Dosar SSJ nr. 22 - Libera la mare...







(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Libera la mare

Introducere

Incercam in acest numar sa raspundem la urmatoarele intrebari: Cat de potrivit si intelept este pentru un tanar crestin sa-si petreaca cateva zile de vacanta la mare, pe plaja, in imediata vecinatate a multor provocari? Cum face fata spectacolului goliciunii, a "modei" topless? Refuzarea fructului oprit, ramanerea acasa, nu cresc presiunea si nasc frustrari?

Texte scrise de: Daniel Grigoroscuta, Ionut Apostu, Aretta Bazdara, Eduard Orasanu si Sabina Dodan

Daniel Grigoroscuta



Din fericire, grupul Andre, caruia ii apartine sintagma "Libera la mare" - titlul temei acestui numar, nu mai exista; din nefericire, cele doua fete continua sa cante, separat.

Nu am mai vazut marea de acum 4 veri, nu o voi vedea nici vara aceasta, si aceasta nu face decat sa imi sporeasca si mai mult dorul dupa litoral. Dar dupa ce anume de pe litoral? Dupa zilele agitate, aglomerate si obositoare, dupa la fel de galagioasele si plinele de forfota nopti, dupa ispitele de pe plaja, dupa altceva? Le voi lua, pe scurt, pe rand.

Agitatia si aglomeratia ne fac pe multi dintre noi sa ne intoarcem de la mare mai obositi decat am plecat. Mie unul nu imi place agitatia, dar sunt perioade in viata cand simt nevoia acestei agitatii, mai bine spus nevoia de a percepe acest tip de agitatie, al oamenilor care sunt in vacanta, ca si mine.

Problema ispitelor plajei... Eu unul nu o am. M-am temut de ea inainte de a pleca la mare in vacanta primului an de liceu. Ajuns acolo, am vazut ca se poate face abstractie de problema, fara prea mare efort. Depinde cu ce ganduri pleci incolo, ce iti apasa mintea, ce te obsedeaza. Daca pleci stresat de asta, mai bine e sa nu pleci, sigur te va dobori. Nici in urmatorii doi ani in care am fost nu am avut probleme de genul acesta. Dar nu voi mai insista asupra aspectului, intrucat deja presupun ca exista poate cititori care s-au "poticnit" in atitudinea degajata cu care privesc mersul la mare. Voi mai adauga doar ca, pentru multi, mai "ispititoare" par "ispitele" pe strazile Iasului (sau ale altui oras) decat "ispitele" de pe litoral.

Ce ma atrage cel mai mult este marea in sine, cu seri si dimineti, cu apusuri si rasarituri, cu sunetul valurilor, cu plimbari pe plaja seara, cu tot cadrul deosebit pe care il creeaza. Restul ce mai conteaza?

...

Ionut Apostu



Libertate sau inchisoare?

“Libera la mare” este sintagma care s-a imprimat in mintile tot mai multor tineri, pina acolo ca a ajuns o rusine sa mergi cu parintii la mare, de cele mai multe ori nu se spune ca mergi cu parintii, ori daca mergi o vezi ca o inchisoare federala: nobody in, nobody out! Este o problema pur culturala pornita dintr-o necomunicare inter-generatii.

Anul acesta am avut ocazia sa merg pentru doua zile la mare. Mi s-a parut total schimbat de cum era in urma cu 4 ani. Mai multa lume, mai mult zgomot, mai multa dezinvoltura. Desi nu sunt un fan al marii, cele doua zile au reusit sa ma deconecteze, sa imi dea un surplus de buna dispozitie. Si asta nu din cauza privelistilor ce caracterizeaza plaja, ci mai degraba datorita valurilor in prag de seara, a apusului.

Am vazut oameni jefuiti de sentimente intr-un loc in care dragostea este calcata in picioare. Am vazut oameni dornici sa isi exalte toate simturile numai din priviri. Un loc in care impactul visual este mult mai mare decat in centrul orasului, unde, datorita si cadrului nu esti tentat sa dai mare importanta nefirescului…

Un loc in care firea isi cere drepturile cu atata furie incat mai bine este sa nu alegi aceasta varianta. Un loc in care goliciunea exterioara arata spre cea interioara. Oameni ce alerga dupa moment, uitand ca mai exista si un urmator moment si inca unul… Oameni furati de sentimente si de cele mai multe ori de adevaratele valori, asta in cazul in care le aveau, pentru a nu arata inspre ei, ci spre ce se vede, spre goliciunea generala, pentru a nu fi observata cea personala.

Libera la mare a ajuns inconstient o sintagma a unei generatii incatusate in moment, in acest acum, amanand ce va urma. O cupola in care intri si uiti de ce a fost si va mai fi, si in momentul in care iesi remarci cu surprindere ca nu ai nimic, ba mai mult, ti-a mai fost furat ceva…

...

Aretta Bazdara



Libertatea a ajuns sa se confunde cu lipsa de simt... bun simt. Bunica mea imi povestea ca, pe vremea ei, acum 90 de ani, exista o floare... floarea rusinii. Si-mi spunea ca acea floare era rosie, dar treptat biata floare si-a pierdut culoarea, s-a albit. Acum cred ca a disparut si poate o alta floare i-a luat locul... floarea lipsei de simt. Si dupa cum stau lucrurile, treptat va deveni carnivora, dar nu stiu exact ce va cauta sa inghita. E usor sa judeci, zic eu si poate o zic si altii, nu stiu exact in ce se scalda Romania. In propria prostie sau in prostia altora? E clar ca pe zi ce trece e tot mai "deschisa la minte" tarisoara noastra, cu idei occidentale. Am acceptat asa multe, incit nu mai stim sa facem diferenta intre "e bine" si "nu e bine". A-ti arata podoaba trupeasca, fie ea demna de vazut sau nu, e o dovada, vezi draga dragulita, a unei deschideri la minte, si eu as zice si la nasturi. Atit cred ca ne-am deschis: hainele de pe noi. Oricum, la situatia noastra financiara, suntem intelesi de umblam asa sumarel imbracat. Si sa nu mai zic de adevarata emisiune a doamnei Tatu, ca sa ma exprim in termeni acceptati, care indeamna domnsoarele din tara si doamnele trecute prin viata sa aiba, domnule, incredere in ele, sa deschida afaceri, sa puna piciorul in pragul apartamentului, sa faca amor mai mult sau mai putin salbatic... si apoi urmeaza un zimbet ca de fetiscana si o timida dar inteleapta scarpinare a parului de pe ceafa... Fiecare cum il duce mintea. Unii au regrete, altii nu cunosc inca termenul. E adevarat, traim in societatea in care traim, asta nu inseamna sa fim dupa cum ne cinta ea. E greu sa mergi contra curentului, dar merita... Mai sunt inca oameni sensibili, a caror frumusete se reflecta in claritatea celor mai blinde vise, sa ne rugam pentru ca acesti oameni sa iasa in calea noastra.

...

Eduard Orasanu



Pustoaicele

De la o vreme Romania cunoaste o puternica "migrena" estivala. Sub arsita soarelui, inhibitiile, cele despre care consideram ca mentin buna oranduiala, se destind, se relaxeaza, astfel la vedere pe bulevard, la tihnita promenada, iese un bust, o coapsa, o pulpa...

La inceput pustoaicele inca sunt timide, descopera ca au exagerat, simt ca din Zana Zanelor nu sunt decat un pachet de carne, cu ambalajul provocator si in primejdie de viol... Apoi timiditatea trece, "felinele" se inmultesc, si astfel coboara din scara blocului tot mai "senine", iar daca au noroc, din limuzine decapotabile, cu multi basi, cu Tehno, cu House, cu Adrian Copilul Minune sau cu 3SudEst... Temerile nu trec defintiv, dar fara emotii nu se poate, si apoi asa au vazut la TV, asa citesc in revistele de profil si, hotarator, asa canta Andre.

De la o vreme Romania cunoaste o puternica revolutie a buricelor libere. Sub arsita soarelui, mijlocul dezvelit si posteriorul cat mai pronuntat e o chestiune capitala. Energiile si chemarile naturii se fluidizeaza prin miscarea unui san, prin miscarea unei coapse. La inceput pustoaicele mai poarta si o cruciulita, un vag semn religios. Apoi sentimentul "babesc-religios" e izgonit, in fata stau marile intrebari: "Cu ce baiat sa-mi pierd virginitatea?", "...protejat sau neprotejat?", iar daca au noroc nu cad in capcane, nu sunt vandute si trimise la "produs"... Temerile nu trec definitiv, dara fara strangeri de inima nu se poate, si apoi mama nu stie, tata e la munca in Israel si, hotarator, altfel rad colegele de mine...

...

Sabina Dodan



Libertate sau lipsa de alternative?

Grea tema... Chiar daca ne batem capul cu ea zilnic sau ne-am obisnuit s-o ignoram, "lupta" ochilor nostri continua, la fel si cea a sufletului... Intre goliciune si vulgaritate, intre lipsa de educatie si a fi in pas cu lumea si moda, intre carnal si prostie am ales sa renunt. Nu le judec, ci doar mi-e teama pentru viata lor. Sunt fetele "libere la mare", sunt fetele libere de viata lor, careia oricum nu-i au prea multe de oferit. Ziua incepe si se termina cu ce mai au de cumparat si cu ce culori sa-si mai amageasca chipul.

Chiar daca sunt fata mi se intampla sa ma uit socata la "lipsa vestimentatiei" la fetele de astazi si sa-mi fie mila de baieti. Le voi numi asa pentru ca ele traiesc doar prezentul, traiesc doar pentru baiatul pe care vor sa-l dea gata, traiesc fara sens intr-o lume in care oamenii, de ce nu femeile, au devenit "exponate din carne". Din moment ce expui ceva din tine inseamna ca ai de oferit ceva.

Ma gandesc de multe ori ca haina chiar face pe om, pacat ca nu s-a inventat insa un proverb despre lipsa ei, sa spunem de exemplu ca lipsa hainei nu ne mai face oameni? Traim intr-o lume murdara, eu chiar am o problema cu dezvelirea corpului in proportii prea mari. Strainii vin si sunt socati: cum se imbraca si se machiaza fetele la noi, la ei asa arata prostituatele. Sa fie saracia de vina? Sa coste oare hainele mai lungi mai mult?

Si baietii... o teorie din psihologia judiciara spune ca in majoritatea cazurilor de viol, agresorii spun ca au fost provocati. Au vazut ceva care le-a atras privirea si care i-a determinat sa-si doreasca mai mult. Femeile dezgolite par ca ofera ceva, nu tin partea violatorilor, dar ca sa fii provocatoare trebuie sa-ti asumi si unele riscuri, cel mai adesea si cel de-a fi etichetata drept femeie usoara. Ma uit la lumea din jur, ma uit la lipsa prejudecatilor si am impresia ca lucrurile frumoase si pure, stangacia si visurile de dragoste au murit demult, n-au fost invatate niciodata sau au fost mereu inlocuite cu substitute.

Asa am ajuns si noi... substitute pentru oameni.

Niciun comentariu: