The Salt Street Journal nr. 136



Nr. 136 / 24 Iunie 2002, Iasi - Romania

La realizarea acestui numar au participat: Silviu Tatu si Alin Cristea

Cuprins: Indragostit de cer, Interviu, Ochii Sibiului, Buna dimineata, Maria!, Multumiri, E migratia romaneasca, Exercitii de admiratie, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.

Indragostit de cer

"De unde Doamne atata iubire?". O intrebare ce te rascoleste prin simplitatea ei si totodata prin complexitatea fenomenului. Dumnezeu, Atotsuficient Siesi, Isi da viata pentru om… pentru fiecare in parte, din dragoste pentru el.

Centrul Crestin Sibiu. Inca e forfota, tinerii intra si ies din sala, parca aceasta stare se imprima si in sufletul meu. Ce inseamna oare sa fii indragostit de cer? E o stare emotionala, e un concept sau pur si simplu un slogan? Sala este destul de mare, sunt vreo 400 de oameni veniti sa vada fenomenul intitulat Indragostit de cer”. Sau poate cei mai multi au venit din curizotate.

De unde doamne atat iubire incat sa iti dai viata pentru niste chipuri de lut, care mai au si tendinta de a se razvrati impotriva Celui ce le-a creat? Sa fie oare acesta motivul pentru care cerul intreg se bucura de lucrarea mainilor Sale?

Cantul este atat de lin incat este imposibil sa nu strapunga pana dincolo de cochilia fiecaruia. Muzica este de o calitate mai putin intalnita in mediul evanghelic romanesc. O muzica ce ma face sa daram un edicficiu construit prin exercitiu, principiul de a nu asculta muzica cu mesaj crestin romaneasca…

Indragostit de cer

Este un dar pentru iubitorii de muzica; mai ramane desigur gustul fiecaruia. Conceptul grafic este exceptional, se vede ca s-a muncit chiar si la idée, nu doar la nuanta. De obicei ne multumim cu mediocritatea si ignoram calitatea. Se simte ca oamenii nu sunt obisnuiti cu acest gen de manifestare, este total noua. Care e scopul ei? Scopul a fost de a darui celorlalti din bucuria cerului atat de aproape de noi in fiecare secunda.

“Iubind, te daruiesti cu tot ce iti apartine”. Doamne, atat de mult ne iubesti incat Te-ai daruit pe tine? Oare cum putem sta inactivi la aceasta declaratie de dragoste, care ne-o faci zi de zi?

Am vazut in Centrul Crestin Sibiu un om indragostit de Tine, un om ce a daruit din starea lui si celorlalti. A daruit din putinul ei pentru a capata deplinatatea in Tine.

Indragostit de cer

Sufletul meu este inca uimit de faptul ca a vazut oameni indragostiti de cer. Oameni gata sa daruiasca din bucuria lor. Acum am inteles ca a fi indragostit de cer nu e o stare emotionala de moment, nu e nici macar un concept ci mai degraba un mod de viata zilnic in mainile olarului… Un mod de viata in care daruiesti pentru bucuria celorlalti, pentru fericirea lor eterna…

...

Interviu

Duminica, 22 iunie 2002, ora 2 AM

Desi este trecut de miezul noptii deschid un mic dialog despre cele intamplate, vazute si auzite ieri. Un dialog despre muzica, despre artisti, despre noutatea, in spatiul evanghelic, a conceptului de lansare de disc. Partenerii mei sunt Anca Sinea si Liviu Bocaniala. Recunoastem ca multe dintre cele ce le vom rosti nu vor prinde prin excelenta radacini in zona de interes a cititorului de SSJ. Personal mi se pare provocator sa incercam sa delimitam granita dintre valentele unui artist crestin si capriciile coplesitoare ale celebritatii. Exista staruri crestine?

Liviu Bocaniala



(foto: SSJ)

Este o intrebare sincera pe care mi-o pun, este gresit pentru un crestin sa fie star? Sau ce inseamna a fi star in sistemul nostru de valori crestine? Poate e prea mult spus si poate e demonetizat cuvantul star, ce ar fi sa zicem: persoana publica.

Anca Sinea



(foto: ?)

A fi star? Toate pornesc de la propria persoana si de la a te lasa dus prea mult de aprecieri. Exista o diferenta intre insusirea aprecierilor, pentru ca nu e acelasi lucru daca privesti aprecierile ca fiind semnul care evidentiaza meritele tale cu incurajarea care te impinge de la spate, iti da curaj.

Liviu Bocaniala: Vreau sa fac o mica paranteza, incurajarile sunt si suturile in spate?

Anca Sinea: Despre aprecierile fata de slujba pe care o faci sau o fac eu, lucrarea aceasta nu e pentru a creste in ochii oamenilor, ci este un dar de la Dumnezeu. Cand acest dar este folosit doar pentru evidentierea ta el este pacat.

Desi discutia curge cu dificultate, orele sunt imposibile, incerc din rasputeri sa smulg de la interlocutorii mei ganduri vii. Ieri, in cadrul unei intalniri de tineret, aici in Sibiu, Anca si-a lansat primul CD. O intamplare singulara? Un semnal ca artistii crestini s-au decis sa foloseasca instrumente "usor" laice? In lipsa unei industrii muzicale serioase, a unor retele de distributie profesioniste, o asemenea incercare nu e de dispretuit. Evident ca Ardealul da din nou tonul, evident ca in timp asemenea evenimente ar putea degenera. Asadar unde e granita sau limita intre manifestarea cu miez religios si manifestarea comerciala, nuda si laica?

Liviu Bocaniala: Cred ca exista o limita, si limita este Hristos. Un ganditor spunea: "Lasa-L pe Hristos sa intre in tine si da-I voie sa Se iubeasca pe El". Ei bine, iubirea de Dumnezeu pare o nebunie in contextul actual, iubirea aproapelui este o si mai mare nebunie, dar asta este tot ce sunt eu chemat sa fac, si-n rest... Da, eu nu accept termenul de star, Hristos nu a fost star, eu nu sunt chemat sa fiu star, in schimb ceea ce sunt, si devin din ce in ce mai mult constient de lucru acesta, si Anca o sa stie lucru acesta, poate pe un plan mai mic, dar cu siguranta, nu stiu ce o sa-i rezerve viitorul, daca se tine de muzica o sa descopere ceea ce voi spune, ca sunt o persoana publica. Nu am ales eu lucrul acesta, aici intervine din nou Hristos care face ce vrea, cu cine vrea si cand vrea.

Centrul Crestin Sibiu, o cladire moderna, arhitectura cu usoare umbre de sinagoga. Sonorizarea este excelenta, dar inteleg ca peretii nu sunt cei mai buni pentru acustica. Anca a reusit fara indoiala sa creeze un climat muzical de odihna si bucurie spirituala. Sunt fraze care nu se rostesc, sunt accente care nu se pun, este o incercare constienta de a nu iesi peste poate in evidenta. In Sibiu intamplarea aceasta este o noutate, in aceasta zidarie ceea ce s-a numit "Indragostit de cer" a fost o reusita. Ma uit dupa culoarea rosie a vesmintelor, moda are contururi si trasee nebanuite. Candelabrul de lemn din centrul tavanului e o opera incredibila. Pe holuri e forfota, de altfel o maladie cunoscuta in edificiile evanghelice. Ceva prea multi americani, eficienti si zambitori. Peste toate efortul depus se ascunde si se pierde. Libertatile si ezitarile se tin de mana.

Anca Sinea: Mi-a fost, sincer sa spun, frica sa ma manifest. Am incercat sa organizez lucrurile cat mai simplu, cat mai obisnuit. Inca sunt mari probleme cu mentalitatile. Unii forteaza nota accentuand in crestinism doar pe cele smerite si simple. Spre exemplu, doar un anumit grad de smerenie se accepta.

Liviu Bocaniala: Crestinul trebuie sa fie cenusiu, spalatorese, croitorese...

Anca Sinea: In final sa editezi un album este o realizare, in spatele acestei realizari sta mult efort.

Liviu Bocaniala: Avem in fata un album realizat de o fata care propune cu totul altceva fata de gusturile generatiei ei. Iar aceste gusturi ale acestei generatii sunt pline de "gunoi..."

Suntem mult dupa miezul noptii, ochii mei se inchid, poate inca nu am spus tot, dar ce om are pretentia ca poate rosti acest tot? Intreb ce ramane uman in secolul XXI in noi?

Liviu Bocaniala: Cred ca uman in mine sunt greselile mele, esecurile mele. In ele nu se reflecta Dumnezeu. In acelasi timp, uman in mine este vocea lui Dumnezeu, gandul vesniciei.

...

Ochii Sibiului

Ridicat initial pe valea raului Cibin, orasul Sibiu este atestat istoric in anul 1191 sub numele de „Villa Hermany” (orasul lui Hermany). Dupa incursiunile tatarilor veniti din Est si distrugerea orasului in anul 1241 acesta este fortificat pe dealul din apropiere (actuala Piata Huet) cu un prim zid imprejmuitor. Mai tarziu este construit un al doilea zid care cuprindea Piata Mica si Piata Mare, urmand ca in sec. XV sa fie construit si cel de al treilea zid ce cuprindea si orasul de jos. Intre acesta din urma si al doilea zid a fost sapat un sant cu apa pentru a ingreuna eventuala inaintare a dusmanilor.

In anul 1320 incepe construirea Bisericii Evanghelice, biserica cu un stil architectural neogotic ce avea sa fie terminata doua secole mai tarziu. In 1366 Hermannstadt (orasul lui Hermann) capata statutul de oras, in anul 1386 devenind unul comercial, acesta aflandu-se la intersectia marilor rute comerciale europene.

In anul 1370 in Hermannstadt existau 19 bresle mestesugaresti cu cate 25 de reprezentanti fiecare. Acest lucru facea ca actualul Sibiu sa se ridice la nivelul oraselor medievale Augsburg si Nurenberg. Aceste bresle (macelari, fierari, olari, tabacari, brutari, croitori, aurari), pe langa indeletnicirile specifice mai aveau in grija si cele 80 turnuri ale orasului, intretinandu-le si totodata asigurand paza cetatii. Intrarea si iesirea din cetate se facea prin cele patru porti ale sale: Heltauer, Sag, Burger si Hammersdorfer. Stema orasului este reprezentata de 2 sabii incrucisate cu o coroana peste manerele lor.

Din punct de vedere social, in cetate existau doua clase sociale: patricienii si oamenii saraci. Clasa patricienilor era compusa de conducatorii breslelor si de cei care faceau negot. Acestia se deosebeau de saraci prin port, prin faptul ca doar ei stiau a scrie si citi, doar ei aveau dreptul sa faca negot. In acest scop, in anul 1380, baronul Samuel von Brukenthal ridica scoala ce avea sa reziste timpului pana in zilele noastre.


***

Peste toate acestea avea sa treaca timpul cu al lui iures dorind parca sa lase amprente adanci peste viata locuitorilor, de altfel linistiti si muncitori. Un oras al caror curti exterioare se afla in interior aratand parca caracterul locuitorilor cetatii, si anume faptul ca exteriorul arata de fapt interiorul lor.

Dar mai celebri decat Brukenthal si chiar decat Podul Minciunii mi se par a fi „ochii Sibiului”, acei ochi neobositi care vegheaza asupra linistei cetatii peste care se lasa luna, domoala si feerica.

Acei ochi sireti care privesc de sus sunt peste tot dorind sa te prinda in vraja acestui oras atat de vechi incat iti doresti ca fiecare zid, fiecare straduta si podet sa iti spuna povestea lui. Un oras ce te pune in postura de a privi prin ochii lui, de sus, toata forfota si spectacolul strazii, cu cantareti si dansatori in haine de sarbatoare, cobze si viori, violoncele si tobe, cu clovni facand tumbe in fata alaiului mare de oameni…

„Mii de ochi privesc din intuneric spre lumina...”

...

Buna dimineata, Maria!
(dedicat Mariei Sinea, clasa a VII-a C, Colegiul National Brukenthal - Sibiu)

Spre bucuria sufletelor noastre vom asculta doar muzica de Bach. Da, ne-am trezit inca din zori, atat de devreme ca nici o breasla din Hermannstadt nu ne-a luat-o inainte. Sper ca n-ai uitat, suntem si noi o breasla, si anume breasla visatorilor. Vom zari doar umbrele oierilor din Rasinari, ele intra pe tacute in cetate. Uite, la stanga Turnul Olarilor, zid si iarasi zid. Poarta cea mare se deschide si laptele va fierbe sub privirea vie a berzelor.

Asculta Maria, nu pot uita cuibul acela de barza construit aproape de Podul Mincinosilor. Daca as minti as spune ca berzele sunt asemenea unor violoncele zburatoare. Imagineaza-ti si nu te grabi sa ma trimiti pe centru, asta chiar daca numai tu stii sa spui 'la stanga' ca o simfonie. Uite, eu cred ca Bach m-ar intelege, si asta pentru ca si el ar auzi o misa sau un requiem in zborul lor. Tu stii ca berzele se intorc intodeauna de unde au plecat, astfel sunt asemenea unui imn care incepe din nou pentru ca doresti din inima sa continue. Numele lor e credinciosie...

Maria, vom alerga bucurosi dupa caleasca Baronului Brukenthal. O vom pandi tocmai de pe straduta aceea unde se pomeneste de un Turn al Sarii. Stii, eu sunt sigur ca in uriasele cufere ale Baronului se transporta noile panze de pictura Müncheneza, ori minunatele gravuri din Sudul Italiei. Tu crezi ca de fapt este un clavecin, ei bine tot eu stiu, sunt butoiasele de bere aduse din Bavaria...

Nici acum nu ma crezi cand iti spun ca am vazut curtea interioara a resedintei sale, nu, Baronul nu era acasa. Curtea aceea are harul de a fi mereu racoroasa. Sunt leandrii, chiparosi si sanzaiene. Pot intra uneori si muzicantii, ii poti privi de la balcon. Mergi pe treptele acestea, cand piatra, cand lemn, vei simti geamatul podelei dar si bucuria duratei. Intr-un colt este o nisa, eu as aseza acolo statuie Sfintei Fecioare. Ar fi umbra, ar fi lumina, dar ce ne facem cu Martin Luther?

Pravaliile s-au deschis, la Hans, pe straduta aceea, in jos, vom gasi stafide moi si nuci, la fraulien Johana serbeturi berlineze si lamai, iar la fraulien Greta goblenuri si imnuri papistase. Le inteleg supararea, povestesc ca in cetate au sosit ceva straini. Eu spun pe limba lor: chisleag, parjoale si harbuz. Auzi ce barbarie! Nu, nu sunt svabi, nici jidovi carmeliti. De unde or fi? Si cum de vand ei vise?

Bach! Auzi ce minunat! Gotica catedrala evanghelica! Putem sa ne oprim, dar inca vreau sa adaug, iubesc cuvantul 'sfat', Turnul Sfatului, Piata Sfatului. Dar despre acestea toate, alta data.

...

Multumiri

Aceste articole au fost realizate de Ionut Apostu si Eduard Orasanu, in urma invitatiei facut la Sibiu la o seara speciala de tineret, in cadrul careia a avut loc o lansare de CD: „Indragostit de cer” – Anca Sinea.

Familiei Sinea: Multumim pentru ospitalitatea dumneavoastra! Ne-ati facut sa ne simtim ca acasa: iubiti si rasfatati…

Lui Florin: Multumim mult pentru masina! Merge foarte bine…



“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski

Pentru acest numar va recomandam in continuare:

Silviu Tatu - E migratia romaneasca
Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Sir Richard Attenborough

Silviu Tatu – E migratia romaneasca



Fenomenul emigratiei a starnit deja multe controverse nu numai in cercurile politice, ci chiar si in cele mai intime straturi ale societatii, adica la nivel interpersonal, divizand fizic si emotional prieteni, familii si comunitati.

Participarea la un asemenea dialog nu este deloc simpla, nu din pricina complexitatii subiectului neaparat, ci din pricina avantajelor materiale care sunt subintelese. Se presupune o anumita discriminare materiala, una dintre parti considerandu-se dezavantajata, in lipsa unor privilegii materiale de care se bucura partea opusa. Cum adesea se intampla, cand este atinsa problema banilor, dialogul real este sacrificat pentru pareri partizane in acord cu etica muncii si cu stilul de viata practicat de individ, ca sa amintim doar doua dintre multiplele parghii ale contributiei la un asemenea dialog.

Acuzele aruncate dintr-o parte in alta a baricadei sunt in general cunoscute si mi-a fost dat sa le aud personal din gura unor sustinatori inflacarati ai acestora: unii au dovedit dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala in apus dar altii le-au cautat cu prea multa pasiune; unora le lipseste "sangele rece" necesar unei hotarari atat de radicale, preferand pastrarea habitatului originar descoperirii altora doar visate, dar altii nu au aratat nici macar o parere de rau cand si-au parasit patria, plecand fara sa intoarca privirea; unii s-au complacut cu un nivel de trai scazut, dar altii nu s-au multumit doar cu paine si ciorba lunga; unii au demonstrat lipsa de initiativa si de creativitate, dar altii n-au vrut sa accepte condamnarea fatalista de a nu reusi intr-o intreprindere particulara; unii si-au acceptat "destinul", dar altii au dorit oportunitati egale intre membrii societatii; unii au supravietuit tristei privelisti de a-si vedea copiii subnutriti si bolnaviciosi, dar altii au dorit conditii mai decente de viata pentru copiii lor. Posibil ca lista sa poata continua cu alte argumente de natura religioasa sau politica, dar sper sa fi amintit cel putin pe cele mai semnificative argumente de natura sociala care, din pacate, au o putere de convingere mai mare decat oricare dintre celelalte.

Se cunoaste prea putin faptul ca emigrarea presupune in multe instante circumstante mai putin placute. Ca orice vis, si emigrarea este insotita de un supra-optimism orb care percepe doar elementele propice unei astfel de decizii. Pentru completarea tabloului imi permit sa atrag atentia asupra unor aspecte extrase din experientele unor romani pe care ii cunosc personal. Am intalnit romani care au parasit Romania motivand cu rezolvarea unor probleme medicale si nu au reusit sa si le rezolve, ci, din contra si-au creat si alte probleme, si mai mari, de natura financiara. Am intalnit romani care, pentru a manca o paine mai buna, au muncit "la negru" printre straini (Grecia, Israel), s-au infiltrat in comunitatea europeana folosind calauze si, ascunzandu-si identitatea, au ajuns sa munceasca din greu in Europa Apuseana cu speranta (realizabila pentru foarte putini) ca, odata si-odata, vor intra in legalitate si-si vor duce toata familia cu ei, sau vor incepe o familie noua. Am intalnit si dintre aceia care, dupa ce au fost prinsi de politia de frontiera, s-au imbolnavit mental asteptand sa scape din chingile unei monotonii terminale de lagar. Am intalnit romani care au plecat cu acte in regula sa presteze in strainatate servicii pe care nu le-ar fi prestat niciodata in patrie, sau carora li s-a promis un anumit standard al muncii si s-au intalnit cu un altul, inferior celui promis. Cunosc faptul ca emigrarea este particularizata pentru fiecare caz in parte. De altfel fiecare ne dorim sa credem ca reprezentam o exceptie, ca suntem atat de unici si de inclasificabili astfel incat nimeni sa nu poata pretinde ca a ajuns sa ne cunoasca. Stiu ca situatiile care impun schimbarea cetateniei sau a domiciliului sunt numeroase si diversificate, si ca fiecare dorim sa fim intelesi si compatimiti pentru fiecare decizie radicala pe care o luam ca si cum am fi scutiti de responsabilitatea propriilor decizii. Se pare ca, indiferent de circumstantele luarii deciziei de emigrare, aceasta nu este o solutie instanta.

(va urma)


(recomandam a se vedea: “Silviu Tatu / Laviniu Liberis - Texte")

Alin Cristea



Exercitii de admiratie: Sir Richard Attenborough

Actor, regizor, producator britanic, nascut in 1923 in Cambridge, Anglia. Figura inconfundabila a cinematografului postbelic din Anglia si SUA, mai ales in roluri secundare si de compozitie: Marea evadare (1963), Jurassic Park (1993), Miracolul de pe strada 34 (1994). Adevarata notorietate si-o dobindeste ca regizor, realizind filme de anvergura, costisitoare evocari istorice si biografice: Strigat pentru libertate (1987), Chaplin (1992), Tinutul umbrelor (1993). Cel mai mare succes al sau este monumentala productie Gandhi (1982), pentru care a primit Oscar pentru cel mai bun film si Oscar pentru regie. Innobilat in 1976, Attenborough e cel mai important promotor al industriei cinematografice britanice, cunoscut ca un om foarte perseverent, in munca si ca activist dedicat unor numeroase cauze. A fost presedinte la Royal Academy of Dramatic Art, vicepresedinte la British Academy of Film and Television (care acorda premiile BAFTA - Oscarul britanic), guvernator la National Film School, presedinte la Actor's Charitable Trust, prorector la Sussex University, unul din directorii de la Chelsea Football Club, curator la Tate Gallery, iar in domeniul financiar: presedinte la Goldcrest Film and TV, presedinte la Capital Radio, vicepresedinte la Channel 4 TV.


(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Indragostit de cer!



In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:

- Orele de tineret
- Libertatea de expresie
- Cei sapte ani de-acasa
- Libera la mare...

Curier&Posta redactiei:

-

Epilog: "De unde Doamne, atata iubire?"


(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 700 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: