The Salt Street Journal nr. 139



Nr. 139 / 5 August 2002, Iasi - Romania

Libera la mare

Texte scrise de: Daniel Grigoroscuta, Ionut Apostu, Aretta Bazdara, Eduard Orasanu, Sabina Dodan

Introducere

Incercam in acest numar sa raspundem la urmatoarele intrebari: Cat de potrivit si intelept este pentru un tanar crestin sa-si petreaca cateva zile de vacanta la mare, pe plaja, in imediata vecinatate a multor provocari? Cum face fata spectacolului goliciunii, a "modei" topless? Refuzarea fructului oprit, ramanerea acasa, nu cresc presiunea si nasc frustrari?

Daniel Grigoroscuta



Din fericire, grupul Andre, caruia ii apartine sintagma "Libera la mare" - titlul temei acestui numar, nu mai exista; din nefericire, cele doua fete continua sa cante, separat.

Nu am mai vazut marea de acum 4 veri, nu o voi vedea nici vara aceasta, si aceasta nu face decat sa imi sporeasca si mai mult dorul dupa litoral. Dar dupa ce anume de pe litoral? Dupa zilele agitate, aglomerate si obositoare, dupa la fel de galagioasele si plinele de forfota nopti, dupa ispitele de pe plaja, dupa altceva? Le voi lua, pe scurt, pe rand.

Agitatia si aglomeratia ne fac pe multi dintre noi sa ne intoarcem de la mare mai obositi decat am plecat. Mie unul nu imi place agitatia, dar sunt perioade in viata cand simt nevoia acestei agitatii, mai bine spus nevoia de a percepe acest tip de agitatie, al oamenilor care sunt in vacanta, ca si mine.

Problema ispitelor plajei... Eu unul nu o am. M-am temut de ea inainte de a pleca la mare in vacanta primului an de liceu. Ajuns acolo, am vazut ca se poate face abstractie de problema, fara prea mare efort. Depinde cu ce ganduri pleci incolo, ce iti apasa mintea, ce te obsedeaza. Daca pleci stresat de asta, mai bine e sa nu pleci, sigur te va dobori. Nici in urmatorii doi ani in care am fost nu am avut probleme de genul acesta. Dar nu voi mai insista asupra aspectului, intrucat deja presupun ca exista poate cititori care s-au "poticnit" in atitudinea degajata cu care privesc mersul la mare. Voi mai adauga doar ca, pentru multi, mai "ispititoare" par "ispitele" pe strazile Iasului (sau ale altui oras) decat "ispitele" de pe litoral.

Ce ma atrage cel mai mult este marea in sine, cu seri si dimineti, cu apusuri si rasarituri, cu sunetul valurilor, cu plimbari pe plaja seara, cu tot cadrul deosebit pe care il creeaza. Restul ce mai conteaza?


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 22 - 'Libera la mare...'")

Ionutz Apostu



Libertate sau inchisoare?

“Libera la mare” este sintagma care s-a imprimat in mintile tot mai multor tineri, pina acolo ca a ajuns o rusine sa mergi cu parintii la mare, de cele mai multe ori nu se spune ca mergi cu parintii, ori daca mergi o vezi ca o inchisoare federala: nobody in, nobody out! Este o problema pur culturala pornita dintr-o necomunicare inter-generatii.

Anul acesta am avut ocazia sa merg pentru doua zile la mare. Mi s-a parut total schimbat de cum era in urma cu 4 ani. Mai multa lume, mai mult zgomot, mai multa dezinvoltura. Desi nu sunt un fan al marii, cele doua zile au reusit sa ma deconecteze, sa imi dea un surplus de buna dispozitie. Si asta nu din cauza privelistilor ce caracterizeaza plaja, ci mai degraba datorita valurilor in prag de seara, a apusului.

Am vazut oameni jefuiti de sentimente intr-un loc in care dragostea este calcata in picioare. Am vazut oameni dornici sa isi exalte toate simturile numai din priviri. Un loc in care impactul visual este mult mai mare decat in centrul orasului, unde, datorita si cadrului nu esti tentat sa dai mare importanta nefirescului…

Un loc in care firea isi cere drepturile cu atata furie incat mai bine este sa nu alegi aceasta varianta. Un loc in care goliciunea exterioara arata spre cea interioara. Oameni ce alerga dupa moment, uitand ca mai exista si un urmator moment si inca unul… Oameni furati de sentimente si de cele mai multe ori de adevaratele valori, asta in cazul in care le aveau, pentru a nu arata inspre ei, ci spre ce se vede, spre goliciunea generala, pentru a nu fi observata cea personala.

Libera la mare a ajuns inconstient o sintagma a unei generatii incatusate in moment, in acest acum, amanand ce va urma. O cupola in care intri si uiti de ce a fost si va mai fi, si in momentul in care iesi remarci cu surprindere ca nu ai nimic, ba mai mult, ti-a mai fost furat ceva…


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 22 - 'Libera la mare...'")

Aretta Bazdara



Libertatea a ajuns sa se confunde cu lipsa de simt... bun simt. Bunica mea imi povestea ca, pe vremea ei, acum 90 de ani, exista o floare... floarea rusinii. Si-mi spunea ca acea floare era rosie, dar treptat biata floare si-a pierdut culoarea, s-a albit. Acum cred ca a disparut si poate o alta floare i-a luat locul... floarea lipsei de simt. Si dupa cum stau lucrurile, treptat va deveni carnivora, dar nu stiu exact ce va cauta sa inghita. E usor sa judeci, zic eu si poate o zic si altii, nu stiu exact in ce se scalda Romania. In propria prostie sau in prostia altora? E clar ca pe zi ce trece e tot mai "deschisa la minte" tarisoara noastra, cu idei occidentale. Am acceptat asa multe, incit nu mai stim sa facem diferenta intre "e bine" si "nu e bine". A-ti arata podoaba trupeasca, fie ea demna de vazut sau nu, e o dovada, vezi draga dragulita, a unei deschideri la minte, si eu as zice si la nasturi. Atit cred ca ne-am deschis: hainele de pe noi. Oricum, la situatia noastra financiara, suntem intelesi de umblam asa sumarel imbracat. Si sa nu mai zic de adevarata emisiune a doamnei Tatu, ca sa ma exprim in termeni acceptati, care indeamna domnsoarele din tara si doamnele trecute prin viata sa aiba, domnule, incredere in ele, sa deschida afaceri, sa puna piciorul in pragul apartamentului, sa faca amor mai mult sau mai putin salbatic... si apoi urmeaza un zimbet ca de fetiscana si o timida dar inteleapta scarpinare a parului de pe ceafa... Fiecare cum il duce mintea. Unii au regrete, altii nu cunosc inca termenul. E adevarat, traim in societatea in care traim, asta nu inseamna sa fim dupa cum ne cinta ea. E greu sa mergi contra curentului, dar merita... Mai sunt inca oameni sensibili, a caror frumusete se reflecta in claritatea celor mai blinde vise, sa ne rugam pentru ca acesti oameni sa iasa in calea noastra.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 22 - 'Libera la mare...'")

Eduard Orasanu



Pustoaicele

De la o vreme Romania cunoaste o puternica "migrena" estivala. Sub arsita soarelui, inhibitiile, cele despre care consideram ca mentin buna oranduiala, se destind, se relaxeaza, astfel la vedere pe bulevard, la tihnita promenada, iese un bust, o coapsa, o pulpa...

La inceput pustoaicele inca sunt timide, descopera ca au exagerat, simt ca din Zana Zanelor nu sunt decat un pachet de carne, cu ambalajul provocator si in primejdie de viol... Apoi timiditatea trece, "felinele" se inmultesc, si astfel coboara din scara blocului tot mai "senine", iar daca au noroc, din limuzine decapotabile, cu multi basi, cu Tehno, cu House, cu Adrian Copilul Minune sau cu 3SudEst... Temerile nu trec defintiv, dar fara emotii nu se poate, si apoi asa au vazut la TV, asa citesc in revistele de profil si, hotarator, asa canta Andre.

De la o vreme Romania cunoaste o puternica revolutie a buricelor libere. Sub arsita soarelui, mijlocul dezvelit si posteriorul cat mai pronuntat e o chestiune capitala. Energiile si chemarile naturii se fluidizeaza prin miscarea unui san, prin miscarea unei coapse. La inceput pustoaicele mai poarta si o cruciulita, un vag semn religios. Apoi sentimentul "babesc-religios" e izgonit, in fata stau marile intrebari: "Cu ce baiat sa-mi pierd virginitatea?", "...protejat sau neprotejat?", iar daca au noroc nu cad in capcane, nu sunt vandute si trimise la "produs"... Temerile nu trec definitiv, dara fara strangeri de inima nu se poate, si apoi mama nu stie, tata e la munca in Israel si, hotarator, altfel rad colegele de mine...


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 22 - 'Libera la mare...'")

Sabina Dodan



Libertate sau lipsa de alternative?

Grea tema... Chiar daca ne batem capul cu ea zilnic sau ne-am obisnuit s-o ignoram, "lupta" ochilor nostri continua, la fel si cea a sufletului... Intre goliciune si vulgaritate, intre lipsa de educatie si a fi in pas cu lumea si moda, intre carnal si prostie am ales sa renunt. Nu le judec, ci doar mi-e teama pentru viata lor. Sunt fetele "libere la mare", sunt fetele libere de viata lor, careia oricum nu-i au prea multe de oferit. Ziua incepe si se termina cu ce mai au de cumparat si cu ce culori sa-si mai amageasca chipul.

Chiar daca sunt fata mi se intampla sa ma uit socata la "lipsa vestimentatiei" la fetele de astazi si sa-mi fie mila de baieti. Le voi numi asa pentru ca ele traiesc doar prezentul, traiesc doar pentru baiatul pe care vor sa-l dea gata, traiesc fara sens intr-o lume in care oamenii, de ce nu femeile, au devenit "exponate din carne". Din moment ce expui ceva din tine inseamna ca ai de oferit ceva.

Ma gandesc de multe ori ca haina chiar face pe om, pacat ca nu s-a inventat insa un proverb despre lipsa ei, sa spunem de exemplu ca lipsa hainei nu ne mai face oameni? Traim intr-o lume murdara, eu chiar am o problema cu dezvelirea corpului in proportii prea mari. Strainii vin si sunt socati: cum se imbraca si se machiaza fetele la noi, la ei asa arata prostituatele. Sa fie saracia de vina? Sa coste oare hainele mai lungi mai mult?

Si baietii... o teorie din psihologia judiciara spune ca in majoritatea cazurilor de viol, agresorii spun ca au fost provocati. Au vazut ceva care le-a atras privirea si care i-a determinat sa-si doreasca mai mult. Femeile dezgolite par ca ofera ceva, nu tin partea violatorilor, dar ca sa fii provocatoare trebuie sa-ti asumi si unele riscuri, cel mai adesea si cel de-a fi etichetata drept femeie usoara. Ma uit la lumea din jur, ma uit la lipsa prejudecatilor si am impresia ca lucrurile frumoase si pure, stangacia si visurile de dragoste au murit demult, n-au fost invatate niciodata sau au fost mereu inlocuite cu substitute.

Asa am ajuns si noi... substitute pentru oameni.


(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 22 - 'Libera la mare...'")



Hyde Park

Daniel Bud - Libertatea de expresie (reactie)
Roxana Gacea - Cervantes
Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Sir David Lean

Daniel Bud



Stimata redactie,

Vreau sa fac citeva remarci pe tema din SSJ 137. Chestiunile enuntate au potentialul de a naste discutii la nesfirsit. Imi exprim insa citeva ginduri cu speranta de a clarifica doua puncte. Am sa incerc sa raspund la urmatoarele intrebari:

1. Daca presa crestina nu este intr-o situatie diferita fata de presa seculara din Romania, ce aduce nou SSJ?
2. Se poate anatemiza o persoana care si-a exprimat parerea in chestiuni secundare credintei crestine?

1. Daca presa crestina nu este intr-o situatie diferita fata de presa seculara din Romania, ce aduce nou SSJ?

Libertatea de exprimare (LE) si libertatea presei (LP) in Romania. Pina in 1989 erau ambele cenzurate (prin pirghii conduse de ideolgia statului), fie in presa seculara, fie in presa crestina. De atunci incoace, LP exista atit cit exista (depinde mult de ideologia surseri financiare), iar LE isi are pretul ei, pret pe care unii il platesc - si azi - cu ani grei de inchisoare. Aceasta este situatia in Romania. Presa crestina evanghelica din tara este supusa acelorasi reguli. Dar SSJ vine cu ceva nou pentru ca este o revista electronica (cheltuieli financiare reduse) unde ideile sunt comunicate mai liber (redactia nu aplica o cenzura ideologica ingusta). Financiar, LP este mult mai usor dobindita in spatiul electronic. SSJ este mai independent decit orice alta revista crestina tiparita. La capitolul LE manifestata in SSJ, pretul opiniei exprimate aici este aproximativ acelasi cu opinia exprimata in jurnalele tiparite. Oriunde, oricind si in orice societate, LE are un anumit pret. O opinie manifestata in scris va fi cu siguranta evaluata. SSJ este deci un loc unic in peisajul crestinismului evanghelic roman.

2. Se poate anatemiza o persoana care si-a exprimat parerea in chestiuni secundare credintei crestine?

Persoana care origineaza opinia este evaluata odata cu opinia, de obicei. Evaluarea poate duce la stigmatizare, asta in cel mai rau caz.
A. Din punct de vedere crestin, opinia diferita in chestiuni secundare esentei credintei nu ar trebui sa provoace reactii puternice, si nu ar trebui sa duca la concedieri, stigmatizari, anatemizari etc. De ce? Pentru ca persoana cu pricina (sau cu opinia diferita de seful X/centru/institutie) nu si-a abandonat credinta. Ea si-a exprimat parerea pe o tema secundara, fapt care nu o transfera dintr-o imparatie in alta. Prin opinia exprimata persoana nu a incalcat un principiu biblic sau o doctrina capitala.

B. Aici insa e bine sa facem distinctia intre "opinie" si "credinta."
Propozitia (A) Eu "cred" in Dumnezeu, Tatal, Fiul si Spiritul Sfint.
Propozitia (B) Sunt de parere (sau am opinia) ca un presedinte cu morala lui G. W. Bush ar ajuta mult tranzitia din Romania.

Daca imi alterez credinta exprimata in (A), si nu mai cred in divinitatea lui Cristos, ies din cercul crestin si devin eretic. Pentru o astfel de pozitie pot fi exclus din comunitatile care tin la aceasta propozitie, insa voi fi primit intr-o biserica liberala, daca asta doresc. Daca imi alterez opinia (B), in urma unei decoperiri - sa zicem ca G.W. Bush este condamnat pentru incest - nu am facut decit sa imi schimb opinia, si am abandonat o parere prin care admiram caracterul moral al unui om, imbratisind o alta parere prin care pun la indoiala caracterul sau moral. Pentru o astfel de pozitie nu pot fi anatemizat pentru ca ea nu tine de esenta credintei crestine. Anatemizarea in acest caz denota intelegerea gresita a libertatii de opinie/exprimare, cit si prezenta unei forme de legalism exagerat prin care pareri/opinii/incredintari/recomandari devin principii capitale si definitorii pentru un credincios.

C. Problema devine spinoasa in momentul in care o persoana este anatemizata si exclusa din anumite cercuri pe baza unei opinii (nu credinta), desi aceasta opinie nu contravine intereselor majore ale cercului/institutiei. In acest caz grupul/institutia a comis un act de nedreptate impotriva unei persoane, si sunt (sau ar trebuie sa existe) cai legale de rezolvare a conflictului in cadrul institutiei, si daca se doreste, se poate trece (trist dar adevarat) la rezolvarea conflictului prin instanta judecatoreasca.

D. Insa e bine sa stim ca orice institutie privata are dreptul la intocmirea unui cod cu principii sau credinte la care orice persoana angajata (cu sau fara raspundere in institutie) trebuie sa adere. Calcarea unui principiu din aceasta categorie poate duce la concedierea persoanei, fara ca acest act sa reflecte negativ imaginea institutiei.


(recomandam a se vedea: "Daniel Bud – galeriile ‘americane’ ale SSJ-ului”)

Roxana Gacea



Cervantes

La inceputul secolului al XVI-lea Spania lui Cervantes pregateste terenul pentru cavalerul Don Quijote printr-o manifestare literara unica in Europa. E vorba de romanul pícaresc, un nou gen in literatura, expresie a spiritului iberic si produs al circumstantelor social-istorice specifice Secolului de Aur spaniol. Denumirea provine de la termenul "pícaro", care il desemneaza pe eroul acestei epici. Orice incercare de a traduce cuvantul e insuficienta, pentru ca echivaleaza in acelasi timp, insa doar partial cu "vagabond", "derbedeu", "smecher". Protagonistul romanului pícaresc este, deci, un individ apartinand paturii de jos a societatii, un marginalizat caruia ii lipseste acea "limpieza de sangre" si care incearca sa parvina prin diferite siretlicuri si inselatorii. Este servitorul muritor de foame care fura ce poate de la stapan, care accepta orice umilire numai ca sa aiba o stare materiala mai buna.

Motivul pentru care romanul pícaresc se naste in Spania si nu in alta parte este unul social, dar, in acelasi timp, si literar. Caracterul social se manifesta printr-o crestere accentuata a numarului cersetorilor si vagabonzilor, fapt care nu era propriu doar Peninsulei Iberice la sfarsitul Evului Mediu. Ceea ce este specific Spaniei e elementul etnic, pentru ca eroii (si chiar autorii) romanului pícaresc sunt "conversos" (convertiti) de origine evreiasca sau araba botezati ca si crestini. Acestora li se imputa lipsa de puritate a sangelui si de aceea erau privati de orice drepturi in societate.

Ca fenomen pur literar, romanul pícaresc este privit ca o replica a romanelor cavaleresti. Din aceasta perspectiva pícarul poate fi privit ca premergator pentru Don Quijote. Ajunsa la saturatie de prea multi eroi - cavaleri ratacitori, Spania creeaza un anti-erou "vagabond ratacitor".


(recomandam a se vedea: "Roxana Gacea - Galeriile 'spaniole' ale SSJ-ului")

Alin Cristea



Exercitii de admiratie: Sir David Lean (1908 - 1991)

Seful noii scoli cinematografice britanice de dupa ultimul razboi, David Lean a regizat doar 16 filme in 50 de ani, dar aproape toate sint remarcabile. Primul sau mare succes a fost Scurta intilnire (1945) - unul din cele mai cunoscute filme de dragoste, care incununeaza prima etapa a creatiei regizorului. Urmatoarele succese, Marile sperante (1946) si Oliver Twist (1947) (co-scenarist si la acestea), ii vor aduce o notorietate internationala, iar in istoria cinematografului calificativul de "veteran al cinematografului dickensian".

In 1957 "cel mai englez dintre regizorii englezi" obtine primele Oscaruri pentru cel mai bun film si pentru regie cu Podul de pe riul Kwai (7 premii Oscar), aparent un film de razboi, in esenta "o meditatie profunda despre demnitate" (Stelele Oscarului, 1996). Urmatorul film, Lawrence of Arabia (1962), "releva, probabil mai mult decit oricare alt film, capacitatea unica a lui Lean de a surprinde frenezia aventurii fizice fara a sacrifica eleganta narativa sau abandonarea dimensiunii umane." (The Film Encyclopedia, 1998). 7 premii Oscar obtine si aceasta pelicula, cele mai importante fiind cele pentru cel mai bun film si pentru regie. Artizan meticulos, regizorul britanic pregatea cu grija fiecare proiect cinematografic, cum a fost si cazul filmului Doctor Jivago (1965), ecranizare a romanului lui Boris Pasternak, la care a lucrat trei ani. A fost innobilat in anul lansarii ultimului film al sau - Drumul spre India (1984), cu 11 nominalizari Oscar, insa Amadeus (de Milos Forman) a luat premiile importante.


(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)



In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:

- Scara blocului
- Destin, noroc, sansa
- Librariile crestine
- Daca maine ar fi alegeri...

Curier&Posta redactiei:

-

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 700 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Niciun comentariu: