The Salt Street Journal nr. 137



Nr. 137 / 8 Iulie 2002, Iasi - Romania

Libertatea de expresie

Introducere

Va propunem pentru acest numar tema "libertatea de expresie". Incercam sa observam ce libertati si ce piedici sunt in calea afirmarii adevarului, a adevarului care doare. Nu vom face o analiza teoretica, ci una practica, si asta pentru ca zilele acestea ne-am confruntat cu urmatoarea situatie: pe adresa redactiei a sosit un text critic la adresa RVE Oradea.

Problema nu era nici textul, nici limbajul, ci faptul ca era semnat cu pseudonim.

"Amadeus", din Oradea, a dorit sa continue discutia noastra despre radiourile evanghelice, asadar era un cititor cu o opinie, in plus acest cititor venea din orasul care se pare ca sufera cel mai mult, in zona evanghelica, la capitolul libertatea de expresie. Era chiar gresit ca se proteja cu-n pseudonim?

Dezbaterea noastra, a celor ce sunt in familia SSJ (acesta dezbatere a fost deschisa si pentru Amadeus), a pornit de la intrebarea, putem sa publicam texte anonime (sau semnate cu pseudonim)? Incalcam prin nepublicare libertatea de expresie? Un text anonim e un text care beneficiaza cu adevarat de libertate in substanta lui?

Primul pas

La acest nivel asistati la desfasurarea votului exprimat pentru sau impotriva publicarii materialului.

Ionatan Pirosca



Cred ca trebuie propus acestui Amadeus sa hotarasca el daca vrea sa-i apara materialul (n-are o adresa de email?)... Anonima si pseudonimul sunt tot aia la SSJ? Semnatura respectiva poate fi un pseudonim, chiar cred ca e indicat ca materialul acela sa poarte un pseudonim. Mie mi s-a cerut asa ceva (adica un pseudonim) din partea revistei "Crestinul Azi", acum cativa ani, cand mi-a publicat un punct de vedere mai incendiar, dar a gasit ca e bine sa ma protejeze pe mine. Daca redactia e de acord cu publicarea sub pseudonim. Eu n-am nimic impotriva, chiar daca este putin extremist pusa problema. Ar echilibra tendintele 'legale' (de ce?) de extremism in celalalt sens. Votez 'da'.

Ioan Ciobota



Salve Edi.

Sper sa nu vina votul meu prea tarziu, dar am fost plecat 2 zile la Alba Iulia intr-o minivacanta.

Cateva puncte de vedere:

1. Eu ca timisorean prin adoptie, arestat in revolutie 'ca prostu' si intrat in SSJ intamplator MA OPUN hotarat ca tu sa decizi pentru contra, fara sa tii cont de votul majoritatii. Sau facem o noua revolutie? De data asta o incepe Iasiul. Glumesc. Glumesc cu inceputul de la Iasi. E adevarat ca eu nu am fost de fata la nasterea SSJ, dar daca mi se cere parerea...

2. Daca Anonimu' venetian ar fi scris nasoale despre SSJ cam de acelasi calibru, intreaba-ti constiinta foarte sincer - nu-i asa ca ai fi facut apel la principialitatea SSJ de a nu publica anonime in ultimii 3 ani? Deci nu l-ai fi publicat, datorita principiului lui Arhimede legat de anonime. 'Domnilor, NOI nu publicam anonime, etc, etc'

3. CRED CA TREBUIE SA FIM PRINCIPIALI in ABSOLUT orice situatie. Daca mintind o scapi pe mama ta sau pe cineva drag tie de la moarte, ai minti?... Stiu ca exista abordari gen Wurmbrand a pacatului cel mai mic, dar cu tot respectul pentru cei care poate sunt tentati la mici vulpi, care strica viile mari, cred ca CHIAR SI pacatul cel mai mic este de la ... dracu !

4. Daca tot nu iti cunosti segmentul tinta sau abonatii, de ce sa ne spalam - noi pocaitii - rufele in masina de spalat a filistenilor? Daca tu habar nu ai cine sunt abonatii tai, de ce sa le spui nasoale de noi? Asa suntem noi pocaitii de prea multe ori. Ne barfim reciproc in urechile altora care nu-s din turma asta. Parca n-ar fi destul ca ne barfim in interiorul turmei.

5. Daca vrei, poti trimite mesajul asta la 'internii' SSJ-ului.

Eduard Orasanu



Surprinzator este ca in toti acesti ani am publicat toate criticile la adresa SSJ-ului, fie ca erau obiective sau subiective. Motivatia minima a mea era discutia in jurul revistei. Exista mai multe tipuri de publicitate, apoi cred intr-un soi de cavalerism care se exercita prin curajul de a trece drept chiar si prin noroi.

Teo Stanciu



Cred ca zice destul de bine Ionatan. Ma gandesc ca depinde de interesul si politica voastra redactionala. Daca nu voiti sa apara in revista decat nume 'pe bune'... voi stiti. Daca realitatea (sau reflectarea unei realitati) pe care o prezinta de la gard Amadeus e de larg interes pentru cititori, la care adaugam si presupunuerea ca se stie cine e 'faptasul', poate ca ar fi indicata o discutie personala cu 'mnealui si aflat care sunt motivele pentru care nu isi dezvaluie identitatea. E totusi greu sa spui ceva din Vest... As opta pentru un da, insa merg pe mana voastra (a redactiei).

Aretta Bazdara



Salut. Nu stiu ce sa zic. As spune da, dar ar fi bine sa facem un numar despre neputinta sau groaza unora cind vine vorba de institut (UE). De ce sa-ti fie teama de punctul tau de vedere? Capii institutului ar trebui sa fie mai smeriti poate si mai putin religosi. Lupi cu haine de oi??? Daca intre crestini se intimpla asa ceva ce sa mai cerem altora. Sau poate nu suntem noi crestini? Eu cred ca asa e. Ne batem cu pumnul in piept si ne legam Biblia de mina. Pina unde atita prefacatorie si lipsa de dragoste?? Pa.

Lena Grigoroscuta



Salutare!

Mai intai o intrebare: cine are dreptul la vot? Ca daca e vorba de toti care au primit mesajul, mi se pare cam putin 3... Daca ma aflu pe lista electoratului, raspunsul este da, dar nu anonim. Toate cele bune!

Eduard Orasanu



Cifra trei era o cifra minima, dar la acest moment evident ca nu mai spune nimic aceasta cifra, cat despre dreptul tau de vot, e ca in matematica, un singur raspuns e exact: da.

Daniel Bud



Edi,

Si eu zic sa fiti atenti cu anonimele. Critica e grea peste tot, insa in Romania ucide criticul, chiar daca e constructiva. Lucrurile insa se pot spune mai frumos - si atunci se poate face cu semnatura, cred eu. Dar pot fi si alte variante de publicatie. Am vazut articole in presa, dialog intre doi securisti interceptat pe telefon, in care numele lor nu apareau clar. Si chiar alte variante gazetaresti...

Nepublicarea unei anonime nu cred ca strica relatia cu autorul, in nici un caz, ci creeaza o mai mare presiune in formularea si reformularea mesajului.

Daniel Grigoroscuta



SSJ este o revista care acorda dreptul la replica, nu? Daca cineva vrea sa dea o replica la mesajul anonim, cam cum ar suna?? "Pentru cel care a scris...". NU! Sunt deci pentru publicare, DOAR DACA apare si numele celui care a scris.

Roxana Gacea



Asta este doar o formalitate, stii care e raspunsul meu la aceasta manifestare democratica din sanul SSJ-ului. Eu sunt putin picata din din pom, nu stiu care sunt regulile la voi, ca de exemplu de ce nu se publica anonime. Sunt, de fapt, multe lucruri pe care nu le stiu. Votez "da".

Eduard Orasanu



In SSJ nu se publica anonime pentru ca incercam sa promovam responsabilitatea fata de cele scrise. Cand vorbeam despre colaborarea ta iti spuneam: esti singurul tau cenzor, singura ta cenzura! Iata o mare provocare!

Ionut Apostu



Dragul meu Edi,

am o intrebare: de ce minim trei? Te referi doar la redactori sau la toti de pe lista? Oricum ar trebui sa fie jumatate +1. Eu unul stiu ca anonime nu publica ssj-ul, si nu din rautate. Imi pare tare rau de cel care a scris respectivul mesaj (desi intuiesc cine este), nu vreau sa stricam relatiile cu acesta, insa cum ar fi dupa trei ani de nepublicat anonime sa publicam una (chiar si M. C. a fost nevoit sa isi dezvaluie identitatea pentru a fi publicat in SSJ). Daca tinem la consecventa atunci nu ramane decat sa aflam identitatea lui Amadeus... daca vrea sa ii apara numele in revista, desigur! Domnul cu fiecare din voi!

Eduard Orasanu



Am raspuns despre cifra trei, voi mai spune ca "Amadeus" primeste aceste mesaje, asadar asteptam o reactie.

Pasul numarul doi

La acest nivel asistati la motivarea mai pregnata a votului.

Ioan Ciobota



Draga Edi,

pledoaria mea era in special pentru principialitate, apoi pentru apararea imaginii noastre. DAR!!! Eu cred ca oricine poate spune orice despre oricine. Bineinteles nu prostii. Dreptul la libera exprimare trebuie incetatenit chiar si intre pocaiti.

Unele bisericute au ramas mici dictaturi. DECI, spune-i anonimului sa-si bata numele la tastatura si... asta e... sau sa delege responsabilitatea pe tine sau pe cineva de la SSJ. Materialul e OK pentru niste cititori care sunt cat de cat familiarizati cu mediul.

Stii chestia cu NOE. Pe corabie era un miros pestilential, iti dai seama - elefanti, serpi, crocodili, banditi, ticalosi, excroci, etc. Da' ce sa faca saracu NOE? Daca iesea afara, afara era ... potopu'

P.S. Imi place SSJ si trairile intense din "culise". Serios! Sunteti (sau suntem, daca ma acceptati si pe mine pe ici pe colo) o revista foarte faina si m-as bucura sa cunosc personal "lumea" din culise.

Ionatan Pirosca



Eu am vazut in SSJ inca de la inceput un mod nonconformist de a pune problema si o tenta de "avangardism" publicistic pe care m-am ferit sa-l compar cu jurnalismul in general. Nu mai cred de mult in obligativitatea satsfacerii tuturor, pentru a suprevietui ca publicatie. De ce n-ar fi SSJul o platforma a acelora care vor sa depaseasca un conservatorism formal daunator. Eu nu vad aici spalare de rufe nici in afara nici inauntru, ci dezbatere de principiu. Amadeus insusi devine un principiu. "Principiul Amadeus"...

Mie imi place SSJ pentru ca nu-si cauta cititorii, ci se lasa cautata, propunandu-se altfel decat alte reviste. Avem reviste de cult unde unii redactori ar dori sa se deschida mai mult cultural, dar nivelul cititorilor ii "cenzureaza". Hai sa lasam un SSJ necenzurat. Eu cred ca este nevoie de asa ceva in limba romana. Iar problema pornita de la "anonima" lui Amadeus aproape ca a disparut, sub avalansa de mesaje care deja trateaza altceva, un principiu. Nu e nimic prezentat unilateral. Tu ai un punct de vedere, eu altul, fiecare are atitudinea si opinia lui. Referitoare la un principiu, nu la un caz. Eu las la o parte anonima. Cu ea sau fara ea, problema merita discutata. Ca sunt "de-ai nostri" ori "de-ai lor" cititorii, are mai putina importanta, zic eu. Este reala problema? Suntem reali noi, cei care semnam? Sunt cuvintele noastre, alea? Cine are urechi de auzit, sa auda!

Daniel Bud



Propunerea de a avea doua SSJ, pentru noi, pocaiti, si filisteni, e nerealista. "Noi", indiferent de cine si ce institutii intra aici, sincer sa fim si realisti - nu dorim de fapt un SSJ, si nici o alta revista unde sa se discute ce si cum facem ce facem! De aici si motivul care a dat nastere la discutia de aici: cineva nu poate comunica cu cei pe care ii considera "de-ai nostri." Se poate intimpla asta? Vedem ca si acest incident poate deveni subiectul unui numar SSJ. Si atunci, cind nu se poate comunica direct fare suferinta, se scrie la SSJ, anonim uneori. Cei care au semnat la SSJ cind au scris deschis despre o chestie legata de "noi" a fost pus, scuzati-mi expresia, cu botul pe labe. Problema e ca daca cineva (persoana sau institutie) este "de-al meu" nu ar trebui sa treaca in tabara opusa unul din cei de-al lor in momentul in care isi exprima parerile, fie ele si critice. Dar daca asa se intimpla in realitate, din nefericire, ce sa faci? Scrii anonime la "ai lor" si la "ai nostri," scrii si nu te semnezi, de frica repercursiunilor. Si nu e o prostie sa fii precaut! Incurajind aceasta practica ivita din necesitate, "noi" ne automutilam. Cum? Simplu: eliminind posibilitatea dialogului decent, fara repercursiuni grave la adresa criticului si intr-o confruntare deschisa de la persoana la persoana, "noi" determinam fuga la presa, unde lucrurile sau rufele sunt afisate (si nu spalate) publicului larg. Rufele, in general, ramin tot murdare, nimic nu se spala in public, insa, poate se invata incet si in timp un nou reflex: decenta si normalitatea.

Eduard Orasanu



Sunt acarul Edi si veghez ca trenul discutiei sa nu deraieze. A trecut IC-tiul dinspre Timisoara, si in goana lui n-a observat ca in oraselul SSJ, la gazeta de perete, nu se publica nici un text semnat de Amadeus, text care se incrimineze pe cineva. Iar daca nu se publica, pai nu se publica, am zis! Si daca nu se publica, Amadeus are liberatea de a se duce la RVE Oradea sa le spuna ca are o problema cu ei sau poate tine asta doar pentru el, se insoara, face copii si uita...

Bun, a trecut trenul si s-a dus in goana lui, IC-tiul avea vagoane rosii, sunt sigur ca nu de la patima, ci de la prea multa iubire. Acar ce sunt imi plac vagoanele fierbinti, cu nelinisti, cu frane, cu suieraturi...

A trecut IC-tiul dinspre Timisoara si in goana lui nu vede ca nu e singur, ca noi nu suntem de cealalta parte, nu simte ca nu exista o problema, ci doar o falsa problema. Nu vede relaxarea si pacea, nu aude taifasul si neincrincenarea celor din oraselul SSJ. Vagoanele de la Timisoara sunt ascutite, sunt pe viata si pe moarte, sunt ultima strigare, ultima mana intinsa... si ascultati-mi perii mei albi, asta nu e bine! Mie imi plac vagoanele care se intorc in gara mea si maine si poimaine, imi plac vagoanele care ma asteapta la nevoie si a doua oara.

Din gara Braila vine personalul, molcom si cam rablagit, timp berchet sa sezizeze oraselul SSJ si a sa gazeta de perete. Nasul zice, priveste bine, ca asta-i nu revista obisnuita, e un soi de anti-revista, e un soi de anti-gazeta de perete, asa ceva numai in gara asta ponosita vezi. Asadar nu cere sa se supuna legilor gazetaresti obisnuite si profesioniste. Dar bilet tot trebuie sa-ti ei... Braileanul zice: da, parca vad un text de Amadeus, dar el e mic, e doar o starnire, un prilej, un principiu. Amadeus nu exista cu adevarat, putem vorbi si fara el. Da, parca vad un text de Amadeus, dar nu e acel text initial, acela rau, e doar acel text ajutator in poveste.

Sunt acarul Edi si veghez ca trenul discutiei sa nu deraieze, promit ca pe la mine in gara poate trece si Timisoara, si Oradea si Braila. Dar in ordine, in armonie. Sunt gata sa pun linie verde, astept linistit concluziile, si promit ca numarul ce vine nu va fi jignitor pentru nimeni. Ca hai sa recunoastem, noi suntem cei cu frumusetea si nu altii.

Sa pastram proportiile, sa nu simtim enorm si sa nu vedem monstruos.

Pasul numarul trei

La acest nivel intervine in discutie "Amadeus", si evident aceasta interventie starneste reactii.

Amadeus

Dragii mei,

Amadeus a decis sa reactioneze, dar nu sa-si dezvaluie identitatea. Sunt de acord ca lucrurile se pot spune mai bland. Dar cu teoria ca ne vad ceilalti cum ne spalam lenjeria... nu pot sa ma impac. Pentru simplul motiv ca, daca lenjeria nu e expusa, nimeni nu e dispus sa te asculte. Ba esti facut carcotas ori, mai rau, razvratit impotriva Domnului. De altfel e o boala romaneasca de care nu stiu cand o sa scapam.

Emisiunile de radio sunt publice si stie tot orasul cum arata. Doar ca noi ar trebui sa ne declaram multumiti ca sa salvam imaginea. Poate suna anarhist, dar m-am saturat de imagine. Imi vine in minte recentul scandal in care o... "solista latratoare" din curtea lui Vadim (care printr-o nenoricire a ajuns in parlament) s-a luat de Dinescu, Plesu si Patapievici pentru ca vor sa destainuie dosare. Stiti ce spunea? Ca nu vrea sa se tulbure linistea tarii s.a.m.d... Imi pare rau ca fac aceasta comparatie si va rog sa nu ma judecati prea aspru deocamdata. Mi se pare ca suna populist sa spunem ca ne vom spala rufele in familie pentru ca de multe ori - si in tara, dar mai ales in biserici - numai la spalatul rufelor nu se ajunge, ci la spalatul creierelor care trebuie sa afirme cu convingere ca nici nu au existat candva pete pe rufe.

Ce am spus eu despre RVE Oradea constitue fapte verificabile: dati o fuga pana aici si dupa o saptamana veti vedea cate ceva din cele insirate. Ca sunt si lucruri bune... asa e. Dar ce am vrut sa subliniez e ideea ca nu agreez directia si orientarea data de la "centru". Atat.

Nu vreau sa fiu rau cu nimeni, dar am obtinut o opinie care valoreaza mai mult decat toate comentariile pe care incercati sa le incropiti dumneavoastra fara sa aduceti dovezi ca sunteti in cunostinta de cauza. Nu e o acuza, ci o constatare.
Numele meu poate ca va va fi facut cunoscut candva mai incolo.

Ioan Ciobota



Dragul meu Amadeus sau T.L., eu sunt PENTRU libertate de exprimare, in biserica, in lume, oriunde. Ideea cu spalatul hainelor se refera strict la abonatii SSJ-ului. Gandeste-te, daca abonatii acestia sunt filisteni in proportie de 85%, nu ti se pare o prostie sa zici nasolae despre fratii tai? DAR, daca acesti abonati sunt majoritate dintre "poca", atunci e OK. Pe de alta parte, ce fac RVE-istii in Oradea este o problema de strategie sau politica de audienta. Daca ei si-au propus de exemplu sa se adreseze exclusiv sau cu precadere pocaitilor? Totul depinde de punctul din care privesti, adica raspunsul daca ceea ce se intampla este bine sau rau vine dupa intrebarea: CINE SUNT CEI VIZATI DE ACESTE EMISIUNI? CINE ESTE SEGMENTUL TINTA?

Abia dupa ce cunosti raspunsul la aceasta intrebare, stii daca e OK sau nu cu emisiunile. Parerea mea personala este urmatorea: MI SE PARE O EROARE ca un post de radio crestin sa se adreseze pocaitilor. Cheltuie banii degeaba. Eu cred ca un post de radio trebuie sa se adrese "celorlalti". DAR, EU RESPECT CHIAR SI DREPTUL CELOR DE LA RVE ORADEA DE A DECIDE CUI SE ADRESEAZA, indiferent de cum cred eu ca ar fi bine. Multe lucruri sunt relative, nu-i asa?

Daniel Grigoroscuta



Nu cred totusi ca ar conta prea mult daca radioul se adreseaza "poca'-ilor" sau filistenilor, desi in Moldova, ascultand Micul Samaritean, realizezi usor ca se adreseaza pocaitzilor. Problema nu e segmentul tinta in sine, ci tocmai modul diferit al "radio-istilor" de a se raporta la ascultatori (filisteni vs. poca'). Aceasta maniera diferita de adresare e totusi perceptibila si, din pacate, cand segmentul tinta sunt pocaitzii, se inclina spre o scadere drastica a calitatii programelor radio! De ce? Vom auzi probabil raspunsuri de genul: "Lasa frate, e bine ca este. Daca n-ar fi deloc? Doar se face spre slava Domnului si cu toata inima; ce mai conteaza calitatea? Ia-o si tu mai cu duhul blandetii!" Asadar, de ce aceasta scadere a calitatii cand e vorba de pocaiti? Sa fie oare controlata, intentionata?!? Poate totusi nu degeaba suntem de multe ori luati peste picior de filisteni ca fiind "inapoiati" sau altfel... Poate mi se pare mie, dar ni se "interzic" poate de undeva "de sus" (hi, hi, cred ca suna ca in Dosarele X, cu conspiratiile guvernului), hobby-uri mai culte decat muzica crestina comerciala, povestirile crestine, predicile banale, radio-novelele crestine radio, hobby-uri cum ar fi lecturile unor capodopere ale literaturii mondiale, ascultarea muzicii bune, studiul filosofiei, al artelor moderne etc.....

Cam alambicat, dar asta am avut de spus.

Ionatan Pirosca



Aceleasi probleme se agita prin lista noastra de discutii (Cuvinte la schimb). Ca adica e nevoie de valoare in prestatia unui om de cultura crestin. Ca e nevoie sa ne luam de piept cu cei mai buni in domeniu din jurul nostru si sa le aratam ce poate Hristos. Si asta in spiritul Lui, cu armele Lui, dar pe terenul lor. In speta radioul (noi in lista combatem cu literatura).

Trebuie sa ne profesionalizam, sa invatam sa vorbim pretentiosilor pe limba lor. Daca emisiunile incriminate sunt ca poezia care circula astazi prin cele mai multe biserici, nici n-ar putea, chiar daca ar vrea radioul respectiv, sa treaca de segmentul de audienta format din pocaiti (toleranti din ignoranta sau sentiment de "fratietate") si patura cel mult mediu scolita dintre "filisteni"...

Pune bine problema Daniel... "Conspiratiile" exista, dar au inceput sa apara brese mari in modul conservator de a vedea. Dovada sunt nucleele de "avangardisti" care fie pe internet, fie, mai in surdina, de la unele amvoane, cauta sa respinga compromisurile culturale. De ce sa nu cautam atent brese si la RVE?

Eduard Orasanu



Toate cele spuse in acest dialog propun sa fie facute public, astfel vom da continut libertatii de expresie. Dar sugerez sa se publice cu o usoara periere a textelor.

Alina Simion



Se pare ca am dat mai tarziu pe la net. Si intreb: de ce sa se perie textele? Si daca il publicam fie si sub forma de pseudonim nu ar fi bine sa aflu si eu cine e, caci mi se pare ca voi deja banuiti.. ai incredere in mine ca si eu tin la respectivul...

Ionatan Pirosca



Da, cred ca ai gasit cea mai buna solutie, draga Edi. Publicarea acestui material va avea el insusi darul sa starneasca interesul si (probabil) comentariile cititorilor si s-ar putea sa solicite ei publicarea "obiectului". Aseara la jurnal arata un grup de 31 de tigani romani care incercasera sa treaca granita ca sa mearga in Franta, la cersit, spunea prezentatoarea. Apoi vreo doi din ei au fost intervievati. Spuneau cam asa: "Noi suntem pocaiti, mergem la frati sa ne ajute, ca avem multi copii. Noi nu lepadam copiii ca are Domnul Isus grija de ei. M-am intrebat: care e valoarea acestei marturii? De ce apare Numele Domnului intr-un context dezaprobator, in vazul intregii tari? Oamenii aceia credeau sincer ca Domnul Isus are grija, dar apelau la calauze platite si la alte meleaguri, la alti frati... Oare nu devine fatarnicie ascunderea dupa degetul lui Dumnezeu a propriilor observatii negative cu privire la actiunile unor semeni? Pana la urma nu suntem noi cei care umbrim marturia noastra.
Si hotararea lui Amadeus de a fi mai bland in exprimare este una inteleapta. Tonul este foarte important. Nu inteleg cum ai hotarat sa actionezi fara sa-ti dezvalui numele, draga prietene.
Zic si eu...

Ioan Ciobota



Va iubesc pe toti.

Ma bucur tare mult ca-n SSJ exista viata si "muschi". Sa dea Domnul viata si pe alte parti, pe unde oasele-s uscate de mult in valea umbrelor mortii din "minchiutzele" unora... Fiti tari fratilor si-n continuare, spuneti-va clar si raspicat punctul de vedere. Adevarul este Cel care ne face liberi. Astept cu mult interes numarul urmator. Sunt foarte curios cum va fi.

Pasul numarul patru

CONCLUZIILE

Alina Simion



Poate nu are prea mare importanta, poate nici macar nu conteaza dar cred ca ar fi mai bine sa precizez ca intrusi sunt si in revista. Eu sunt unul dintre ei caci sunt ortodoxa, asa ca nu stiu de ce nu as putea aborda intr-o alta maniera cele scise pana acum. De ce s-ar putea crede ca nu am avea capacitatea de a observa mai bine din exterior decat din interior. De ce ati crede ca am fi incapabili de intelegere si corectitudine. La urma urmei toti suntem crestini si nici una din confesiuni nu e mi rea sau mai buna decat alta.

Teo Stanciu



Dragii mei,

Unii stiti, altii nu prea ca si eu sunt tot un fiu al Oradiei.
Nu voi intra amanuntele (de altfel deloc de neglijat pe care le aduce Amadeus). Nu vreau sa dam in incrancenare...

Aleluia ca exista si Alina care nu e dintre evanghelici. Am un prienten tare bun care a terminat la Teologie Ortodaxa (am trimis la SSJ doua articole de-ale lui) si mai schimbam impresii la un pahar de... suc (ce-ati crezut ca zic?). Si vedem ca rozul nu prea ne sta nici unora prin ograda. Si auzim ca si la unii si la altii sunt si buni sunt si rai. Si vedem cum se sfasie inimi si de o parte si de cealalta si durerea e ca fiecare are parte de sfasietori pe care ii credea frati intru aceeasi credinta. Si dam noi mana peste masa amandoi si oftam. Si am mai spune si am mai tacea ca nu stim noi unde incep si unde se gata tainele. Dar ne bate un vant ce duce taina raului printre oameni care se cheama crestini si iese miros greu cand licenta se ia cu bani sau pastorii isi arunca mortaciuni peste gard. Si sutana si costumul sunt cu pete vechi pe rever si pe poale, si mucegaiul infloreste, floare a uitarii si a intristarii.

Intr-un gand fugar ne punem impreuna si strigam tare pe dinauntru ca e strigator la cer, dar cerul nu se vede asa ca strigam spre inauntru si poate ca cerul din noi e mai senin.

Ma bucur sa te stiu pe aici, draga Alina. Sunt atatea comori si unde stai tu si unde stau eu, incat ar merita puse impreuna dupa ce se inlatura zgura si apoi sa purcedem sa le "facem reclama" cu inima intreaga si linistita.

Nu-l ucideti pe Amadeus, nu-i impuscati pe "filisteni" pentru ca nu stii niciodata pe cine impusti. Nu noi impartim lumea... Nu noi ii stim griul si nici albul. Cel mult negrul ce-l taram dupa noi...

Nu exista noi si ei de cat din lumea de dincolo cum stai si privesti. Exista doar aici si acolo... Dar toti suntem noi mai mult sau mai putin si toti suntem ei mai incoace sau mai incolo.

Nu cu mult timp in urma brazilienii s-au rugat la Dumnezeu pe terenul de fotbal si nu s-au impartit desi era clar ca unii sunt evanghelici si altii catolici. Unii si-au facut cruce, in timp ce altii au ingenuncheat cu fata la pamant. Care erau mai ei si care mai noi? Lumea toata putea sa vada ca cea mai buna echipa de fotbal a lumii ii multumeste lui Dumnezeu nu neaparat pentru ca i-a ajutat sa devina campioni (ca nu cred ca Dumnezeu e microbist), ci -asa cum ni se intampla si noua- ca i-a ajutat sa-si faca bine treaba.

Fotbalul a determinat oameni din diferite grupuri crestine sa se roage impreuna. Intre noi se aude zvon de imprastiere. Ca te si intrebi... dar mai bine sa lasi omu' sa se intrebe fiecare in dreptul lui. Da' totusi cum vine: fotbalul aduna, bisericile dezbina? Ori n-am inteles eu...

Amadeus

As mai vrea sa fac cateva precizari legate, in special de criticile si observatiile domnului Ioan Cioboata. Mai intai cred ca ar trebui sa clarificam ca nu mai vorbim de persoane in cazul radioului, ci de institutie. Si ca acei "frati", despre care ne spuneti, se raporteaza la cei care vin acolo ca din partea acestei institutii pe care o reprezinta. Orice institutie are o politica ce trebuie respectata de toti angajatii sau sunt pusi pe liber. Si asta e valabil si in institutiile crestine.
V-a trecut pe la ureche debarcarea decanului de la teologie, prof. dr. Emil Bartos (si decimarea ulterioara a grupei al carei indrumator era) pentru avea alte vederi decat rectorul prof. dr. Paul Negrut? In Oradea se stie de multa vreme asta si presupun ca nici celelalte orase nu sunt in necunostinta.

Si "spectacolele" astea se dau in aer liber fiindca nimeni nu poate sa opreasca gura targului. Si la ce foloseste sa ne soptim pozitia cand despre spartura stie jumate din oras?

Mai incolo, nu vi se pare interesant ca cineva din radio are curajul sa aprobe o opinie cu caracter personal a unui anonim?

NU exista nici o dorinta de a arunca noroi pe RVE pentru ca eu nu cer sa se publice textul. L-am trimis fiindca era vorba despre radiouri crestine in SSJ, nu? De cand se poate iarasi interzice cuiva sa-si spuna oful? Nu stiti nici cine sunt si nici de ce imi protejez identitatea. Va asigur, desi nu va cer sa credeti, ca nu motivul nu il constitue un ciolan la care nu ma indur sa renunt.

Nici lasitatea nu ma tine sub un pseudonim. Dar prea incep sa ma justific si nu cred ca e cazul pentru ca deja am fost deposedat in mai multe randuri de prezumtia de nevinovatie care functioneaza si in cazul criminailor dovediti pana la pronuntarea sentintei...

Stiu destul de bine cativa oameni care sunt in RVE. Ii stiu si pe unii care, din diferite motive, au plecat. Si poate ca mai sunt destule lucruri pe care prefer sa le tac...

Eu nu canteresc pe nimeni si, chiar daca as face-o, nu i-am gasit usori pe oradenii de la RVE, ci reci, teribil de reci. Foarte rar in cursul unei saptamani cu emisie non-stop se poate auzi un dialog cu ascultatorii.

Emisiunile au profesionalism (multe dintre ele), dar e prea putina viata in ele, e prea putina naturalete, e mult formalism si asta se simte, se aude.
Daca observati, nu cer nimic. Nu vreau sa mi se dea locuri de frunte, dar, cum spunea un prieten, datoria oricarui membru e sa-si critice biserica, fiindca poti sa critici (constructiv) doar ce iubesti...

Nu banuiesc o intentie rea in sine in toata politica asta, dar cand incepe sa se simta un vant de teama si de insecuritate probabil ca undeva exista o problema.
Nu zic ca scopurile celor de la RVE sau ale celor care conduc Institutul Emanuel sunt marsave, ci ca ele pot sacrifica oameni si poate ca e bine sa mai privim odata la acest moment.

Sabina Dodan



"Simt monstruos si vad enorm"

Dincolo de problema "anonimei" de care vorbim ca in Caragiale (exista o anonima trimisa prin mail, exista cetatenii si exista o gazeta preocupata de publicarea anoimei), s-au inceput discutii despre religii si credinta, despre prieteni si lasi.

Recunosc ca am citit cateva zile la mesajele adunate in Inbox-ul meu si imi vine greu sa mai adaug ceva. S-au zis prea multe si totusi nu s-a clarificat nimic. Fiecare merge pe propria-i interpretare, s-a cerut si-a mea: dincolo de faptul ca mesajul n-a fost semnat, nu vad ce-i rau cu el? De la el au inceput adevarate discutii, discutii la care din cauza licentei nu am putut lua parte, dar am citit ganduri frumoase si dezbateri aprinse care nu-si doreau decat sa gaseasca "un numitor comun".

Acest anonim ne-a "dat de furca", ne-a provocat la discutii si asta-i important. De ce-am inceput sa vad partea buna a lucrurilor, nu stiu... Am vazut un mesaj mic si-am vazut apoi kilometri de randuri scrise in jurul lui, ar trebui sa-i multumim?

De multe ori "ravasul" nici nu mai conta, era undeva in spatele scopului cu care erau scrise noile mesaje, care clarificau cu totul alte probleme...
Sa se publice, sa nu se publice? Aceasta-i intrebarea!
Raspunsul? "Sa se publice, dar sa nu se schimbe nimica."

Alin Cristea



Principiul Amadeus sau deconstructia platformei

Ce uimit am fost cind oficialul-pastor-profesor mi-a spus: "Degeaba, n-ai platforma!", probabil neoficial… Degeaba am fost credincios in lucrurile mici si in cele mari, degeaba am vocatie de dascal, degeaba ideile mele sint interesante, degeaba respirarile mele sint remarcabile, n-am sponsori ideologici… Gardul confesional, inauntrul confesiunii, pe bulevardul central, e un alt fel de zid al rusinii care sovietizeaza… Ghetoizarea e rezultatul firesc al atitudinii ideologice care imparte political correct in "de-ai nostri" si "restul"… "Ai nostri" e platforma…

Sa fie dorinta de promovare o tentatie atit de mare incit sa accepti trocul ghetoului? Platforma pe care ti-o ofera iti aduce libertate de expresie? Sau mai degraba trebuie sa induri santajul ideologic? La ce-ti foloseste libertatea de expresie daca nu ai libertate interioara? Ce faci cind ramii singur, tradat chiar de "ai nostri"?

Nu fac elogiul marginalitatii. L-a facut Patapievici, cind a privit cerul prin lentila; a gasit, pare-mi-se, un alt fel de platforma… Si cind a identificat omul recent, fara radacini, care traieste viata mediat, prin exponenti cu platforma, adaug eu. Dar cind libertatea de expresie e sufocata de gesturi populist-platformiste, nu ne miram ca ne intilnim la gard. Cu Amadeus, de exemplu. Amadeus insusi devine un principiu. Principiul Amadeus: Libertatea de expresie deconstruieste platforma!



“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski

Pentru acest numar va recomandam in continuare:

Silviu Tatu - E migratia romaneasca (II)
Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Milos Forman

Silviu Tatu



E migratia romaneasca
(ultima parte)

Ca sa nu ne trezim vorbim in vant, cred ca, pentru inceput, este indicat sa ne definim termenii. Pe cat de laborioasa, pe atat de benefica este definirea termenilor pentru tratarea oricarui subiect. Definirea presupune atat afirmatii cat si negatii. Exprimam natura unui lucru, a unui concept, sau a unei idei, descriindu-i caracteristicile intrinseci asa cum transpar la o observatie cat mai atenta, dar putem sa ii clarificam caracteristicile si speculandu-i diferentele fata de altele inrudite. Lingvistii desemneaza multimea cuvintelor inrudite, care desemneaza lucruri, concepte, sau idei apropiate, „domeniul semantic al unui cuvant”. Permiteti, asadar, cateva clarificari preliminare. Atat „emigratia”, cat si „imigratia”, sunt termeni specifici derivati din mai generalul „migratie”. Evident, fenomenul migratiei este cunoscut si in lumea animala si are motive diverse, dar intotdeauna legate de perpetuarea speciei si de autoconservare, motiv pentru care este caracterizat de o anumita ciclicitate. Cunoastem ca insecte ca si termitele sau albinele, migreaza pentru intemeierea unei noi colonii, sute de specii de pasari si de pesti migreaza in diverse teritorii doar pentru a participa la scurta perioada nuptiala, de depunere a oualor si de crestere a puilor, ca mamifere ca rozatoarele cauta alte teritorii atunci cand resursele de hrana s-au epuizat in habitatul originar. Si exemplele s-ar putea perpetua cu altele mai putin evidente din lumea vegetala.

Prin migratiile populatiilor umane (exoduri) intelegem acele deplasari in masa lipsite de elementul privarii de libertate, care intervine in cazul migratiilor controlate de stat si sunt cunoscute ca deportari sau colonizari fortate. In aceste cazuri din urma vointa libera a subiectilor este practic nula. Chiar daca se poate vorbi despre motive similare migratiilor din lumea animala, precum autoconservarea, perpetuarea familiei, sau chiar a fiintei nationale, ciclicitatea exodurilor este mai putin riguroasa, intrucat fenomenele generatoare (cataclisme, razboaie, molime), de cele mai multe ori, nu cunosc predictibilitatea fenomenelor naturale. Ne sunt foarte cunoscute din istorie, migratiile unor popoare ca si gotii, hunii, avarii, gepizii, slavii, bulgarii, mongolii, tatarii, etc., popoare intemeiate pe saua calului, organizate ierarhic pe structuri riguroase, de orientare militarista (hoarde), care au zguduit istoria antica tarzie si medievala. Mai putin cunoscute din istoria antica ne sunt migratiile “poporului marii” (filistenii) despre care marturisesc cronicile egiptene, sau ale triburilor nomade din Orientul Mijlociu. Aceste migratii au fost determinate tot de principiul autoconservarii, desi sustinerea lor nu a fost pasnica, ci violenta, cel putin in faza de contact. Despre unele hoarde citim, totusi, ca s-au stabilit in mijlocul populatiilor autohtone, renuntand definitiv la caracterul migrator (este cazul slavilor, hunilor, bulgarilor).

Printre cele mai cunoscute exemple de deportari din istoria Romaniei, desi atat de pasional incriminata de nationalisti mai ales datorita consecintelor ei moderne si contemporane, se numara si sosirea tiganilor in Moldova, acolo unde, dupa cum ne spun tiganologii, tiganii au fost asociati cu tatarii care s-au asezat pasnic in tara. Adevar partial, insa, pentru ca multi tigani (atentie! Acest nume a fost initial un nume de ocara, motiv pentru care varianta de rromi este de preferat) au fost luati sclavi si tratati ca atare “gratie” facilitatilor comerciale ale vremii, mai ales a celor de pe piata turceasca. Mai recent, aceeasi etnie a avut de suferit din pricina politicii ultra-nationaliste sprijinite de Maresalul Antonescu si au infundat Transnistria, alaturi de evrei. Comunismul ceausist a avut o alta solutie pentru acestia: pe cei dintai i-a legat de glie, mutandu-i in sate tiganesti, uneori si improprietarindu-i cu pamant (vezi comuna Zece Prajini din jud. Ilfov), pe cei din urma i-a vindut pe valuta forte statului Israel.


(recomandam a se vedea: “Silviu Tatu / Laviniu Liberis - Texte")

Alin Cristea



Exercitii de admiratie: Milos Forman

Regizorul ceh nãscut în 1932 dobîndeste notorietate europeanã în anii '60: Asul de picã (1963) - Marele premiu la Locarno, Dragostea unei blonde (1965) - Premiu la Venetia, Balul pompierilor (1967), Desprinderea / Taking off (1970) - Premiul special al juriului la Cannes. Din 1970 Forman lucreazã în SUA, realizînd filme de mare anvergurã, cu scenarii elaborate, decoruri impresionante si vedete de primã mînã.

Marile lui succese care i-au adus faimã internationalã sînt Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975) si Amadeus (1984). Primul a obtinut cele mai importante 5 premii Oscar (film, regie, scenariu, actor, actritã), performantã atinsã doar de încã douã filme din istoria cinematografului: S-a întîmplat într-o noapte (1934) si Tãcerea mieilor (1991). Un subiect devenit clasic - societatea alienantã si lupta pentru autenticitate, o distributie excelentã avîndu-l în frunte pe Jack Nicholson, în regia unui artist european adaptat locului si epocii în care lucreazã.

În 1984 douã filme si-au disputat premiile Oscar, Drumul spre India de David Lean si Amadeus de Milos Forman, ambele fiind nominalizate la 11 categorii. "Cîntecul de lebãdã" al regizorului britanic a fost eclipsat de ambitioasa biografie cinematograficã a lui Mozart (8 premii Oscar) în regia unui maestru "'specializat în biografii' deloc romantate". (Alex. Leo Serban). Forman a egalat performanta rivalului sãu, obtinînd pentru a doua oarã Oscar pentru cel mai bun film si Oscar pentru regie.


(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Indragostiti de cer!



In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:

- Orele de tineret
- Cei sapte ani de-acasa
- Libera la mare...

Curier&Posta redactiei:

-

Epilog: ...suntem si noi o breasla, si anume breasla visatorilor!

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 700 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: