cu vin. Se asteptau de la mine sa fiu badaran, macar ragusit, daca nu cu unghiile netaiate. Se asteptau de la mine sa ma laud cu cea mai veche universitate, asa cum se asteptau sa nu am decat trei clase. Mai tarziu am stiut ca Timisoara si apoi toata tara, ca Bucurestiul si la sfarsit Moldova, ca Oradea si daca mai ramane Iasul. Cat despre mine...

Niciun comentariu: